GENUL SI SEXUALITATEA

GENUL SI SEXUALITATEA

CONCEPTE DE BAZA

SEXUL, GENUL SI BIOLOGIA

Diferentele de gen: natura si formarea

SOCIALIZAREA GENULUI

.Reactii ale parintilor si adultilor . Studiul genului . Cartile cu povesti si televiziunea . Dificultatea de a creste copii iara discriminare de sex ., A practica' genul

IDENTITATEA SI SEXUALITATEA GENULUI: DOUA TEORII

Teoria lui Freud despre dezvoltarea genului . Teoria lui Chodorow despre dezvoltarea genului

SEXUALITATEA UMANA

Biologia si comportamentul sexual. Influentele sociale asupra comportamentului sexual . Sexualitatea in cultura occidentala. Homosexualitatea . Prostitutia

CONCLUZII: GENUL, SEXUALITATEA SI INEGALITATEA

REZUMAT

LECTURI SUPLIMENTARE

TERMENI IMPORTANTI

CONCEPTE DE BAZA

Ce inseamna sa fii barbat? Ce inseamna sa fii femeie? Jan Morris, renumit scriitoare de lucrari de calatorie, fusese barbat. Ca James Morris, ea a fost membraj a expeditiei britanice conduse de Sir Edmund Hillary, care a cucerit Everestul. Fuses chiar un barbat foarte "masculin' - sofer de curse si practicant a numeroase sporturi! Totusi, se simtise dintotdeauna ca o femeie intr-un corp barbatesc. Asa ca s-a supxi unei operatii de schimbare de sex si traieste de atunci ca femeie.

Cartea, in care Morris povesteste experienta ei legata de schimbarea de se* ne inlesneste o observare mai atenta a diferitelor lumi, in care traiesc barbatii sjj femeile.

Ni se tot spune ca prapastia sociala dintre sexe se ingusteaza, dar eu pot sa depun marturie - dupa ce am trecut, in cea de-a doua jumatate a secolului XX, prin experiente de viata in ambele roluri (barbat si femeie) - ca nu gasesc nici un aspect al vietii - nici un moment al zilei, nici un contact, nici o situatie, nici o atitudine, care sa nu fie diferita la barbati si femei. Pana si tonul vocii cu care mi se vorbea, tinuta persoanei din spatele meu, starea ce plutea in aer cand intram intr-o incapere sau ma asezam la o masa la restaurant - subliniau constant schimbarea mea de statut. Iar daca atitudinile celorlalti s-au modificat, la fel s-a intamplat si cu ale mele. Cu cat eram mai mult tratata ca femeie, cu atat mai femeie deveneam. M-am adaptat vrand-nevrand. Daca se presupunea ca nu ma pricep sa repar o masina sau sa deschid o sticla, descopeream ca in mod ciudat devenisem nepriceputa. Daca cineva considera ca o geanta era prea grea pentru mine, in mod inexplicabil mi se parea si mie la fel. Ma amuza sa observ ca - de exemplu, atunci cand sunt invitata in oras la masa, de catre vreunul dintre prietenii mei de la oras - nu cu multi ani in urma ospatarul acela lingusitor ma trata pe mine asa cum il trateaza acum pe el. Atunci m-ar fi salutat cu o seriozitate plina de respect. Acum imi desface servetul cu un zambet jucaus, ca si cum ar vrea sa ma binedispuna. Atunci mi-ar fi luat comanda plin de gravitate, acum se asteapta ca eu sa spun ceva amuzant (ceea ce si fac) (Morris, 1974).

Acest lucru aproape ca ne face sa credem ca un "el' poate deveni o "ea', intruca| diferentele sexuale sunt foarte importante in viata noastra. De regula le ignoram tocmai pentru ca sunt atat de discrete. Ele ne sunt intiparite de la bun inceput.

in acest capitol vom studia natura comportamentului sexual uman si vom anali2 caracterul complex al sexualitatii - trasaturile sexuale umane - si diferentele sexuale.| Viata sexuala in societatile modeme, ca atatea alte lucruri, trece prin transformar importante, care afecteaza viata emotionala a. celor mai multi dintre noi. Vom descope ce sunt aceste schimbari si vom incerca sa interpretam semnificatia lor ampla, catr sfarsitul capitolului.

incepem prin a cerceta originile diferentelor dintre baieti si fete si cele dintre barbati si femei. Parerile oamenilor de stiinta sunt impartite, referitor la masura in _care caracteristicile innascute au un impact durabil asupra identitatii genului nostru _si a activitatii noastre sexuale. Problema reala este de fapt in ce masura sunt ele invatate. Nimeni nu-si mai inchipuie ca sexualitatea noastra e instinctiva, in sensul in care e instinctiva activitatea sexuala a multor animale inferioare - cum ar fi faimoasele ,pasari si albine'. Totusi, unii oameni de stiinta acorda mai multa importanta influentelor sociale in analizarea genului si a sexualitatii.

SEXUL, GENUL SI BIOLOGIA

3 Cuvantul "sex', asa cum este folosit in vorbirea curenta, este ambiguu, intrucat se refera si la o categorie de persoane, dar si la unele acte pe care oamenii le fac impreuna ("a face sex'). Ca sa stabilim claritatea trebuie sa facem distinctia dintre sex - in sensul diferentelor biologice si anatomice dintre barbati si femei - si activitatea sexuala. Mai trebuie sa facem o distinctie importanta: cea dintre SEX si GEN. in timp ce sexul se refera la diferentele fizice ale corpului, genul priveste diferentele psihologice, sociale si culturale dintre barbati si femei. Distinctia intre sex si gen este fundamentala, intrucat multe diferente intre barbati si femei nu au origine biologica.

Diferentele de gen: natura si formarea

in ce masura diferentele de comportament dintre femei si barbati sunt rezultatul sexului si nu al genului? Altfel spus, care este ponderea diferentelor biologice? Unii autori considera ca exista diferente comportamentale innascute, intre barbati si femei care apar intr-o oarecare masura in toate culturile si ca descoperirile sociologiei duc hotarat in aceasta directie. Acesti cercetatori atrag atentia, de exemplu, asupra faptului ca, in majoritatea culturilor, vanatoarea si razboiul sunt cel mai adesea apanajul barbatilor. Cu siguranta, sustin ei, acest lucru arata ca barbatii poseda tendinte biologice fundamentale catre agresivitate, care le lipsesc femeilor.

Alti cercetatori nu sunt insa convinsi de acest argument. Ei spun ca nivelul agresivitatii masculine variaza mult in functie de cultura, in timp ce femeilor li se cere sa fie pasive sau mai blande in unele culturi decat in altele (Elshtain, 1987). in plus, adauga ei, daca o trasatura e mai mult sau mai putin universala, nu inseamna in ''nod distinct ca are o origine biologica; pot exista factori culturali generali, care produc asemenea caracteristici. De exemplu, in majoritatea culturilor, femeile isi petrec o buna parte din viata ingrijindu-se de copii, astfel ca nu pot lua oricand parte la vanatoare sau razboi. Din aceasta perspectiva, diferentele de comportament dintre barbati si femei se produc mai ales in urma invatarii sociale a identitatii feminine si masculine - a feminitatii si masculinitatii.

Dovezi ale lumii animale

Ce ne arata dovezile? O posibila sursa de informatie o constituie diferentele dfl alcatuire hormonala dintre sexe. Unii sustin ca hormonul sexual masculii testosteronul, se asociaza cu tendinta masculina catre violenta. Cercetarile aul demonstrat, de exemplu, ca daca maimutele masculi sunt castrate inca de la nasterej ele devin mai putin agresive; la fel, daca femelelor de maimuta li se administreaza! testosteron, vor deveni mai agresive decat femelele normale. Pe de alta parte, s-a descoperit ca faptul in sine, de a da maimutelor ocazia sa-i domine pe altii, face sa lej creasca nivelul de testosteron. Astfel, comportamentul agresiv poate afectai producerea hormonului, iar nu hormonul este cel care provoaca agresiunea sporitaj

O alta sursa posibila de dovezi este observarea directa a comportamentului? animalelor. Autorii care leaga agresivitatea masculina de determinarea biologica observa adesea o agresivitate ridicata in randul animalelor mai evoluate. Daca luamj in consideratie comportamentul cimpanzeilor, spun ei, masculii sunt invariabil ma| agresivi decat femelele. Cu toate acestea, exista de fapt mari diferente intre tipurile* de animale, in randul gibonilor, de exemplu, exista putine diferente notabile intre; agresivitatea sexelor, in plus, multe femele de maimute inferioare sau superioare sunt deosebit de agresive in unele situatii - cum ar fi, de exemplu, atunci cand sunt tinere sau amenintate.

Dovezi ale lumii umane

In privinta oamenilor, una din sursele de baza provine din experienta gemenilor univitelini (identici). Gemenii univitelini se nasc dintr-un singur ovul si au aceeasi mostenire genetica, intr-un caz, unul dintre gemenii univitelini masculini a fost grav ranit in urma unei circumcizii si s-a luat hotararea reconstituirii organelor sale genitale '.j ca organe feminine. Asa se face ca a fost crescut in continuare ca fiind fata. La| sase ani, gemenii prezentau trasaturi specifice masculine si feminine, asa cum sunt { intalnite in culturile occidentale. Fetita se juca cu alte fetite, ajuta la treburile casei si-si dorea sa se casatoreasca cand avea sa creasca mare. Baiatul prefera compania altor baieti, jucariile lui preferate erau masinutele si camioanele si-si dorea sa devina pompier sau politist.

