OLIMPIADA DE STIINTE SOCIO-UMANE, ETAPA NATIONALA - SOCIOLOGIE

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII

INSPECTORATUL SCOLAR AL JUDETULUI ARAD

COLEGIUL NATIONAL "MOISE NICOARA" ARAD

OLIMPIADA DE STIINTE      SOCIO-UMANE, ETAPA NATIONALA

10 - 14 aprilie 2007

SOCIOLOGIE

Subiectul I.      40 puncte

Se da textul:

"Sa ne inchipuim, de exemplu, ca un sot si o sotie cu doi copii divorteaza, apoi fiecare se recasatoreste. In noua familie a sotiei pot exista      propriii ei doi copii, plus probabil unul sau mai multi copii ai noului sot. Fostul sot se casatoreste de asemenea, cu o femeie cu copii, care vin sa locuiasca cu ei. Fiecare dintre soti pot continua sa-si vada copiii cu regularitate, cat si copiii-vitregi, indiferent cine cu cine locuieste. Asemenea legaturi pot aduce cu ele alte inrudiri, cu parintii fostului sot, de exemplu. In plus, fiecare dintre casatoriile noi pot produce alti copii. Poate ca cea mai potrivita concluzie care poate fi trasa este aceea ca, in timp ce casatoriile sunt destramate prin divort, familiile in intregul lor nu sunt."

(Anthony Giddens, Sociologie)

Comentati, in aproximativ 4 pagini, concluzia textului dat, pe baza urmatoarele repere:

1. precizarea semnificatiei conceptului de familie;
2. prezentarea a cel putin doua modalitati de clasificare a tipurilor familiale;
3. analiza functiilor familiei;
4. prezentarea unei pozitii alternative, a unui autor studiat, la concluzia textului;
5. formularea si argumentarea unui punct de vedere personal privitor la concluzia textului.

Subiectul II.       20 puncte

1. Operationalizati conceptul de egalitate de sanse, intr-un domeniu la alegere.
2. Construiti un ghid de interviu, cuprinzand 10 intrebari pe tema data.

Subiectul III.       30 puncte

Pornind de la conceptul de schimbare sociala:

1. Precizati semnificatia conceptului de schimbare sociala;
2. Descrieti trei conditii in care se produc schimbarile sociale;
3. Ilustrati, printr-un exemplu concret, trei consecinte ale unei schimbari sociale in societatea romaneasca contemporana.

Nota

• Timpul de lucru este de trei ore.
• Se acorda 10 puncte din oficiu.

Subiectul 1

Familia este unul dintre cele mai raspandite tipuri de grupuri sociale. Orice individ, daca este intrebat, ar putea spune ce este o familie, pentru ca fiecare om a avut de-a face in decursul vietii sale cu familii, fie ca este vorba de familia in care s-a nascut, de propria lui familie sau de familiile din comunitatea in care traieste.

In incercarile de definire a familiei, putem decupa doua categorii de perspective: una sociologica si alta juridica. Din perspectiva sociologica, familia poate fi definita ca un grup social constituit pe baza relatiilor de casatorie, consanguinitate si rudenie, membrii grupului impartasind sentimente, aspiratii si valori comune. Din aceasta perspectiva, familia este un grup primar in care predomina relatiile directe, informale, nemediate. Calitatea de grup primar nu semnifica absenta normelor si reglementarilor. Dimpotriva, familia este unul dintre grupurile primare cu cea mai mare incarcatura normativa.

Din perspectiva juridica, familia este un grup de persoane intre care s-a instituit un set de drepturi si obligatii, reglementat prin norme legale. Aceste norme se refera la modul de incheiere a casatoriei, stabilirea paterniatii, drepturile si obligatiile sotilor, relatiile dintre parinti si copii, modul de transmitere a mostenirii etc. din perspectiva juridica, familia este un grup formal, reglementat prin legi si alte acte normative.

