De la constiinta comuna la cunoasterea stiintifica a socioumanului

De la constiinta comuna la cunoasterea stiintifica a socioumanului

Virtutile cunoasterii comune

Este un fapt de ordinul evidentei ca pentru marea majoritate a oamenilor cele mai multe intrebari si raspunsuri sunt in legatura cu realitatea socioumana. Lucru firesc, intrucat probleme de acest fel sunt cele care intersecteaza direct si acut traiectoria de viata a fiecarui om. Subiecte precum dragostea sau prietenia, intelegerea in familie, cresterea si educarea copiilor, alegerea si practicarea profesiei, succesul in viata, comportamentele deviante, situatia persoanelor de varsta a III-a, politica partidelor, problemele legate de razboaie si altele sunt frecvent discutate in toate mediile sociale si segmentele populationale. Oamenii traiesc, muncesc si se realizeaza in si prin contextul si problematica vietii sociale. Indivizii umani poseda deci, mai mult sau mai putin cristalizata, o conceptie cu privire la diversele aspecte si fenomene ale socioumanului, au explicatii si formuleaza predictii in legatura cu ele.

Sa ne gandim de pilda ca avem doua loturi de parinti: unul cu copii cu performante scolare ridicate iar celalalt cu performante scolare scazute.

Printr-un mic sondaj, ori printr-o discutie individuala sau de grup pe tema acestei diferente, vom constatat cum membrii celor doua loturi numesc factori de succes sau insucces, fac referiri - cu predilectie prin rationamente de tipul "daca atunci" - la evolutia copiilor si propun solutii. Parerile pot fi, desigur, mai mult sau mai putin consensuale (in interiorul loturilor si interloturi) iar, in anumite cazuri, cauzele invocate pot fi doar motive justificative. In situatia de fata, ce comporta raportari cu mare incarcatura afectiva, ne putem astepta, asa cum anumite studii experimentale au si demonstrat (Harvey, Smith, 1977) ca parintii sa invoce cu mai mare pondere factori exogeni familiei si personalitatii copilului atunci cand e vorba de insuccese si sa aduca in fata meritele personale ale copilului si familiei pentru succese. In general insa vom obtine raspunsuri realiste, pentru ca aceste raspunsuri se refera la un domeniu apropiat, accesibil si deci cunoscut celor interesati.

Prin experienta de zi cu zi ajungem ca, pana la un punct, fiecare dintre noi sa fie un expert in problemele ridicate de spatiul de munca si de viata nemijlocit. Functioneaza ceea ce se numeste cunoasterea la nivelul constiintei comune, al bunului simt, adica sistemul de reprezentari, cunostinte, explicatii si interpretari obtinute in mod spontan, fara o cercetare sistematica si dupa metode stiintifice, ci pe baza activitatii si contextelor obisnuite (munca, familie, organizatii politice si obstesti, cercuri de prieteni etc.) Imaginile si interpretarile noastre despre fenomenele si institutiile sociale la nivelul mentalitatii cotidiene sunt rezultanta unor mecanisme psiho-sociologice si socio-culturale foarte complexe. Pe termen lung, are loc o permanenta confruntare si ajustare a reprezentarilor si schemelor explicative in functie de datele realului. Numeroase cercetari de sociologie si psihologie au dovedit cat de rafinate sunt strategiile cognitive ale individului obisnuit: imbinand observatia proprie cu observatii ale semenilor sai obtinute prin "interviuri" si discutii informale, el generalizeaza, formuleaza ipoteze, atribuie cauze, opereaza cu metode statistice inferentiale destul de sofisticate, omoloage calculatoarelor (Kelly, 1976). Fata de cele stiintifice, aceste strategii sunt spontane neelaborate, incomplete, dar ele au multe puncte comune cu primele. In campul lor de competenta psihosociala indivizii obisnuiti se comporta astfel - dupa o expresie deja consacrata in psihologia sociala si sociologie -      ca "mici oameni de stiinta".

Cunoasterea comuna in perimetrul socioumanului nu trebuie, asadar, subapreciata. Ea este suportul cognitiv fundamental pentru comportamentul majoritatii indivizilor. Istoria si practica curenta ne arata cum oamenii organizeaza si conduc institutii si activitati, intemeiaza familii, provoaca razboaie si rezolva conflicte etc. Fara a fi studiat tratate de sociologie sau psihologie.     

