EDUCATIA IN RANDUL POPULATIEI DE ETNIE ROMA

EDUCATIA IN RANDUL POPULATIEI DE ETNIE ROMA

TRUSTER1 Educatia sau disparitia

Una dintre caracteristicile principale ale populatiei de etnie roma este cu siguranta lipsa educatiei: "tiganii sunt needucati".Afirmatia este valabila daca tinem cont de faptul ca majoritatea celor care fac astfel de aprecieri au in vedere mujlocul modern cel mai important al procesului educational - scoala.

Jean-Piere Liegeois (apud Vasile Burtea, p.157) spune ca:"suntem in siguranta daca afirmam ca peste jumatate din romii si nomazii de varsta scolara din Europa nu frecventeaza scolile".Romologul se refera la romii din vestul Europei,unde ideea de rom este similara cu cea de nomad nestiutor de carte in sensul in care nu pot frecventa scoala precum sedentarii.

Scoala reprezinta, fara doar si poate, mijlocul cel mai important in prezent prin care se realizeaza procesul educational.

Scoala mai poate fi privita ca una din formele de educatie, o forma particulara, standardizata si extrem de eficienta. Dar, pe de alta parte, sunt bine cunoscute reactiile antiscoala inregistrate in societati dezvoltate si cu traditie in domeniu.Ele s-au manifestat la inceput ca reactii fata de scoala organizata de stat, apoi ca reactie fata de scoala in general, fie prin negarea normelor, valorilor si formelor promovate de catre scoala, fie prin ignorarea acesteia.Este bine cunoscuta reactia familiilor instarite sau a familiilor de intelectuali care nu-si mai dau copii la scoala preferand sa le ofere o educatie in familie, crezand ca aceasta forma este mai rofunda, mai eficienta.

Scoala nu a fost la indemana oamenilor din totdeauna si nici nu a avut intotdeauna importanta pe care i-o acordam si o are in prezent.Scoala, ca orice fenomen social istoric, a aparut pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii, s-a dezvoltat, a cunoscut diferite forme si moduri de existenta si organizare, a avut importanta si ponderi diferite in viata oamenilor, in diferite locuri si timpuri.Ea se va transforma, adapta si complexa continuu, pana cand oamenii vor inventa forme mai eficiente, mai comode, care sa o inlocuiasca.Indiferent de ce i se va intampla, scoala ramane o forma de realizare a procesului educatiei, chiar daca noi o confundam cu procesul insusi Ea ramane un mijloc, pe cand educatia este un enorm proces. .(Vasile Burtea, p.158)

Educatia este un proces ce serveste implinirii unei trebuinte sociale capitale si are ca scop armonizarea individului cu societatea umana si mediul social, cu viata si conditiile sau solicitarile in care aceasta se deruleaza.

Educatia inseamna procesul prin care se realizeaza socializarea, adica pregatirea pentru viata, iar principalul,dar nu si singurul instrument al educatiei il reprezinta scoala.Secole in sir oamenii s-au educat si socializat fara a face apel la instrumentul modern reprezentat de scoala.Cea mai mare parte dintre oameni deveneau apti sa infrunte solicitarile vietii, care niciodata nu au fost blande, fara sa fie sprijiniti de normele si deprinderile scolare.

Numai adata cu cresterea gradului de complexitate al societatii, impus de dezvoltarea tehnica si cresterea exponentiala a productiei (avand drept consecinte multiplicarea trebuintelor-sociale), acest lucru a fost din ce in ce mai dificil.(idem, p.159)

In ciuda acestor dificultati, o buna parte dintre romi sfideaza si in prezent acest instrument atat de eficient in deprinderea unei meserii, a unei profesii moderne si competitive pe piata fortei de munca si a unor norme de comportament. Ei apeleaza in continuare la forme si procedee premoderne in care au mai multa incredere si care sunt mai in acord cu modul lor de viata pentru ca scoala este o institutie a unei societati straine de traditiile si de cultura lor.

Astfel, romii, popor fara patrie proprie, fara teritoriu, fara un guvern care sa ii reprezinte si apere, fara armata si proprietati, au realizat un lucru pe care alte popoare nu au reusit, desi nimic din cele de mai sus nu le-au lipsit.In timp ce astfel de popoare stralucind de glorie si de putere, la un anumit moment al istoriei au parasit scena acesteia, romii au rezistat, supravietuindu-le si dainuind in istorie ca unul dintre popoarele foarte vechi ale lumii de azi.Asta inseamna pregatire de viata, tradusa in adaptabilitate si rezistenta - trasaturi pe care doar o buna socializare le poate crea si oferi, adica forme de educatie solide, adecvate si eficiente. (idem)

Este important de mentionat faptul ca femeile "romilor casasi" erau nu numai confidente, menajere, bucatarese ori vindecatoare, ci si educatoare ale copiilor din familiile instarite.Ele se ocupau de acestia inca de la inceputul vietii cand trebuia sa-i alapteze si pana cand respectivii copii luau drumul scolii, strainatatii sau se casatoreau.(idem, p.160)

Liegeois (apud Vasile Burtea, p.161) spune ca:"in urma observatiilor facute in Italia, Austria si Marea Britanie s-a remarcat ca romii cultiva, cu precadere, la copii, un simt al realitatii, o intelegere a mediului, vivacitatea, capacitatea de empatie fata de altii, un spirit de independenta, de initiativa, abilitatea de a concepe strategii pentru supravietuire, simtul colectivitatii si un simt al ritmului si miscarii pe care societatea abia le apreciaza".

