institutie

V. cultura, norma, organizatie, socialitate

(lat. institutio, din instituere, "a ridica', "a intemeia', "a aseza'; institutio, "asezamint', "intemeiere', "infiintare', dar si "obicei', "regula de purtare', "deprindere').

"Institutiones' era titlul dat de jurisconsultii romani tratatelor lor elementare de drept. Prin "instituire', un popor, o colectivitate sociala trecea de la "starea de natura', de la actiuni individuale spontane, egoiste, agresive, la "starea sociala', la organizatii create de o autoritate exterioara intereselor individuale, dar recunoscuta ca necesara pentru satisfacerea acestor interese, pentru mentinerea unei colectivitati sociale durabile. In limbajul comun, cuvintul i. pastreaza sensul initial, juridic, desemnind organizatiile care au statut, reguli de functionare stabilite prin regulamente si/sau legi, avind rolul sau functia sociala de a satisface anumite nevoi colective. Exemplul tipic de i. in acest sens este statul, cu organizatiile sale administrative, politice, militare etc.

In sociologie, i. denumeste regulile de influentare si control social ale comportamentelor individuale, modelele specifice si stabile de organizare si desfasurare a interactiunilor dintre indivizi si grupuri sociale orientate spre satisfacerea unor nevoi de baza, valori si interese cu importanta esentiala, strategica, pentru mentinerea colectivitatilor sociale. In acceptia data de Durkheim si scoala sa, i. sint moduri de a actiona, de a simti si de a gindi care, ca orice "fapt social', au o actiune constringatoare asupra individului, venita din exteriorul acestuia, au o existenta proprie, independenta de manifestarile individuale si care sint distinctive pentru un grup dat, fiind relativ acceptate de toti membrii acestuia. Comportamentele individuale institutionalizate sint, in aceasta interpretare, sanctionate in mod explicit si eficient de catre o autoritate special desemnata de colectivitate in acest scop.

Exemplul ilustrativ pentru sensul sociologic al termenului de i. il ofera familia si rudenia care, prin reglementarile lor implicite sau explicite (formalizate, codificate) influenteaza si controleaza comportamentele sexuale, de procreere, de socializare a copiilor; comportamente de achizitie, folosire si transmitere a unor bunuri economice, de productie si consum; comportamente legate de rituri, ceremonii si credinte religioase; in unele contexte specifice familia si rudenia influenteza comportamentele si relatiile politice.

Alte tipuri de i. sociale, corespunzatoare nevoilor si intereselor esentiale ale colectivitatilor sociale, sint i. economice, i. educative, i. politice, i. culturale s.a. i. sociale sint prezente, in forme diferite, in toate societatile, ele reprezinta un element definitoriu al sociabilitatii, un "universal' al comportamentului uman. De aceea, dupa unii autori, "stiinta societatii este stiinta institutiilor' (P. Fauconnet si M. Mauss, Sociologie in La Grande Encyclopedie de H. Lamirault, 1900).

Datorita diversitatii lor, i. pot fi clasificate si dupa alte criterii: a. dupa gradul de "cristalizare' sau de reglementare formala a normelor de comportament individual si/sau colectiv; obisnuinte, obiceiuri, legi; b. dupa modul de punere in aplicare si de sanctionare: i. formale si i. informale; i. primare (dobindite de indivizi prin socializare) si i. secundare (pe care indivizii, la rindul lor, le creaza) etc. Din exemplul de mai sus privind familia si rudenia reiese si faptul ca principiile de organizare a i. de un anumit fel interfereaza cu activitatile, grupurile sociale si rolurile sociale care sint reglementate de catre principiile de organizare a altor L, ce tin de alte sfere ale vietii sociale institutionalizate. Aceasta datorita caracterului de "fenomen social total' propriu fiecarei i. sociale. Totusi, fiecare i. controleaza un anumit domeniu al vietii sociale institutionalizate si in acest scop dispune de resurse specifice (potentialul biologic al sexelor, in cazul familiei; munca, marfurile, capitalul, in cazul i. economice; s.a.m.d). I. distincte au principii regulative distincte (valori, norme, sanctiuni); in cadrul lor se formeaza grupuri sociale si roluri specializate pentru indeplinirea functiilor specifice I.; i. dispun de mijloace materiale si instalatii tehnice adecvate realizarii functiilor lor.

Din reunirea acestor elemente constitutive (valori, norme, sanctiuni; roluri si grupuri sociale specializate; mijloace materiale si tehnice etc.) rezulta organizarea sociala a i. Putem introduce astfel distinctia dintre organizare sociala, prezenta in forme diferite in orice activitate institutionalizata, si organizatie, care constituie un caz particular, distinct de activitate institutionalizata (caracterizata prin obiective specifice, deliberat stabilite, pentru realizarea carora sint stabilite statusuri si roluri specializate, a caror interactiune este reglementata prin coduri de reguli rational intocmite dupa criterii tehnice, orientate spre eficacitate maxima). Organizatiile constituie una dintre componentele numeroase ale i. De ex. scoala este o organizatie care face parte din I. educativa, mai complexa. Statul reuneste un sistem de organizatii in cadrul institutiei politice (care include si elemente institutionale neorganizate).  G.N.