Catava vreme, acest caz a fost considerat o demonstratie concludenta a influentei determinante a invatarii sociale asupra diferentelor de gen. Cand fetita a devenit adolescenta, a fost intervievata in cadrul unei emisiuni televizate. Interviul a demonstrat ca nu se simtea tocmai relaxata cu identitatea de gen si ca probabil era "in realitate' baiat, in fond. Aflase intre timp despre trecutul ei neobisnuit si se prea poate ca aceasta cunoastere sa fi fost raspunzatoare pentru conceptia despre sine (Ryan, 1985).

Acest caz nu respinge posibilitatea existentei unor influente biologice, asupra diferentelor de comportament observate intre barbati si femei. Daca ele exista, totusi, originea lor fiziologica nu a fost inca determinata. Problema ramane controversata,

dar concluzia la care a ajuns geneticianul Richard Lewontin va gasi probabil numerosi

sustinatori:

Autoidentificarea elementara a unei persoane ca barbat sau femeie - o data cu multitudinea de atitudini, idei, si dorinte care insotesc acea identificare - depinde de eticheta care i s-a pus atunci cand era copil, intr-un curs normal al evenimentelor, aceste etichete corespund unor diferente substantiale intre cromozomi, hormoni si morfologie. Astfel, diferentele biologice devin un semnal al diferentierii dintre rolurile sociale, mai degraba decat o cauza a lor (Lewontin, 1982).

SOCIALIZAREA GENULUI

in timp ce dovezile biologice contribuie la intelegerea originii diferentelor de gen, un alt drum care poate fi urmat este studiul socializarii genului, adica invatarea rolurilor de gen prin intermediul factorilor sociali, cum ar fi familia si factorii mediatici.

Reactii ale parintilor si adultilor

Multe studii au fost intreprinse asupra gradului in care diferentele de gen sunt rezultatul influentelor sociale. Studii ale relatiei mama-copil arata diferente intre modul cum sunt tratati baietii si fetele, chiar daca parintii considera ca reactiile lor sunt nediscriminate. Adultii carora li se cere sa afirme personalitatea unui copil dau raspunsuri diferite in functie de parerea lor despre acel copil, daca este baiat sau fata. in cadrul unui experiment clasic, cinci tinere mame au fost studiate in relatie cu un bebelus de sase luni, pe nume Beth. S-a observat ca ele aveau tendinta sa-i zambeasca des si sa-i ofere papusi ca jucarii. Spuneau ca e "dulce', ca "plange delicat'. Reactia unui al doilea grup de mame fata de un copil de aceeasi varsta, pe nume Adam, a fost vizibil diferita. Bebelusului i se ofereau de regula un trenulet sau alte "jucarii baietesti'. Beth si Adam erau de fapt unul si acelasi copil, imbracat in haine diferite (Will s.a., 1976).

Studiul genului

Studiul genului de catre copii este aproape cu certitudine o practica inconstienta, inainte ca acestia sa se caracterizeze pe ei insisi cu claritate ca fiind baiat sau fata, ei primesc un set de semne preverbale. De exemplu, adultii barbati si femei manevreaza de regula copiii in mod diferit. Cosmeticele pe care le folosesc femeile contin parfumuri diferite de cele pe care bebelusul le poate asocia cu masculinitatea. Diferentele sistematice in imbracaminte, coafura etc., ofera semnele vizuale pentru copilul mic in procesul invatarii. La varsta de doi ani, copiii au deja o intelegere Partiala a ceea ce este genul. Ei stiu daca sunt baieti sau fete si pot in general sa-i catalogheze cu precizie pe ceilalti. Totusi, copilul nu stie, inainte de a implini sase ani,

ca genul cuiva nu se poate schimbarea fiecare are un gen si ca diferentele de sej dintre fete si baieti sunt determinate anatomic.

Jucariile, cartile cu poze si programele de televiziune pe care Ic urmaresc copiijj tind sa accentueze diferentele dintre atributele masculinitatii si cele ale feminitatii.; Magazinele de jucarii si cataloagele de produse livrabile prin posta isi categorises de obicei produsele in functie de gen. Chiar si unele jucarii, care par a fi neutre din punct de vedere al genului, in realitate nu sunt asa. De exemplu, pisicutclc si iepurasii sunt recomandate pentru fete, in timp ce leii si tigrii sunt considerati ca fiind mai potriviti pentru baieti.

Vanda Lucia Zammuncr a studiat preferintele legate de jucarii ale unor copii intre sapte si zece ani, din Italia si Olanda (Zammuner, 1987). Ea a analizat atitudinea copiilor fata de o varietate de jucarii; s-au luat in consideratie atat jucariile stereotipa masculine si feminine, cat si jucariile considerate a nu fi diferentiate in functie de sex. Li s-a cerut atat copiilor cat si parintilor sa spuna care jucarii sunt potrivite pentru baieti si care pentru fete. Adultii si copiii au fost in huna masura de acord, in mare, copiii italieni au ales mai des jucarii diferentiate in functie de sex decat cei olandezi - descoperire care confirma asteptarile, intrucat cultura italiana tinde sa-pastreze o privire mai traditionala asupra diviziunilor de gen, decat cea olandeza, d si in alte studii, fetitele din ambele societati au ales intr-un numar mai marc jucarii] neutre ca gen sau baietesti, fata de baietii care au dorit sa se joace cu jucarii de fete.;

Cartile cu povesti si televiziunea

In urma cu 25 de ani, Lcnorc Weitzman si colegii sai au intreprins o analiza a^! rolului genului asupra unora dintre cele mai cunoscute carti pentru copiii prescolari,; descoperind cateva diferente clare intre rolurile genurilor (Weitzman s.a. 1972). Baietii jucau in povesti si in desene un rol cu mult mai important decat fetele, depasindu-le intr-un raport de 11 la l. Daca se luau in considerare si animalele cu genuri determinate, proportia era de 95 la l. Activitatile tipic masculine si feminine de asemenea, difereau. Barbatii erau antrenati in urmariri pline de aventuri si activitati in aer liber, care presupun independenta si putere. Acolo unde apareau fete, portretul lor era pasiv si marginit mai cu seama la activitati desfasurate in interior. Fetele gateau si faceau curatenie pentru personajele masculine sau ii asteptau sa se intoarca acasa. La fel se intampla si cu barbatii si femeile adulte din cartile de povesti. Femeile care nu erau vaduve sau mame erau personaje imaginare - cum ar fi vrajitoarele sau zanele. Nu s-a descoperit nici o singura femeie in toate cartile analizate care sa aiba o ocupatie in afara casei sale. Dimpotriva, barbatii erau infatisati ca luptatori, politisti, judecatori, regi etc.

Cercetari relativ recente sugereaza ca lucrurile s-au schimbat intrucatva, dar ca foarte multe carti pentru copii raman aceleasi (Davies, 1991). Povestile cu zane, de exemplu, infatiseaza atitudinile traditionale legate de gen si de tipurile de scopuri si ambitii, pe care se presupune ca trebuie sa le aiba baietii si fetele, "intr-o buna zi

va veni si printul meu', in versiunea povestilor cu zane de acum cateva sute de ani, insemna de obicei ca o fata dintr-o familie saraca poate sa visc/c la bogatie si la noroc. Astazi, intelesul a devenit mai aproape de idealurile dragostei romantice, tjnele feministe au incercat sa rescrie cateva dintre cele mai faimoase povesti cu zane. rastumand rolurile obisnuite:

Nici n-am observat ca avea un nas caraghios.

Si arata cu siguranta mult mai bine in hainele acelea ciudate.

Nu-i nici pe departe atat de atragator pe cat 1-am gasit mai deunazi.

Asa incat cred ca o sa ma prefac pur si simplu ca pantofiorul asta de sticla mi-e

pica stramt.

(Viorst,1987)

Ca si aceasta versiune a Ccnusarcsei, atari versiuni modeme sunt destinate mai ales cartilor pentru publicul adult si au avut un impact scazut asupra povestilor din cartile obisnuite ale copiilor,

Desi exista si unele exceptii notabile, analiza programelor de televiziune destinate copiilor este conforma descoperirilor legate do cartile pentru copii. Studii asupra celor mai vizionate desene animate arata ca majoritatea persoanelor principale sunt masculine si cu acestea domina actiunile de urmarire. Imagini similare apar in clipurile publicitare care se difuzeaza dc-a lungul programelor.

Dificultatea de a creste copii fara discriminare de sex

June Stat h am a studiat experienta unui grup de parinti convinsi sa-si creasca copiii intr-un mod nediscriminatoriu din punct de vedere al sexului. 30 de adulti din l S familii au fost implicati in acest experiment, care cuprindea copii intre sase luni si 12 ani. Parintii proveneau din randurile clasei de mijloc si in majoritate lucrau in invatamant, ca profesori sau conferentiari. Stathan a descoperit ca majoritatea parintilor nu incercau sa modifice pur si simplu rolurile sexuale traditionale, tacand ca fetele sa semene cat mai mult a baieti, ci se straduiau sa creeze noi combinatii de masculin si feminin. Ei isi doreau ca baietii sa fie mai sensibili la sentimentele celorlalti si mai capabili de a exprima afectiune, in timp ce fetele erau incurajate sa-si caute ocazii de studiu si de promovare. Toti parintii au considerat ca trasaturile existente prin studierea genului sunt greu de contracarat. Ei au avut un succes moderai in a convinge copiii sa se joace cu jucarii, care nu erau adaptate genului lor, dar chiar si aceasta s-a dovedit a fi mai dificil decat se asteptau multi dintre ci. Una dintre mame a comentat astfel:

Oaca intri intr-un magazin de jucarii, e plin de jucarii razboinice pentru baieti si jucarii domestice pentru fete - ceea ce rezuma societatea, asa cum cea. Asta e felul in care se socializeaza copiii; c firesc pentru baieti sa fie invatati sa loveasca si sa omoare - ceea ce eu gasesc groaznic, imi face rau. Ma straduiesc sa nu intru in magazinele de jucarii fiindca ma apuca furia.