Cele doua perspective se suprapun partial. In unele situatii, sensul sociologic al notiunii de familie este mult mai larg decat cel juridic. De exemplu, cuplurile consensuale, care au luat un mare avant in societatile contemporane, sunt considerate de catre sociologi familii intrucat indeplinesc majoritatea functiilor unei familii. Din punct de vedere juridic, cuplul consensual nu este o familie, doarece raporturile dintre parteneri nu sunt sanctionate prin casatorie legala. In alte situatii, sensul juridic poate fi mai larg decat cel sociologic. De pilda, un cuplu separat prin divort nu mai este o familie, intrucat nu mai indeplineste functiile definitorii esentiale ale familiei. Totusi, separarea celor doi parteneri in menajuri diferite nu semnifica incetarea oricaror raporturi juridice intre ei. Perspectiva sociologica si juridica se completeaza reciproc; in unele situatii, perspectiva sociologica poate conduce la modificarea perspectivei juridice si, implicit, la schimbarea reglementarilor legale privind familia.

Familia este un grup social primar ce prezinta o anumita structura. Caracterizarea structurii familiei poate fi facuta in raport cu doua criterii: cantitativ - componenta numerica si reteaua de statusuri si roluri familiale: familia extinsa (numar mare de membrii; mai multe nuclee si generatii) si familii nucleare (formate din soti si copii acestora); si calitativ - diviziunea rolurilor in cadrul familiei si modul de exercitare a autoritatii: familii patriarhale - autoritate in cadrul familiei este detinuta de barbatul cel mai in varsta (familia extinsa) sau sot (familia nucleara); familii matriarhale - autoritatea este detinuta de femeia cea mai in varsta sau de sotie; familii egalitare - puterea si autoritatea sunt relativ egal distribuite intre soti. O alta clasificare a familiei se face dupa modul de transmite a mosteniri, avem astfel: sistem patrilinear - pe linia tatlui, matrilinear- pe linia mamei, bilinear - liniile paterna si materna au acelasi rol. O alta distinctie se face dupa stabilirea rezidentei: familii patrilocale - noul cuplu isi stabileste resedinta in familia sau localitatea din care a provenit sotul; matrilocale - stabilirea in familia sau localitatea de provenienta a mamei; neolocale - fixarea resedintei in afara familiilor sau comunitatilor din care provin sotii.

Familia este un grup social complex care realizeaza functii multiple. Functiile familiei au fost clasificate in diverse moduri: G. P. Murdock distinge patru functii: sexuala, reproductiva, economica si socializatoare. J. Sabrna deosebeste: functii fizice(reproducere, economica, de protectie) si functii culturale (de educatie si de asigurare a bunastarii membrilor familiei).

In Romania, in studiile de sociologie a familiei este larg acceptata si utilizata clasificarea profesorului Henri H. Stahl, in care sunt puse in evidenta urmatoarele tipuri si subtipuri:

- functii interne, prin care se asigura membrilor familiei un climat de afectiune, securitate si protectie: functii biologice si sanitare - prin care se asigura statisfacerea nevoilor sexuale ale membrilor cuplului, procrearea copiilor, necesitatile igienico-sanitare ale copiilor si dezvoltarea biologica normala a membrilor familiei; functii economice - care constau in organizarea gospodariei si acumularea de resurse necesare functionarii menajului pe baza unui buget comun; functii de solidaritate familiala - se refera la ajutorul bazat pe sentimente de dragoste si respect intre membrii familiei; functii pedagogico - educative si morale - prin care se asigura socializarea copiilor

- functii externe prin care se asigura relationarea cu exteriorul.

Familia este una dintre principalele institutii socializatoare ale societatii. In cadrul familiei, copilul isi insuseste normele si valorile sociale si devine apt sa relationeze cu ceilalti membrii ai societatii. Socializarea in familie are mai multe componente: normativa (prin care i se transmit copilului principalele norme si reguli sociale); cognitiva (prin care copilul dobandeste deprinderi si cunostinte necesare actiunii ca adult); creativa (prin care se formeaza capacitatile de gandire creatoare si de a da raspunsuri adecvate in situatii noi) si psihologica (prin care se dezvolta afectivitatea necesara relationarii cu parintii, cu viitorul partener, cu propriii copii si cu alte persoane).

In chip firesc, familia trebuie sa indeplineasca toate functiile care ii sunt proprii. In realitate insa, familiile indeplinesc in moduri foarte diferite aceste functii. Unele familii pot fi caracterizate ca bogate functional, in timp ce altele prezinta carente functionale importante (nu reusesc sa realizeze anumite functii sau le realizeaza discordant in raport cu societatea). Disfunctiile in cadrul familiei au consecinte asupra sotilor, asupra copiilor, asupra relatiilor familiei cu exteriorul.

