inteligenta

V. mobilitate sociala, personalitate, sine, stratificare sociala

Concept fundamental al psihologiei, ce poate fi intilnit tot mai frecvent si in alte stiinte sociale, umaniste si chiar tehnologice.

Capacitate de adaptare la acele schimbari din mediul ambiant pentru care instinctul si deprinderea se dovedesc inoperante. In acest sens, nu numai omul ci si unele animale superioare ar manifesta comportamente inteligente caracterizate prin explorari tatonante (incercari si erori) de identificare a unui curs adecvat (adaptiv) al actiunii.

Aptitudinea de a invata din experienta si de a reactiona in mod adecvat la schimbarile din mediu prin identificarea de relatii si formularea de predictii asupra cursului optim al actiunii, invatarea si aplicarea prin transfer a noilor achizitii in contexte simiiare sint caracteristici inerente i. Se manifesta ca o structura de operatii mentale implicate in rezolvarea de probleme si obtinerea de performante. Locul central in sistemul i. este ocupat de elementele operatorii ale perceptiei si mai ales ale gindirii, memoriei si imaginatiei, organizate in structuri combinatorice si implicate in colectarea si prelucrarea informatiei pentru rezolvarea de probleme.

Traditia psihometrica, preocupata de masurarea diferentelor dintre performantele individuale cu ajutorul testelor de diagnoza a nivelurilor dezvoltarii mentale, a consacrat un sens zis operational si pragmatic: "I. este ceea ce testele de I. masoara'. In aceasta traditie au fost construite si aplicate numeroase teste de i. destinate masurarii diferentiale a coeficientului de I. (Q.I.). In studiul i. si in elaborarea testelor de i. atentia se concentreaza asupra:

1. modului de manifestare singulara si in corelatie a proceselor operatorii de achizitionare si prelucrare ale informatiei in vederea rezolvarii de probleme;
2. stadiilor si ciclurilor de dezvoltare ontogenetica a L si a factorilor care intervin;
3. diferentierii individuale a dezvoltarii si performantelor i., respectiv a factorilor care concura la cresterea performantelor de tip rezolutiv si mai ales creativ.

O extindere rapida a cercetarilor se realizeaza in domeniul recent creat al i. artificiale. Dezvoltata la confluenta cercetarilor din informatica, neurofiziologie, epistemologie si psihologie cognitiva, i. artificiala se preocupa de elaborarea unor sisteme informatizate de operare cu informatia stiintifica in vederea rezolvarii de probleme practice si teoretice cu ajutorul calculatorului. Ilustrative in acest sens sint sistemele-expert, adica programe informatice de stocare, prelucrare si producere de informatie stiintifica pentru analiza, diagnosticarea si solutionarea de probleme si chiar pentru prognozarea evolutiei probabile a unui proces.

♦ In cercetarea sociologica, I. prezinta interes din mai multe perspective:

 a. Ca variabila independenta, i. este inclusa in modele de analiza a proceselor de stratificare, selectie si mobilitate socio-profesionala si ocupationala, in special in cele de tip recursiv si determinist. Diferite teste de i. sint utilizate ca instrumente de masurare diferentiala a Q.l. (ai parintilor si/sau descendentilor) care apar apoi ca predictori (nesingulari) ai ocupatiei sau pozitiei socio-profesionale tranzitorii sau finale;

b. Analiza contributiei factorilor din mediul social la dezvoltarea i. Factorii analizati sint de ordin etnic, rasial, cultural, familial, scolar etc. Pina in prezent nu s-a ajuns la o concluzie clara si general acceptata asupra contributiei diferentiale a factorilor genetici si a celor sociali la dezvoltarea i., atit datorita insuficientei informatiilor stiintifice, cit si a actiunii unor presupozitii ideologice;

c. O atentie crescinda tinde sa se acorde modului de stocare, prelucrare si aplicare a informatiei sociale de catre persoane sau grupuri in practica relatiilor si interactiunilor sociale efective, atit pentru constructia cit si pentru afirmarea propriilor identitati. Se studiaza astfel i. sociala ca formatiune distincta, prin continut si operativitate, a i.  L.V.