De fapt, in realitate toti copiii au avut si s-au jucat cu jucarii oferite de ni( diferentiate in functie de gen.

In prezent exista cateva carti de povesti - avand ca personaje principale puternice, independente - dar un numar mic dintre ele infatiseaza baietii in rol netraditionale. Mama unui baietel de cinci ani povestea despre reactia fiului atunci cand a inversat sexele personajelor din povestea pe care i-o citea:

A fost putin suparat cand am parcurs o carte in care o fata si un baiat detineau roluri traditionale, schimband toti baietii in fete si toate fetele in baieti. Cand am inceput u venea mereu sa spuna "nu-ti plac baietii, iti plac numai fetele'. A trebuit sa-i explic ca nu era adevarat, ci ca se scrie doar prea putin despre fete (Statham, 1986).

in mod evident, socializarea genului este foarte puternica si incercarea d< o modifica poate fi suparatoare. O data ce a fost "repartizat' un gen, societat asteapta ca indivizii sa se comporte ca persoane "feminine' si "masculint Aceste asteptari sunt puse in practica si reproduse in viata cotidiana (Lort 1994;Bourdieul990).

"A practica' genul

Conceptiile noastre despre identitatea genului, cat si atitudinile noas sexuale si inclinatiile legate de ele, se formeaza atat de timpuriu in copiii incat ca adulti Ic luam de regula ca fiind de la sine intelese. Totusi genul inseai mai mult decat a invata sa te porti ca fata sau ca baiat. Cu diferentele de traim in fiecare zi.

Cu alte cuvinte, genul nu exista pur si simplu; noi toti, asa cum se exprimai sociolog, "practicam genul¹¹ in interactiunile noastre sociale zilnice cu ceilalti (Wc si Zimmcrman, 1987). De exemplu, Jan Morris a trebuit sa invete cum sa-manifeste genul, atunci cand a descoperit cat de diferit trebuia sa se compot intr-un restaurant, ca femeie fata de un barbat. Dupa cum ea insasi spune, "I exista nici un aspect al existentei' care sa nu aiba o determinare de gen. Tot ea nu si-a dat seama de aceasta pana cand nu si-a schimbat sexul. Modul subtile in care ne "practicam' genul fac parte din viata noastra intr-o asemen< masura, incat nici nu ne dam seama de ele, pana cand nu dispar sau sunt modifice semnificativ.

Faptul ca genul se invata si reinvata continuu ilustreaza importanta conceptul de reproducere sociala (vezi cap. 1). Noi ne reproducem din punet de vedere soc i al J producem si reproducem - genul, intr-o serie de actiuni minore, de-a lungul unei zi! Acelasi procedeu ne ajuta sa intelegem genul ca institutie sociala, creata si recrei in interactiunile noastre cu ceilalti. Asa cum vom vedea in capitolele urmatoi diferentele de gen sunt de asemenea o parte importanta a altor institutii sociale, ci ar fi familia, religia, munca si clasele.

BrendaRecs atunci

MarkRecsacum

Transsexualii, asemeni lui Jan Morris, sunt acei oameni care vor sa existe ca persoane de alt sex si care au suferit o operatie in acest sens. Ei sunt supusi de asemeni, tratamentului cu hormoni, pentru a-si modifica forma trupului, controla cresterea parului de pe suprafata acestuia, si dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare, cum ar fi barba sau sanii. O astfel de "remodelare a genului' nu reprezinta o schimbare completa a sexului: cromozomii si organele lor interne, cum ar fi pantecele raman neschimbate. Un transsexual, care se numeste acum Mark Rccs, observa: "Neplacerea de dominare totala asupra existentei, intr-un trup nepotrivit, nu este inlaturata de catre un simplu tratament psihiatric. Singura alternativa, la constantul si agonizantul conflict dintre trup si minte, o reprezinta plictisitorul, istovitor din punct de vedere emotional, adesea stanjenitor si intotdeauna dureros - proces al rcmodelarii genului. Recompensa insa este libertatea de a fi m insuti.'

Din nefericire, aceasta libertate este circumscrisa unui sistem care pare ilogic - si cu care Marea Britanic nu se afla in concordanta - cu tari cum ar fi: Canada, Suedia, Polonia, Elvetia, Turcia si Indonezia, precum si 48 de state ale S.U.A.

Conform opiniei lui Rccs: "Guvernul permite ca alte documente sa fie schimbate, incepand cu Pasapoartele si diplomele universitare si sfarsind cu permisele pentru biblioteci. Aceste recunoaste tran s sexualitate a, ceea ce reprezinta o conditie ce necesita ingrijire medicala si chiar suporta plata evaluarilor psihologice, tratamentului hormonal, interventiilor chirurgicale. Cu toate acestea refuza orice amendament al singurului document vital care confera recunoasterea legala si drepturile depline ^a'c omului - certificanil de nastere.'

Sursa; Guardian, 1996 (doar textul).

IDENTITATEA SI SEXUALITATEA GENULUI: DOUA TEORII

Teoria lui Freud despre dezvoltarea genului

Probabil ca cea mai influenta - dar si cea mai controversata - teorie a apariti identitatii genului este cea a lui Sigmund Freud. Dupa Freud, invatarea diferente de gen in prima copilarie si copilaria mica este centrata pe prezenta sau abset penisului. "Eu am penis' echivaleaza cu "sunt baiat', in timp ce "eu sunt fataf inseamna "nu am penis'. Freud mentioneaza ca nu numai diferentele anatomic conteaza aici - prezenta sau absenta penisului este doar simbolul masculinitatii al feminitatii.

La varsta de 4-5 ani, conform teoriei, baiatul se simte amenintat de disciplina < autonomia pe care tatal sau i le pretinde, inchipuindu-si ca tatal vrea sa-1 lase penis. Partial constient, dar mai ales la nivel inconstient, baiatul il considera pe drept rivalul afectiunii din partea mamei sale. Reprimandu-si sentimentele erotice fa$ de mama si acceptandu-1 pe tata ca pe o fiinta superioara, baiatul se identifica i tatal si devine constient de identitatea sa masculina. Baiatul renunta la dragostea! pentru mama dintr-o teama inconstienta, aceea ca poate fi castrat de tata. Pe alta parte, se presupune ca fetele sufera de "invidia penisului', intrucat nu posed organul vizibil care ii face distincti pe baieti. Mama isi pierde din importanta in och fetitei, care a observat ca ea nu are penis si nu poate sa arate asa ceva. Cand fati se identifica cu mama, isi asuma atitudinea supusa, inclusa in recunoasterea clasa pe locul al doilea.

O data ce aceasta faza a fost depasita, copilul a invatat sa-si reprime sentimente!^ erotice. Dupa Freud, perioada dintre aproximativ sase ani si pubertate este una latenta in care activitatile sexuale tind sa fie suspendate pana cand schimbarile biologice ale pubertatii vor reactiva dorintele erotice intr-un mod direct. Perioada de latenta, acoperindl anii de scoala primara si gimnaziala, este cea in care cea mai mare importanta o au in] viata copilului grupurile formate din indivizi de acelasi sex.

Opiniilor lui Freud li s-au adus obiectii majore, mai ales de catre feministe, dari si de catre alti autori (Mitchell, 1973; Coward, 1984). in primul rand, Freud pare| sa echivaleze identitatea genului prea mult cu constientizarea organelor sexuale; cu siguranta sunt implicati si alti factori, mai subtili, in al doilea rand, teoria sa pare; sa depinda de ideea ca penisul este superior vaginului, care este perceput doar ca -i o lipsa a organului masculin. Dar de ce nu ar fi organele genitale feminine considerate superioare celor masculine? in al treilea rand, Freud il trateaza pe tata ca ; prim agent disciplinator, in timp ce in multe culturi mama este cea care joaca un rol mai semnificativ in impunerea disciplinei, in al patrulea rand, Freud crede ca studierea genului este concentrata in jurul varstei de 4-5 ani. Majoritatea autorilor urmasi ai lui Freud au subliniat insa importanta studierii timpurii a copilului, incepand din prima copilarie.

Teoria lui Chodorow despre dezvoltarea genului

Desi multi autori s-au folosit de abordarea lui Freud in studierea dezvoltarii genului, ei au facut modificari majore. Un asemenea exemplu este sociologul Nancy Chodorow (1978, 1988). Chodorow sustine ca a invata sa te simti baiat sau fata deriva din atasamentul bebelusului fata de parintii sai, de la cea mai frageda varsta. Autoarea pune mai mare accent decat Freud pe importanta prezentei mamei, in comparatie cu cea a tatalui. Copilul tinde sa se ataseze emotional de mama lui, intrucat aceasta constituie de departe influenta predominanta la inceputul vietii sale. Acest atasament trebuie la un moment dat sa fie intrerupt, pentru a se obtine o constiinta separata a sinelui - copilului i se cere sa devina mai putin dependent de

mama.

