ITRAJUTORAREA FAMILIALA SI AJUTORUL PUBLIC

ITRAJUTORAREA FAMILIALA SI AJUTORUL PUBLIC

Schimbarea sociala nu afecteaza schimburile culturale , ci actioneaza asupra fenomenelor de intrajutorare , prin intermediul valorilor si normelor pe care le formeaza , asupra conjuncturii economice si asupra nivelului de protectie sociala pe care-l orienteaza.

In practica , schimbarea se stabileste prin echivalente simbolice intre diferitele tipuri de schimburi , fie ele de natura culturala sau materiala , afectiva sau domestica , financiara sau sociala.In circulatia schimburilor, transmiterile si intrajutorarea sunt intim amestecate: pe de o parte, practicile de intrajutorare sunt mobilizate pentru a asigura , de exemplu , transmiterea statutului social si, pe de alta parte, constituie ele insele un obiect al transmiterilor, prin intermediul culturilor familiale de solidaritate .

Ancheta "Trei generatii", desfasurata in deceniul al noualea al secolului al XX - lea de catre C Attias - Donfut, Sylvie Renaut si Alain Rozenkier(1992 si 1996) confirma faptul ca, in timp ce familia se transforma in profunzime, un examen al solidaritatilor dintre generatii arata ca acestea se mentin in timp. Acest aspect a fost evidentiat si de catre alte anchete desfasurate in Franta in ultimele decenii : Louis Roussel si Odile Bourguignon ( 1976 ) , Agns Pitrou ( 1978 ) , Crenner ( 1998 ) .

In opinia noastra, schimburile se imbina insa, cu autonomia crescanda a generatiilor, nu fara o anumita contradictie intre reteaua de obligatii ce reprezinta solidaritatile familiale si normele de independenta cultivate de catre familia moderna . Din acest motiv , uneori , exercitarea solidaritatilor se face cu pretul aparitiei in tensiuni si conflicte intergenerationale . Aceste dificultati sunt cu atat mai mari cu cat practicile de intrajutorare privesc un numar mic de persoane , in special de gen feminin .

Rezultatele anchetei intreprinse de Coenen - Huther ( 1994 ) arata ca intrajutorarea familiala se desfasoara de-a lungul unei filiatii care concentreaza trei patrimi din volumul de ajutor necesar unei familii .

Studiile efectuate de sociologii francezi se concentreaza , in special , pe analiza circulatiei ajutoarelor , pe identificarea " donatorilor " si a beneficiarilor , pe evidentierea consecintelor transferurilor economice asupra inegalitatilor inter si intra - generationale . Acestea din urma sunt abordate intr-o perspectiva macrosociala , la fel ca si interactiunile dintre transferurile publice si cele private. Dupa parerea lui C. Attias- Donfut "solidaritatile familiale au putut sa se mentina gratie sistemului public de protectie sociala , platile prestatiilor sociale stimuland intrajutorarea privata " ( " Revue Franaise de sociologie " , oct. - dec. , p. 663 ) .

AJUTOARELE PRIMITE DE CATRE TINERI

Rezultatele anchetei trigenerationale demonstreaza existenta unor schimburi reciproce intre cele trei generatii , in materie de servicii - personale, domestice, sociale- , in cadrul carora generatia " pivot " este cea mai activa si furnizeaza , in general , ajutoare atat catre generatia tanara - propriii copii - , cat si catre cea varstnica - propriii parinti. Acest fapt este evidentiat, in special, in privinta circulatiei banilor intre generatii : 33% dintre varstnici dau bani copiilor si 30% ofera bani nepotilor ; 64% dintre membrii generatie pivot isi ajuta financiar copiii ( tinerii) si numai 6% dau bani parintilor lor

( generatiei varstnice ) . In cazul tinerilor, procentele sunt doar de 2% ajutoare financiare catre parinti si 0% catre bunici ( Attias - Donfut , N. Lappierre , M . Segalen , Le Nouvel sprit de Famille " , 2002 )

Observam ca orientarea dominanta a solidaritatilor familiale este directionata catre tineri , acestia primind daruri , in bani si in natura , atat de la parinti cat si de la bunici . Este o situatie noua din punct de vedere istoric . In societatile traditionale - si in numeroase alte tari din lumea non-occidentala - copilul este , inainte de toate o sursa d forta de munca (un muncitor pentru parintii lui) si un sprijin pentru batrani .