TRUSTER2 Cercetari realizate intre 1992 si 1998

Nivelul scolar al romilor in anul 1992

Elena si Catalin Zamfir au realizat in anul 1992 o analiza cuprinzatoare, amanuntita si de referinta, pentru multi sociologi ce le-au calcat pe urme, a nivelului scolar al populatiei de etnie roma.

Cei doi sociologi au constatat ca in randul generatiei mature (cupluri de referinta):

- proportia analfabetilor este extrem de ridicata:27,3%

- numarul analfabetilor este de 18,6% la barbati si de 35,2% la femei

- 31,3% dintre femei au terminat gimnaziul sau mai mult; pentru barbati procentul este 45,6%

- invatamantul postliceal/universitar este prezent dar intr-o proportie nesemnificativa

In cazul generatiei noi, Elena si Catalin Zamfir (1993, pp.94-95) au constatat ca:

Copii de 7-8 ani - 34,2% nu au fost niciodata la scoala

- 7,5% au intrerupt deja scoala

Copii de 7-9 ani - 29,8% nu au mers deloc la scoala

- 8,7% au intrerupt frecventarea scolii

- 10,0% merg din cand in cand la scoala sau o frcventeaza relativ regulat,dar vor inceta sa o mai faca

Copii de 12-13 ani - 40% nu au frecventat niciodata scoala sau au abandonat-o     

Proportia persoanelor care nu au frecventat deloc scoala:generatia matura si copii pe categorii de varsta (E. si C.Zamfir, 1993, p.94):

Generatia adulta      - nu au frecventat deloc scoala 22%

Copii de 7-9 ani      - nu au frecventat deloc scoala 29,9%

Copii de 10-16 ani - nu au frecventat deloc scoala 17,2%

Determinantii scolaritatii (E.si C. Zamfir, 1993, pp.96-100):

Nivelul scolar al mamei. S-a constatat      ca in cazul mamelor care nu au nici o clasa, 64,4% dintre copii lor nu au fost niciodata la scoala sau au intrerupt-o, pe cand in cazul mamelor cu un nivel peste gimnaziu doar 21% dintre copii nu au urmat deloc scoala sau au intrerupt-o.

Ocupatia tatalui si participarea scolara. Copii salariatilor calificati frecventeaza regulat scoala in proportie de 72% fata de 35% la celelalte categorii. Dintre copiii salariatilor calificati doar 10% nu au fost niciodata la scoala, pe cand in cazul salariatilor necalificati procentul copiilor care nu au fost la scoala este de 37%.

Tipul de comunitate. In cazul comunitatilor omogene participarea scolara este mai mica decat in cazul comunitatilor dispersate.

Tipul de localitate.In orasele mari procentajul participarii scolare este vizibil mai mare decat in orasele mijlocii,mici si la sate.     

Neamul. Spoitorii si romii romanizati au un procentaj mai mare in ceea ce priveste participarea scolara a copiilor, fata de caldarari si romii maghiarizati.

Venitul. Saracia este un determinant foarte important al lipsei de scolarizare.Copii romi sunt foart afectati din cauza saraciei. S-a observat ca o data cu cresterea bunastarii creste si interesul pentru participarea scolara.

Printre problemele copiilor romi se numara:

lipsa de imbracaminte;

lipsa cartilor, caietelor si a altor instrumente necesare activitatilor scolare;

lipsa unei atmosfere prielnice studiului;

lipsa sprijinului parintilor in activitatea scolara;

un factor important este si atitudinea colegilor si profesorilor.

Dinamica participarii scolare a populatiei de romi in perioada 1992-1998

Mihai Surdu (2002, pp.109-110) face o analiza aratand, pentru inceput, diferentele intre participarea scolara a populatiei de romi si participarea scolara pe ansamblu populatiei de varsta scolara a Romaniei, pe grupe de varsta in anul scolar 1997-1998.

