Cuplul premarital

Cuplul premarital

Evolutia ontogenetica fireasca a adolescentului catre perioada de varsta consacrata drept cea a adultului tanar deduce si evolutia bio-psiho-sociala. De la problemele "majore" ale adolescentei - modificari hormonale, conturarea unei personalitati distincte, inter-, intrarelationare - provocarile la care trebuie sa faca fata tanarul adult sunt cu totul noi si uneori neasteptate. Atingerea apogeului transformarilor hormonale, identificarea cu rolul dat de gen si de societate nasc in adultul tanar dorinta si interesul pentru intemeierea unei familii. Manifestarea interesului pentru genul opus - atitudine fireasca - denota acum cu totul alte conotatii decat in faza de inceput, cand identificarea diferentelor era un punct central.

Manifestarea si recunoasterea sociala a doua fiinte umane ca formand un cuplu nu este de ajuns pentru a initia o forma de convietuire emergenta unei familii. Constituirea unui cuplu inseamna mai mult decat coabitarea a doua entitati bio-psihice. Armonizarea propriilor interese cu cele ale partenerului se constituie intr-un deziderat fundamental al vietii de cuplu. Modularea propriei personalitati aflata in relatie directa cu cea a partenerului are o insemnatate majora in coabitarea celor doi. Daca propriile interese formulate cu ajutorul familiei, educatiei si societatii au o nota unidirectionala, aceea de a pune in scena asteptarile si ambitiile personale in raport cu ceilalti, interactiunea directa cu o alta personalitate - exprimata prin aceeasi unidirectionalitate - poate genera o situatie conflictuala daca acest raport de individualitate nu se metamorfozeaza in raportul cuplului cu ceilalti.

Formele societale, constituite pe baza unor reguli de convietuire si avand ca substrat o serie de cutume si tabu-uri, au impus familia ca forma molara a perenitatii lor. Conceptului de familie i s-au acordat variate acceptiuni, in functie de transformarile, acumularile societatilor in ansamblul lor. Daca in epoca matriarhatului familia se constituia in jurul femeii cele mai in varsta, in perioadele de autoritate a barbatului, ca forta fizica, familiile erau conduse de patriarh. Modificarile suferite de societatea umana, in ansamblul ei, in mai toate directiile si la toate nivelurile - tehnologic, socio-cultural - au imprimat conceptului de familie noi valente. Recunoasterea si acceptarea egalitatii fiintelor umane, indiferent de natura genului lor au condus, inevitabil, la restructurarea status-rolurilor conferite de acceptiunea traditionala a termenilor. Reminiscente ale traditionalismului se mai fac simtite astazi prin diferentierea neta a status-rolurilor masculin si feminin de o parte a societatii, ceea ce duce la o competitivitate acerba atat la nivel macro- cat si la nivel microsocietal. Interdependenta individ - societate este data si de aceasta latura: competitivitatea sociala poate fi regasita si la nivelul cuplului.

Tinerii incep sa se separe din ce in ce mai devreme de parinti, locuind fie singuri, fie cu prieteni, fie in cuplu. Coabilitarea juvenila devine din ce in ce mai frecventa si mai durabila, incetand sa fie o forma prealabila a casatoriei si tinzand catre permanenta. Uniunea partenerilor intr-o astfel de coabitare este bazata, in marea majoritate a cazurilor, pe afectivitate. Sentimentele fiind fluide, aceste uniuni au tendinta de a fi mai instabile decat o casatorie oficiala.

Cuplul se poate defini ca o structura bipolara, de tip bio-psiho-social, bazata pe interdeterminism mutual (partenerii se satisfac, se stimuleaza, se sustin, se dezvolta si se realizeaza ca individualitati biologice, afective si sociale, unul prin intermediul celuilalt). (Mitrofan, I., 2002)

Datorita cerintelor si ofertelor socio-culturale actuale, asistam la metamorfozele comportamentului de sex-rol de la traditional la egalitar. Noul ideal marital este egalitarismul sex-rolurilor in toate dimensiunile vietii maritale, inclusiv in cea intima. Aceasta implica o participare egalitara a partenerilor in ceea ce priveste suportul financiar, ingrijirea domestica si ingrijirea copiilor. Femeia accede la egalitate si in privinta comportamentului sexual si al gratificatiilor, ca si in luarea deciziilor familiale. In ciuda tendintei de crestere a egalizarii sex-rolurilor, multe persoane se simt inca confortabil conformandu-se sex-rolurilor traditionale. Unul dintre rezultatele majore ale noii schimbari este faptul ca ambii soti au libertatea de a-si urma propriile interese, fara a avea sentimentul ca sunt presionati de expectatiile de sex-rol.

Aceste schimbari vizand egalizarea sex-rolurilor modifica atat relatiile maritale, cat si cele premaritale. Acum se accepta ca o femeie sa propuna o intalnire unui barbat, sa ia initiativa in comportamentul sexual, sa participe ca un egal in luarea deciziilor si chiar sa propuna o casatorie unui barbat. Barbatul nu mai are intotdeauna dreptate cu orice pret, dar acum este liber sa-si exprime sentimentele, sa-si impartaseasca temerile, durerile, frustrarile. Sentimentul de libertate fata de presiunea expectatiilor sociale este unul din efectele egalizarii sex-rolurilor. Un alt efect, de data aceasta negativ, a fost observat ca urmare a acestei egalizari: confuzia in asumarea sex-rolurilor.

