NOUL HINDUISM - DOCTRINA

NOUL HINDUISM

I. ORIGINEA

1. Cauzele crizei brahmanismului

Brahmanismul a fost neatragator mai ales din urmatoarele motive:

a) Pe linia veddismului a accentuat caracterul formalist al practicilor rituale, in vederea acumularii unui Karman pozitiv "pe calea ignorantei", faptele bune fiind rituale iar nu morale.

b) Caracterul elitist si solitar al caii brahmaniste spre o mantuire de neinteles.

2. Rezultatele reformei pentru innoirea brahmanismului

Pe de o parte au aparut in sec. VI i.Hr. ereziile hinduismului, budismul si jainismul, care vor fi tratate separat.

Dezvoltarea si raspandirea sistemului yoga a largit caracterul elitist al caii brahmaniste spre mantuire, oferind diverse tipuri de antrenament spiritual yoga unor cercuri mai largi.

Apare insa o cale populara spre mantuire, prin adorarea zeului Krishna si contopirea cu el, zeul preluand sarcina ducerii mai departe a mantuirii credinciosului. Evanghelizarea Indiei a inceput de pe vremea Bisericii primare datorita apostolului Toma si poate fi vorba de o influenta crestina. Dupa 700 i.Hr., influenta islamica a putut intari ideea comuniunii cu un Dumnezeu personal. Aceasta influenta a dus si la aparitia religiei monoteiste hinduiste a Sikhismului, in sec. XVI.

Noul hinduism este un amalgam care s-a constituit in cursul ultimelor doua milenii si care este religia dominanta intre cei 700 de milioane de locuitori ai Indiei. Unele din elementele ei provin din Veddism, altele din Brahmanism, altele din religiile populatiilor supuse de arieni in India, altele din influente musulmane si crestine.

Dezvoltarea interna a hinduismului a dus la exagerarea unor tendinte vechi, cum ar fi inmultirea castelor si vegetarianismul obligatoriu.

II. CARTILE SACRE

Pe langa Vedde si scrierile Brahmanismului se adauga alte lucrari in care sunt exprimate doctrinele caracteristice ale hinduismului:

1. Mahabharata

Este un poem imens de 200000 de versuri. Se considera ca a fost compus in India de nord, in 700 de ani, din sec.V i.Hr., pana in sec. II d.Hr. Un episod in mod deosebit caracteristic este Bhagavad Gita in care zeul Krishna , in ajunul unei batalii se descopera unui viteaz razboinic si ii dezaluie misterele existentei. Aceasta bucata, a carei lungime este comparabila cu cea a unei evanghelii este considerata culmea literaturii filosofico-religioase pagane.

2. Ramayana

Un poem epic din 24000 de distihuri (48000 de versuri), compus in India de sud, timp de secole, descrie aventurile zeului Rama.

3. Puranele,compuse in evul mediu, contin teorii asupra existentei.

4. Stotrele sunt cantari de lauda

5. Tantrele care dupa unii apartin budismului tibetan, sunt carti de formule magice cu caracter obscen.

III. ZEII

Se pare ca noul hinduism are 330 milioane de zei, cate un zeu la fiecare doi locuitori ai Indiei de azi.

1. Siva, un zeu al bastinasilor supusi de arieni in India, era in Veddism un zeu mai putin important. In hinduismul actual este cel mai important, avand 1000 de nume si forme diverse. Este un zeu de temut, Nimicitorul, dar si plin de veselie in anumite imprejurari. Sotia lui, destul de sangeroasa, este Kali (neagra) numita si Sakti (puterea sexuala). In orbita lui Siva, trebuie mentionat fiul sau, Ganesa, cu cap de elefant, zeul inteligentei si al scrierii, protectorul studentilor la examene. Unii inchinatori ai lui Siva cred ca el este, de fapt, singurul zeu. Ceilalti zei nu ar fi decat nume si ipostaze ale lui Siva, care ar avea astfel mai mult de 1000 de infatisari.

2. Visnu, al doilea ca importanta, pastratorul universului, ar fi un zeu binevoitor, dispus sa dea ajutor la nevoie. Sotia sa Laksmi este zeita frumusetii. Visnu nu are, ca Siva, nume si ipostaze multiple dar trece in cariera sa prin diverse incarnari sau avataruri (de aici cuvantul avatar cu sensul de metamorfoza). Primele 6 avataruri sunt fara importanta:

- un peste care salveaza pe Manu de la potop, conducandu-i barca;

- o broasca testoasa, purtand in spinare pamantul;

- un om-leu, care sfasie un hulitor;

- un pitic, insotitor al lui Varuna (in Vedde);

- un brahman care se razbuna pe un rege mandru;

Urmatoarele patru sunt importante:

- Rama, eroul epopeei Ramayana, care-si elibereaza sotia Sita (brazda) rapita de demonul secetei. Regele maimutelor din Ceylon, Hanuman ajuta pe Rama.

