CATEGORII DOCUMENTE
Afaceri Calculatoare Casa masina Didactica pedagogie Diverse Educatie Finante Geografie Istorie & politica Legislatie Limba Management Sanatate Tehnologie

 

- Ierarhie - Conformism - Represiune

Acest model este raportat la modelul teoretic intalnit in gandirea sociologica (Fr. Tnnies, E. Durkheim) prezentat de noi in capitolele anterioare, dar care evidentiaza renuntarea treptata la modelul comunitar si asimilarea modelului societal, caracterizand prin noi configuratii relatiile dintre barbat / femeie.

-slaba si coeziva       asocierea

-emanciparea cuplului familial -evidentierea rolurilor sociale

-reuneste trasaturile       comunitatii cu ale societatii

F. societala B. societal

F. comunitara B. societal

F. comunitara B. comunitar

Familia societala (Restructurata)

Familia comunitara (Traditionala)

Familia de trecere (Nucleara)

In baza acestei transpuneri C. Ciuperca obtine sinteza modelului teoretic al evolutiei familiei:

Dinamica familiei - de la cea traditionala (comunitara) - la cea moderna (nucleara) si de aici la familia viitoare (fracturata), impreuna cu dinamica stilului si valorilor familiale, faciliteaza sinteza transformarilor produse la nivelul familiei, a locului si perspectivelor structurilor familiale.

Astfel, familia nucleara - cea prezenta, respectiv cea de trecere de la familia comunitara / traditionala la familia societala, restructurata sau a viitorului este supusa unor presiuni interne si externe incat ca model familial, sustine C. Ciuperca (2000), capata note si trasaturi specifice, cum ar fi: devine terenul pe care se face trecerea la noi structuri familiale; relatia existenta intre parteneri - barbatul societal - femeia comunitara - reflecta interdependenta comunitate - societate, cu efect in mentinerea unitatii, a coerentei familiei, a pastrarii unor valori comunitare, dupa cum aceasta relatie reflecta omul universal, iar trasaturile comunitatilor si societatilor au atractie maxima, spre identitate, asigurand cel mai bine echilibrul intre traditie si modernitate.

Totodata, aceasta forma familiala este supusa presiunii noului, de care se teme si pe care cu greu il "accepta"; nevoia de nou este manifestata si presupune, inainte de toate, nevoia de restructurare a familiei care incepe cu emanciparea femeii, pe baza "progreselor" societatii moderne; femeia trebuie sa devina societala. Inca se mai mentine incapacitatea societatii de a elimina frustrarile, angoasele, incertitudinile, confuzia valorilor care provoaca incertitudine in relatiile interindividuale, in structurile familiei nucleare. Este mediul care deschide portile familiei restructurate care prinde teren in societatea moderna, cu tendinte de generalizare in forme noi de existente familiale. Asadar, familia nucleara, in perspectiva, fie ca esueaza in propria patologie, fie ca trece, translateaza noi spatii si se adapteaza familiei restructurate, familiei viitorului.

Apoi, societatea viitoare, cea postindustriala, de consum si a informaticii, revolutionara in toate structurile si intimitatile sale, aduce cu sine noi modele familiale; familia in sens clasic este fracturata; se promoveaza alte modele familiale, cu precadere familii restructurate, reconstituite in baza altor determinari, stiluri si valori. Noul val, cel al proliferarii familiei restructurate, al neofamiliilor este in crestere, si aduce cu el situatii noi, atitudini si conduite neintilnite altadata la indivizi si colectivitati; ineditul fiind dominanta trasaturilor noilor structuri familiale. Este posibil ca ceea ce a fost disfunctional, blamat, neacceptat candva sa devina tolerat si practicat acum: divortul, celibatul, familia deschisa, casatoria temporara / seriala, homosexualitatea etc. Viata merge in aceasta directie, iar neacceptarea acestei vieti egalizeaza cu o agonie; ea aduce noi posibilitati privind decizia de sine; noile relatii sunt construite asa cum doreste individul uman, in consens cu evolutia societatii umane. Omul este chemat sa gandeasca si sa dea sens stilurilor, felului de a fi, sa accepte actiunea umana dincolo de ce s-a stiut, dincolo de conformism, de prejudecati, de etica

stiuta , optiunile cu privire la sine apartin numai omului.