Chodorow sustine ca procesul de desprindere survine in moduri diferite la baieti si fete. Fetele raman mai apropiate de mama, putand, de exemplu, sa continue sa o imbratiseze, sa o sarute si sa o imite in tot ceea ce face. intrucat nu exista o distantare brusca de mama, fetita, iar mai tarziu femeia adulta, isi formeaza o constientizare a sinelui continua fata de cea a altor oameni. Este mai probabil ca identitatea ei se va amesteca sau va depinde de cea a altcuiva: mai intai mama, apoi sotul, in opinia lui Chodorow, aceasta tine sa produca caracteristicile de sensibilitate si compasiune emotionala a femeilor.

Baietii capata o constiinta de sine printr-o respingere radicala a apropierii lor

originare de mama, creandu-si intelegerea masculinitatii lor prin ceea ce nu este feminin. Ei invata sa nu mai fie "baietelul mamii' sau "baietelul surioarei', in consecinta, baietii sunt relativ stangaci in relationarea apropiata cu ceilalti; ei isi formeaza un mod analitic de a privi lumea, isi privesc propria lor viata activ, acordand mai multa importanta realizarilor, dar si reprimandu-si capacitatea de a-si intelege propriile sentimente sau pe cele ale celorlalti.

Chodorow redirectioneaza intrucatva accentul pus pe gen de Freud. Masculinitatea, si nu feminitatea, este descrisa ca o pierdere si anume renuntarea la continuarea atasamentului de mama. Identitatea masculina se formeaza in urma separarii; astfel se face ca, mai tarziu in viata, barbatii in mod inconstient isi simt identitatea amenintata daca se implica prea mult in relatii emotionale cu altii Dimpotriva, femeile simt ca absenta unei relatii apropiate cu o alta persoana le ameninta auto-aprecierea. Aceste trasaturi sunt transmise din generatie in generatie, datorita rolului primar pe care femeile il joaca in socializarea timpurie a copiilor. Femeile se exprima pe sine si se definesc prin intermediul relatiilor. Barbatii si-au reprimat aceste nevoi si ca urmare adopta o pozitie mai de forta fata de ceilalti.

Lucrarea lui Chodorow a infruntat si ea numeroase critici. Janet Sayers, de exemplu, a sugerat ca Chodorow nu explica lupta femeilor, mai cu seama in vremurile noastre, pentru a deveni fiinte autonome, independente (Sayers, 1986). Femeile (ca Si barbatii) arata ea, au o structura psihologica mai contradictorie decat rezulta din teoria lui Chodorow. Feminitatea poate ascunde sentimente de agresivitate sau autoimpunere, care sunt revelate doar indirect sau in anumite contexte (Brenna 1988). Chodorow a fost de asemenea criticata pentru conceptia ei limitata asupri familiei, bazata pe modelul burghezului de rasa alba. Ce se intampla, de exemplu, i familiile cu un singur parinte sau in cele in care copiii sunt crescuti de mai mul! adulti?

Aceste critici nu submineaza totusi ideile lui Chodorow, care raman important Ele ne invata multe despre natura feminitatii, si ne ajuta sa intelegem originile a ce ce s-a numit inexpresivitatea masculina - dificultatea pe care o intampina barbat in a-si impartasi sentimentele lor si altora.

SEXUALITATEA UMANA

Ca si in cazul studiului asupra diferentelor de gen, oamenii de stiinta au a. opinii divergente referitoare la importanta biologicului fata de influentele sociale culturale asupra comportamentului sexual uman. O asemanare importanta iij cercetarea diferentelor de gen si a sexualitatii este aceea ca ambele domenii privit catre lumea animala pentru a o intelege pe cea umana. Ne vom opri mai in^ asupra catorva argumente biologice si a criticilor provocate de ele. Apoi vom examina influentele sociale asupra comportamentului sexual, ceea ce ne va conduce discutarea extremei varietati a sexualitatii umane.

Biologia si comportamentul sexual

Se poate spune ca, exista o baza biologica a sexualitatii, deoarece anatomia feminina este difera de cea masculina, iar experienta orgasmului este de asemenea| diferita. Mai exista si un imperativ biologic de reproducere, altminteri specia umana ar disparea. Unii biologi sustin ca exista o explicatie evolutionista a intrebarii de < barbatii tind sa fie mai promiscui sexual decat femeile (vezi cap. 2). Argumentul este ca barbatii au o dispozitie biologica de a fecunda cat se poate de multe femeile, pentru a se asigura ca sperma lor are cat mai multe sanse de supravietuire. Femeile,, care la un moment dat au un singur ovul care poate fi fertilizat, nu au asemenea interese. Ele isi doresc in schimb parteneri stabili pentru a proteja mostenirea genetica; investita in protectia copiilor lor. Acest argument este sustinut de studii ale; comportamentului sexual al animalelor, care afirma ca masculii sunt in mod normal j mai promiscui decat femelele aceleiasi specii.

Totusi, studii mai recente au aratat ca infidelitatea feminina este de fapt cat se'i poate de comuna in regnul animal, iar activitatile sexuale ale multor animale sunt | mult mai complexe decat se credea. Exista in trecut conceptia conform careia, femeile se imperecheau cu acei masculi care aveau cel mai ridicat potential pentru | o mostenire genetica superioara. Dar un studiu recent asupra femelelor-pasari a! contrazis acest lucru demonstrand ca acestea au un partener de imperechere in plus; nu pentru genele sale, ci pentru ca poate fi un parinte mai bun sau poate oferi un

Ileritoriu mai adecvat pentru cresterea urmasilor. Dupa cum conchidea studiul,

Copulatia inseamna mai mult decat doar transferul de sperma. Aceste femele s-ar putea sa ia in consideratie viitorul lor' (citat in Angier, 1994).

Concluziile acestor cercetari sunt tentante, mai ales in privinta implicatiilor pentru comportamentul sexual uman. Asa cum vom vedea, sexualitatea este mult prea complicata pentru a putea fi atribuita in intregime trasaturilor biologice.

Influentele sociale asupra comportamentului sexual

Majoritatea oamenilor, in toate societatile, sunt heterosexuali - adica isi stabilesc relatii emotionale si placerea sexuala la parteneri de sex opus. in toate societatile heterosexualitatea reprezinta baza casatoriei si a familiei.

Dar exista de asemenea, multe gusturi si inclinatii sexuale minoritare. Judith Lorber distinge nu mai putin de zece identitati sexuale diferite la fiintele umane: femeia heterosexuala, barbatul heterosexual, femeia lesbiana, barbatul homosexual, femeia bisexuala, barbatul bisexual, femeia travestita (care se imbraca de regula ca un barbat) si barbatul travestit (care se imbraca de regula ca o femeie), femeia transsexuala (femeia care devine barbat, ca Jan Morris) si barbatul transsexual (barbatul care devine femeie). Practicile sexuale propriu-zise sunt si mai diverse. Freud considera ca oamenii sunt "fiinte polimorf perverse'. Prin aceasta el intelegea ca oamenii au o larga gama de dorinte sexuale si ca le pot da curs chiar si atunci cand, intr-o anumita societate, unele sunt privite ca ilegale sau imorale. Freud si-a inceput cercetarile la sfarsitul secolului al XlX-lea, cand multi oameni erau foarte pudibonzi din punct de vedere sexual; cu toate acestea pacientii lui au dovedit o uluitoare diversitate de practici sexuale. Printre practicile sexuale posibile se numarau si urmatoarele: un barbat sau o femeie poate avea relatii sexuale cu femei, barbati sau ambele. Acest lucru se poate intampla ca un singur partener o data sau cu mai multi. Exista posibilitatea de a se satisface singur din punct de vedere sexual -masturbarea - sau de a nu intretine relatii sexuale - celibatul. Pot exista relatii sexuale cu transsexuali sau cu travestiti; se pot folosi pornografia sau obiectele erotice; se poate practica sado-masochismul (folosirea in scopuri erotice a legaturilor si a producerii durerii); se poate face sex cu animale (zoofilie) etc. (Lorber, 1994). In toate societatile exista norme sexuale care aproba unele practici, dezaproband altele. Totusi aceste norme difera mult in functie de societate. Un astfel de caz este homosexualitatea. Asa cum se va vedea mai departe, unele societati fie au tolerat homosexualitatea, fie auincurajat-o activ in anumite contexte, in randul grecilor antici, de exemplu, dragostea unui barbat fata de un baiat era idealizata ca fiind cea mai inalta forma de dragoste sexuala.

