etnologie

V. antropologie culturala, etnografie

gr. ethnos, "popor' + logos, "cuvint', "vorbire')

Stiinta ce consta in studiul formarii si distribuirii popoarelor sau tipurilor etnice si al caracteristicilor lor fizice si culturale. Pe treapta ei expozitiva, e. poate integra si valorifica unele date ale antropologiei fizice, anume acelea care prezinta tipul fizic - subrasial, constitutional, somatic - al populatiilor descrise. Problematica ei principala se axeaza insa pe studiul originii, raspindirii in spatiu (difuziune) si transmiterii in timp (traditie) a artefactelor, credintelor si obiceiurilor din culturile populare. In antropologia sociala clasica din Marea Britanie, e. era considerata o disciplina de tip istoric, urmare a faptului ca opereaza cu metoda istorica, metoda prin care existenta unui aspect particular intr-o societate particulara este explicata ca rezultat al unei sucesiuni particulare de evenimente (A. R. Radcliffe-Brown). In Europa continentala, pina la mijlocul secolului in curs, denumirea e. a tinut locul aceleia de antropologie culturala. Chiar si astazi, unii socotesc cele doua denumiri ca fiind interschimbabile, dupa cum altii considera la fel, intre ei, termenii denominativi e. si etnografie. Aceste echivalente terminologice nu-si afla o justificare deplina, dar ele au creat adevarate traditii nationale de limbaj si de cercetare, de aceea lipsa unui consens terminologic general e greu de depasit.  Gh.G.