Copii de 7-10 ani - participarea scolara pe ansamblul Romaniei este de 94,4%

- participarea scolara a populatiei de romi este de 82,7%, daca nu se iau in

calcul nonraspunsurile si 69,6%, daca se iau in calcul nonraspunsurile

Copii de 11-14 de ani- participarea scolara pe ansamblul Romaniei este de 98%

-participarea scolara a populatiei de romi este de 72,4%, daca nu se iau in

calcul nonraspunsurile si 67,5%, daca se iau in calcul nonraspunsurile

Copii de 15-18 de ani- participarea scolara pe ansamblul Romaniei este de 61,6%

- participarea scolara a populatiei de romi este de 47,1%, daca nu se iau

in calcul nonraspunsurile si 20,5%, daca se iau in calcul nonraspunsurile

Situatia copiilor romi intre 7 si 16 ani in anul scolar 1997-1998 este:

-inscrisi la scoala : 61,4%

- au intrerupt scoala : 11,6%

- nu au fost inscrisi niciodata : 17,3%

- nonraspunsuri : 9,7%

Mihai Surdu (2002, p.111) face o comparatie cu situatia copiilor romi intre 7 si 16 ani din

anul 1992      pentru a arata ca s-au produs modificari importante in participarea scolara:

- inscrisi la scoala : 50,6%

- au intrerupt scoala : 22,7%

- nu au fost inscrisi niciodata : 26,3%

- nonraspunsuri : 0,4%

Acelasi autor explica progresul facut de participarea scolara a copiilor romi in decursul celor cinci ani prin conditionarea alocatiei pentru copii de prezenta scolara, politica educationala

introdusa incepand cu anul 1994. Aceasta masura este una eficienta, dar nu suficienta pentru a

asigura participarea scolara adecvata a copiilor, deoarece nu acopera necesarul material pentru a achizitiona : rechizitele scolare, o incaltaminte si o imbracaminte corespunzatoare, o alimentatie adecvata.

Frecventa scolara este data tot de conditionarea alocatiei pentru copii.(idem, p.112)

frecventeaza zilnic : 88,2%

cel putin o data pe saptamana : 5,1%

mai rar : 0,3%

deloc : 0,5%

nonraspunspunsuri : 5,8

Mihai Surdu (idem) a observat in cercetarea sa ca neparticiparea scolara este strans legata de:

saracie, astfel ca neparticiparea scolara este de aproape trei ori mai mare in gospodariile sarace sau foarte sarace in comparatie cu cele medii sau bogate

autoidentificare - nescolarizarea copiilor este de aproape trei ori mai ridicata in rindul gospodariilor care se declara rome sau de alta nationalitate fata de gospodariile in care nationalitatea declarata este cea romana

cunoasterea limbii romanes - copiii nescolarizati sunt de doua ori si jumatate mai multi in gospodariile in care se vorbeste limba romanes.

Copiii din ultimele doua categorii provin din familii sau comunitati unde se pune mare pret

pe traditie, nescolarizarea fiind pentru acestia un mijloc de pastrare a identitatii etnice.

Analiza pe generatii a nivelului de educatie dobandit de populatia de romi

(idem pp.113-125):

generatia de tramzitie : intre 7 si 16 ani (1989-1998) - este o perioada de schimbare sociala, caracterizata de recesiune economica si incertitudine asupra viitorului si, de asemenea, este asociata cu dezorganizarea sistemului scolar.

generatia tanara : intre 17 si 25 ani (1980-1989) - intrarea in procesul de invatamant are loc intr-o perioada de declin economic si social al sistemului socialist.

generatia matura : intre 26 si 45 ani (1961-1980) - a intrat in procesul de invatamant intr-o perioada de prosperitate a sistemului comunist, dublata de constrangeri administrative asupra populatiei de romi in a urma scoala.

generatia varstnica : peste 45 ani (inainte de 1960) - a intrat in procesul de invatamant inainte de 1960, fie in anii de la inceputul instalarii regimului comunist, fie, in cazul celor mai invarsta, in anii dintre cele doua razboaie mondiale.

Incidenta nescolarizarii pe generatii:

Nescolarizarea pe generatii - generatia de tranzitie : 18,3%

- generatia tanara : 17%

- generatia matura : 15,2%

- generatia varstnica : 26,7%

Nivelul de scolaritate pe generatii este sub nivelul cerut pentru a putea ocupa o pozitie minimala pe piata muncii, cei mai multi indivizi indreptandu-se spre ciclurile de invatamant primar si secundar.

Generatia tanara - au absolvit patru clase : 9,2%

- au absolvit opt clase :20,5%

- au terminat scoala profesionala :6,3%

- au terminat liceul : 4,7%

- studii superioare : 1,2%

Generatia matura - au absolvit patru clase :12,5%

- au absolvit opt clase : 21,8%

- au terminat scoala profesionala : 9,2%

- au terminat liceul :5,9%

- studii superioare : 1,2%

Generatia varstnica - au absolvit patru clase : 22%

- au absolvit opt clase : 8,6%

- au terminat scoala profesionala : 4,3%

- au terminat liceul : 1,3%

- studii superioare : 0,2%

Incidenta analfabetismului pe generatii este unul dintre cei mai importanti indicatori in analiza comparativa:

generatia de tranzitie : 37,5%

generatia tanara : 33,8%

generatia matura : 29,9%

generatia varstnica : 45,3%

Satisfactia in raport cu scoala - populatia de romi are inca incredere in scoala:

59,2% considera ca scoala ii trateaza in mod egal pe romi comparativ cu celelalte etnii

30,4% considera ca institutia scolii se raporteaza mai prost la ei comparativ cu alte etnii

cred ca scoala ii trateaza mai bine pe romi decat pe celelalte etnii

4,6% nonraspunsuri

Concluzia acestei cercetari este ca situatia scolarizarii este negativa din cauza incidentei mari a nescolarizarii, a abandonului si a analfabetismului, mai ales in cazul generatiei varstnice.

