Eterogeneitatea timpului

Eterogeneitatea timpului.

Din punct de vedere socio-demografic, conceptul de populatie nu mai corespunde cu un agregat de indivizi mobili, ci cu o structura complexa si evolutiva. Populatia este o structura compusa de interelatii mai mult sau mai putin stabile intre elemente mai mult sau mai putin mobile miscate printr-o mecanica complexa. (P-J. Thumerelle ; 1985). In fapt, preocuparea pentru timpul concret, evenimential, al succesiunilor individuale sau colective, al derularilor istorice particularizate, amesteca doua aspecte care nu au nici aceeasi valoare teoretica, nici acelasi sens epistemologic : unul, este sensibilitatea perceptiva fata de expresivitatea cazului livrat in integralitatea sa, fata de singularitatea evolutiei viitoare a unui individ, celalalt este sensibilitatea teoretica fata de aspectul longitudinal al fenomenelor. Cu toate acestea, dincolo de iluzia de a putea lucra asupra istoriei individuale in continu, in cercetarile longitudinale se lucreaza intotdeauna in discontinu, chiar daca, se poate considera in fapt timpul situat dedesubt ca fiind continu si cu amprenta sa discontinua care sunt evenimentele. In plus, se poate lua in considerare eterogeneitatea timpilor situati dedesubt, ceea ce permite introducerea 'timpului vag, imprecis' scurs intre decizie si eveniment. Se impune o intrebare : ce tipuri de evenimente trebuie luate in considerare, evenimente obiective sau evenimente subiective ? In timp ce evenimentele obiective pot fi replasate in timpul linear cu o buna precizie, evenimentele subiective sunt traite intr-un timp mai complex care priveste momentul in care a fost luata decizia pentru evenimentul obiectiv. In acest caz, surprinderea precisa a unuia antreneaza o imprecizie crescanda in intelegerea celuilalt : a sti ca s-a cunoscut un eveniment nu precizeaza momentul in care decizia sa a fost luata, iar cunoasterea momentului deciziei nu precizeaza momentul in care va avea loc evenimentul. Intr-o biografie se amesteca timp biologic, timp biografic si timp istoric, timp imaginar, timp posibil, timp trait si culorile timpului. Daca timpul nu poate fi decat o practica sociala, el nu poate fi decat o practica individuala.

Dincolo de diferentele in utilizarea metodei biografice in diferite tari atat pentru strangerea cat si pentru analiza de date, exista pretutindeni un fenomen important de luare in considerare a 'personalizarii' evenimentelor.

Din punct de vedere sociologic, un itinerar social este punctul de intalnire a unui sistem de relatii (cel al actorului) cu alte sisteme de relatii (si unul si celelalte in evolutie continua), organizate intr-un timp biografic istoriceste definit prin constrangeri institutionale (familie, scoala, religie, justitie, armata, intreprindere, sindicat, etc.) sau neinstitutionale, care se succed sau chiar se suprapun in parte. El este astfel produsul confruntarilor si interactiunilor cu si intre diverse instante, intre logicile si temporalitatile lor, dar si expresia contradictiilor care, aparand intre aceste instante si in sanul lor, permit actorului, oricine ar fi el, sa nu se prabuseasca sub greutatea determinarilor si sa regaseasca in mod paradoxal spatii de initiativa, de improvizatie. Actorul, cu subiectivitatea sa, intentionalitatea sa, este astfel parte inclusa in constructia unui itinerar trait simultan pe mai multe registre si supus perturbarilor intr-o maniera permanenta. Acest punct de vedere a determinat specialistii sa repuna sub semnul intrebarii modelele bazate pe Cauzalitate, pe care le-au inlocuit cu modele mai putin deterministe, care iau in considerare incertitudinea, posibilul, contingenta, complexitatea, pentru a gandi in termeni de 'conditie sociala necesara, dar nu suficienta' (C. Leomant : 87, pp. 11-15).