Tipurile de comportament sexual acceptate variaza de asemenea de la o cultura la alta, ceea ce ne demonstreaza ca majoritatea atitudinilor fata de sexualitate sunt mai curand deprinse decat innascute. Cel mai extins studiu in acest sens a fost desfasurat cam acum patru decenii de catre Clellan Ford si Frank Beach (1951), care au trecut in revista dovezi antropologice de la peste doua sute de societati. Au

'i'^v fost descoperite astfel variatii izbitoare a ceea ce este considerat drept comportament

sexual "normal' si intre normele de atractivitate sexuala. De exemplu, in unele culturi, preludiul prelungit, putand dura uneori ore intregi, este considerat preferabil si chiar necesar inaintea copulatiei; in altele, preludiul este practic inexistent, in unele societati se considera ca relatiile sexuale prea frecvente pot duce la debilitate fizica si boala, in randul populatiei Semiang din Pacificul de Sud, batranii satului propovaduiesc distantarea in timp a episoadelor sexuale, dar acestia cred totodata ca o persoana cu parul alb poate avea relatii sexuale in fiecare noapte!

in majoritatea culturilor, normale atractivitatii sexuale (atat din punctul de vedere al barbatilor cat si al femeilor), se concentreaza mai curand pe aspectul fizic la femei mai mult decat la barbati, situatie care pare in curs de a se schimba in Occident, pe masura ce femeile devin tot mai active in alte domenii de activitate decat cele domestice. Cu toate acestea, trasaturile frumusetii feminine considerate ca fiind cele mai importante difera foarte mult. in Occidentul modem este admirat un corp subtire, cu o constructie feciorelnica, in timp ce in alte culturi formele mai dezvoltate sunt considerate ca fiind mult mai atractive (vezi cap. 6). in unele societati sanii nu sunt conceputi ca un stimulent sexual, in timp ce alte societati le confera o mare importanta erotica. Unele societati pun mare pret pe frumusetea fetei, iar altele pe forma si culoarea ochilor, sau pe forma nasului ori a buzelor.

Sexualitatea in cultura occidentala

Atitudinile Occidentului fata de comportamentul sexual au fost timp de aproape doua mii de ani influentate in primul rand de crestinism. Desi diferite secte si culte crestine au avut opinii diferite in privinta locului ce se cuvine sexualitatii in viata, punctul de vedere dominant al bisericii crestine a fost acela ca orice comportament sexual este suspect, cu exceptia celui necesar reproducerii, in unele epoci, aceasta opinie a produs o disputa apriga in societate luata in ansamblu. Dar alteori, multi oameni au ignorat sau au reactionat impotriva invataturilor bisericii, angajandu-se in mod curent in practici (cum ar fi adulterul) interzise de autoritatile religioase. Asa cum am mentionat in capitolul l, ideea ca implinirea sexuala poate si trebuie sa fie cautata in interiorul casatoriei se intalnea destul de rar.

in secolul al XlX-lea prejudecatile religioase referitoare la sexualitate au fost partial inlocuite de unele medicale. Cu toate acestea, majoritatea primelor scrieri semnate de medici, despre comportamentul sexual; erau la fel de vagi ca si acelea ale bisericii. Unii sustineau ca orice tip de activitate sexuala nelegata de reproducere cauzeaza neajunsuri fizice grave. Se spunea ca masturbarea produce orbire, nebunie, boli de inima si alte nenorociri, in timp ce sexul oral putea cauza cancerul, in epoca victoriana, ipocrizia sexuala era in plina dezvoltare. Se credea ca femeile virtuoase sunt indiferente fata de actul sexual, acceptand atentiile sotilor lor doar ca o datorie, in acelasi timp, in orasele si metropolele in expansiune, prostitutia se dezvolta si adesea tolerata deschis, femeile "pierdute' fiind vazute ca o categorie complet diferita de cea a semenelor lor respectabile.

Multi barbati din epoca victoriana, in aparenta erau cetateni sobri, binecrescuti, devotati sotiilor lor, vizitau cu regularitate prostituate sau intretineau amante. Acest comportament era tratat cu indulgenta, in timp ce o femeie "respectabila' care isi lua un amant era considerata ca avand un comportament scandalos si era alungata din societatea decenta, daca legatura lor iesea la iveala. Atitudinile diferite fata de comportamentul sexual al barbatilor si cel al femeilor formau standarde diferite, care au existat multa vreme si ale caror ramasite se mai fac simtite si azi.

in vremurile noastre, atitudinile traditionale coexista, impreuna cu unele mult mai liberale legate de sexualitate care s-au format cu precadere in anii '60. Exista oameni, in special cei influentati de invatamintele crestinismului, care cred ca este gresit sa ai relatii sexuale inainte de casatorie si iau atitudine la orice alta forma de sexualitate cu exceptia activitatii heterosexuale din interiorul casatoriei, desi este acceptat acum de catre mult mai multa lume faptul ca placerea sexuala este o trasatura dezirabila si importanta. Altii, dimpotriva, practica sau aproba deschis sexul premarital, adoptand atitudini tolerante fata de diferitele practici sexuale. Atitudinile sexuale au devenit fara indoiala mai permisive in ultimii 30 de ani in majoritatea tarilor occidentale, in filme si piese de teatru sunt infatisate scene care altadata ar fi fost considerate total inacceptabile, in timp ce materialul pornografic este disponibil pentru orice adult care-1 doreste.

Comportamentul sexual: studiul lui Kinsey

Se poate vorbi desigur, despre valorile publice ale sexualitatii, despre practicile private, intrucat prin insasi natura lor aceste practici nu au o atestare documentara. Cand Alfred Kinsey si-a inceput cercetarile in Statele Unite in anii '40 si '50, era pentru prima oara cand cineva intreprindea o investigatie importanta asupra comportamentului sexual. Kinsey si colegii sai cercetatori au trebuit sa infrunte condamnarea de catre organizatii religioase, iar lucrarea lui a fost denuntata ca imorala in ziare si in Congresul american. Dar el nu a renuntat, reusind sa obtina pana la urma povestea vietii sexuale de la optsprezece mii de oameni, o mostra suficient de reprezentativa a populatiei albe americane (Kinsey, s.a. 1949, 1953).

Rezultatele lui Kinsey au surprins si au socat pe toata lumea, deoarece relevau existenta unei mari diferente intre asteptarile publicului referitor la comportamentul sexual predominant in acea vreme si comportamentul sexual real. El a descoperit ca aproape 70% dintre barbati vizitasera prostituate si ca 84% avusesera experiente sexuale premaritale. Totusi, urmand acest dublu standard (cel al femeilor si al barbatilor), 40% dintre barbati-doreau ca sotiile lor sa fie virgine in ziua casatoriei. Peste 90% dintre barbati practicasera masturbarea si aproape 60% o forma sau alta de activitate sexuala orala, in randul femeilor, aproximativ 50% avusesera experiente sexuale premaritale, desi majoritatea cu viitorul lor sot. Cam 60% se masturbasera si acelasi procent au declarat ca avusesera contacte sexuale normale si orale.

J! - '' '

Prapastia dintre atitudinile acceptate public si comportamentul real, demonst de studiul lui Kinsey, era deosebit de mare in acea perioada anume, chiar d^ terminarea celui de-al doilea razboi mondial. O perioada de liberalizare sexual incepuse deja mai demult, prin anii '20, cand multi tineri s-au simtit eliberati de cod moral strict care guvernase generatiile anterioare. Comportamentul sexual s-a schimba foarte mult, dar problemele referitoare la sexualitate nu se discutau inca in mod deschis devenit familiar azi. Cei care practicau activitati sexuale puternic dezaprobate, l ascundeau in public, fara sa realizeze masura in care si altii erau angajati in practic similare. Perioada in care libertatea sexuala era la moda, in anii '60 a adus la iue atitudini declarate aproapiate de realitatile comportamentale sexuale.

Comportamentul sexual dupa Kinsey

in anii '60, miscarile sociale care amenintau ordinea existenta, cum ar fi cel contraculturale sau "hippy', diferitele stiluri de viata, au renuntat de asemenea, si li normele sexuale existente. Aceste miscari propovaduiau libertatea sexuala, iar inventiva pilulei contraceptive pentru femei a permis ca placerea sexuala sa fie clar delimitata del reproducere. Gruparile feministe au inceput sa exercite presiuni pentru o mai mare| independenta fata de valorile sexuale masculine, renuntarea la standardul dublu (barbati si femeie) si recunoasterea nevoii femeilor de a obtine o mai mare satisfactie sexuala inl relatiile lor

Pana de curand, a fost dificil de stiut cu acuratete cat de mult s-a schimbat j comportamentul sexual din vremea cercetarilor lui Kinsey. La sfarsitul anilor '80,; Lillian Rubin a intervievat o mie de americani intre 13 si 48 de ani incercand sa descopere, ce schimbari avusesera loc in comportamentul sexual si atitudinile sexuale in ultimii aproximativ 30 de ani. Conform descoperirilor sale, existau realmente progrese semnificative. Activitatea sexuala incepea de regula la o varsta mai mica decat in cazul generatiei anterioare; in plus, practicile sexuale ale adolescentilor tindeau sa fie la fel de variate ca si cele ale adultilor. Standardul dublu persista, insa nu la fel de intensiv. Una dintre cele mai importante schimbari era aceea ca femeile ajunsesera sa pretinda si sa urmareasca sa obtina placerea sexuala in relatiile lor. Ele asteptau sa primeasca, nu numai sa ofere satisfactie sexuala, fenomen despre care Rubin sustinea ca are conse.cinte majore pentru ambele sexe.

Femeile se simt mai libere din punct de vedere sexual astazi, decat au fost vreodata; dar o data cu aceasta libertate, cu care majoritatea barbatilor sunt de acord, a aparut o afirmare pe care multi barbati nu reusesc sa o accepte. Barbatii pe care i-a intervievat Ruben spuneau ca "se simteau nelalocul lor', si se temeau ca "nu faceau ceea ce trebuie' si ca "e imposibil sa mai satisfaci o femeie in ziua de azi' (Rubin, 1990).