TRUSTER3 Etnie si educatie.Fundamente ale educatiei multiculturale

Multicultura implica o serie de actiuni concrete care sa ajute intelegerea fenomenelor conexe si sa faciliteze formarea identitatii grupurilor etnice, ca si interactiunea pozitiva a lor. In astfel de conditii cunoasterea reciproca si respectarea normelor proprii fiecarui grup minoritar sau majoritar reprezinta un deziderat care poate fi atins in mod eficient pe cale educationala. Acest fapt implica si formarea de formatori cu constiinta realitatii complexe pe care o impune viata intr-o societate in care convietuiesc minoritati nationale diferite.

Sarcina societatii, in general si a educatiei in mod special, este de a oferi cadre optime de dezvoltare, indiferent de etnia indivizilor. De asemenea nu trebuie neglijata implicarea consilierilor scolari si a asistentilor sociali in cunoasterea si constientizarea problemelor reale existente in cadrul societatii romanesti.

Fata de realitatile existente in tarile din cadrul Comunitatii Europene, in Romania nu gasim acel metisaj rasial, poate doar un metisaj etnic cu profunde implicatii asupra realitatii cultural-istoice romanesti. Nu avem, insa probleme specifice de segregare rasiala, de dezvoltare a unor forme disimulate de apartheid institutional sau social, ci mai degraba, in cazul etniei romilor, ne lovim de probleme de comunicare culturala si de accepterea reciproca cauzate de stiluri de viata si valori diferite, dar specifice fiecarui grup in parte.

De aceea este , practic, imposibil sa preluam pur si simplu modele de educatie multiculturala din literatura de specialitate vest europeana si americana, ci se impune, inainte de toate, un studiu profund si sustinut al contextului specific tarii noastre, studii care sa implice specialisti din spectrul stiintelor sociale, ceea ce va permite utilizarea unui spectru larg de metode si tehnici care sa duca la cunoasterea reala a problemelor interetnice existente in societatea romaneasca.

Studiile privitoare la aceasta problema ocupa de cateva decenii un loc de frunte in domeniul psihopedagogiei contemporane. Astfel, Trevor Jones, intr-un raport intocmit in 1998 privitor la invatamantul din Marea Britanie afirma ca minoritatile etnice urmeaza scoala, la toate nivelurile pana la cel preuniversitar, intr-o proportie usor mai mare decat al populatiei majoritare din Anglia. Trevor incearca sa explice aceasta tendinta prin dificultatile pe care acesti tineri le infrunta in gasirea unui loc de munca in cadrul unei societati in care exista, inca, forme ascunse de rasism. Acest fapt mai poate fi explicat si prin faptul ca reusita scolara se datoreaza si puternicei motivatii pe care o primesc din partea familiilor de origine care inteleg importanta obtinerii unei educatii superioare intr-un cadru multicultural in care ei reprezinta, totusi, o minoritate.

In ciuda acestor date incurajatoare, totusi, exista anumite diferente mai mult sau mai putin semnificative intre populatia majoritara si unele minoritati. In cazul Angliei de exemplu este vorba de elevii proveniti din tari ca Banglades sau Pakistan care au in mod sistematic performante scolare scazute, iar in cazul Romaniei este vorba de elevii proveniti din etnia romilor.

Cauzele posibile ale acestei inegalitati ar fi ca scolarii din grupurile etnice minoritare obtin aceste rezultate datorita unor factori culturali care influenteaza reusita lor, ca :

limba;

atmosfera familiala;

ambivalenta relatiei familie-scoala;

clasa sociala;

grupul scolar al elevilor.

In privinta limbii, in ciuda asteptarilor unora, cercetarile specialistilor britanici au aratat ca factorul lingvistic nu reprezinta pentru marea majoritate un fenomen de o importanta sociala. Factorul lingvistic nu reprezinta un obstacol sau o facilitate deosebita, ci el depinde de modul in care se coreleaza cu o serie de alti factori de ordin psihisocial, cum ar fi cei familiali.

Atmosfera familiala. Influenta pe care o poate exercita familia asupra reusitei scolare a elevilor contine o serie de factori care pornesc de la asigurarea de jucarii adecvate pana la cumpararea de carti si incurajarea copiilor sa citeasca sau / si sa invete. De asemenea, este important si daca mama lucreaza sau nu, existand posibilitatea oferirii cadrului pentru o educatie familiala sustinuta.

Dupa cum se poate lesne constata aceste caracteristici deriva din insasi patternurile culturale ale diferitelor familii, un rol incurajator avandu-l in acest sens familiile etnic mixte al caror metisaj se poate regasi in acceptarea si interiorizarea de modele culturale provenind de la mai multe grupuri, ceea ce conduce la o mai usoara adaptare a acestor copii in mediul multicultural.

