EXPERIMENTE NEOFAMILIALE SI "SIMULACRE"

ALE FAMILIEI ACTUALE

Exista cateva forme particulare:

Semicasnicia - un experiment neofamilial avand ca scop prelungirea casatoriei din punct de vedere legal, in ciuda degradarii semnificative a complexului relational marital.

Se intalneste la cuplurile cu relatii tensiv-conflictuale clasice si consta in adoptareasi exercitarea incompleta a rolurilor maritale de catre unul sau ambii soti.

Astfel, unul dintre soti poate fi implicat partial in viata familiala ca sot sau parinte, el poate fi angajat intr-o relatie extraconjugala, isi poate exercita partial functiile parentale, in sensul ca asigura suport financiar dar il neglijeaza pe cel emotional-afectiv, necesar copiilor. De asemenea, poate participa la exercitarea in comun a menajului, dar nu si la luarea deciziilor financiare.

Pseudocasnicia, ceea ce noi numim "vieti paralele"      constituie forma de

manifestare cea mai grava a psihosociopatologiei maritale, consta in adoptarea si exercitarea neautentica a rolului conjugal-parental.

Astfel de casatorii bazate, pe un sistem de interese reciproce, de obicei economice si sociale, se realizeaza sub influenta sau la hotararea unor terti, de regula parintii, pe baza unor intelegeri de ordin material (casatoria de convenienta).

UNIUNILE HOMOSEXUALE

Notiunea de homosexual desemneaza preferinta sexuala pentru persoane de acelasi sex. Atat la barbati cat si la femei, homosexualitatea rezulta din anumite complexe inconstiente. Este posibil sa fie vorba despre un sentiment de inferioritate, teama de esec impulsionandu-l pe individ sa caute un partener de acelasi sex cu el. De-a lungul timpului, homosexualitatea a fost considerata pacat, viciu, boala, tulburare de comportament sau comportament normal.

Conceptia religioasa considera homosexualitatea un "pacat contra naturii", dar nu trebuie ignorat faptul ca normalul si patologicul sunt numai niste constructe sociale, Goethe afirmand ca natura nu trebuie sa justifice nimic pentru ca totul exista in natura.

Comportamentul homosexual este pus pe seama mai multor cauze:

absenta sau deficitul hormonului androgen (care stimuleaza dezvoltarea caracterelor sexuale masculine) parental;

dezechilibrul sau deficientele altor hormoni, precum testosteronul la baieti si estrogenii la fete;

nerezolvarea complexelor oedipiene;

abuzul sexual in timpul copilariei;

experientele heterosexuale nesatisfacatoare.

La ora actuala, Asociatia Americana de Psihiatrie considera homosexualitatea ca pe

o "orientare alternativa a sexualitatii". Din perspectiva functiilor realizate, constatam urmatoarele:

nu se poate manifesta functia de reproducere si de socializare;

latura economica este putin importanta;

functiile maximizate sunt functia sexuala si cea de solidaritate.

Este evident insa ca functia sexuala reprezinta motivatia existentei uniunilor

homosexuale. O situatie deosebita este reprezentata de faptul ca exista homosexuali care au fost implicati in mariaje heterosexuale o perioada de timp, perioada in care au existat sau nu copii. In aceasta situatie apar desigur probleme legate de evolutia si maturizarea

psihologica a copilului rezultat, ca viitor adult. Concluzionand, homosexualitatea trebuie privita cu toleranta, iar pentru a o intelege trebuie sa renuntam la etichetare, la prejudecata si la stigmatizare.

Grupul comunitar sexual

A aparut in anii 60, 70 ca o replica sau o formula de protest la adresa restrictiilor privind fidelitatea si a ipocriziei din familia strict monogama. Asa-numitii "tineri furiosi" ai sfarsitului de secol si-au cautat o noua mistica si au gasit acea comunitate sexuala in grup. Intr-o viata moderna, care cultiva anonimatul si superficialitatea, aceasta "neoformatie" familiala spera sa satisfaca nevoia de comunicare, de caldura si de atentie la care aspira fiecare persoana.

V. Functiile familiei - clasificari si particularitati

Exista doua categorii de factori care au puterea de a modifica sau de a favoriza modificarea functionalitatii unei familii.