2 Tipuri de casnicii

Din cele prezentate se detaseaza faptul ca avem de a face cu o interdependenta intre stil - valori - forme (tipuri) de comunitati familiale, ca primele determina pe ultimele care sunt de alt fel congregatii de atitudini si comportamente intrafamiliale. Literatura este generoasa cu restructurarile si tipologizarile familiilor, ale casniciilor, ele reflectand paleta larga existenta in personalizarea comportamentelor de stil si a valorilor familiale. Interdependenta acestor dimensiuni este mai bine surprinsa prin conceptul de casnicie decat prin cel de familie: familia - institutie sociala, forma comunitara de existenta, realizata prin casatorie - fenomen, dupa cum am vazut, greu de patruns in intimitatea sa, fenomen amplu bio-psiho-social constituit, o realitate sociala sau un fapt social dupa E. Durkheim (1974); casnicia surprinde mai real continutul relatiei cuplului marital, modul concret de convietuire conjugala a cuplului, felul in care interdependenta stil de viata - valoare familiala se proiecteaza si se realizeaza in mod practic ca si dinamica acesteia; modul in care statusul dobandit prin casatorie se realizeaza prin rol sex, in conditii concret date - de mediu, de personalitate a partenerilor, de climat si atmosfera psihica, morala si sociala specifice - casnicia pune mai bine in relief viata maritala, unitatea, coeziunea, procesele integrarii, adaptarii si socializarii, ca si disfunctiile, disconfortul, instabilitatea relationala a vietii conjugale.

O analiza a acestor fenomene realizeaza psihologii romani I. Mitrofan si C. Ciuperca (1998). Ei pleaca de la luarea in consideratie a complexitatii si multitudinii relatiilor intrafamiliale: continutul relatiilor dintre partenerii maritali, dintre acestia si descendenti, dintre familie si familiile de origine - bunici, strabunici; dintre nepoti si bunici; dintre frati, dintre frati - surori etc. In baza acestor particularitati ale relatiilor intrafamiliale, autorii romani sustin ca familiile realizeaza casniciile in cuplu:

1.a. Reprimatoare - liberale: primele autoritare, limiteaza / reprima spiritul de libertate, de independenta; dupa cum ultimele promoveaza ceea ce primele refuza sa accepte;

1.b. Active - pasive: primele sunt structuri dinamice, constructive, angajante; celelalte se limiteaza la suficienta, indiferenta, indolenta, neincredere etc.;

1.c. Stabile - instabile: primele structuri sunt consolidate, isi fundamenteaza existenta promovand valori si stilul constructiv, coerenta, constiinta, comunicare sincera si deschisa; cealalta adopta o dinamica fara perspectiva, la "voia miscarii", incertitudine, incoerenta etc.

Dupa F. Cuber (1965, 1971), in cuplurile familiale pot exista diferite forme de acomodare, de casnicii care nu resping mutatiile din societatea contemporana, iau in considerare structurile de personalitate ale partenerilor si opteaza pentru consolidarea, pentru dezvoltarea familiei constituite:

a. Casnicia obisnuita - formata din parteneri obisnuiti, cu manifestari intermitente de intelegere si tensiune, de regula verbale, cu discutii normale, responsabile si banale. Partenerii sunt animati de sensul vietii lor, de dorinta de realizare si de depasire a ambiguitatilor, neintelegerilor. Starea de tensiune sau conflict nu reprezinta o permanenta in familie, "normalul" in familie, ci un moment de clarificare sau de trecere, de depasire a unor inadecvari, nu devine un factor al disolutiei familiei.

b. Casnicia vitala - promoveaza autonomia si independenta partenerilor, identitatea acestora in faurirea carierei; disonantele care apar (tensiuni, conflicte, deosebiri de puncte de vedere etc.) au valoare stimulativa, competitiva si nici pe departe disfunctionala; grad mare de solidaritate si daruire reciproca; casnicia se bazeaza pe iubire, afectivitate si cu o perspectiva trainica.

c. Casnicia totala - se caracterizeaza prin daruire integrala, totala, unul pentru celalalt, unitate, omogenitate totala, relatii de intercomunicare in toate sensurile, sincere, deschise, permanent proiectate spre modele constructive, pozitive; climat psihosociologic, moral si social cald, competitiv, plin de optimism si incredere. Partenerii sunt angajati economic, afectiv, moral, psihic, social si cultural, nimic si nimeni nu-i poate desparti. Sunt posesorii unei solide constiinte de sine si de ei, de familie.

d. Casnicia devitalizata - partenerii inceteaza de a mai fi unul pentru altul, nu se mai daruiesc unul celuilalt, nu au timp unul pentru altul, stau putin impreuna; relatii supuse permanent erodarii; climat afectiv sarac, uneori tensionat si dureros, aplatizat, fara verva, interes si sens de viata; relatii sexuale accidentale si nesatisfacatoare. Viata le asigura securitate partenerilor, statut; ei simt ca ii leaga ceva si chiar daca viata lor e apatica, ei o accepta, greu se despart.

e. Casnicia pasiva - relatii de indiferenta generalizate chiar din faza initiala a casatoriei; se lucreaza pe cont propriu: fiecare pentru sine (profesional, pentru cariera, pentru copii); relatiile dintre partenerii cuplului sunt sarace pe toate planurile; unitatea existentiala si actionala fie ca nu exista, fie ca este plasata in ultima instanta si fara vlaga, fara forta, fara seva, in masura sa sensibilizeze pozitiv viata cuplului; viata fara afectivitate, dominata de cariera; cuplul pare a fi confortabil, fara tensiuni relationale, fara angajare, devenind un cadru rezidual, plin de resentimente si frustrari, de fapt construit constient.