Un rol important in dezvoltarea unor aspiratii superioare il ocupa familia care trebuie sa-si sustina copiii in vederea atingerii acestor aspiratii. Cum se poate realiza practic acest lucru? Este foarte important ca parintii sa nu se limiteze doar la a-si incuraja copilul sa depuna efort pentru obtinerea de rezultate scolare superioare, ci sa si sustina acest efort prin sprijin material, afectiv si sa-i ofere consiliere atunci cand e cazul.

Aceasta incurajare si sustinere a copiilor nu se poate, insa, realiza fara o constientizare a importantei obtinerii unor rezultate superioare, cat si a necesitatii de a urma un traseu educational cat mai extins ca perioada dar si adaptat posibilitatilor individuale si a necesitatilor macrosociale.

Este important sa nu cadem in greseala de a considera ca familia si numai ea are rolul primordial in obtinerea succesului scolar. Acest fapt ar insemna o subestimare a celorlalti factori si a realitatii specifice societatii contemporane, ceea ce implica crearea de interfete scoala-familie care sa fie abilitate sa consilieze familiile apartinand grupurile etnice minoritare sau familiile etnic mixte. In cazul acestor copii, dialogul scoala-familie poate contribui      eficient la evitarea esecului, a abandonului scolar si a deviantei in randul tinerilor proveniti din etniile minoritare.

Ambivalenta relatiei familie-scoala. Reusita scolara a copilului este influentata atat de stilul parental, stilul educativ din familie, cat si de "raportul dintre stilul familiei si stilul scolii"(E. Stanciulescu, 1997, pp.103-107).

Reusita scolara depinde de un stil parental caracterizat printr-o combinatie flexibila de afectiune si sustinere parentala a activitatii scolare, pe de o parte, control si exigenta in evaluarea acestei activitati, pe de alta parte. Este recunoscuta legatura dintre dezvoltarea cognitiva, norma de internalitate si reusita scolara. Dezvoltarea cognitiva este influentata de nivelul coeziunii familiei, in special acordul/dezacordul intre parinti in legatura cu problemele legate de copil. In general, au dificultati in dezvoltarea cognitiva copiii care traiesc intr-un mediu familial caracterizat prin dezacord dezultat, de obicei, dintr-o atitudine superprotectoare a mamei si a atitudinii autoritare a tatalui. Dobandirea normei de internalitate se asociaza cu stabilirea practicilor si rolurile parentale, cu atitudinile sistematice ale mamei de responsabilizare a copilului, cu deschiderea precoce a acestuia catre campul cognitiv si cu un joc subtil intre presiunea afectiva, incurajarea autonomiei si control parental.

Copiii care nu dobandesc norma de internalitate sunt educati in familii in care presiunile scad odata cu inaintarea lor in varsta, rolurile parentale si practicile educative sunt instabile.

Reusita scolara se asociaza cu atitudinea incurajatoare a parintelui, dublata de supraveghere a orarului si a contactelor cu colegii, prietenii, de dialog continuu intre parinti si copii.

Potrivit unor cercetari vizand relatiile dintre familie si scoala in societatile occidentale contemporane, domeniile vietii familiale afectate de relatia cu scoala sunt urmatoarele (E. Stanciulescu, 1997, pp.177-183):

timpul studiilor - programul familiei este influentat de viata sociala a copilului;

spatiul familial - organizat in functie de nevoile copilului scolar;

bugetul familiei - sume banesti pentru cheltuieli legate de scoala;

volumul si distributia sarcinilor intre membrii familiei - de la sarcinile menajere la sarcinile legate de sustinerea copilului in viata sociala;

accentuarea controlului parintilor asupra copilului privind notele scolare, disciplina scolara;

formele si continuturile educatiei familiale - parintii ajuta copiii la intelegerea unor continuturi scolare;

deposedeaza familia de puterea de a decide asupra copilului - in orientarea scolara ultimul cuvant il au structurile si evaluarea scolara a copilului;

climatul emotional al familiei este afectat prin stari de satisfactie, insatisfactie, tensiuni generate de viata scolara a copilului;

evaluarea activitatii parentale - ca rezultat implicit al evaluarii scolare a copilului;

amenintarea intimitatii familiei - profesorii cauta informatii privind viata familiala a elevului;

familia este introdusa de scoala intr-o retea de sociabilitate - ai carei poli sunt: cadre didactice, colegi ai copilului, parinti ai colegilor.

Motivele pentru care scoala si familia se straduiesc sa stabileasca legaturi intre ele sunt (E. Stanciulescu, 1997. p.184):

parintii sunt juridic responsabili de educatia copiilor lor;

invatamantul nu este decat o parte a educatiei copilului; o buna parte a educatiei copilului se petrece in afara scolii; in masura in care este util ca cele doua componente ale educatiei sa se completeze, este deci importanta sa se stabileasca legatura dintre ele;

mediul familial, comportamentul parental influenteaza rezultatele scolare ale elevilor si in special motivatiile invatarii; unele componente ale parintilor pot fi favorizate datorita dialogului cu scoala;

grupurile sociale implicate in institutia scolara au dreptul sa influenteze, dar nu in mod necesar sa determine gestiunea scolii, prin intermediul reprezentantilor alesi in consiliul scolar.