- Krishna, eroul din Mahabharata, gonit de unchiul sau si adapostit de pastori care invinge pe regele serpilor.

- Budha, ceea ce creeaza o punte intre noul hinduism si budism.

- Judecatorul care va aparea la sfarsitul veacurilor, pe un cal alb, cu sabia in mana.

Multi adepti ai lui Visnu cred ca el este singurul zeu iar ceilalti ar fi avatarurile lui Visnu care atunci nu ar fi zece, ci sute de milioane. Altii pretind ca inchinarea adusa altor zei se adreseaza, de fapt, lui Visnu. Krishna declara: "Cei care sunt inchinatorii altor zei si aduc jertfa cu credinta, mie, in realitate, imi aduc jertfa implicita."

Trebuie multa orbire si rea credinta pentru a compara avatarurile lui Visnu cu intruparea Fiului lui Dumnezeu. Pe de o parte avem istorii fanteziste, cateodata scarboase, pe de alta parte o viata umana reala si sfanta, solid ancorata in istorie.

3. Brahma, creatorul, este al treilea zeu important al hinduismului, care nu trebuie confundat cu Brahman. Brahma are patru capete intoarse spre cele patru puncte cardinale. El avea si un al cincilea cap, pe care i l-a taiat Siva, intr-o zi cand cei doi zei se certau pentru intaietate. Unii ganditori hinduisti au imaginat un fel de trinitate: Brahma, creatorul; Visnu, pastratorul; Siva, nimicitorul; in raport cu ciclurile prin care trece lumea in milioane de ani.

Aceasta conceptie nu prea are influenta asupra cultului si nu are nici un raport cu doctrina crestina a Dumnezeului unic in trei persoane.

Hindusii atribuie un anumit caracter personal zeilor lor insa ideilr lor sunt schimbatoare in aceasta privinta iar tentatia panteismului ramane mereu vie. Krishna se prezinta singur ca "sprijinul lui Brahman, al nemuririi si al nestricaciunii, al ordinii vesnice si al fericirii desavarsite" (Bhagavad Gita).

Putem sa citam si aceasta invocatie care ii este adresata: " O, fiinta mareata, prima care a intrat in actiune, mai vrednic de inchinare decat insusi Brahma, tu esti fiinta si nefiinta si ceea ce este dincolo de ele. Tu esti subiectul si obiectul oricarei stiinte si al bunastarii supreme. Tu esti Vayu, Yama, Agni, Varuna; tu esti luna, tu esti Prajapati, tu esti stramosul.Uriasa si fara margine este puterea ta. Tu patrunzi totul si astfel tu esti totul." (Bhagavad Gita)

IV. DOCTRINA

Lumea este considerata ca reala, creata de un zeu, de preferinta, Brahma. Pentru durata sa se iau in calcul cifre la fel de extravagante ca si in brahmanism.

1. Omul este supus legii Karman si reincarnarii. Ca sa se obtina un Karman pozitiv se cere curaj, puritate interioara, staruinta in insusirea stiintei, darnicie, stapanire de sine, evlavie, studiu, cumpatare, dreptate, bunatate, dragoste de adevar, rabdare, renuntare, calm, sinceritate, dezinteresare, tandrete, pudoare, liniste, forta, rezistenta, vointa, curatie, indulgenta, modestie.

2. Respectarea regulilor castei, este de asemenea, de o importanta capitala. De cateva decenii s-au facut eforturi in societatea hindusa pentru a face mai flexibil acest cadru rigid dar abuzurile sistemului castelor sunt departe de a fi disparut.

3. Datoria de a respecta orice viata, Ahimsa are consecinte negative. Mii de vaci sfinte, desi prost hranite, consuma din resursele insuficiente ale tarii. Nu se cuvine sa fie exterminati soarecii si sobolanii. Unii hindusi isi filtreaza apa de baut, nu pentru igiena, ci ca sa nu inghita vreo vietate minuscula care ar putea fi reincarnarea unui stramos.

4. Notiunea de Metempsihoza aduce nenorocitilor o oarecare usurare in speranta unei reincarnari mai favorabile dar in ansamblu aceasta doctrina este deprimanta, pe langa ca este falsa. Hinduistii suspina dupa izbavirea din lantul interminabil al vietilor succesive.

