METODE IN SOCIOLOGIE

ETAPELE CERCETARII SOCIOLOGICE

Metoda stiintifica este succesiune sistematica si organizata de etape care asigura obiectivitate maxima si consecventa in cercetarea unei probleme.

Schema unui plan de cercetare sociologica are urmatoarele etape obligatorii:

1.Definirea si delimitarea problemei cercetate - reprezinta prima faza a unei cercetari sociologice.

Ex.: Pentru cercetarea problemei comportamentului antisocial in Romania:

delimitarea temei derivate din aceasta vasta problema;

operationalizarea conceptelor aferente acestor teme;

selectarea subiectelor care vor fi studiate si care pot fi examinate prin metode stiintifice;

formularea obiectivelor si a scopurilor cercetarii sociologice.

2.Documentarea in literatura de specialitate - etapa necesara pentru a evita unele greseli sau pentru a nu repeta descoperirile deja facute.

3.Formularea ipotezei - este etapa in care cercetatorul aseaza relatiile intr-o forma care permite masurarea prin fapte semnificative observabile.

4.Stabilirea esantionului sau lotului de cercetat - din populatia totala se selecteaza un esantion reprezentativ, un numar de persoane considerate probabilistic reprezentative, care urmeaza a fi subiectii cercetarii .

5.Tehnicile si metodele de cercetare - sunt stabilite in raport de tema, ipoteze si esantion. Inainte de aplicarea tehnicilor de cercetare pe esantion este necesara pretestarea, pentru cunoasterea virtutilor si limitelor lor, valorificarea sau inlaturarea acestora, urmarind modificarea lor in vederea cresterii acuratetii informatiilor.

6.Recoltarea datelor - se face conform planului de cercetare si pe baza tehnicilor de cercetare stabilite.

7.Prezentarea datelor si comentarea lor -se impune inregistrarea in raportul cercetarii a tuturor datelor relevante fiind necesara o prezentare a datelor din care apoi sa rezulte firesc concluziile cercetarii.

8.Interpretarea datelor cercetarii - se realizeaza in scopul analizei informatiilor empirice in raport cu cadrul teoretic, cu problematica investigata si cu ipotezele. Reprezinta formularea de explicatii la situatiile desprinse din cercetarea empirica.

9.Concluziile - sintetizeaza principalele date si idei rezultate in urma cercetarii si interpretarii. Este necesar a fi concise, clare si in concordanta cu tema si scopul cercetarii.

Evaluarea utilitatii investigatiei incheie raportul de cercetare care poate cuprinde sugestii concrete si strategii privind optimizarea domeniului cercetat adresate institutiilor care gestioneaza problemele semnalate de o investigatie empirica.

I. OBSERVATIA. TAXONOMIE SI CARACTERISTICI

1.Observatia de tip cantitativ

Observatia reprezinta metoda primara si fundamentala in cunoasterea realitatii inconjuratoare . In activitatile practice curente oamenii observa, fac comparatii si isi organizeaza viata in functie de aceste informatii. Toate stiintele naturii au debutat cu observatii riguroase de la care s-a trecut apoi la experiment, alaturi de care, insa, observatia, ca metoda specifica, continua sa fie una principala.

Observatia, ca mecanism psihologic este o activitate complexa, plurisenzoriala, insotita de procesarea informatiilor la nivel abstract.

Clasificarea observatiei

a)Observatia spontana - la nivel cotidian, fara o intentie specifica ("observa cum e acolo")

b)Observatii intentionate nesistematizate (impresionistice) - cu scopul de a intelege un fenomen sau o situatie, fara un studiu aprofundat ("du-te intai sa vezi ce se intampla"); se mai pot numi documentare prin natura activitatii (reportaj, ziaristica, "la fata locului")

Intre cele doua forme de observatie impresionistice subzista deosebiri in ce priveste pertinenta constatarilor si, mai ales, importanta lor sociala - impactul prin mass-media fiind considerabil.

c)Observatia stiintifica sau sistematica - este realizata cu scopul expres de a culege date cu caracter stiintific de catre persoane cu pregatire speciala . In cadrul acestui gen de observatii se disting alte doua mari tipuri:

-observatia structurata (cantitativa) - presupune o grila de categorii comportamentale dinainte stabilita, actul observational constand in clasarea in respectivele categorii a materialului empiric vizat.

-observatia nestructurata (calitativa) - este cea participativa; presupune studierea "din interior" a unei comunitati, prin participarea pe o perioada mai lunga de timp la activitatile ei.