Relatia familie-scoala apare justificta ,in masura in care restabileste increderea comunitatii/societatii in institutia educativa.

Clasa sociala. Se considera, ca membri apartinand unei clase sociale inferioare tind sa obtina rezultate scolare inferioare si sa paraseasca sistemul instructional mai devreme. Astfel, in unele cazuri, nereusita scolara poate fi explicata nu numai prin apartenenta la o anumita etnie ci si prin apartenenta la o anumita clasa sociala. Rezultatele scolare ale acestor copii se datoreaza unor factori socio-economici. Dar in spatele acestor determinari se ascunde un sistem social care lasa loc manifestarilor rasiale in insasi structura lui.

Aceste afirmatii, insa, se cer probate de fapte, in sensul masurarii si cuantificarii conceptului de clasa sociala inferioara si descrierea statistica a etnicilor care se incadreaza in aceasta categorie. Forme concrete de manifestare a inegalitatii de sansa a minoritatilor sunt un salariu mai mic decat cel acordat unui individ dintr-un grup cultural majoritar in cazul prestarii acelorasi servicii sau un numar mai mare de someri apartinand unei anumite etnii.

Grupul scolar al elevilor. Se poate spune ca scoala face incercari sa ia in considerare realitatea multiculturala actuala. Profesorii, invatatorii in general, trebuie sa opreasca manifestarile de intoleranta rasiala si etnica ale unora dintre elevi, care sunt deseori involuntare sau cauzate de o educatie defectuoasa primita in familie. Aceste fenomene isi pot face loc chiar in cadrul clasei de elevi.

Profesorul poate contribui la extinderea sau intarirea acestor deprinderi negative, de exemplu prin pronuntarea gresita a unor nume, fapt ce genereaza ilaritate pe de-o parte dar si stanjeneala pe de cealalta parte.

In aceasta ordine de idei, un rol important il joaca clasele primare care constituie fundamentul dezvoltarii emotionale, intelectuale si sociale; iar eventualele disfunctii ale acestor procese pot cauza dezvoltarea unor atitudini negative fata de scoala, ceea ce poate conduce la esec sau abandon scolar sau la deficiente de socializare.

In acest caz, mai mult ca oricand, este necesara conlucrarea a trei agenti: scoala, familie, consilier. Familia ar trebui sa informeze consilierul in momentul in care apar unele atitudini de respingere, de inchidere in sine ale copilului, permitand astfel consilierului sa ia masurile de rigoare. Rolul profesorului este determinant, el putand fi un catalizator al acestor reactii negative, dar si un factor activ de constientizare si combatere a rasismului si a manifestarilor de intoleranta interetnice.

Sistemul educativ este legat in mod functional de societatea in care acesta isi desfasoara activitatea, iar daca societatea se afla in tranzitie atunci este necesar un sistem educational flexibil. Educatia multiculturala trebuie sa pregateasca individul      sa traiasca si sa se realizeze in cadrul unei societati pluraliste.

Educatia poate fi privita ca unul din procesele prin care individul devine constient de sine insusi, de grupul caruia ii apartine si de locul pe care il ocupa grupul in lume. Acest fapt este similar cu a intelege si a constientiza diversitatea culturilor, fara a le ordona sau a le ierarhiza.

Astfel educatia ar trebui sa-si ajute elevii sa cunoasca, sa inteleaga si sa aprecieze alte culturi, ceea ce conduce la o crestere a tolerantei fata de ceilalti.

Mai mult decat atat, educatia contribuie, sau ar trebui sa contribuie, in mod constient, activ si programat la formarea identitatii elevilor si la dezvoltarea unor atitudini pozitive, constructive fata de apartenenta sau nonapartenenta copilului la un grup. In aceste feluri educatia poate incuraja un individ sa sustina si sa participe la mai multe grupuri culturale, subliniind astfel libertatea de a alege impreuna cu mentinerea unui stil proriu de viata, a propriilor valori si credinte.

Educatia intareste locol si rolul fiecarui individ in conservarea propriei identitati culturale, mai intai prin identificare si apoi prin actiune concreta.

Procesul educational presupune in principal transmiterea de cunostinte, iar aceste cunostinte trebuie sa ajute individul sa traiasca si sa interactioneze cu ceilalti. Astfel scoala devine un transmitator al informatiilor care vor afecta direct ceea ce indivizii vor cunoaste despre viata in societate. Avand in vedere ca traim intr-o realitate multiculturala, scolile au responsabilitatea de a transmite cultura specifica tuturor elevilor care convietuiesc laolalta.