Suntem intru-totul de acord cu opinia exprimata de Lapierre ( 1997 ) care subliniaza ca " Statul - Providenta " este responsabil cu inversarea sensului solidaritatii familiale , prin introducerea institutiei pensiilor , prin dezvoltarea sistemelor de educatie si a prestatiilor familiale .

Extensia transferurilor publice a remodelat si a alimentat solidaritatile familiale de care profita astazi generatiile descendente . La inceputul vietii sale , fiecare individ incepe prin a primii ajutoare de la parintii lui , pe care ii " despagubeste " in timpul vietii sale active, atat direct, cat si indirect, prin platirea contributiilor sociale si/sau fiscale ce sunt redate parintilor sub forma pensiilor. Prin sistemul de contributii, o persoana nu numai ca isi ajuta parintii si copiii ( carora le revin bani sub forma de alocatii, burse etc. ), dar si isi asigura pentru sine o pensie la batranete .

Dupa parerea noastra , intre transferurile publice si cele private exista o circularitate determinata de complementaritatea lor : cu cat transferurile publice sunt mai mici , cu atat cele private sunt mai mari , si invers . Solidaritatea privata intareste solidaritatea publica .

A.   AJUTOARELE FINACIARE

In 1998 , Arrondel si Wolff evidentiaza faptul ca studentii sunt primii care

care beneficiaza de ajutoare financiare. Pe locul urmator se situeaza ajutoarele pe care parintii le ofera copiilor licentiati, desi veniturile acestora sunt mari. ("conomie et prvision " , 135 , 4 , pp.1-27 ) .

Dupa parerea lui Jean Kellerhals si Marianne Modak (1988), parintii cu mai multi copii dau bani si bunuri fiecaruia, dar ii privilegiaza pe cei care au nevoie mai multa, si, in special, pe fete in raport cu baietii. Parintii impart ajutoarele pentru copii fiind calauziti de trei principii: cel de egalitate , cel de merit si cel de nevoie.( apud C. Attias - Donfut , op. cit. , 2000 , p. 665 ) . Desi toate cele trei principii sunt functionale si coexista - uneori in mod contradictoriu - unul singur este dominant, si anume cel al nevoii: tinerii cu venituri mai scazute primesc , adesea , daruri in bani de la parintii lor .

Modelul statistic arata ca mobilitatea sociala a tinerilor influenteaza , in mod semnificativ , ajutoarele parintesti . Tinerii a caror reusita probabila este estimata a fi inferioara celei a parintilor , primesc adesea mai multi bani decat cei care se afla la un nivel comparabil sau superior parintilor lor . In acest sens , Attias - Donfut subliniaza ca " ajutoarele financiare participa la strategia parinteasca de lupta contra riscului de decadere sociala a fiilor sau a fiicelor lor " ( op.cit. , 2000 , 665 ) . Mai mult, ajutoarele parintesti se inscriu intr-o anumita continuitate familiala , frecventa acestora crescand pe masura ce insisi parintii primesc ajutoare financiare de la parintii lor ( de la generatia varstnica ) .

Anchetele sociologice intreprinse de analistii francezi arata ca , prin variatia parametrilor de frecventa a darurilor financiare si de valoare totala a acestora, ia nastere un fenomen social interesant : desi unii parinti dispun de un nivel scazut al veniturilor comparativ cu cel al copiilor, ei continua sa investeasca financiar in fiii sau fiicele lor . Acest fenomen contureaza un transfer de bogatie ca echivalent al unei mosteniri anticipate si care nu corespunde nevoilor copiilor .

