FAMILIA - Orientari teoretice si metodologice

FAMILIA - Orientari teoretice si metodologice

Familia este nucleul organizarii umane, molecula sau microstructura care realizeaza, in miniatura, totalitatea

functiilor societatii ca mare sistem, reproducerea si asigurarea continuitatii biologice a speciei umane, producerea mijloacelor de subzistenta, educarea si socializarea copiilor si, prin aceasta, asigurarea continuitatii moral-spirituale a societatii. Familia constituie un sistem format din personalitati aflate in interactiune si interdependenta mutuala, sistem in cadrul caruia se petrec intense schimburi comunicationale si emotionale - perceptii, evaluari si valorizari interpersonale, se deruleaza procese de rol marital, parental si filial.

Desi relativ independenta in raport cu societatea in interiorul careia se formeaza, familia este determinata in ultima instanta si conditionata, in organizarea si evolutia sa, de modul de organizare a societatii pe care o reflecta.

Astfel, corelatele istorice, socio-economice, ideologice si cultural-etnologice imprima deosebiri semnificative in structura si functionalitatea familiei, de la o etapa la alta, de la un mod de viata la altul.

Conditiile existentei sociale, modul de productie si necesitatile adaptarii organizarii sociale la acestea au impus in cea mai mare parte metamorfozele grupului familial. Astfel, forma matriarhala a familiei a fost treptat inlocuita de-a lungul istoriei de forma patriarhala, iar aceasta s-a diluat ulterior in forma individualizata.

Mutatiile survenite in structura si rolurile familiale au urmat paradigma de la extensie la nuclearizare, de la traditional la modern, de la dispersare afectiva si concentrare autocritica a puterii la condensarea afectiva si democratizare, de la rigiditatea cadrelor normative functionale la o flexibilitate semnificativa a acestora, in sensul egalizarii status-rolurilor familiale.

Prefacerile structurii familiale sunt in deplina rezonanta cu progresul socio-economic, tehnic, cultural si moral al societatii, familia ramanand un sistem deschis, supus continuu restructurarilor.

Incotro se indreapta familia si care sunt sansele sale de evolutie este intrebarea la care criteriologii sunt din ce in ce mai tentati sa formuleze raspunsuri. Dar oricum s-ar numi noile forme familiale pe care societatea industriala si superindustriala le prolifereaza sau le-ar mai putea prolifera (familii comunitare, familii poligame, familii-agregat, familii geriatrice, nefamilisti cu copii - A. Toffler (1983) - este o certitudine faptul ca familia conjugala va continua sa existe ca cea mai importanta veriga a dezvoltarii societatii, a supravietuirii sale, purtatoarea cea mai fidela a stafetei vietii pasnice si creatoare de la o generatie la alta.

Frdric Le Play, intemeietorul metodei monografice de abordare a familiei, a intreprins catre sfarsitul secolului trecut primele cercetari de natura sociologica asupra familiei. Meritul sau este acela de a fi sesizat faptul ca "schimbarile din viata sociala atrag schimbari in viata de familie" (M. Voinea, 1978, p. 42).

Coexistand antitetic cu conceptia care acrediteaza determinarea social-istorica a familiei, o serie de conceptii extremist-biologizante delimiteaza familia ca o unitate primara, pur biologica, constituita pe baza si in vederea satisfacerii instinctului sexual. Astfel, pe linia conceptiilor freudiene, sociologul american R.M. MacIver definea familia ca "un grup caracterizat pritnr-o relatie intre sexe suficient de precisa si de trainica pentru a asigura procreerea si cresterea copiilor" (I. Gould, W.L. Kolb, 1964, p. 258). P.W. Mousgrave in 1967 intr-un manual de sociologie a educatiei pune accent tot pe aspectul biologic al relatiilor familiale, pierzand din vedere aspectul lor psihosocial.

Problematica familiei, prin complexitatea sa, a suscitat in ultimele patru decenii multiple abordari de pe pozitii complementare si interdisciplinare. Familia a devenit subiect si obiect predilect al cercetarilor inter- si multidisciplinare, intre care cele de psihologie sociala, sociologie, pedagogie a adultului si psihologie a copilului, psihopatologie si psihiatrie sociala, psihoterapie si antropologie detin pozitii prioritare.

O serie de domenii conexe ca "educatia parintilor", "interactiunea parinti-copii", "design-ul ambiental familial", la care se adauga problematica legislativa circumscrisa de dreptul familiei, atrag atentia asupra semnificatiei si responsabilitatii sociale a organizarii si evolutiei familiei ca microsistem fundamental in cadrul macrosistemului social.

Apartinand unor orientari conceptuale diverse sub aspectul analizei specificului si functiilor familiei, numerosi autori au intreprins studii comparative si transculturale privind structurile si tipurile familiale, rolul de sot-sotie, dinamica relatiilor conjugale si de grup familial. Studiile asupra familiei s-au intensificat in ultimul timp, urmarindu-se evidentierea evolutiei relatiilor intrafamiliale, a structurii rolurilor familiale si, in special, fenomenele de psihosociologia si psihosexologia familiei.

Familia reprezinta, in orice societate, o forma de comunitate umana alcatuita din cel putin doi indivizi, uniti prin legaturi de casatorie si/sau paterne, realizand, mai mult sau mai putin, latura biologica si/sau cea psihosociala. Aceasta definitie rezulta din faptul ca realitatea sociala a generat o diversitate de familii ce se pot rezuma doar la unul din cele doua aspecte prezentate in perechi. Astfel, familiile monoparentale sunt doar paterne si realizeaza doar latura psihosociala.

In general, viata desfasurata de indivizi in cadrul institutional al familiei cuprinde doua elemente esentiale: o latura biologica, constanta, ramasa in forma aproape neschimbata de-a lungul timpului si o latura sociala, vesnic schimbatoare, reprezentand morala, educatia, aspectele economice, juridice, psihosociale etc. (M. Voinea, 1993).

Din punct de vedere sociologic, familia reprezinta "exemplul tipic de grup primar" (Mendras, 1987), caracterizat prin relatii de tipul "face to face", prin asocierea si colaborarea intima a tuturor membrilor ei. Plecand de la aceasta definitie, putem aduce in discutie o serie de tipologii. Una dintre ele face deosebirea intre familia de origine si familia de procreare. Familia de origine (consanguina) reprezinta familia in care te nasti si cresti, familia de procreare (conjugala) este aceea constituita prin propria casatorie.

Dupa gradul de cuprindere a grupului familial, familia poate fi nucleara (sot, sotie, copiii acestora) sau extinsa (care mai cuprinde si alte rude).

Asupra acestor structuri de tip familial, precum si asupra unor aspecte ce tin de metamorfozele, tendintele si mutatiile din cadrul acestor structuri vom reveni in capitolele ce compun aceste note de curs.

Am considerat necesara si abordarea familiei din perspectiva socio-demografica (natalitatea, divortialitatea, nuptialitatea), precum si din perspectiva psihodiagnostica a disfunctionalitatii maritale si familiale.

Pe de alta parte, am considerat necesara abordarea unui fenomen tot mai actual, cu impact psiho- si sociopatogen, si anume violenta familiala.