Realitatea este ca unii copii vin la scoala cu atitudini negative, interiorizate anterior in legatura cu persoanele care sunt diferite de ei; in acest moment scoala are responsabilitatea de a schimba aceste atitudini si de a construi perceptii noi, pozitive si aproape de realitate. Daca scolile nu sunt in stare sa faca acest lucru, ele se fac responsabile de propagarea in societate a unui punct de vedere monocultural care nu mai este actual, iar acest fapt poate duce la situatia paradoxala de a-l dezavantaja pe copilul nonminoritar, care nu va fi in stare sa se pozitioneze in mod real intr-o societate a carei caracteristici sunt diferite de cele invatate in scoala, nefiind astfel abilitat sa-si dezvolte aptitudini care sa-i faciliteze dezvoltarea personala in cadrul unei societati pluraliste.

Scolile trebuie sa creeze un mediu care sa permita si sa ajute formarea si exprimarea libera a individului in legatura cu cunoasterea si acceptarea unor variate stiluri de viata, credinte si valori. In aceasta ordine de idei elevii vor fi expusi unor realitati a caror caracteristici sunt cele de diversitate etnica si culturala, reproducand astfel, la scara redusa, realitatea macrosociala. In acest fel scoala poate deveni cadrul care sa faciliteze intelegerea intre diferitele nationalitati oferindu-le baze comune de intercunoastere.

TRUSTER4 Abandonul scolar. Masuri de prevenire.

Abandonul scolar reprezinta o problema grava cu care se confrunta societatea contemporana. Pentru a putea reduce numarul abandonurilor scolare ar fi bine sa identificam si sa

studiemccatevaccauze:
- Scolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, saracie si lipsa oportunitatilor de succes socio-profesional pentru absolventi. Lipsiti de motivatie, multi dintre elevii claselor gimnaziale renunta in primii ani de studiu, ramanand sa dea o mana de ajutor in gospodariile propriiasau,smuncindscaszilierislaaoameniiamaisavutisdinssate.

- Saracia comunitatilor din zonele defavorizate limiteaza posibilitatile parintilor de a oferi copiilor resursele necesare educatiei. Aceasta stare provoaca deseori, exploatarea copiilor prin munca de catre parinti. Tendinta de a considera ca familiile din zonele defavorizate nu valorizeaza pozitiv importanta educatiei este superficiala. Lipsa interesului pentru scoala se explica prin presiunile de ordin economic, prin dezamagirile personale ale parintilor si prin lipsa de cultura a comunitatii care poate fi succesibilayfataxdexinstitutiilexformale.
Aceste cauze ar putea fi eliminate prin orientarea fondurilor disponibile spre scoli din asemenea zone, prin stabilirea unor legaturi cu centre de instruire existente, prin asigurarea unei infrastructuri care sa asigure transportul elevilor dar, si asigurarea hranei pentru elevi care au domiciliul la distante mariddedscoala.
- Cultura de origine a elevilor - cercetarile din domeniul educational au relevat faptul ca mediul socio-cultural de provenienta al elevilor este una dintre cele mai importante variabile in reusita sau esecul scolar si profesional al elevului. Este foarte importanta atitudinea familiei in raport cu scoala. Cunoasterea acestor atitudini si identificarea surselor de posibile tensiuni sau blocaje manifestate in raport cu cariera scolara a tinerilor constituie un factor important in prevenirea abandonurilor.
- Climatul familial - are un rol hotarator in cauzele de abandon scolar. Astfel, dezorganizarea vietii de familie, consecinta a divortului , climatul familial conflictual si imoral, excesiv de permisiv, divergenta metodelor educative si lipsa de autoritate a parintilor, atitudinea rece, indiferenta sau dimpotriva, tiranica a acestora, iata alte cateva aspecte care conduc spre abandonul scolar.
- Factor de natura sociala si economica - cum ar fi: crize politice, economice, sociale si morale, prabusirea sistemului de protectie sociala, confuzia sau absenta unor norme sau valori - iata alte cauze care conduc la dezorientarea elevilor, indepartarea lor de mediul educational si in final - abandon scolar.
- Factorii de natura educationala - insubordonare fata de normele si regulile scolare, chiul, absenteism, repetentie, motivatii si interese slabe in raport cu scoala, greselile dascalilor (de atitudine si relationare, competenta profesionala, autoritate morala) - au si ei un rol important in aparitiaafenomenuluisdesabandonsscolar.
- Anturajul - de proasta calitate debusoleaza elevii cu un psihic labil datorat unor carente din copilarie - dorinta de a scapa de sub tutela educationala sau familiala, dorinta de a capta obiecte, haine sau mancare prin cai ocolite, necurate - iata alte cauze pentru care elevul abandoneaza scoala.

Sesimpunsmasurisdespreveniresasabandonuluisscolar.

- psiho-pedagogice si psiho-sociologice (urmaresc cultivarea unor relatii interpersonale adecvate pentruarelizareaauneiainsertiissocio-familialespozitive);
- socio-profesionale - ele decurg din masurile psiho-pedagogice si psihosociale, urmarind prevenireasriscurilorsdesabandon.
- psihiatrice (depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale, emotionale, tendintesagresive);
- juridico-sociale - aceste masuri permit cresterea gradului de influentare sociala prin popularizarea legilor si prin propaganda juridica, in general.