Barbatii se simt nelalocul lor? Nu contrazice aceasta tot ceea ce ne-am obisnuit sa asteptam? Caci in societatea moderna, barbatii continua sa domine in majoritatea mediilor, iar ei sunt in general mult mai violenti fata de femei, decat invers. Aceasta violenta este destinata in mare parte controlului si mentinerii subordonarii femeilor.

.'Si totusi, unii autori sustin ca masculinitatea este o recompensa dar, in aceeasi masura, o povara. O mare parte din sexualitatea masculina, adauga ei, este obligatorie dar nu si satisfacatoare. Daca barbatii ar trebui sa inceteze sa-si foloseasca sexualitatea ca mijloc de control, nu ar avea de castigat doar femeile, ci si ei insisi.

O noua fidelitate?

in 1994, o echipa de cercetatori a publicat lucrarea Organizarea sociala a sexualitatii: practici sexuale in Statele Unite, cel mai cuprinzator studiu asupra comportamentului sexual din toate tarile dupa Kinsey. Spre surpriza multora, descoperirile lor sugerau un conservatorism sexual esential in randul americanilor. De exemplu, 83% dintre subiecti avusesera doar un partener (sau nici unul) in cursul anului precedent, cifra care in randul celor casatoriti se ridica la 96%. Fidelitatea fata de sot este cat se poate de comuna: doar 10% dintre femei si sub 25% dintre barbati au marturisit ca avusesera o relatie extranconjugala in cursul vietii lor. Conform acestui studiu, americanii nu au in medie mai mult de trei parteneri in decursul intregii lor vieti, in ciuda naturii aparent nemanifesta a comportamentului lor sexual, cateva schimbari distincte reies din acest studiu, cea mai semnificativa fiind o crestere progresiva a nivelului experientei sexuale premaritale, mai ales in randul femeilor. De fapt, mai mult de 95% dintre americanii care se casatoresc in prezent, poseda deja o experienta sexuala (Laumann s.a., 1994).

Cercetarile asupra comportamentului sexual comporta totusi dificultati. Pur si simplu, nu se stie, in ce masura oamenii spun adevarul despre viata lor sexuala, atunci cand sunt chestionati de catre un cercetator. Organizarea sociala a sexualitatii, pare sa demonstreze ca americanii sunt mai putin aventurosi in viata lor sexuala decat in timpul observatiilor lui Kinsey. Este posibil ca observatiile lui Kinsey sa nu fi fost foarte corecte. Poate ca teama de SIDA a facut ca multi oameni sa-si restranga activitatea sexuala. Sau poate ca in climatul politic foarte conservator de azi, oamenii sunt mai inclinati sa ascunda unele aspecte ale activitatilor lor sexuale. Nu se poate

sti cu certitudine.

Valabilitatea cercetarilor asupra comportamentului sexual a fost, de curand, serios pusa la indoiala (Lewontin, 1995). Cei care criticau cercetarile de mai sus afirmau ca ele nu ofera informatii corecte despre practicile sexuale. O parte din controversa se baza pe raspunsurile persoanelor mai varstnice chestionate. Cercetatorii spuneau ca 45% dintre barbatii cu varsta cuprinsa intre 80-85 de ani sustineau ca aveau relatii sexuale cu partenerul lor. Criticii spun ca este un neadevar atat de evident, incat pune la indoiala intreaga cercetare. Cercetatorii au demonstrat cu ajutorul primit de la specialistii care studiaza persoanele in varsta, si care i-au acuzat pe critici ca au stereotipe negative legate de batranete. Ei au aratat ca, intr-un studiu efectuat asupra unor batrani neinstitutionalizati, 74% dintre acestia erau activi sexual, intr-un alt studiu au descoperit ca majoritatea barbatilor de peste 90 de ani isi mentin interesul fata de practicarea sexului.

Homosexualitatea

Homosexualitatea exista in toate culturile. Dar ideea de persoana homosexuala-adica cineva cu gusturi sexuale clar marcate diferit de majoritatea populatiei - est relativ recenta, in studiile sale asupra sexualitatii, Michel Foucault a aratat ca inaint de secolul al XVIII-lea notiunea nu pare sa fi existat (Foucault, 1978). Actul sodomie era denuntat de autoritatile bisericesti si de lege; in Anglia si in alte cateva _v_ europene el putea fi pedepsit cu moartea. Cu toate acestea, sodomia nu era definit, in mod precis ca delict homosexual. Ea se aplica relatiilor intre barbati si femei oameni si animale, cat si intre barbati si barbati. Termenul "homosexualitate' a lua nastere in anii 1860, iar de atunci homosexualii au fost tot mai mult priviti ca un _., aparte de oameni, afectati de o anumita deviatie de comportament sexual (Weeks^ 1986). Termenul de "lesbiana' ca referire la homosexualitatea feminina apare mal tarziu.

Pedeapsa cu moartea pentru "acte impotriva naturii' a fost abolita in Stateld Unite dupa obtinerea independentei, iar in Europa la sfarsitul secolului al XVIII-lea s| inceputul secolului al XlX-lea. Totusi, pana acum cateva decenii, homosexualitatea i, ramas un delict in aproape toate tarile occidentale. Acest fapt ne ajuta sa explicam dej ce impotrivirea fata de homosexualitate, desi nu mai e pedepsita de lege, persista atitudinile emotionale ale multora.

Homosexualitatea in culturile ne-occidentale

In unele culturi ne-occidentale, relatiile homosexuale sunt acceptate sau j chiar incurajate intre anumite grupuri. Populatia Batak din nordul Samatrei, de exemplu, permite relatiile homosexuale ihaintea casatoriei. La pubertate, baiatul paraseste casa parinteasca si doarme intr-o locuinta impreuna cu 10-15 tineri de varsta sa sau mai mari. Se formeaza un parteneriat sexual intre cuplurile formate in grup, iar tinerii baieti sunt initiati in practicile homosexuale. Situatia continua pana cand tinerii se casatoresc. O data casatoriti, majoritatea tinerilor, dar nu toti, abandoneaza, activitatile homosexuale (Money siEhrhardt, 1972).

Printre locuitorii din East Day, un sat din Melanesia - Oceanul Pacific, homosexualitatea este de asemenea tolerata, dar doar cea masculina, inaintea casatoriei, in timp ce locuiesc in casa barbatilor, tinerii se masturbeaza reciproc si au relatii sexuale anale. Relatiile homosexuale exista, de asemenea, intre barbatii in varsta si baietii tineri, uneori chiar prea tineri. Fiecare tip de relatie este complet acceptata si se discuta deschis. Multi barbati casatoriti sunt bisexuali si au relatii cu baieti tineri, in timp ce mentin o viata sexuala activa cu sotiile lor. Homosexualitatea care nu vizeaza si relatiile heterosexuale pare sa fie necunoscuta in asemenea societati (Davenport, 1965, vezi si Shepherd, 1987),

Homosexualitatea in cultura occidentala

intr-un studiu devenit clasic, Keneth Plummer distingea patru tipuri de homosexualitate in cultura occidentala moderna. Homosexualitatea intamplatoare este o intalnire homosexuala pasagera, care nu determina hotarator totalitatea vietii sexuale a cuiva. Asemenea exemple sunt atractiile pe care le resimt baietii de scoala unul pentru altul si de aici practicarea masturbarii reciproce. Activitatile stabile de circumstanta se refera la imprejurarile in care actele homosexuale au loc cu regularitate, fara sa devina preferinta absoluta a acelei persoane, in alte circumstante, cum ar fi inchisorile sau unitatile militare, unde barbatii traiesc despartiti de femei, comportamentul sexual de acest tip este un fapt obisnuit, privit ca un substitut pentru comportamentul heterosexual, dar nu neaparat preferabil.

Homosexualitatea personalizata se refera la indivizi care au o preferinta pentru activitatile homosexuale, dar sunt izolati de grupurile unde aceasta este acceptata cu usurinta. Aici homosexualitatea este o activitate ascunsa de colegi si prieteni. Homosexualitatea ca mod de viata se refera la indivizii care au "iesit la suprafata' si s-au asociat cu altii avand aceleasi preferinte sexuale asemanatoare, care au devenit puncte de referinta in viata lor. Aceste persoane apartin de regula subculturilor gay, in care activitatile homosexuale sunt integrate intr-un stil de viata distinct

(Plummer, 1975).

Procentajul din populatie (atat masculina cat si feminina) care a avut experiente v homosexuale sau a resimtit inclinatii puternice catre homosexualitate este mult mai mare decat cel al persoanelor care duc un stil de viata declarat - gay. Extinderea homosexualitatii in societatile occidentale a fost facuta publica pentru prima oara o data cu cercetarile lui Alfred Kinsey.

Conform descoperirilor sale, mai putin de jumatate dintre americani sunt complet heterosexuali, luand in considerare activitatile lor sexuale si inclinatiile de dupa pubertate. Din esantionul studiat de Kinsey, 8% fusesera implicati in activitati exclusiv homosexuale timp de trei ani sau chiar mai mult. Alti 10% avusesera atat relatii heterosexuale, cat si homosexuale, mai mult sau mai putin in egala masura. Cea mai surprinzatoare descoperire a lui Kinsey a fost ca 37% dintre barbati avusesera cel putin o experienta homosexuala pana la nivelul orgasmului. Alti 13% resimtisera dorinte homosexuale, dar nu le dadusera curs.