Cel mai frecvent, apar disfunctii in cadrul partenerilor care deci sa divorteze. Efectele divortului parintilor asupra copiilor sunt greu de estimat. Daca exista un conflict intre parinti inaintea separarii, varsta copiilor in acel moment, daca au sau nu frati si surori, disponibilitatea bunicilor si a altor rude, relatiile copiilor in cazua cu fiecare parinte in parte, cat de frecvent continua sa-si vada ambii parinti, toate acestea si inca alte influente pot afecta procesul de adaptare.

Cercetarile indica faptul ca, adesea copiii sufera de pronuntate anxieati emotionale dupa separarea parintilor lor. Judith Wallerstein si Joan Kelly au studiat copiii a 60 de cupluri separate. In urma contactarii copiilor in momentul in care divortul era pe rol la tribunal, un an si jumatate mai tarziu si dupa altii 5 ani, s-au facut urmatoarele afirmatii: aproape toti copii implicati suferisera puternice tulburari emotionale in perioada divortului. Cei de varsta prescolara erau confluczi si speriati si aveau tendinta sa se invinuiasca de despartirea parintilor. Cei cu varste mai mari erau capabili sa inteleaga motivele divortului parintilor lor, dar de cele mai multe ori erau profund ingrijorati in legatura cu efectele acestuia asupra viitorului lor sis-si exprimau adesea sentimentele de furie. La sfarsitul perioadei de 5 ani, cercetatoarele au descoperit ca doua treimi dintre copii acceptau viata lor de acasa si obligatiile lor extradomestice. O treime ramaneau evident nemultumiti de viata lor, erau victime ale depresiilor si ale sentimentului de singuratate.

Wallerstein, in urma mai multor interviuri cu fosti copii proveniti din astfel de familii, conchide ca multi dintre acestia s-a casatorit la randul lor, insa amprenta divortului parintilor lor i-a insotit in viata. Cei care se descurcau mai bine erau ajutati de relatiile lor cu unul sau ambii parinti.

Martin Richards sustine ideea potrivit careia, copiii din medii sociale asemanatoare, ai caror parinti sunt separati sau divortati, prezinta diferente mici dar constante in viata lor ulterioara, fata de copiii ai caror parinti raman impreuna. In medie, ei au un nivel de autoapreciere si de rezultate scoalre mai scazute; ca adulti, schimba slujbele mai des si au o inclinare mai mare catre divort.

Referitor la concluzia textului, pot fi formulate mai multe idei. Intr-adevar, in pofida divortului parintilor si socului suferit de copil, prin formarea unei noi familii se atenueaza intr-o oarecare masura efectele negative ale separarii parintilor, prin inlocuirea parintelui absent, posibilitatea de a-si face noi cunostinte, de a-si schimba situatia, daca de exemplu noul parinte are o situatie financiara mai buna, copilul resimtind intr-o masura mult mai mica sau chiar deloc, daca vorbim de copii intre 1-4 ani efectele schimbarii. Insa, pot aparea disfunctionalitati ulterioare, in sensul ca, aparitia unui nou copil poate schimba atitudinea parintelui vitreg fata de copilul celui divortat, sau, copilul nu accepta noul parinte, noile rude si se inchide in sine, fiind astfel predispus intr-o mare masura la depresii, comportament deviant, stagnare din punct de vedere al evolutiei sociale. Pe de o parte, formarea de noi familii, conduce la extinderea familiei, deci diversificarea cadrelor mediului social in care se dezvolta copilul, fenomen ce are un efect pozitiv in ceea ce priveste socializarea acestuia, care devine mai complexa. In ceea ce priveste relatiile insa, copilul mereu va resimti tensiunea dintre rudele vechii familii si cele ale noi familii, capatand astfel o senzatie de nesiguranta si integrandu-se mai greu. De asemenea, indiferent de gradul de coeziune al noii familii, de stabilitatea acestuia, copilul mereu va trai cu impresia ca divortul se poate repeta, si un astfel de sentiment poate avea efecte negative asupra dezvoltarii sale ca personalitate sociala.