5. Calea bhakti

Hinduismul difera de brahmanism in privinta metodei recomandate pentru a pune capat reincarnarilor. Fara a renunta la calea cunoasterii castigate prin meditatie, este prezentata ca eficienta calea cultului fierbinte (a devotiunii- bhakti) a zeului suprem. Iata ce declara Krishna: "Cei al caror zel religios are ca obiect indestructibil, inexprimabilul, inaccesibilul fata de simturi, omniprezentul, inimaginabilul, neclintitul, imuabilul, fixul, cei care, stapanindu-si simturile, nu incearca in privinta tuturor senzatiilor lor decat o indiferenta completa, acesti oameni pasionati de binele tuturor fiintelor, ma ating pe mine. Dar efortul este mult mai chinuitor pentru spiritele care se ataseaza de inaccesibil; un obiect abstract este pentru oameni anevoios de atins. Cei care, dimpotriva, usurandu-se in mine de toate faptele lor, nu ma vad decat pe mine, care ma slujesc, concentrand in contemplatia mea toate eforturile lor, acesti oameni al caror spirit se adaposteste in mine, repede ii smulg din oceanul transmigratiei si al mortii." (Bhagavad Gita)

Este vorba de un fel de mantuire prin har si prin credinta, cu problema de a sti daca este decisiva actiunea divina sau hotararea omeneasca. Hinduistii numesc teoria predestinarii "invatatura pisicii", deoarece pisoiul ramane pasiv cand pisica il poarta tinandu-l de pielea gatului iar teoria vointei libere (sau a liberului arbitru) este numita de ei "doctrina maimutei", fiindca micul maimutoi se agata de pieptul mamei sale. Bhagavad Gita inclina spre doctrina maimutei: "Prin tine insuti esti mantuit, scapi de pierzanie; omul isi este prieten lui insusi si dusman siesi."

Spre deosebire de brahmanism, calea Bhakti este accesibila tuturor: " Intre toate creaturile nu fac nici o diferenta, pe niciuna n-o urasc, pe niciuna n-o iubesc; dar aceia care se ataseaza de mine cu devotiune (Bhakti) aceia sunt in mine si eu in ei. Chiar un mare criminal, daca ma adora fara inima impartita, trebuie socotit neprihanit; deoarece credinta sa este adevarata. Repede el devine ireprosabil si atinge pacea vesnica. Niciodata robul meu nu se pierde. Cei care isi gasesc adapost in mine, fie ei de cea mai de jos obarsie, femei, vaysias sau sudri, chiar si aceia isi ating scopul.Intoarce spre mine rugaciunea ta, adu-mi jertfe, adora-ma, preocupandu-te numai sa fii ocupat de mine, tu vei ajunge la mine."( Bhagavad Gita) Se observa distanta intre nepasarea exprimata de Krishna si notiunea de Dumnezeu al dragostei care se desprinde din Biblie. In acest stadiu de contopire cu Krishna, omul se situeaza deasupra moralei: "Cel ce nu resimte nici o inclinatie, care nu se bucura de nici un bine si nu se revolta de nici un rau, acela este in stapanirea intelepciunii." (Bhagavad Gita) "Nici pacatul, nici fapta buna nu atinge pe Domnul." (Bhagavad Gita)

Hinduismul nu cauta o absorbtie completa in infinit dar totusi o contopire panteista cu zeul suprem: "Multi s-au topit in fiinta mea." spune Krishna. (Bhagavad Gita)

V. CULTUL SI PRACTICILE

Veddismul nu prevedea idoli iar brahmanismul si mai putin. Hinduismul, dimpotriva, a devenit profund idolatru. Unii inchinatori naivi identifica zeul cu statuia, altii cred ca el poate fi prezent in chip special in mai multe statui. Altii, inca mai subtili, cred ca statuia tinde sa favorizeze concentrarea gandirii. Fiecare isi are idolii sai acasa. In afara de statui, in temple se gasesc basoreliefuri, uneori lascive. Uneori divinitatea este reprezentata printr-un simbol, de pilda Siva printr-un lingam (falus).

Veddismul nu avea temple. In hinduism, templele abunda. Temple numeroase, relativ mici, in nord, temple mai putin numeroase dar imense in sud. Ceremoniile amintesc cultul egiptean. In fiecare dimineata, idolul este desteptat, i se da sa manance, oferindu-i-se un sacrificiu; se curata templul, de pilda raspandind in el baliga de vaca sacra; idolul este dus la plimbare, seara este lasat sa se odihneasca, urandu-i-se "noapte buna". Preotii indeplinesc aceste ritualuri iar credinciosii se asociaza cu ofrande, dansuri si cantari. De altfel, un hinduist are acasa micul sau sanctuar.

Diverse sarbatori puncteaza anul, intre altele sarbatoarea lampilor, in cinstea zeitei Laksmi, sotia lui Visnu. Ofrandele sunt variate. Se ofera orez, flori, cateodata victime insangerate, mai ales in cultul sangeroasei zeite Kali, sotia lui Siva.

