DIVORTIALITATEA

DIVORTIALITATEA

Reprezinta modalitatea juridica prin care se desface o casatorie. Exista mai multe cauze care predispun la divort:

o relatie de cuplu alterata, urmare a imaturitatii, incapacitatii sau ignorantei celor doi

emanciparea economica a femeii

modernitatea si urbanizarea

nerezolvarea problemei locuintelor

modificarea mentalitatii referitoare la divort.

Psihologii afirma ca cuplurile care se casatoresc astazi asteapta sa obtina din

casatorie fericirea personala, spre deosebire de generatiile anterioare in care partenerii se declarau multumiti daca celalalt se comporta satisfacator, ca stapan al casei sau ca intretinator de familie. Din acest motiv, in cuplurile actuale, sperantele privitoare la fericirea maritala se transforma mult mai repede in deziluzii, pentru simplul motiv realitatea nu corespunde asteptarilor, astfel incat sistemul marital intemeiat in special pe nevoi expresive, (suport emotional, afectiune, confort psihologic si sexual), si mai putin pe nevoi instrumentale (cresterea si educarea copiilor), conduce la o mai mare libertate de dizolvare oficiala a cuplurilor carentate (Ilut, 1995).

Buhanon (1970) distinge sase etape in procesul de disolutie a cuplurilor conjugale:

divortul emotional - apare cu mult inainte de separarea fizica a cuplului

divortul legal - inseamna dizolvarea juridica a casatoriei

divortul economic - separarea bunurilor

divortul parental - ingrijirea copiilor minori si eventualele drepturi la vizita

divortul social - se refera la contactele cu prietenii si cunostintele

divortul psihic - priveste restabilirea individului ca persoana independenta in urma divortului.

Consecintele divortului sunt diferite: daca nu exista copii, consecintele sunt mult mai simple, majoritatea barbatilor se recasatoresc mai repede decat femeile. Daca exista copii, situatia devine tulburatoare pentru acestia, in special cu privire la formarea identitatii de sine. Copilul incepe sa-si puna o serie de intrebari, cea mai tulburatoare dintre ele fiind: "Eu cui apartin?"; se vede pus in situatia de a ramane cu un parinte, traind sentimente contradictorii (il poate culpabiliza pe celalalt parinte sau se poate autoculpabiliza, simtindu-se respins, neiubit, vinovat). Se poate intreba "Eu cu cine seman?", preluand matricea parintelui "bun", negand-o pe a celuilalt.

Fenomenul este cuantificat prin rata bruta a divortialitatii, care inseamna raportul dintre numarul de divorturi dintr-un an si populatia medie. Tot ca indicator global se foloseste raportul dintre numarul divorturilor si numarul casatoriilor dintr-o unitate de timp. Rata divortialitatii a oscilat in ultimele decenii intre 1,4-1,6 divorturi la mia de locuitori. In 1994 s-a inregistrat un varf de 1,74 la 1000 de locuitori, dupa care a scazut din nou (1,5 in 1995 si 1996). .