In fapt, o data cu producere unui divort si infiintarea unei noi familii, se realizeaza o resocializare a copilului si a parintilor in acelasi timp. Insa, oricat de sudate ar fi relatiile din cadrul noi familii, copilul va sti mereu ca o parte din familia sa lipseste, baza ramanand de obicei parintele natural, care desi abstent, isi pune amprenta in comportamentul si modul de dezvoltare al copilului, mai ales daca vorbim de adolescenti. In cazul adolescentilor, parintii care divorteaza, desi sunt intelesi ca motivatie, sunt invinovatiti, si adolescentul se inchide in sine, nu accepta noul parinte, fiind dependent sentimental si social intr-o masura mai mare de parintele natural. Intr-adevar el are o noua familie, insa, din cauza ideii constante de apartenenta la o alta familie, el nu o percepe ca atare, sau chiar daca o face, refuza sa o recunoasca.

Chiar daca parintii decid sa divorteze, sunt multe cazuri in care relatiile cu vechea familie sunt pastrate, fie din nevoia de sprijin, fie de solidaritate, copilul beneficiind de atentia bunicilor si a altor rude, avand posibilitatea de a-si intalni ocazional si celalalt parinte, practic, fiind astfel mentinuta coeziunea famiala, intr-o masura mai mica, insa constanta.

Subiectul 2

A. Operationalizarea conceptului de "egalitate de sanse" in mediul scolar

Definire: Egalitatea de sanse in mediul scolar se defineste ca: accesul permis pentru membrii tuturor categoriilor sociale la educatie, la frecventarea cursurilor unei institutitii de invatamant, la obtinerea unei diplome de studiu, si, drept urmare, posibilitatea de a ascede pe scara sociala, indiferent de origine. Ea se concretizeaza in egalizarea oportunitatilor educationale si sociale pentru toti membrii societati, indiferent de familia de provenienta, respect statut.

Dimensiuni si indicatori:

dimensiunea cognitiva - cunoasterea mecanismelor vietii familiale ce apartin unei anumite categorii sociale (cultura sociala), a drepturilor, libertatilor si responsabilitatilor personalului didactic si elevilor;

dimensiunea actionala - informare pe teme sociale - specificul anumitor categorii sociale, discutii in cadrul institutionalizat cu privire la alte culturi si la necesitatea acceptarii acestora, participarea la rezolvarea problemelor unor elevi ce ai deficiente de integrare, activitate in favoarea convingerii unor parinti sa-si trimita copii la scoala, participare la rezolvarea problemelor copiilor proveniti din familii defavorizate, participare la o socializare minimala reusita a individului, indiferent de provenienta sociala a acestuia; membrii ai cadrelor didactice sau personalului institutiei de invatamant;

atitudinala - suportul pentru toleranta, acceptare si promovare a interculturalitatii si efectelor favorabile ale unui mediu social format din indivizi proveniti din comunitati diferite; increderea in capacitatea de ascedere pe scara sociala a tuturor indivizilor

dimensiunea evaluativa - aprecierea obiectiva si corecta a performantelor indivizilor, netinandu-se cont de provenienta acestora; performanta sistemului

dimensiunea de satisfactie - stare de multumire/nemultumire in legatura cu sistemul educational, functionarea si performanta lui, cu posibilitatile individuale de performanta.

B. Interviu pe tema data

Interviu de opinie structurat

Tema: Egalitatea sanselor in mediu scolar

Ipoteza: invatamantul actual creeaza un mediu mult mai benefic pentru dezvoltarea sociala a indivizilor din orice comunitate sociala, insa in acelasi timp accentueaza inegalitatile la nivel structural

Esantion: parinti ai elevilor claselor 5 - 12 selectati in functie de apartenenta la minoritati, comunitati sociale diferentiate prin cultura, ideologie, traditie, specific religios, etc.

Intrebari:

Ce varsta si ocupatie aveti?

Ce statut social aveti?

Considerati ca urmarea cursurilor unei institutii de invatamant este esentiala pentru ca copilul dumneavoastra sa isi poata asigura un nivel de trai decent? Argumentati

Sunteti multumiti de posibilitatile oferite de instituitiile de invatamant pana la momentul actual?