Termenul de atitudine de sex-rol descrie gradul in care o persoana este de acord sau accepta expectantele curente ale societatii, potrivit carora anumite caracteristici si comportamente sunt exclusiv masculine, iar altele exclusiv feminine. Cand valorile interne si credintele individuale ale unei persoane nu sunt congruente cu expectatiile sociale, individul de obicei ajunge la asa numitele conflicte de sex-rol. Conflictul este rezultatul mersului impotriva consideratiilor sociale curente si a resimtirii presiunii sociale exercitate impotriva non-conformitatii. Presiunea poate varia de la actiuni severe precum ostracismul si evitarea pana la subtile dezaprobari de genul ridicatului din sprancene sau temeri de genul 'Ce vor zice oamenii?'. (Bisttriceanu, C., 2006)

In situatiile nascute din ciocnirea modului personal si social de a percepe lucrurile si de a se comporta, indivizii, de obicei, incearca sa aduca propriile lor puncte de vedere in linie cu expectatiile, chiar daca incearca sa ignore diferentele sau sa negocieze schimbari cu propria lor familie, serviciu sau comunitate, pentru ca viziunile lor sa fie acceptate sau cel putin tolerate. Indiferent de modul in care individul incearca sa faca fata sau sa rezolve conflictele de sex-rol, persoana (barbat sau femeie) va resimti in general un anumit grad de anxietate si stres. Nu este astfel neobisnuit pentru cineva care traieste conflicte de sex-rol sa se simta obosit, intors pe dos, ingrijorat, frustrat, tensionat si nefericit. (Bistriceanu, C., 2006)

Incercarile de determinare a unei matrice ideale pentru alegerea partenerului de cuplu, au nascut numeroase polemici in randul teoreticienilor familiei. Criteriile de selectie sunt atat de variate cati cercetatori au initiat astfel de studii. Prima impresie - atractia fizica -, descoperirea personalitatii si, nu in ultimul rand, interesul pentru aspectele economico-financiare conduc spre conturarea unui set de reguli pentru la selectia unui partener in vederea constituirii unui cuplu.

Personalitatea, sau altfel spus identitatea noastra bio-psiho-socio-culturala, joaca un rol important atat in viata noastra ca individualitate cat si in viata de cuplu. Determinata de ereditate si puternic influentata de mediu, personalitatea ne ghideaza pasii in fiecare moment al vietii. Unul dintre acesti pasi ar putea reprezenta constituirea unui cuplu, convietuirea in cadrul lui impreuna cu partenerul si, de ce nu, transformarea acestuia intr-o entitate recunoscuta social, cultural si legal. Astfel "piatra de incercare" in cuplu consta in armonizarea individualitatilor. Identificarea, cunoasterea si stabilirea propriilor interese ca individualitate si mentinerea acestei directii in relatia de cuplu reprezinta geneza unor conflicte uneori insurmontabile.

Manifestarea genetica a personalitatii, temperamentul, este obligatoriu necesar a fi optimizat in vederea continuitatii vietii cuplului. Odata angrenati in viata de cuplu, latura dinamico-energetica a personalitatii ii face pe cei doi protagonisti sa asiste la propriile transformari si dezvoltari ca individualitati. Modificarile apar pe multiple paliere ale psihicului: ale sentimentelor, convingerilor si credintelor, de la cele mai superficiale la cele mai profunde, precum si ale comportamentelor. Este o provocare pentru autodezvoltare si autoevolutie. Nici o relatie nu anuleaza diferentele dintre parteneri ci, dimpotriva, atunci cand relatia este foarte profunda si satisfacatoare, aceste diferente se completeaza reciproc. Pana se ajunge la aceasta echilibrare ale celor doua Euri, se trece prin perioade de framantari, dezamagiri, certuri, conflicte, momente de separare emotionala si revenire. Latura relational-valorica a personalitatii - caracterul - vine in completarea si optimizarea relatiei de cuplu prin educarea abilitatilor de relationare. Aceste abilitati se formeaza de timpuriu (inca din uterul matern prin atitudinea pe care mama o are fata de fat), se dezvolta foarte mult in prima copilarie si se definitiveaza in adolescenta si tinerete, avand un rol primordial in stabilizarea cuplului.

Obiective

Contradictiile intre acceptiunile status-rolului in interpretarile traditionaliste si moderniste ale vietii de cuplu determina atat o intelegere intima a conceptului, cat si o acceptare a interpretarii oferite de societate. De multe ori lipsa unei experiente de viata precum si greutatea in intelegerea in profunzime a partenerului transforma acest conflict interpretativ-conceptual intr-o contradictie comportamentala. Prin studiul de fata ne propunem aprofundarea aspectului competitivitatii in relatia de cuplu. Perceperea comportamentelor si atitudinilor partenerului ca fiind placute, neplacute sau agresive, s-ar putea constitui in formularea unei ipoteze de cercetare.