A. Factorii externi:

caracterul totalitar sau democratic al societatii care are implicatii majore asupra solidaritatii familiale si asupra modului de socializare a descendentilor;

nivelul de dezvoltare economica a societatii, care are repercusiuni asupra functiei economice si reproductive a familiei;

legislatia si politicile sociale, care au impact asupra functiei sexuale si reproductive;

nivelul general de instructie si educatie, cu rol major in realizarea functiilor de socializare si reproducere.

B. Factorii interni

dimensiunea familiei, care implica functia de solidaritate si functia de socializare;

structura familiei, care implica functia economica si functia reproductiva;

diviziunea rolurilor si autoritatii, care are repercusiuni in principal asupra functiei de solidaritate.

Familia indeplineste patru functii considerate fundamentale; ne referim la

fundamental cand vorbim despre societatea traditionala pentru ca societatea contemporana incalca de cele mai multe ori ceea ce se numeste tabu-ul fundamentalitatii functiilor familiale. Aceste patru functii sunt: functia economica, functia de socializare, functia de solidaritate si functia sexuala si reproductiva.

Functia economica     

Pentru a exista, familia trebuie sa-si asigure cel putin veniturile suficiente pentru

satisfacerea nevoilor de baza. In societatea traditionala functia economica cuprinde trei dimensiuni:

dimensiunea productiva - se refera la producerea bunurilor si serviciilor necesare traiului familiei;

dimensiunea profesionala - se refera la transmiterea preferintei pentru anumite ocupatii de la parinti la copii;

dimensiunea financiara - se refera la modul de administrare a bugetului si de realizare a balantei de venituri si cheltuieli .

Trecerea la familia nucleara a determinat      redimensionarea componentelor functiei economice astfel ca familia nu mai este o unitate productiva autosuficienta, membrii ei fiind dependenti de veniturile castigate in afara gospodariei, iar transmiterea ocupatiei de la parinti la copii se intalneste tot mai rar. Latura financiara s-a modificat si ea, familia contemporana fiind caracterizata printr-un buget dezechilibrat, datorat surselor sporadice de venit si/sau cheltuielilor exagerate intr-o anumita directie.

Indicatorul cel mai potrivit pentru a masura nivelul de trai al unei familii este reprezentat de balanta de venituri si cheltuieli care ne ajuta sa stabilim relatia dintre venituri si marimea familiei, modul de obtinere a veniturilor respectiv salariu, pensie, bursa etc., de asemenea, numarul si calitatea persoanelor aflate in incapacitate de munca, deci in intretinerea familiei active si nu in ultimul rand structura cheltuielilor, respectiv capacitatea de administrare a veniturilor.

Echilibrul bugetar al familiei variaza in functie de crizele economice, de anotimpuri, de varsta membrilor familiei, de practicile alimentare. Cu cat veniturile sunt mai mici, cu atat ponderea cheltuielilor pentru subzistenta este mai mare.

Pentru toate aceste motive, functia economica a devenit in modernitate o functie centrala, de care depind intr-o mai mica sau mai mare masura toate celelalte functii si care a condus in timp la aparitia elementelor care au determinat trecerea de la familia traditionala la familia moderna, cu toate noile sale caracteristici.

2. Functia de socializare

Socializarea este un proces de transmitere-asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptiilor sau modelelor de comportare specifice unui grup in vederea formarii, a adaptarii si integrarii sociale a unei persoane. Parintii au rolul de a oferi copilului sansa formarii sale sociale, dobandirii echilibrului emotional si integrarii sale in viata sociala.

Parintii exercita influente emotionale asupra copiilor in doua moduri: in mod direct, utilizand o serie de metode si tehnici educative sau in mod indirect, prin modelele de conduita oferite, precum si prin climatul psihosocial, existent in grupul familial.

In cadrul functiei de socializare exista mai multe subfunctii:

subfunctia integral-formativa - in fazele de inceput ale ontogenezei, copiii primesc raspunsuri la intrebari (de exemplu, sunt informati cu privire la denumirea obiectelor si modul de utilizare a acestora);

subfunctia psiho-morala, in care modelele de conduita oferite de parinti sunt preluate de copii prin imitare si invatare si in care este important climatul in care se face educatia;

subfunctia social-integrativa, in care intra modul de abordare interpersonala, modul de raportare la diferite norme si valori sociale, ambele fiind influentate de modelele educationale parentale;

subfunctia cultural-formativa - consta in formarea si cultivarea "apetitului" cultural-spiritual, a atitudinilor si sentimentelor estetice, a spiritului critic in receptarea unor produse artistice si a dezvoltarii unor capacitati creatoare.