Copilul dv. s-a plans vreodata de un tratament discriminator din partea cadrelor didactice sau a colegilor? Exemplificati

Ati fost nevoit sa mergeti la scoala la solicitarea unui cadru didactic sau a directorului pentru a clarifica actiunile copilului dv. in unele situatii? Exemplificati

Considerati ca frecventarea cursurilor unei institutii scolare si tratamentul egal il favorizeaza pe copilul dv., ajutandu-l sa se integreze mai bine in societate? Sau considerati suficienta educatia pe care o faceti in cadrul comunitatii?

Vi s-a intamplat sa fiti conditionat sa ii impuneti copilului sa respecte cu strictete reglulile institutionale chiar daca acestea contravin unor reguli ale comunitatii de care apartineti?

S-a plans vreodata copilul dv. ca se simte constrans si judecat la scoala datorita apartenentei la comunitatea dv?

Daca ati fi pus in postura de a solicita un numar de modificari in cadrul sistemului educational in asa fel incat sa facilitati integrarea copilului dv. in cadrul institutiei de invatamant, care ar fi aceste?

Subiectul 3

Schimbarea sociala consta in trecerea unui sistem social sau a unei componente a acestuia de la o stare la alta stare diferita calitativ si/sau cantitativ. Specific schimbarii sociale este faptul ca ea insasi este o stare ca atare, si in acelasi timp vizeaza diferentele dintre doua stari succesive ale sistemului. In general, sociologia abordeaza schimbarea sociala la doua niveluri distincte: schimbare a societatii globale (macrosociologia), facandu-se referiri la crestere, evolutie, dezvoltare, progres, regres; schimbare a anumitor subsisteme sau componente ale societatii (microsociala). Cele doua niveluri nu sunt in mod necesar si consecvent puse in relatie, unele teorii sociologice concentrandu-se asupra schimbarii macrosociale iar altele asupra celei microsociale.

Intr-o definitie generala, schimbarea sociala poate fi reperata dupa patru manifestari, conform lui G. Rocher: implica noi organizari (optica structurala), poate fi identificata in timp, prin raportare la o situatie initiala, dar si pe termen scurt sau mediu, este durabila, este colectiva.

Schimbarea sociala este produsul fortelor interne ale societatii, rezulta din natura umana universala, este continua, normala si uniforma in spatiu si timp. Progresul, dezvoltarea si evolutia sunt luate ca sinonime ale schimbarii.

Cercetarea schimbarii se orienteaza catre diferite aspecte sau probleme. O prima problema se refera la detectarea factorilor care genereaza schimbarea. Modelul factorial al schimbarii sociale identifica factori exogeni sau endogeni sau is unii si altii investindu-i cu putere generatoare. In acest sens, au fost invocati factori macrostructurali, de genul conditiilor naturale, factorilor de productie (unelte, forta de munca, metode de munca), relatiilor de productie, miscarilor sociale (luptei de clasa) etc, sau factori microstructurali organizati intr-un context. Acesta are efecte structurale asupra elementelor care ii sunt subsumate. De exemplu, organizarea si prientarea relatiilor dintr-un grup sau ale altor componente ale grupului genereaza acel context care are efecte asupra fiecarui individ.

In general, schimbarea sociala se poate referi la: procesul de tranzitie de la o stare la alta a sistemului; diferentele dintre doua stari succesive ale unui sistem; regularitatea procesului de schimbare; mecanismele de producere a schimbarii.

Schimbarea sociala depinde de o varietate de factori endogeni si exogeni, astfel ca tranzitiile si procesele iau un curs probabilist. Exista o variabilitate a ritmurilor de schimbare a diferitelor componente ale unui sistem social si o dialectica a continuitatii si discontinuitatii lor. Controlul probabilitatii schimbarii si cresterea acesteia se pot realiza prin facilitarea si multiplicarea inovatiilor tehnice, stiintifice si organizatorice.