Ipoteza

Perceptia comportamentelor, trasaturilor sau calitatilor partenerului exprimate in relatie, constientizarea si acceptarea lor ca fiind placute, neplacute sau agresive sunt definitorii in durata de viata cuplului.

Status-rolul traditional conferit de societate fiecarui gen este mai pregnant in relatia de cuplu decat status-rolul inteles ca modern.

Subiecti

Chestionarul a fost aplicat pe un numar de 23 de subiecti, cu o medie de varsta de 21 de ani, dintre care 7 barbati si 16 femei, toti studenti, necasatoriti. Subiectii sunt implicati in relatii de cuplu mai lungi de 3 luni.

Materiale

In acest studiu a fost aplicat chestionarul "Competitiveness scale", autor profesor universitar Mary R. Laner, Universitatea Arizona.

DESCRIERE: CS este un instrument de 50 de itemi construit pentru a masura competitivitatea unui partener in relatie. CS este impartit in trei subscale, bazate pe felul in care comportamentele sunt experimentate: placute (P), neplacute (U) sau agresive/abuzive (A). Aceste subscale au fost dezvoltate de evaluatori independenti cu o rata de acord de 88%. CS poate fi util in identificarea si explorarea problemelor de competitivitate a cuplurilor care prezinta probleme in relatiile lor.

NORME: CS a fost studiat initial pe 99 barbati si 81 de femei, majoritatea albi, studenti, dintr-o Universitate de sud-vest. Marea majoritate nu fusese niciodata casatorita si erau de clasa sociala mijlocie; 80% dintre femei aveau varsta de 20 de ani sau mai tinere, iar 74% dintre barbati aveau 21 de ani sau mai mult. Norme actuale nu sunt disponibile, desi femeile si barbatii au aceleasi scoruri la toti itemii placuti in afara de 8, la toti itemii neplacuti in afara de 2 si la toti itemii agresivi/abuzivi.

SCORARE: CS este usor de scorat acordand fiecarui raspuns "tipic" si "ocazional" cate un punct, apoi adunand aceste puncte pentru fiecare subscala. Itemii placuti au un total maxim de 20 de puncte, cei neplacuti de 22 de puncte iar cei agresivi de 8 puncte.

VALIDITATE: Desi datele sunt limitate, subscala neplacuta este asociata cu scorurile combatitivitatii asa cum sunt masurate de Index of Spouse Abuse.

Instructaj si procedura

Va rugam sa analizati comportamentele, trasaturile sau calitatile pe care partenerul/a dvs. le are in relatia dvs. pentru a-si atinge scopurile. Pentru fiecare dintre itemip urmatori, faceti un X in coloana care se apropie cel mai mult de descrierea comportamentelor, trasaturilor, calitatilor partenerului/ei dvs.

Analiza statistica a datelor

Prin diferentierea datelor pe genuri observam in cazul genului masculin o predominanta a comportamentelor placute in raport cu cele neplacute. In cazul genului feminin, se inregistreaza si perceptii neplacute ale comportamentului partenerului in cuplu ca fiind mai multe decat cele placute. Comportamentele agresive au inregistrat doar doua scoruri maxime in cazul genului feminin.

Analiza psihologica a datelor

Perceptiile comportamentelor, trasaturilor si calitatilor partenerului in relatia de cuplu prin care acesta urmareste sa-si atinga scopurile difera de la persoana la persoana, de la cuplu la cuplu dar si de la un gen la altul. Caracteristicile traditionalismului si ale modernismului se intrepatrund si creeaza un tot unitar, cu posibile caracteristici proprii.

Statusul cu care este investit genul feminin de catre societate determina atat perceptia comportamentului cat si comportamentul in sine ca fiind predominant placut in relatia de cuplu. Atingerea scopurilor se face intr-o maniera noninvaziva, subtila. La polul opus se afla comportamentul traditional masculin, comportament ghidat de forta, de impunere directa si chiar de agresivitate.

Acceptarea in relatia de cuplu a unor comportamente masculine neplacute, precum: viclenia, minciuna, nepasarea, aroganta - caracteristice status-rolului traditional - plaseaza femininul intr-o pozitie oarecum inferioara expectantelor modernismului. Comparativ, flexibilitatea, sarmul, toleranta, rabdarea - caracteristici ale status-rolului traditional feminin - sunt valorizate de genul masculin.

Concluzie

Prin studiul acesta s-a incercat o aprofundare a relatiei de cuplu prin relevarea perceptiei status-rolurilor traditionale conferite fiecarui gen. Diferentele dintre modul declarativ de acceptare a transformarilor societatii si comportamentul real in viata de cuplu a fiecarui gen sunt relevante pentru acceptarea ipotezei.

Chestionarul a fost aplicat pe un esantion de populatie cu o medie de varsta de 21 de ani. Chiar daca varsta ar putea incadra esantionul in curentul modernist, de schimbare a preconceptiilor traditionaliste, cutumele generatiilor anterioare sunt inca bine reprezentate in comportament.