Evolutia familiei de-a lungul istoriei

Evolutia familiei de-a lungul istoriei

Familia, ca nucleu fundamental al societatii, poate fi considerat primul mediu important in care se realizeaza educatia copilului si prima comunitate cu care copilul vine in contact. Familia este un grup, care se deosebeste de alte grupuri, datorita apartenentei la diferite sexe, diferite generatii, care au rolul de a se reproduce.

Dupa cum spune dr. Nanszakn Cserfalvi Ilona sociologia familiei si psihologia familiei este plina de semne de intrebare. Diferite stiinte se ocupa de studierea familiei, dar este foarte dificil de surprins esenta acesteia. Familia ca sistem de relatii comunicative, emotive si cognitive necesita o alta viziune, decat ale psihologiilor si sociologiilor familiei anterioare.

Primele preocupari stiintifice de studiere a familiei se regasesc in Franta si in Anglia la sfarsitul sec. XVIII. Prin lucrarile lui Rene Villerme, Auguste Comte si Frederic Le Play sociologia familiei dobandeste un statut separat in cadrul sociologiei. Daca contributiile lui A. Comte au un predominant caracter teoritic-speculativ, dimpotriva Le Play s-a sprijinit in principal pe anchete extensive si pe monografii. El distinge trei tipuri de familii: patriarhala, instabila si tulpina. O contributie deosebita o are E. Durkheim, care analizeaza indeosebi formele arhaice de familie.

In anii 1920-1940 se dezvolta cu precadere in SUA orientarea structural-functionala care considera familia un sistem de pozitii sociale si de roluri legate prin procese functionale de celealte institutii sociale. Problematica principala se reduce la raporturile dintre organizarea familiala si schimbarea sociala, care la randul ei este asimilata de procesele de industrializare si urbanizare. Dupa al doilea razboi mondial se diversifica aria de studiu a sociologiei familiei. Se contureaza trei directii de studiu: directia structurala legata de raporturile dintre familie si societate, orientarea comprtamentala centrata pe actiunile din cadrul familiei, si orientarea situationala preocupata de actiunile familiei in situatii date. Dupa 1960 este tot mai frecvent integrata dimensiunea istorica. Cercetarile actuale se axeaza cu precadere pe problemele sociale ale familiei carora li se cauta raspunsuri.

Cercetarile actuale au demonstrat ca, in ciuda presupunerilor ca forma predominanta de familie este cea largita, familia nucleara are o mai mare intindere in timp. Gospodaria premoderna era mai cuprinzatoare decat in prezent, dar diferenta nu este remarcabila. Grupurile de familii erau mai importante in estul Europei si in Asia. In Europa premoderna copii munceau adesea, ajutandu-si parintii in gospodarie, altii plecau timpuriu din casa parinteasca pentru a lucra in casele altora. Acestia isi vedeau foarte rar parintii. Rata mortalitatii copiilor mici sau a mamelor in timpul nasterii era mult mai mare decat in prezent. Aceste decese duceau adesea la destramarea relatiilor de familie. Datorita factorilor enumerati mai sus grupurile familiale erau mai temporare decat sunt in prezent.

Lawrence Stone preciza trei faze de evolutie de la formele premoderne la cele moderne de viata de familie in Europa, din 1500 pana la 1800. La inceputul acestei perioade, principala forma era familia de tip nuclear, care locuia in gospodarii mici, dar cultive relatii puternice in interiorul comunitatii. Oamenii nu traiau si nu cautau intimitatea emotionala, ca in zilele noastre, iar sexul era o necesitate an vederea procrearii. Pe la inceputul secolului al XVII-lea se contureaza tipul de familie de tranzitie, raspandit mai ales in randul paturilor sociale superioare. Se punea accentul pe importanta dragostei parintesti si maritale, desi se manifesta totodata o crestere a puterii autoritatii din partea tatilor. A treia faza incepe pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, iar familiile evolueaza spre sistemul de familie cu care suntem obisnuiti azi, ca un grup in care functioneaza legaturi emotionale puternice, care se bucura de grad sporit de intimitate, se preocupa de cresterea copiilor. Ea este marcata de sporirea individualismului afectiv, formarea legaturilor maritale pe baza selectiei personale.

Continua sa existe o mare diversitate de forme familiale in diferitele societati din lume. In majoritatea tarilor au loc schimbari ample, una dintre ele fiind raspandirea culturii occidentale. Aceste schimbari creeaza o miscare mondiala, inregistrata pentru prima data de William Goode. Se pot mentiona mai multe directii ale schimbarii:

scaderea influenei familiilor largite si a altor grupuri bazate pe relatii de rudenie;

cresterea tendintei de alegere libera a partenerului marital;

recunoasterea tot mai mare a drepturilor femeilor, attt in privinta initierii mariajului, cat si a luarii de deizii in interiorul familiei;

scaderea frecventei casatoriilor intre rude;

o mai mare libertate sexuala;

tendinta generala de extindere a drepturilor copiilor.

Cercetarile sociologilor au subliniat: mari variatii in ceea ce priveste structura familiilor, cresterea ratei divorturilor si implicit a aparitiei tulburarilor emotionale asupra copiilor, precum si schimbarea atitudinii fata de femeile divortate, cresterea numarului familiilor cu un singur parinte, cu "tata absent", a familiilor vitrege, scaderea dorintei de a avea copii. Pe langa aceste fenomene atentia sociologilor s-a indreptat si asupra fetei nevazute a familiilor. In urma cu 10-20 de ani "s-a descoperit" abuzul in familie si s-a axtins aria cercetarilor legate de abuzul sexual asupra copiilor, de incest, de problema violentei in familie. Chiar daca nu s-a putut stabili in toate cazurile enumerate o relatie de cauzalitate, se poate totusi afirma ca exista o corelatie stransa abuzul suferit in copilarie si atitudinilor deviante ulterioare: prostitutia, delincventa juvenila, vagabondajul juvenil, narcomania.

Locul familiilor intemeiate pe casatorie au aparut o gama de solutii alternative ale acestei institutii sociale: comunitatea - Comunitatea Oneida, kibbutz-urile, bazata pe ideea proprietatii comune si a responsabilitatii comune in cresterea copiilor, concubinajul - situatia in care un cuplu are o relatie sexuala dar locuieste impreuna fara sa fie casatorit, considerat de multi tineri o "casatorie de proba", familiile cu parinti homosexuali, celibatul - persoane care prefera sa traiasca singure, in societatile occidentale moderne.

Observatiile celor care afirma ca "familia este pe cale de disparitie" este pe deplin confirmata de cei care studiaza evolutia familiei. S-a observat o atitudine mai deschisa fata de sexualitate, o rata a divorturilor exploziva, o cautare generala a fericirii personale in dauna vechilor conceptii de familie. Chiar daca rata divorturilor, dupa o crestere drastica, tinde sa se fi stabilizat, chiar daca formele alternative de familie sunt mult mai usor acceptate de societate, chiar daca a crescut sprijinul social pentru familiile monoparentale, chiar daca se gasesc solutii pentru consilierea copiilor cu tulburari emotionale, chiar daca apreciem foarte mult libertatile individuale, trebuie sa ne indreptam privirea spre trecut, spre valorile morale promovate de familia traditionala si sa incercam sa intemeiem relatii stabile de durata, sa rasturnam actuala scara a valorilor unde banul duce suprematia, sa rezistam presiunilor modei, sa rezolvam framantarile persoanale si ale familiei pentru descoperirea adevaratelor valori, mai ales morale, pentru castigarea echilibrului sufletesc al individului si al familiei, pentru asigurarea fericirii, progresului si stabilitatii.