Un alt factor generator de schimbare sociala este reprezentat de miscarile sociale, ca expresii ale aspiratiilor comune ale oamenilor de a realiza un acelasi scop cu mijloace similare. La baza oricarei miscari sociale se afla discrepanta dintre nevoi si mijloacele disponibile de satisfacere. O astfel de stare genereaza tensiuni subiective si relationale care tind sa se generalizeze pana la a cuprinde grupuri mari de oameni, sa devina mai organizate si sa solicite producerea unei schimbari. In functie de tipul de schimbare vizat, se disting miscarile protestatare (initiate de grupuri mari de oameni; se manifesta prin nemultumire si protest, prin contestarea unor regularitati sociale statornicite, dar nu sunt ghidate de o conceptie clara despre tipul de schimbare ce ar urma sa se produca); reformatoare (vizeaza schimbari sectioriale in cadrul sistemului social existent - emanciparea femeilor, blocarea poluarii, protectia animalelor, etc) si revolutionare (au scopul de a schimba organizarea sistemului social ca atare, de a produce o schimbare sociala si politica radicala, iar mijloacele folosite sunt atat pasnice, cat si violente, folosesc o strategie si o tactica specifice, rpgramate de un grup de avangarda - partid politic).

In tara noastra, Revolutia din 1989 a reprezentat un factor declansator al schimbarii sociale la nivel macrosocial. Aceasta a constat intr-o serie de proteste, lupte de strada si demonstratii in luna decembrie a anului 1989, care au dus la sfarsitul regimului comunist din Romania si la caderea lui Nicolae Ceausescu. Inainte de revolutia romana, toate celelalte state est-europene trecusera in mod pasnic la democratie; Romania a fost singura tara din blocul estic care a trecut printr-o revolutie violenta si in care conducatorii comunisti au fost executati.

Transformarea regimului politic a determina o ampla schimbare sistemica, de trecere a sistemului economic spre economia de piata, de odifcare a cadrului juridic pentru a se adapta la noua realitate existenta la nivelul societatii si de construire a institutiilor democratice necesare in orice stat de drept.

Schimbarea regimului politic a determina si reformarea sistemului administratiei publice, adica a instituitiilor publice in din cadrul statului, care, prin trecerea la sistemul democratic, trebuie sa acceada la un alt nivel al relatiei dintre cetateni si autoritatile administrative, la dezvoltarea capacitatii institutionale a autoritatilor publice, la descentralizarea si redimensionarea relatiei cu administratiile publice locale si nu in ultimul rand, la parteneriatul cu societatea civila. Astfel, s-a realizat o reforma a administratiei publice, respectiv, o schimbare ce inglobeaza toate aspectele legate de schimbarea si reorganizarea structurilor organizatorice care formeaza baza luarii deciziilor si ai mplementarii acestora, precum si totalitatea normelor de reglementare a modului in care sunt furnizate serviciile publice, in vederea eficientizarii sectorului public.

Noul sistem, democratia, spre deosebire de comunism, ofera o atentie crescuta nevoilor celor multi. Ea implica atat participarea directa la actul de conducere la diferite niveluri ale sistemului social (participativa) cat si reprezentarea intereselor diferitelor grupuri sociale de catre anumiti decidenti politici alesi prin alegeri libere (reprezentativa).

Prabusirea regimului comunist a lasat in urma un stat cu o centralizare extrem: intreprinderi de stat, finantele si deciziile reglementate la nivel central. In aceste conditii, drumul spre descentralizare reprezenta o necesitate. Prin descentralizare se intelege un transfer al autoritatii decizionale si de implementare dinspre nivelurile centrale spre cele locale ale unui sistem public si/sau spre organizatii ce apartin sectorului privat. Astfel, s-a intensificat dezvoltarea organizationala, respectiv un proces planificat de schimbare, realizat in directia cresterii eficientei organizationale si a valorizarii in acelasi timp a factorului uman si social din cadrul ei.

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII

INSPECTORATUL SCOLAR AL JUDETULUI ARAD

COLEGIUL NATIONAL "MOISE NICOARA" ARAD

OLIMPIADA DE STIINTE      SOCIO-UMANE, ETAPA NATIONALA

10 - 14 aprilie 2007

SOCIOLOGIE

BAREM DE CORECTARE SI NOTARE

Subiectul I.      40 puncte

Subiectul II.       20 puncte

Subiectul III.       30 puncte

• Se acorda 10 puncte din oficiu.