Procentele de homosexualitate in randul femeilor indicate de cercetarile lui Kinsey erau mai mici. Aproximativ 2% dintre femei erau exclusiv homosexuale, 13% au marturisit ca avusese experiente homosexuale, iar alte 15% au admis ca simtisera dorinte homosexuale, fara sa le dea curs. Kinsey si colegii sai au fost surprinsi de nivelul ridicat de homosexualitate revelat de studiile lor, asa ca rezultatele au fost verificate suplimentar folosind metode diferite, dar concluziile au fost aceleasi (Kinsey s.a., 1948, 1953).

Rezultatele lucrarii, Organizarea sociala a sexualitatii, pun sub seninul intrebarii descoperirile studiului lui Kinsey asupra prevalentei homosexualitatii. Spre deosebire de cei 37% de subiecti cercetati de Kinsey, doar 9% dintre barbati, " studii ulterioare, au raspuns ca avusesera intalniri homosexuale pana la nivel| orgasmului, doar 8% ca avusesera dorinte homosexuale (fata de 13%) si numai ca avusesera o relatie sexuala cu alt barbat in anul precedent.

Asa cum au remarcat autorii acestui studiu, stigmatul care ramane aplica homosexualitatii a contribuit probabil la o raportare in general, sub nivelul real comportamentului homosexual. Si, asa cum observa un critic, esantionul luat li intamplare de Kinsey nu a reusit sa releveze concentratia geografica de hombsexua| din orasele mari, unde homosexualii constituie probabil pana la 10% din intreag populatie (Robinson, 1994).

Grupurile de lesbiene nu sunt atat de organizate decat subculturile gay mascu| line, iar o proportie mai mica se afla intr-o relatie intamplatoare. Homosexualitate! masculina capata mai multa atentie decat lesbianismul, dar cu toate acestea grupuril^ militante de lesbiene sunt adesea tratate ca si cele ale organizatiilor masculine. Da desi exista uneori o cooperare stransa intre homosexualii barbati si femei, exista < unele diferente, in special in masura in care lesbienele se implica activ in misc., feminista. Caracterul specific al vietii lor de lesbiene este studiat in prezent de cat sociologi, mai amanuntit.

Cuplurile de lesbiene au adesea copii, in urma unei relatii cu un barbat a uneij dintre partenere, altele prin inseminare artificiala, dificultatea constand in obtinere custodiei acestora.

Exprimarea deschisa ramane un proces pe care multi il depasesc cu greu Parintilor, rudelor, prietenilor si copiilor, daca exista, trebuie sa li se aduca la cunostintal acest fapt. Experienta poate rasplati stradania, in cartea There's Something I'v Been Meaning to Teii You, Loralle MacPike a prezentat descrieri facute de femei care se hotarasera sa-si declare homosexualitatea. Despre proprie ei experienta, ea j scria:

Ca multe alte "antilesbiene innascute', si eu am fost coplesita de bucurie fata de noul meu eu si noua mea viata. Nici partenera mea si nici eu nu fusesem vreodata implicate intr-o relatie de lesbianism mai inainte, asa ca nici una dintre noi nu a adus ? in viata noastra acel fundament social si acele prietenii care fac parte din comunitatea gay; dar am inceput sa ne apropiem cate putin de altele care, intr-un fel sau altul, pareau sa ni se destainuie Am fost foarte norocoase, rezultatele au fost pozitive si mai pline de invataminte decat mi-as fi imaginat (MacPike, 1989).

Atitudini fata de homosexualitate

Atitudinile de intoleranta fata de homosexualitate s-au manifestat atat de puternic in trecut, incat relativ recent au fost risipite o parte a miturilor care invaluiau acest subiect. Homosexualitatea nu este o boala si nu se asociaza in mod evident cu vreun deranjament psihic. Barbatii homosexuali nu sunt neaparat predispusi sa aiba o meserie, cum ar fi coafatul, decoratiile interioare sau artele.

Doi homosexuali din Rusia, in fata cladirii Starii Civile

Unele tipuri de comportament gay masculin pot fi percepute ca incercari de a modifica obisnuitele conexiuni intre masculinitate si putere - unul dintre motivele pentru care, probabil, homosexualii sunt atat de des perceputi ca reprezentand adevarate amenintari pentru comunitatea heterosexuala. Barbatii gay tind sa respinga imaginea efeminata ce le este asociata in general, deviind de la aceasta in doua moduri. Unul este cultivarea unei efeminari frapante - o masculinitate de "cazarma', care parodiaza stereotipul. Celalalt este crearea unei imagini "macho'. Nici acesta nu este in mod conventional tocmai masculin; barbatii care se imbraca precum motociclistii sau cowboy-ii parodiaza si ei masculinitatea, prin exagerare (Bertelson, 1986).

Si totusi, in unele privinte, homosexualitatea a devenit tot mai mult o parte acceptata a societatii cotidiene. Mai multe tari din Europa, cum ar fi Danemarca, Norvegia si Suedia permit acum partenerilor homosexuali sa se inregistreze la Starea Civila si sa pretinda drepturile conferite de casatorie. Unele orase si guverne locale din Olanda, Franta si Belgia au inceput sa recunoasca relatiile homosexuale, in Hawaii casatoria homosexuala poate fi obtinuta legal printr-un proces judecat la tribunal.

Tot mai multi activisti gay lupta pentru legalizarea definitiva a casatoriei homosexuale. De ce se straduie atat de mult, cand in randul cuplurilor heterosexuale casatoria pare sa-si piarda importanta? Se straduie pentru ca isi doresc acelasi statut, aceleasi drepturi si obligatii ca toata lumea. Casatoria, in prezent, e mai intai de toate o legatura emotionala, dar daca este legalizata de catre stat, beneficiaza si de implicatiile specificate de lege. Ea da partenerilor dreptul de a lua decizii importante

in problemele medicale, dreptul la mostenire si dreptul la o parte din pensie si al| beneficii economice. "Ceremoniile de devotiune' - casatoriile nelegale - care : devenit populare atat in randul homosexualilor cat si intre heterosexualii din Americ nu confera aceste drepturi si obligatii legale. La polul opus, acesta este desigur, unii dintre motivele pentru care multe cupluri heterosexuale decid, in prezent, sa aman casatoria sau sa nu se casatoreasca deloc.

Opozantii casatoriei homosexuale o condamna ca fiind frivola si ne-naturala. ] o percep ca legalizand o orientare sexuala pe care statul ar trebui sa o curme. Existi grupuri de presiune in America dedicate persuadarii homosexualilor care doresc sa-s schimbe modul de viata si sa se casatoreasca cu persoane de sex opus. Unii inc mai vad homosexualitatea ca pe o perversiune si se opun violent oricarei prevedeti care poate duce la legalizarea ei.

Majoritatea persoanelor gay vor pur si simplu sa fie considerate ca obisnuite Ele subliniaza ca homosexualii au nevoie de siguranta economica si emotionala la fisj ca si ceilalti, in cartea sa Virtually Normal (1995) Andrew Sullivan sustine cu tarii] virtutile casatoriei homosexuale. Fiind catolic si homosexual, a suferit el insusi cumplj incercand sa impace credinta sa religioasa cu comportamentul sau sexual. El sustii ca homosexualitatea este pe de o parte un dat natural si nu ceva ce poti pur si simplii "alege'. A cere cuiva sa renunte la homosexualitate inseamna a-i cere sa renunte l sansa de a iubi si de a fi iubit de catre altcineva. Aceasta dragoste ar trebui sa si poata exprima in cadrul casatoriei. Pentru ca homosexualii sa nu fie pe cale sa devina o minoritate alienata, conchide el, casatoria gay trebuie sa fie legalizata.

in incheierea acestui capitol ne vom ocupa de problema prostitutiei. Prostituti^ masculina reprezinta un fapt obisnuit in unele subculturi masculine gay. Prostitutiii feminina este totusi mult mai raspandita in societate in ansamblul sau, de aceea n0 vom concentra asupra ei.

Prostitutia

Prostitutia poate fi definita ca oferirea de favoruri sexuale in scopul castigului! pecuniar. Cuvantul "prostituata' a intrat in vocabularul curent spre sfarsitul secolului! al XVIII-lea. in antichitate, majoritatea practicantelor sexualitatii in scopuri economicei erau curtezanele, concubinele (amante intretinute) sau sclavele. Curtezanele sau] concubinele aveau adesea o pozitie inalta in societatile traditionale.

Un aspect tipic al prostitutiei moderne este acela ca, femeile si clientii lor, de regula nu se cunosc intre ei. Desi barbatii pot deveni "clienti obisnuiti', relatia nu se l stabileste la inceput pe baza cunostintelor personale. Aceasta nu se intampla in majoritatea formelor de oferire de favoruri sexuale pentru castig material, in trecutei Prostitutia este direct legata de raspandirea comunitatilor mici, de dezvoltarea marilor j zone urbane si de comercializarea relatiilor sociale, in comunitatile traditionale dej mici dimensiuni, relatiile sexuale erau controlate prin insasi vizibilitatea lor. in zonele l urbane, recent dezvoltate se stabilesc cu mai multa usurinta, legaturi sociale carej pot ramane anonime.

Prostitutia azi

Prostituatele din Marea Britanic provin azi in principal din mediile sociale sarace, da fel ^ca 'ⁿ trecut) dar lor li s-au alaturat si numeroase femei din clasa de mijloc. Rata in crestere a divorturilor a determinat unele femei devenite sarace catre eradicarea prostitutiei, in plus, unele femei care nu-si pot gasi de lucru dupa terminarea studiilor lucreaza in saloane de masaj sau in retele de dame care ofera companie la domiciliu, timp in care acestea insa continua sa-si caute o slujba.