Totodata, cunoasterea comuna nu trebuie tratata ca ceva omogen sau chiar amorf si difuz, ci puternic diferentiata, pe un continuum ce porneste de la constatari simple, clisee si prejudecati, pana la observatii si rationamente de mare profunzime, explicatii si interpretari subtile. In functie de inteligenta, nivel de cultura, de multitudinea si varietatea experientelor socioculturale, indivizii nespecializati propriuzis in cunoasterea socio-umanului au grade diferite de aprehensiune a lui. Cazuri elocvente in acest sens sunt scriitori, dar nu numai: un inginer cu o bogata experienta si o larga deschidere culturala poate fi, de pilda, un adevarat analist-expert al grupurilor muncitoresti din sectia sau intreprinderea in care lucreaza.

Diferenta dintre nivelul cunoasterii comune si cel al cunoasterii stiintifice an elaborarea de "teorii" este mai degraba de limbaj. In psihosociologia afinitatilor, spre exemplu, s-au formulat doua "teorii" cu privire la mecanismele legarii de prietenii (dragoste): a) atractie prin asemanari; b) atractie prin complementaritate. Bunul simt a condensat aceste explicatii prin expresii de genul: a)"cine se aseamana se aduna"; b)"contrariile se atrag".

Consideram prin urmare necesara sublinierea adevarului ca in domeniul socioumanului distanta dintre cunoasterea comuna si cea stiintifica este mult mai mica decat in alte zone ale cunoasterii (in special a naturii). A porni de la aceasta realista premisa inseamna castiguri insemnate atat din punct de vedere teoretico-metodologic cat si al eficientei sociale si credibilitatii disciplinelor socioumane.

Limitele si erorile bunului simt; necesitatea demersului stiintific

Recunoasterea virtutilor ce le are cunoasterea pe baza bunului simt si a afaptului ca pe linia ideilor generale a teoriilor ea nu se situeaza mult sub valoarea celei stiintifice, trebuie completata cu evidentierea neajunsurilor, riscurilor si erorilor pe care acest tip de cunoastere le comporta:

In descrierea, explicarea si interpretarea structurilor si fenomenelor sociale, la nivelul constiintei comune intervine in masura considerabila subiectivitatea, interesele, aspiratiile si valorile unei persoane sau ale unui grup social, ceea ce poate deforma perceptia corecta a realitatii. Pentru anumite date ale realului social imaginile elaborate pot fi adecvate, dar in lipsa unui control prin metode stiintifice nu stim cand sunt de acest gen si cand sunt false perceptii. Diferenta dintre perceptiile unuia si aceluiasi fenomen de la individ la individ si/sau de la grup la grup este posibil de dovedit experimental Daca vom inregistra, de exemplu, parerile privitoare la cauzele tensiunilor in familie, aceste pareri pot diferi semnificativ      la soti (barbati) fata de sotii (femei).

Chiar daca reprezentarile si perceptiile obtinute la nivelul simtului comun ar fi corecte si pertinente, ele sunt intotdeauna particulare, rezultat al unui context specific. Or, o eroare frecventa a simtului comun consta in tendinta de a generaliza si a absolutiza constatarile pe marginea unei situatii specifice la fenomenul ca atare; transformam, fara sa ne dam seama, caracteristicile unui fragment (sau fragmente) ale realitatii sociale imediate in caracteristici universale. La o discutie, bunaoara, despre constituirea si consolidarea familiilor, cineva poate pretinde ca stie esentialul despre acest subiect pe baza propriei sale experiente, a prietenilor si cunoscutilor apropiati, omitand sau neglijand faptul ca aceste experiente sunt limitate. Cunoasterea stiintifica in domeniul socio-umanului inseamna cercetari sistematice, in care e cuprinsa (de multe ori prin intermediul unui esantion) intreaga populatie la care ea se refera.

Bunul simt poate cadea relativ repede in pericolul de a inregistra doar legaturile aparente dintre dimensiuni si factori, printre altele si datorita registrului restrans de cazuri cu care opereaza. Abordarea stiintifica a unui fenomen prin luarea in considerare a unui complex de factori (variabile) pune in lumina legaturi mai de profunzime nesesizabile cu "ochiul liber". Astfel, studii de sociologie, psihologie si psihiatrie au stabilit ca ceea ce oamenii numesc obisnuit "casatorii din dragoste dezinteresata" se efectueaza in fapt, preponderent, pe baza unor criterii sociale definite si trasaturi de personalitate mai putin transparente constiintei cotidiene.