Sustinerea educatiei de baza pentru prevenirea abandonului scolar.

Prevenirea si combaterea abandonului scolar stimuleaza initiativele comunitatii in sustinerea educatieisdesbazaapentruscategoriisdefavorizate.
Minoritatea romilor din populatie cunoaste o situatie speciala dupa 1989 - participarea scolara a scazut abrupt, dar tendinta descrescatoare previzionata a fost inversata in ultimii ani ca rezultat a unui efort sustinut, cuprinderea populatiei de romi fiind in crestere pentru toate nivelurilesdesinvatamant,deslascelsprescolar,lascelssecundarssissuperior.
Participarea in invatamant a copiilor romi cu varste cuprinse intre 7-16 ani s-a imbunatatit de la 50,6% in 1992 la 61,4 % in 200TRUSTER Numarul copiilor care nu au fost niciodata la scoala s-a diminuatsinsmodsconsiderabilsdeslas26,3s%sins1992slas17,3%sins200TRUSTER
Participarea in invatamantul prescolar este mai scazuta de patru ori pentru copii romi decat pentru populatia globala. De asemenea la nivel elementar si secundar, participarea elevilor romi estescus25%,respectivs30%smaismicasdecatspopulatiasglobala.
Daca 18,9 % din populatia roma peste 16 ani nu a absolvit nicio clasa, 40,1% au absolvit 4 clase si doar 18,3 % au terminat liceul sau scoala profesionala si doar 0,9 % au facut facultate.
O atentie deosebita trebuie acordata nivelului de invatamant prescolar si dezvoltarii unui sistem incluziv. Dezvoltarea invatamantului pentru adulti si culturii educationale ar putea conduce la progrese semnificative pentru invatamantul in cadrul familiei si prescolar institutionalizat.
Pe langa rata ridicata de neparticipare scolara se inregistreaza o importanta polarizare a calitatii educatiei oferite. Ca rezultat al segregarii rezidentiale, in scolile unde invata copiii romi, alaturi de ceilalti copii saraci exista un nivel inferior in ceea ce priveste calitatea corpului profesoral si conditiile de invatare. In scolile in care sunt preponderent copii romi, rata repententiei atingea in 2002 -11,3 % , fiind de trei ori mai ridicata decat in cazul intregului sistem de invatamant.
Desi exista un consens general de nesegregare scolara a romilor, in clasele in care predomina elevii romi apar fenomene nedorite de separatie etnica.
Politicile de ameliorare a participarii scolare la nivel general au fost insotite de o serie de reglementari specifice destinate populatiei de etnie roma. In scopul stimularii participarii la educatie a copiilor romi , M.Ed. C a dezvoltat incepand cu 1998 o strategie coerenta. Aceasta s-a concretizat intr-o serie de reglementari si masuri dezvoltate, in unele cazuri, in colaborare cu ONG-uri , care vizeaza :
- stimularea formarii de personal didactic cunoscator al limbii romani ;
- introducerea limbii romani;
- elaborarea de programe, manuale si materiale auxiliare pentru limba romani si pentru istoria si traditiile minoritatii romilor;
- incurajarea scolilor de a incadra cadre didactice calificate pentru predarea limbii romani ;
- initierea unor programe special destinate stimularii participarii la educatie a copiilor romi ;
- sanse egale pentru copiii romi avand ca scop asigurarea sanselor egale la educatie a copiilor romi prin adaptarea ofertei educationale la nevoile specifice ale acestora si promovarea dialogului intercultural ;
- indrumarea copiilor romi spre educatia religioasa si vocationala;
- sprijinirea elevilor romi ce provin din familii cu venituri reduse prin acordarea de rechizite scolare si , burse sociale pentru cresterea participarii scolare .
- acordarea de locuri speciale pentru elevii si studentii romi pe criteriul discriminarii pozitive ;
- crearea cadrului legislativ privind inscrierea elevilor romi fara conditionarea actelor de domiciliu
- acordarea de locuri in tabere de educatie interculturala ;
- semnarea unor protocoale de colaborare de catre M.Ed.C cu O.N.G-uri care au ca domeniu de activitate scolarizarea elevilor romi ;
- organizarea in institutiile de invatamant a unor cursuri de recuperare scolara pentru romi, indiferent de varsta ;
- crearea unor clase speciale pentru romi la solicitarea parintilor ,deoarece elevii neintelegand limba romana intampina greutati in asimilarea cunostintelor predate;
- acordarea de catre scoala cu ajutorul autoritatilor locale pe langa sprijinul didactic necesar si a altor facilitati(gustari, masa calda,imbracaminte, caldura).
Prin utilizarea acestor metode si practici de combatere a abandonului scolar, efectivele de elevi romi pot creste de 3-4 ori ,ceea ce reprezinta un rezultat foarte bun.