In ceea ce priveste darurile materiale parintesti , acestea se concretizeaza atat in bunuri private, directe, intre parinti si copii, cat si in prestatii sociale oferite tinerilor( burse de studiu, indemnizatii de somaj, etc.). In mod paradoxal , cercetarile empirice arata ca , oricare ar fi veniturile lor , parintii tind sa acorde mai multi bani, in special copiilor care sunt beneficiarii unor ajutoare sociale, in defavoarea celorlalti copii care nu primesc astfel de ajutoare. In acest fel , ajutoarele sociale au un efect pozitiv asupra comportamentului parintesc: acestia isi maresc eforturile pentru a putea participa mai activ din punct de vedere financiar la studiile tinerilor, la cazarea acestora intr-un apartament in locul unei camere la camin, etc .

In opinia noastra, putem presupune ca, in absenta ajutoarelor sociale, unii parinti nu ar putea sa-si asume in totalitate costurile intretinerii copiilor si, in consecinta , acestia din urma ar trebui sa opteze fie pentru ramanerea la domiciliul parintesc, fie pentru intrarea timpurie pe piata muncii . Aceste mecanisme sociale subliniaza , inca o data , impactul protectiei sociale asupra destinelor individuale .

In ceea ce priveste ajutoarele financiare parintesti,dupa cum sustine Jean- Hugues Dchaux (1994), acestea reprezinta un factor determinant in cresterea inegalitatilor sociale .

De pe o pozitie dihotomica, Attias - Donfut il contrazice pe Dchaux, spunand ca, in realitate, orientarea sistemica a darurilor - financiare si materiale - de la cei varstnici catre cei tineri corespunde darurilor facute de cei bogati catre cei saraci, ceea ce are drept consecinta diminuarea inegalitatilor intre generatii. (op. cit. , 2000 , 667 ) . Acest aspect apare si in cercetarea efectuata de C. Barry ( 1996 , p. 441 ),care sustine ideea potrivit careia diferentele de venituri , in functie de varsta se resimt mai putin dupa distribuirea ajutoarelor, transferurile diminuand veniturile celor mai in varsta si crescandu-le pe acelea ale tinerilor .

In acest context , ne simtim datori sa facem precizarea ca, dupa parerea noastra, in problema inegalitatii sociale, avem de-a face cu doua procese contrarii: pe de o parte, avem ca rezultat pozitiv o " egalizare sociala " a veniturilor ca rezultat al transferurilor familiale de la parintii si bunicii bogati catre copiii ( respectiv nepotii ) lor ; pe de alta parte , insa in cazul familiilor cu venituri mici , ajutoarele date copiilor risca sa-I saraceasca si mai mult , ceea ce are drept efect o adancire a inegalitatilor dintre generatia intermediara si generatia tanara .

B.    INGRIJIREA NEPOTILOR

Ancheta trigenerationala intreprinsa de Attias - Donfut si colaboratorii sai a pus in evidenta faptul ca ocazional si in timpul vacantelor 85% dintre femeile si, respectiv , 75% dintre barbatii din generatia " pivot " isi ajuta copiii in cresterea propriilor lor descendenti (a nepotilor). In ceea ce priveste pasrtrarea permanenta , in grija a nepotilor , procentul este de 38% dintre femeile din G2 ( si doar de 26% in cazul barbatilor) si este o caracteristica definitorie a familiilor in care tanara mama lucreaza.( " Sociologie des gnrations: l'mpreinte du temps " , 1988 , p. 135 ) . De cele mai multe ori " bunicii " din generatia intermediara au grija de nepotiii ce provin de la copiii care vizeaza o ascensiune din punct de vedere social . In acest mod, parintii isi sprijina copiii - si in special fetele - pentru a-si realiza o cariera profesionala (sprijinul principal vine de la bunica , aceasta solidarizandu-se cu tanara mama).