Caracteristici relevante

-comportamentul efectiv al oamenilor, ceea ce realmente ei fac si nu numai ce spun ca fac - se inregistreaza prin observatie;

-multitudinea de factori - adica comportamentul indivizilor este studiat in context natural, factor ce determina si conditioneaza actiunile si interactiunile umane;

-este non-obstructiva - priveste actiunile si interactiunile firesti, comportamentul obisnuit al subiectilor, tipic vietii cotidiene, nearticializate de experiment;

-observatia participativa poate angaja si alte metode (interviul si analiza de documente).

Probleme ridicate de observatia cantitativa

-cu toate ca sistemul de codare prealabil cuprinde scale nominale si scale ordinale si are de regula in spate cercetari anterioare, el este pandit de pericolul ca: sa fie prea detaliat (pierde validitatea de continut) sau sa fie prea strans, sumar (micsorandu-se fidelitatea);

-s-au constatat dezacorduri semnificative intre observatorii aceleiasi realitati datorate subiectivismului operatiei de codare; datele de observatii depind de reprezentarile observatorului despre grupul sau;

-pentru a combate probleme suplimentare care apar intre planul comportamental si cel al subiectivitatii se impune folosirea metodei de operationalizare a intrepretarii conexiuniidintre actele de conduita si registrul atitudinal, metoda reprezentata de tabelele de analiza comportamentala; obiectivitatea interpretarii creste prin consultarea mai multor observatori care cunosc bine subiectii vizati;

-este posibila depasirea nivelului taxonomic si calcularea unor indici si indicatori statistici recurgand la grile de categorii, scari evaluare, tabele de analiza;

-obiectia de fond adusa observatiei cantitativiste de catre calitativisti este ca ea "inghesuie", fragmenteaza realitatea sociala, de altfel policroma, omitand dimensiuni si aspecte importante, neputand reda complexitatea si fluiditatea interactiunii umane

2.Observatia de tip calitativ

Sistematizarea si codificarea materialului observat se face pe parcursul cercetarii, alegand ceea ce este relevant pentru viata de ansamblu a colectivitatii sau pentru conturul fenomenului cercetat.

Grila de categorii si ipotezele generate sunt reluate si modificate in timpul derularii cercetarii (confruntarea cu noi date).

Gradul de implicare al cercetatorului si raportul observatiei-participare pot lua diverse forme:

participant complet

participant ca observator; observator ca participant

observator complet.

Etape ale observatiei calitative

a)     Etapa initiala, precedata de alegerea locului cercetarii, presupunand, initial o "inspectie generala" a contextului de cercetat; se ajunge la o observatie focalizata pe anumite aspecte ale practicilor si interactiunilor umane, pe o anumita categorie de subiecti;

b)    Observarea si conservarea minutioasa - cuprinde referiri la trasaturile indivizilor, actiunile si interactiunile lor, riatual si traditie si elemente organizatorice ale locului studiat; sunt indispensabile consemnarile de teren scrise:

"nu este necesar a strange toate datele ce se pot strange ci a putea citi cat mai mult din ceea ce se strange" ( H.Wolcott, 1990);

in consemnarile facute trebuie sa primeze descrierile si nu impresiile, eventual cele doua sa fie distincte.

c)     Precizarea si consolidarea categoriilor si ipotezelor - este o observatie focalizata minutioasa, "testarea ipotezelor", semnifica un proces flexibil de tatonari, completari, reveniri.

d)    Constructia teoriilor intemeiate - este genul de observatie ce urmareste "saturarea teoretica a datelor", leaga conceptele si teoriile intr-un intreg.

Desi aceste etape se suprapun considerabil si observatia este "artileria grea" a investigatiei de teren mai exista si alte aspecte si etape cum ar fi cea de elaborare a raportului de cercetare.

Probleme si dificultati ridicate de observatia calitativa

-probleme de ordin epistemologic si metodologic - se refera la validarea si fidelitatea datelor culese; crearea senzatiei de autentic si verosimil;

-exista riscul de a denatura comportamentul natural al oamenilor supusi observatiei, prin prezenta cercetatorului sau stiindu-se studiati, inducand efecte in observatie;

-este mult prea costisitoare (ca timp, personal calificat, financiar) in raport cu importanta sociala a rezultatelor obtinute;

-se ridica probleme etice mai ales atunci cand subiectii nu stiu ca sunt studiati, cercetatorii recurg la a-si ascunde identitatea; se ridica intrebarea daca cercetatorii au dreptul moral sa culeaga si sa publice informatii despre oameni si activitatile lor, fara acordul acestora; s-au formulat argumente atat in favoarea cat si in interzicerea lor .

II. INTERVIUL

Este procedeul de investigatie stiintifica utilizand un proces de comunicare verbala, pentru culegerea de informatii, in functie de un scop determinat.