Devotiunea Bhakti poate avea un aspect destul de nobil, insa uneori imbraca forme superstitioase sau degradante. Cu ocazia unei sarbatori, unii fanatici se arunca sub enormele roti ale carului care transporta idolul, ca sa piara striviti. Anumiti asceti fac legamant sa nu-si desfaca pumnul, astfel incat unghiile le patrund in carne sau tin un brat ridicat in sus pana se atrofiaza. Cutare fakir se culca pe cuie cu capatul ascutit in sus. Pelerinajele sunt socotite meritorii, mai ales daca au loc in conditii chinuitoare. Sunt oameni care parcurg sute de kilometri aruncandu-se la fiecare pas cu fata la pamant, ridicandu-se si luand-o de la capat. In fiecare dimineata sunt ruguri care se aprind la Benares, orasul sfant de pe malul Gangelui, iar cenusa raposatilor este aruncata in apa. Oamenii se cufunda in fluviul sfant, facand spalaturi rituale. Nu mai descriem orgiile pe care le presupune cultul lui Sakti, puterea creatoare sau riturile recomandate de cartile Tantra. Pe scurt, in hinduism exista elanuri sublime dar si perversiuni revoltatoare.

A.    SECTE HINDUISTE

I. ASOCIATIA PENTRU CONSTIINTA LUI KRISHNA

Se deosebeste printr-un costum special, prin coafura, prin regimul vegetarian si prin importanta atribuita repetarii neobosite a cuvintelor Hare Krishna.

II. MEDITATIA TRANSCENDENTALA

Lansata de Maharisi Mahes, sub un aer stiintific, ascunde un atasament neconditionat fata de Bhagavad Gita.

III. MISCARI NASCUTE IN OCCIDENT CARE PREIAU DIN INDIA NOTIUNILE DE KARMAN SI TRANSMIGRATIE:

1. Spiritismul, cunoscut mai ales pentru pretentia sa de a asigura o legatura intre vii si morti. S-a dezvoltat in S.U.A. la mijlocul sec. XIV, de unde a trecut si in Europa.

2. Teosofia, intemeiata de rusoaica Elena Blavatki si colonelul Olcott, desi a inceput in India, s-a dezvoltat in S.U.A. si Europa. Se distinge prin speculatii complicate si un mare interes pentru ocultism.

3. Antroposofia, o disidenta a Teosofiei, initiata de Rudolf Steiner in 1912 are succes in tarile de limba germana si a infiintat Scolile Waldorf. Din ea se trage si Comunitatea de crestini a pastorului Rittelmeyer (1872-1938).

4. Antoanismul, intemeiat de belgianul Louis Antoine (1846-1912), supranumit Tatal. El ia in consideratie reincarnarea ca o cale spre progresul moral si promite vindecarea bolnavilor.

5. Biserica scientologiei sau Biserica noii intelegeri, intemeiata in 1954 se caracterizeaza prin teorii complicate asupra reincarnarii.

IV. MISCAREA DE SINTEZA "NEW AGE"

Miscarea de sinteza "New Age" reuneste toate curentele hinduiste importate sau nascute in Occident.

E. CONCLUZII GENERALE

De la Vedde la Tantre, in India a avut loc in 3000 de ani o degradare progresiva a religiozitatii, de la o religie abstracta la idolatrie, cu toata ardoarea mistica a unor ganditori hinduisti.

Hinduismul, in general, foarte primitor cu noii invatatori (Guru) car initiaza noi forme de yoga. Hinduismul este gata sa acorde si lui Isus Hristos un loc intre cei 330 de milioane de zei ai sai.

In schimb, confruntat cu o religie exclusivista ,care se prezinta ca fiind singura adevarata, hinduismul opune rezistenta indarjita. Luptele dintre musulmani si hinduisti au fost si sunt inca sangeroase. India a rezistat pana acum misionarismului crestin. Dupa apostolul Toma, se stie sigur ca o biserica a fost implantata in sec. IV d.Hr. in India de sud. Exista si azi un cult crestin traditional care se trage direct de atunci, in India de sud. Misionarul catolic Francois Xavier in sec. XVI si misionarul evanghelic William Carrey pe la 1800 s-au plans de lipsa de cooperare a colonizatorilor portughezi sau englezi in evanghelizarea Indiei.

Totusi, in ultimele doua secole, crestinismul s-a raspandit mai ales in masele defavorizate de paria. In ultimele trei decenii s-au inmultit numarul convertirilor la crestinism, cu toate piedicile administrative. Este un camp posibil de actiune si pentru misionarii romani.