In mod surprinzator rezultatele anchetei trigenerationale arata o crestere continua a investitiei din partea bunicului din generatia intermediara: ajutorul concretizat in ingrijirea nepotilor acordat tanarului cuplu, este mult superior celui constatat prin compararea generatiilor anterioare. Dupa cum subliniaza Thierry Bl ss ( " Les liens de famille . Sociologie des rapports entre gnrations ", 1997 ) aceste schimbari se inscriu in modificarea actuala a traiectoriilor scolare si/sau profesionale ale tinerilor . " Intrarea in cariera este delimitata de diferentierea sexelor . Ajutorul bunicilor in acest moment al ciclului vietii in care copii sunt mici , contribuie , deci , la promovarea traiectoriilor profesionale feminine " .

AJUTOARELE DATE PARINTILOR

Generatia intermediara acorda ajutoare parintilor ( generatiei varstnice ) in special sub forma de ingrijire si ajutoare materiale si mai putin sub forma financiara .

Ancheta trigenerationala condusa de Attias - Donfut arata ca acest tip de ajutor vine ca o forma de raspuns la pierderea autonomiei parintilor batrani si ca femeile generatiei varstnice sunt principalele beneficiare ale atentiilor (ingrijirilor) copiilor lor , in special atunci cand femeile traiesc singure (vaduve sau divortate). Rezultatele cercetarii mai arata ca intrajutorarea familiala creste in mod semnificativ atunci cand intervin si ajutoarele profesionale, subventionate de catre puterea publica (" Revue franais de sociologie",2000,p. 668 )

Analizand situatia intre intrajutorarea familiala si ajutoarele publice, atat J. Twigg (1993, p.115-131), cat si F. Lesemann si C. Martin (1993) subliniaza in primul rand miza politica : prin politica educationala si prin parghiile social - economice specifice , statul incearca sa-si reduca cheltuielile proprii ce imbraca forma ajutoarelor politice , incitand familiile sa se substituie programelor guvernamentale .

Mai multe anchete sociale, intreprinse de K Hnipscheer (1995, pp 169 - 180), N. Chapell si A. Blandford (1991, p. 299-317), S. Daatland (1992, pp.2-6) si C.Attias - Donfut (1996) releva ca, de fapt, contrar unei prejudecati frecvente , extinderea ajutorului profesional se imbina, cel mai adesea, cu un nivel mai ridicat al ajutorului privat (din cadrul intragenerational).

Recurgerea la intrajutorarea familiala , ca si la serviciile profesionale, variaza in functie de mediile sociale in care traiesc familiile.Aceste medii favorizeaza fie recurgerea familiilor, in caz de nevoie, la piata fortei de munca, fie,din contra, prin "ostilitatea" lor, mediile sociale pot sa determine persoanele aflate in nevoie sa apeleze la ajutoare publice .

Aceste ajutoare, organizate de catre stat si distribuite avand drept criteriu esential venitul, se adreseaza persoanelor cu varste inaintate si celor cu deficiente de sanatate, aici inscriindu-se, mai ales, majoritatea vaduvelor care nu dispun de un nivel minim necesar batranetii.(apud S. Renaut si A Rozenkier,1995, pp 181-208).

Putem concluziona ca generatia intermediara isi ajuta parintii sub mai multe forme: coabitatie , daruri financiare , furnizarea de ingrijiri si de servicii . Fiecare dintre aceste ajutoare reprezinta o forma de sustinere economica ce tinde sa scada pe masura ce veniturile parintilor cresc . De fapt , sumele de bani transferate de catre persoanele in varsta descendentilor reduc si mai mult propriile lor disponibilitati financiare .

Dupa parerea noastra , aceasta miscare dubla , pe de o parte in sensul ascendent al generatiei intermediare catre batranii mai saraci si , pe de alta parte in sensul descendent al batranilor mai bogati catre generatiile urmatoare , tinde sa reduca diferentele dintre nivelurile de viata atat intre cele trei generatii , cat si intragenerational ( "niveland" diferentele socio-economice ale generatiei varstnice ) . Din acest punct de vedere , solidaritatile familiale , prin efectele lor redistributive , intaresc procesele redistributive ale politicilor sociale .