In societatea contemporana, sistemul scolar a inlocuit in mare masura procesul instructiv-educativ al familiei. Parintii sunt mai putin timp impreuna cu copiii, care sunt institutionalizati de la varste fragede in crese, gradinite, scoli si nu le mai pot satisface nevoia de instructie la nivelul exigentelor.

Din aceasta perspectiva, exista trei tipuri de familii:

familiile inalt educogene, din care fac parte familiile ce sprijina educarea copiilor si realizeaza o stransa legatura cu institutia scolara;

familiile satisfacator educogene - asigura copiilor conditii de educatie familiala, dar nu au un control sistematic al activitatii in aceasta directie;

familiile slab educogene, caracterizate prin lipsa educatiei familiale si a controlului parental.

Socializarea se manifesta ca functie a familiei pe tot parcursul vietii individului,

parintii fiind ei insisi supusi influentelor socializatoare ale familiei de origine.

3. Functia de solidaritate

Solidaritatea este o functie complexa, care antreneaza toate momentele vietii

familiale si in acelasi timp toti membrii familiei. Ea asigura unitatea, intimitatea, coeziunea, securitatea emotionala, protectia si increderea in grupul familial. Solidaritatea familiala nu este un dat, ci se construieste in procesul vietii de familie prin concesii si ajustari reciproce intre membri.

In planul relatiilor conjugale, solidaritatea este asigurata de o serie de factori, care se impart in doua categorii:

factorii anteriori mariajului: durata convietuirii impreuna, aprobarea casatoriei de catre parinti, homogamia etnica si religioasa, concordanta varstelor si a nivelului de instructie;

factori posteriori mariajului: acceptarea modelului egalitar, satisfactia privind viata sexuala, concordanta privind existenta si numarul copiilor si complementaritatea in planul aspiratiilor.

Manifestarea solidaritatii la nivelul relatiei parentale care vizeaza modul de relationare cu copiii, strategiile educationale, deci metodele si mijloacele folosite in educatie, este, de asemenea, importanta.

Solidaritatea la nivelul relatiilor fraternale implica ansamblul relatiilor interpersonale dintre copiii care apartin aceleiasi familii. Relatia fraternala se poate manifesta in doua moduri: primul este cel care presupune afectiune reciproca si solidaritate durabila, al doilea implica relatii de rivalitate intre frati, relatii ce amplifica conflictualitatea familiala. Intre toate acestea, relatia parentala este dominanta, ea avand rolul de tampon al divergentelor ce pot aparea intre frati.

4. Functia sexuala si reproductiva

Cuprinde doua componente: functia afectiv-sexuala si functia reproductiva. Diferentierea ajuta la intelegerea rolului erotismului si fecunditatii privite separat; exista o serie de teorii conform carora la om exista un anumit "instinct al reproducerii", care ar reprezenta elementul primar al erotismului.

Julius Evola, in Metafizica sexului, considera ca instinctul de reproducere este inexistent la om. Cand apare dorinta de a avea o descendenta, intra in joc consideratii bazate pe reflectie si calcul, care nu au nimic de a face cu instinctul.

Reproducerea nu poate reprezenta elementul primar al erotismului, ca dovada exista numeroase cazuri in care fecunditatea survenita la femeia iubita nu numai ca nu a fost asteptata, ci a fost chiar nedorita.

Tot Evola afirma ca "sexualitatea si reproducerea se gasesc intr-un raport invers proportional: daca la limita inferioara se afla inmultirea fara nici un fel de dragoste sexuala, la limita superioara se afla o dragoste sexuala, asociata chiar cu o excludere completa a reproducerii".

La nivelul cuplului conjugal, fertilitatea este influentata de mai multi factori: varsta sotiei, durata casatoriei, starea de sanatate a cuplului, dorinta cuplului de a avea copii, nivelul de instructie a partenerilor, angajarea profesionala a sotiei, utilizarea mijloacelor contraceptive.

La nivelul societatii in general, fertilitatea cuplurilor poate fi influentata de factori economici, demografici, legislativi sau psihologici.