Constatarilor simtului comun le lipseste precizia, exactitatea; oricat de juste si de patrunzatoare, ele sunt formulate in termeni vagi, intrucat nu se bazeaza pe numarare si masurare. De exemplu: afirmatia "buna educatie a copiilor depinde foarte mult de colaborarea scolii cu familia" este in principiu adevarata, dar este vaga si putin operanta. Ar fi de stiut in ce conditii are loc aceasta conlucrare, ce factori mai intervin, ce alte caracteristici ii diferentiaza pe cei "bine educati" de ceilalti, ce relatii cauzale exista. Numai printr-o investigatie concreta, desfasurata dupa anumite reguli metodologice aceste lucruri se clarifica. (N-ar fi surprinzator sa constatam printr-o asemenea cercetare ca adevarul propozitiei de mai sus rivalizeaza cu al urmatoarei: "colaborarea scolii cu familia are loc cu deosebire in cazul copiilor bine educati".)

O sursa importanta a cunoasterii comune sunt cliseele si stereotipiile sociale. Acestea reprezinta judecati - indeosebi apreciative - care circula cu o mare frecventa intr-un anumit context socio-cultural si care sunt insusite si practicate de catre subiectii umani ca atare, "gata confectionate" fara a fi trecut prin filtrul experientei si gandirii proprii (Radu, 1974). De remarcat ca - contrar parerii larg impartasite, elaborate si selectate de grupurile sociale si etnice pe intervale mari de timp, ele pot fi descrieri si evaluari corecte. Cercetari sistematice concrete arata acest lucru. (Cambell, 1976) (Sa ne gandim si la adevarurile sedimentate in multe proverbe si zicatori) Prin tenta lor generalizatoare, prin pretentia de judecati universale, cliseele si stereotipiile sociale au , totusi, de obicei, o valoare mica de adevar si au chiar - in varianta lor de prejudecati -      proprietati disfunctionale in relatiile intergrupale si interpersonale. Propozitia "tinerii de astazi sunt nepoliticosi" utilizata destul de des de cei mai in varsta contine, de exemplu, o serie de neadevaruri, usor de identificat; nu e vorba de toti tinerii, probabil nici de majoritatea, nu e vorba numai de "astazi"; depinde apoi ce inseamna "nepoliticos". Pe aceeasi linie, dar mult mai putin nevinovate, se pot invoca aprecieri nejustificate logic si istoric in imaginile reciproce inter-etnice si inter-sexe. O serie intreaga de alte erori mai particulare ale bunului simt pot fi evidentiate (Mihu, 1992), cum ar fi aceea a recursului la expresia "exceptia intareste regula". Atunci cand observatiile obtinute in cercetare infirma ideile noastre suntem tentati - si de cele mai multe ori o facem - sa ne aparam propriile concluzii, invocand expresia mentionata. Numai ca exceptia pune in discutie regula existenta si nicidecum nu o confirma. Multe alte tiprui de false rationamente se pot identifica la nivelul constiintei comune, frecvent fiind si cel de a lega neconditionat adevarul unor afirmatii de autoritatea si prestigiul sursei emitente, sau pur si simplu de a fi foarte creduli in judecare informatiilor, acceptandu-le necritic.

Abordarea stiintifica a realitatii sociale avand in mentalitatea cotidiana o sursa esentiala de informati si inspirandu-se masiv si in ceea ce priveste ipotezele si teoriile urmareste deci depasirea nivelului simtului comun prin asumarea catorva principale deziderate: dobandirea de date cat mai exacte despre multitudinea dimensiunilor si a dinamicii si functiilor grupurilor si fenomenelor sociale, surprinderea complexitatii, tendinta spre o abordate globala, inclusiv prin comparatii temporale si spatio-culturale; ipotezele, teoriile elaborate sa poata fi verificate (confirmate sau nu), sa aiba prin urmare o putere predictiva si, in consecinta, sa poata fi utilizate ca baza pentru interventiile practice. Datorita mai multor cauze, printre care si varietatii, fluiditatii si inextricabilitatii socialului si umanului sociologia si alte discipline socio-umane n-au atins inca rigoarea descriptiva, explicativa si predictiva a stiintelor naturii si nu au nici valentele aplicative ale acestora. Prin tipul de demers investigational pe care il practica (specificare si operationalizarea conceptelor si ipotezelor, culegerea de date concrete, prelucrari statistice etc.) ele au insa tot mai mult un caracter de stiintificitate.