IUBIREA - sentimentul cel mai inaltator

IUBIREA

Iubirea este sentimentul cel mai inaltator al finite umane. Este poate si cea mai veche tema literara,inscrisa in toate mitologiile lumii. Numai prin iubire omul se poate salva. Incercand sa raspunda la intrebarea " ce este iubirea",nu a obtinut o simpla definitie,si un tablou in care iubirea se manifesta variat. Daca s-ar putea urmari un traseu al iubirii, s-ar stabili faza de initiere in acest sentiment, de lamurire a sentimentului si o faza de implinire a iubirii prin casatorie si urmasi.

Scriitorii resusciteaza tema iubirii in literature crezand in salvarea umana prin dragoste, creand si cele mai ample si mai profunde viziuni asupra sentimentului erotic. Stendhal defineste iubirea ca fiind in esenta, o eroare. Deasemenea considera ca, o dragoste deplina,care s-a nascut in adancul unei persoane nu poate sa moara.

In " Studii despre Iubire " Jose Ortega y Gasset defineste "iubirile" ca fiind istorii mai mult sau mai putin agitate ce survin intre barbati si femei. Din acest studiu se desprind numeroase trasaturi ale iubirii " nu doar barbatul iubeste pe femeie si femeia iubeste pe barbat,ci iubim arta,stiinta,mama isi iubeste fiul si omul religios il iubeste pe D-zeu. Este evident ca lucrul pe care-l iubim il si dorim,in schimb insa dorim multe lucruri pe care nu le iubim. Iubirea este un fluid,un suvoi de materie psihica ce curge incontinuu ca dintr-un izvor. Cateva trasaturi ale iubirii se desprind si din Biblie: " iubirea nu face rau aproapelui. Dragostea indelung rabda, este binevoitoare. Dragostea nu pizmuieste,nu se lauda, nu se trufeste". Julius Evola defineste dragostea a fi contactul dintre 2 epiderme si schimbul dintre 2 fantezii.

Permanenta acestui sentiment pare a fi explicata de mitologie prin simbolul ANDROGINULUI care ilustreaza eterna cautare a iubirii, a sufletului pereche ce caracterizeaza fiecare fiinta umana. In mitologia greaca androginul era o fiinta fabuloasa, jumatate barbat jumatate femeie.

Iubirea este abordata in literature din diverse unghiuri, de-a lungul vremii existand diferite idei referitoare la iubire. Principalele ipostaze ale dragostei atat in literature romana cat si in cea universala sunt : iubirea ca initiere, iubirea ca pasiune si iubirea tragica.

Iubirea ca iniitiere este reprezentata atata de mitul Zburatorului, care prezinta primii fiori ai iubirii la tinerele fete, cat si de opere precum Mara de Ioan Slavici, unde este prezentata si iubirea-pasiune. Personajele intre care se infiripeaza sentimentul dragostei se numesc Natl si Persida. Prima intalnire a celor doi protagonisti, momentul infiriparii iubirii, are un puternic impact asupra acestora, ei sunt cuprinsi de o atractie reciproca puternica care nu ii va mai parasi si de un sentiment care prevede, oarecum, suferintele prin care vor trece. Iubirea dintre Natl si Persida este insotita atat de suferinta cat si de o anumita doza de nebunie si de o tentatie a mortii. Pana ce ajung sa se casatoreasca pe ascuns, cei doi sufera din iubire, ei fiind despartiti unul de altul de imprejurari. Insa chiar si dupa nunta, Persida continua sa sufere datorita comportamentului lui Natl si agresivitatii acestuia, iar Natl de pe urma nesigurantei si geloziei sale.

Iubirea dintre Natl si Persida trece peste obstacolele intalnite si incalca regulile comunitatii in care traiesc cei doi. Natl si Persida se diferentiaza atat prin etnie, confesiune religioasa, familie, educatie cat si prin insusi temperamentul lor. Totusi, cu ajutorul iubirii cei doi trec peste toate obstacolele ce se ivesc in cale, renuntand la orice si reusind in final sa realizeze o casnicie reusita, binecuvantata atat de parinti cat si de Dumnezeu si desavarsita de aducerea pe lume a unui copil.

De-a lungul timpului iubirea a suferit diverse clasificari si, in final, ea se compune iubirea pura si iubirea erotica.

Poate tocmai importanta deosebita a acestui sentiment atat de complex face ca tema principala a majoritatii operelor literare sa fie iubirea.

Printre acest gen de opere se numara si poezia "Vorbeste-ncet" de Mihai Eminescu.Ea este conceputa ca o declaratie de dragoste adresata iubitei in mod direct, prin verbe suggestive: " vorbeste, urmeaza,sa privesc,ramai"

Desi, iubire platonica, poezia cuprinde mai multe forme ale iubirii erotice si anume, de la iubirea pasiune, iubirea mitica, pana la formele inocente ale acesteia.

Creatia lirica este conceputa ca un dialog intre cei doi indragostiti.Comunicarea este atipica realizandu-se prin gesturi, priviri, putine cuvinte din partea iubitei.Se percepe o oarecare inocenta, o iubire caracterizata printr-un joc alcatuit din priviri sau gesturi ale indragostitilor.Iubirea pasiune, caracteristica prin atractie fizica reciproca dintre cele doua fiinte, care ajunge pana la punctul in care isi pot da viata unul pentru celalalt se remarca in continuare.Ochii iubitei transmit sentimente profunde de compasiune, iubire, durere.

Cei doi comunica cu toata fiinta lor, se ajunge la o identificare a unuia in celalalt.Fiinta iubita devine parte din sufletul indragostitului, intreaga lui existenta depinde de sufletul sau pereche.Se observa aici caracteristici ale iubirii mitice, dorinta omului de a-si gasi perechea ideala.Iubita se transforma intr-o lumina existentiala.Indragostitul isi idolatrizeaza iubita: "Tu, idol scump", are tendinta de a o proteja si viseaza la iubire eterna: "Ramai in bratul meu intotdeauna".Glasul suav si dulce al iubitei sale ii alina sufletul, idee exprimata in metafora "izvor de mangaiere".

Cuvantul ei armonios "ca lamura de miere" exprima inocenta, intelepciune, maturitate, echilibru, trasaturi sugerate de epitetul "inteles cuminte".Metafora si epitetul dublu "scumpe inger" sugereaza ca, in ochii poetului, fiinta iubita este de natura sacra, este blanda, dulce, cu un chip angelic.Indragostitul se daruieste complet fiintei iubite.Poetul traieste o iubire ideala, o refacere a cuplului mitic, primordial.

Se remarca astfel ca marii scriitori ai literaturii romane au abordat tema iubirii din diferite unghiuri cu rezultate de o imensa importanta pentru literatura autohtona. Faptul ca iubirea I-a atras dintotdeauna pe autorii unor opere de mare sau mica amploare este natural, caci iubirea este poate cea mai vasta sursa de inspiratie prin faptul ca este o experienta unica pentru fiecare in parte si poate fi privita sub nenumarate aspecte.