Paul J. Goldstein a clasificat prostitutia, drept o functie de implicarea ocupationala si de context ocupational. Implicarea se refera la frecventa cu care o femeie practica prostitutia. Multe femei o fac doar temporar, vanzand sex inainte sau dupa abandonarea acestei meserii. "Prostituatele ocazionale' sunt cele care accepta adesea bani in schimbul unor relatii sexuale, temporar, dar si pentru a-si suplimenta veniturile. Altele sunt implicate permanent in practicarea prostitutiei realizandu-si extrag castigul de baza din ea. Contextul ocupational inseamna tipul de mediu de lucru si procesul de interactiune in care se implica femeia. O "plimbareata' isi cauta de lucru pe strada. O call-girl isi solicita clientii la telefon, fie ca barbatii vin la ea acasa sau primesc vizita ei. O "prostituata de casa' este o femeie care lucreaza intr-un club privat sau intr-un bordel. O prostituata de "salon de masaj erotic' ofera servicii sexuale intr-un stabiliment care se presupune ca asigura doar masaj intr-un cadru legal si proceduri de intretinere a sanatatii.

Multe femei practica de asemenea si sistemul barter (plata in bunuri sau servicii si nu in bani) in schimbul serviciilor lor sexuale. Majoritatea subiectelor din categoria call-girl studiate de Goldstein practicau cu regularitate sistemul barter - sex contra televizoare, reparatii ale masinii si aparatelor electrice, haine, asistenta legala sau stomatologica (Goldstein, 1979).

O rezolutie a ONU, adoptata in 1951, ii condamna pe cei care organizeaza prostitutia sau profita de pe urma activitatii prostituatelor, dar nu condamna practicarea prostitutiei in sine. Un total de 53 de state membre, inclusiv Marea Britanic, au acceptat formal aceasta rezolutie, desi legislatia lor referitoare la prostitutie prezinta mari diferente, in unele tari, prostitutia ca atare este legala. Altele, printre care si Marea Britanic, interzic doar anumite tipuri, cum ar fi solicitarea stradala sau prostitutia infantila. Unele guverne locale sau nationale permit existenta bordelurilor oficial recunoscute sau a saloanelor sexuale - cum ar fi "centrele erotice' din Germania sau casele de toleranta din Amsterdam. Dar in foarte putine tari prostitutia masculina este legalizata.

Legislatia impotriva prostitutiei arareori ii pedepseste pe clienti. Cei care cauta servicii sexuale nu sunt arestati sau dati in judecata, iar in procedurile de la tribunal identitatea lor poate fi pastrata secreta. Exista mai putine studii despre clienti, decat despre cei care practica prostitutia cu scopul de a obtine profit si se intampla ^rar ca, cineva sa sugereze - a asa cum se afirma sau se presupune adesea in cazul prostituatelor - ca acestia ar suferi de dereglari psihice. Dezechilibrul, in cazul acestor cercetari, exprima cu siguranta o acceptare fara discernamant a stereotipiilor ortodoxe asupra sexualitatii, dupa care este "normal' ca barbatii sa- caute o varietate de debuseuri sexuale, in timp ce acelea care le satisfac acesti nevoi sunt condamnate.

Prostitutia infantila

Prostitutia ajunge adesea si in randul copiilor. Un studiu asupra prostitutiei in.| fantile in Statele Unite, Anglia si Germania occidentala a aratat ca majoritatea suntl copii care au fugit de acasa, nu au alte venituri si recurg deci la prostitutie pentru a-sif castiga existenta.

Faptul ca multi copii fugiti recurg la prostitutie este in parte o consecint^ neintentionala a legilor care protejeaza copiii de exploatarea timpurie, dar aceasta! nu inseamna ca toti copiii care recurg la prostitutie au fugit de acasa. Se pot distinge! trei categorii de copii care se prostitueaza (Janus si Hein Bracey, 1980):/wgari/,| care fie isi parasesc domiciliul si nu sunt gasiti de catre parinti, fie fug de fiecarei data dupa ce sunt adusi inapoi; vagabonzii, care de regula locuiesc acasa, de undei lipsesc perioade de timp, de exemplu cateva nopti la rand, in mod repetat; respinsiijl. ai caror parinti sunt indiferenti de soarta lor sau ii resping de-a dreptul. Toate aceste? categorii implica in egala masura baietii si fetele. l

Prostitutia infantila face parte din industria "turismului sexual' in mai multei zone ale lumii - de exemplu, Thailanda si Filipine. Excursiile cu program sexualf inclus, gandite in scopuri de prostitutie, atrag in aceste zone barbati din Europa,; Statele Unite si Japonia - in Marea Britanic au fost declarate deja ca fiind ilegale..( Membrele grupurilor feministe asiatice au organizat proteste publice impotriva acestor excursii, care cu toate acestea continua. Turismul sexual in Orientul indepartat isi are originile in procurarea si asigurarea de prostituate pentru trupele americane in timpul razboaielor din Coreea si Vietnam, in Thailanda, Filipine, Vietnam, Coreea si Taiwan, s-au constituit centre de "odihna si recreere'. Unele s-au mentinut, mai ales in Filipine, continuand sa asigure servicii specifice turistilor sositi cu vaporul sau militarilor stationati in zona.

De ce exista prostitutia? Cu siguranta ea este un fenomen rezistent, care a depasit toate incercarile guvernelor de a-1 elimina, in special, este vorba despre femei care-si vand favorurile sexuale barbatilor, si nu invers - desi sunt si imprejurari, cum ar fi la Hamburg, in Germania, unde "casele de placere' exista pentru a oferi femeilor servicii sexuale masculine. Desigur, baietii sau barbatii se prostitueaza si intre ei.

Prostitutia nu poate fi explicata printr-un singur motiv. S-ar putea parea ca barbatii au pur si simplu nevoi sexuale mai puternice sau mai persistente decat femeile si de aceea recurg la rezolvarile oferite de prostitutie. Dar aceasta explicatie nu este plauzibila. Majoritatea femeilor par capabile sa-si ofere propria sexualitate intr-un mod mai intens decat barbatii de aceeasi varsta.

Daca prostitutia ar exista pur si simplu pentru a raspunde unor nevoi sexuale, ar exista cu siguranta multi barbati care sa se prostitueze pentru femei.

Concluzia generala cea mai convingatoare este aceea ca prostitutia exprima, si in oarecare masura ajuta sa se perpetueze, tendinta barbatilor de a trata femeile ca ne obiecte care pot fi "folosite' in scopuri sexuale. Prostitutia exprima intr-un anumit context inegalitatile de putere dintre barbati si femei. Desigur, mai sunt implicate _multe alte elemente. Prostitutia ofera o modalitate de obtinere a satisfactiei sexuale pentru cei care, din cauza unor probleme fizice sau a unor coduri morale restrictive, nu-si P^ot gasi ^aHi parteneri sexuali. Prostituatele satisfac barbatii care sunt departe de casa, doresc intalniri sexuale fara implicatii sau au gusturi sexuale neobisnuite, pe care alte femei nu le-ar accepta. Dar acesti factori sunt relevanti doar in masura raspandirii prostitutiei si nu pentru natura umana in general.

CONCLUZII: GENUL, SEXUALITATEA SI INEGALITATEA

in ultimii ani, putine domenii ale sociologiei s-au dezvoltat semnificativ sau au ajuns sa se afirme ca fiind esentiale disciplinei in ansamblul sau, cum ar fi studiul relatiilor de gen. in mare parte, aceasta reflecta schimbarile din viata sociala insasi. Diferentele stabilite intre identitatile masculine si feminine, perspectivele si modurile tipice de comportament incep sa fie privite intr-o lumina noua.

Studiul genului pune probleme dificile sociologiei contemporane, cu atat mai mult cu cat nu a fost perceput in mod traditional ca una dintre preocuparile centrale ale disciplinei. Ce concepte putem folosi pentru a intelege importanta genului in societate? Ne putem imagina o societate in care diferentele de gen dispar, astfel incat sa fim cu totii androgini (adica sa avem aceleasi caracteristici de gen)?

Sexualitatea ne apare ca o arie a comportamentului uman deosebit de complexa si supusa unor schimbari fundamentale din societatile moderne. Atitudinile noastre fata de sex, cat si comportamentul nostru sexual, reflecta marile transformari sociale de care ne vom ocupa in capitolul urmator.

REZUMAT

O Termenul "sex' este insuficient definit. Asa cum este folosit de obicei, el denumeste diferentele fizice si culturale intre barbati si femei (ca in "sexul masculin' si "sexul feminin'), cat si actul sexual. Este util sa facem distinctia intre sex si gen, in sensul fiziologic sau biologic, acesta din urma fiind un concept cultural (un ansamblu de trasaturi comportamentale dobandite).

Unii oameni sustin ca diferentele de comportament dintre sexe sunt determinate genetic, dar nu exista o dovada categorica in acest sens.

Socializarea genului incepe imediat dupa nastere. Chiar parintii, care isi inchipuie ca isi trateaza copiii in mod nepartinitor, tind sa reactioneze diferit fata de baieti si fata de fete. Aceste diferente sunt sustinute de multe alte influente culturale.