Aratam ceva mai sus ca literatura sociologica si psihosociologica este generoasa cu tipurile de casnicii, ca modalitati concrete de personalizare a relatiilor interparteneriale. Aducem in atentie si punctul de vedere al lui F. Kunkel (1947) care intr-o lucrare tradusa si in limba romana - "Caracterul, dragostea, casnicia", rezerva, dupa cum se vede, un spatiu tocmai acestui domeniu - casnicia. Chiar daca ganditorul nu reuseste sa detaseze din multitudinea formelor de casnicii si una "normala", o casnicie fireasca, bazata pe functionalitate, coerenta, continuitate, adaptabilitate, cu disonante cognitive si comportamentale constructive etc. Aducem in atentie si acest punct de vedere, din dorinte metodologice:

3.a. Casnicia molatica: coeziune slaba, tensiune mascata, incapacitate de decizie privind viata familiei; unul se bizuie pe celalalt, o viata fara energii si emotii, fara forta trairii unuia pentru celalalt, a perceperii, intelegerii si aprecierii reciproce la cote reale, normale; bazata pe promovarea egoismului, supraaprecieri, pe insensibilitatea afectiva a existentei celuilalt, nevalorizarii reciproce; lipsa nerabdarii intrevederii; constructia existentei este orientata pentru o viata comoda, fara tumultul contributiei fiecaruia; o viata fara sens precis, fara unitate, solidaritate etc., dar care din punct de vedere metodologice are valoarea sa;

3.b. Casnicia furtunoasa: viata plina de tensiuni, de neintelegeri si chiar conflicte; locul comunicarii si intelegerii dintre parteneri este luat de discutii sterile, ilogice, invective, de aprecieri si judecati ireale; alternanta intelegere / neintelegere, acceptare / neacceptare, iubire / indiferenta, contopire / impietrire, golul instalat etc. dau continut acestei casnicii. Acomodare aparenta, adaptare dificila.

3.c. Casnicia dura: se caracterizeaza prin instalarea racelii, rigiditatii si impietririi intre parteneri; prin promovarea unui stil personal autoritar, tensional si a unor norme adecvate; lipsa intercunoasterii, afectivitatii, comunicarii ca si distanta interpersonala faciliteaza in casnicie aparitia angoasei, fricii, lipsei de angajare si de ce nu asteptarea clipei propice pentru razbunare.

. Nu trebuie sa intelegem, din exemplele date, ca avem de a face doar numai cu forme de casnicii disfunctionale, ca si cum societatea dispune (sau a construit) numai asemenea casnicii. In acest sens, unii autori - L. Roussel (1989) vorbeste de casnicii fuzionale - de unire autentica, specifice "familiilor fracturate"; casnicii "club" - unitate rationala, recunoasterea autonomiei personale, specific familiei nucleare si casnicii "istorice" - specifice familiilor traditionale. Spre deosebire de acest ganditor, J. Kellerhais (1987) - utilizeaza alte valori familiale in tipologizarea familiilor / casniciilor, precum: coeziunea, reglarea (adaptarea), si integrarea si obtine: familia / casnicia "bastion" - care este de tip fuzional, cu relatii reglementate prin norme adecvat elaborate; familia / casnicia de tip "camaraderesc" - bazata pe daruire reciproca, comunicare si deschidere interpersonala; familia / casnicia "negociativa" - care promoveaza independenta si autonomia partenerilor, larga deschidere spre nou, spre toleranta, in masura sa inteleaga, trateze, sa negocieze orice situatie care apare.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Vizualizari: 1716
Importanta:

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved

Distribuie URL
https://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/INTERDEPENDENTA-TRADITIONALITA92148.php

Adauga cod HTML in site
<a href="https://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/INTERDEPENDENTA-TRADITIONALITA92148.php" target="_blank" title=" - https://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/INTERDEPENDENTA-TRADITIONALITA92148.php">INTERDEPENDENTA TRADITIONALITATE - MODERNITATE - STIL - VALOARE - FORME COMUNITARE</a>