Utilizarea unui tip de interviu va depinde de:

-momentul cercetarii respective - presupune tehnici diferite folosite pe parcursul cercetarii ;

-tipul de cercetare si de scopul urmarit

Exista diferente esentiale intre interviuri. Ele depind de doi factori, gradul de libertate (prezenta si forma intrebarilor) si nivelul profunzimii (durata, numar de interviuri, numarul anchetatilor etc.). Elementul fundamental al interviului este comunicarea.

Clasificarea interviurilor:

a)pe o axa avand doua poluri opuse: polul maxim - libertatea, polul minim - profunzimea, unde se situeaza gradul tipurilor intermediare:

interviul clinic (psihoanaliza, psihoterapie)

interviul in profunzime (studiul de motivatie)

interviul cu raspunsuri libere

interviul centrat sau "focuse interview"

interviul cu intrebari deschise

interviul cu intrebari inchise

b)in functie de scopul si gradul lor de elaborare

interviuri spontane - neorganizate si fara intentia de a obtine informatii speciale

interviuri delaborate, semiorganizate - fara scop stiintific

interviul stiintific (sistematic) - organizat si efectuat dupa anumite rigori cu scopul de a obtine informatii cat mai autentice

In lucrarea sa S. Chelcea (1996) sustine ca cele mai importante interviuri ar fi :

-interviurile fata in fata (dupa genul convorbirii)

-interviurile structurate, semistructurate si nestructurate (dupa gradul de libertate in formularea intrebarilor)

-interviul individual si de grup (dupa numarul de participanti)

Tipologia interviurilor

Interviul trebuie vazut ca o activitate normala de interctiune in care amandoua partile isi angajeaza cunostintele despre organizarea, structura si dinamica vietii sociale. Sarcina cercetatorului este de analiza prorietatile interactiunii intervievator - intervievat, ca interactiune sociala, practica si concreta.

a)Interviul individual - presupune ca cercetatorul sa poarte discutii total libere cu anumiti membrii ai unei populatii vizate, pe una sau mai multe probleme.

Modalitati de interviu individual:

-interviu calitativ de tip clasic - utilizat in cercetarile etnografice;

-studii de istorie orala - surprinderea autobiografiilor profesionale si materiale sau ale altor aspecte din viata de zi cu zi a oamenilor obisnuiti, relatate in conexiune cu date istorice;

-interviu creativ - intervievatul renunta la orice regula de gandire si conduita formala, se exprima liber si creativ (life history);

-interviu polifonic (postmodernist) - se urmareste ca spusele fiecarui subiect sa fie inregistrate cat mai fidel fara o prelucrare sintetica a cercetatorului;

-interviul interpretativ (postmodernist) - sustine ca, alaturi de caracterul creator si polifonic, trebuie sa se insiste pe momentele considerate de subiecti ca fiind cruciale (epifanii - James Joyce);

b)Interviul de grup si focus grup - se poate realiza in 3 forme:

-structurat - intrebari specifice, dinainte formulate, metoda calitativa (presupune interactiunea participantilor); interventiile intervievatorului trebuie sa fie reduse la maxim, ca "nedirijare asupra fondului si dirijarea formei";

-semistructurat - discutiile se poarta in jurul catorva idei sau teme prestabilite;

-nestructurat - reuniunile de brainstorming, care au ca scop producerea de idei si solutii pe marginea unei probleme.

Conditii pentru o buna reusita a interviului de grup:

-ora la care se realizeaza;

-locul unde se desfasoara si numarul de participanti (max. 10 - 15 persoane);

-calitatea participantilor (de preferat, persoane cu acelasi statut socio-profesional);

-pregatirea psihologica a interviului - acceptarea, sentiment de incredere fata de cel care va conduce interviul;

Interviul focus grup, interviu de grup focalizat, in organizarea si conducerea lui, are aceleasi principii si probleme ca si interviul de tip clasic:

-intrebari relativ putine (7-10);

-intrebari bine alese si formulate;

-flexibilitate - impunerea unor anumite intrebari ce se impun si nu au fost dinainte stabilite;

-intervievati diferiti ca status si rol, spre deosebire de interviul de grup clasic;

c)Utilizarea succesiva si combinata a diverselor tipuri de interviu

Diversele tipuri de interviu, atat de diferite in formele lor extreme, nu se opun totusi, fiecare tehnica putand fi adaptata naturii informatiei pe care trebuie sa o cerceteze. Pentru ca fiecare din tehnici se refera la fragmente de informatii, le putem utiliza succesiv (a fotografia din mai multe unghiuri).

Specialistii propun urmatoarele etape:

-faza de explorare -" interviul non - directiv", in cazul domeniilor slab cunoscute, pentru a permite enuntarea unor ipoteze provizorii si factorilor ce par importanti;

-elaborarea unui ghid de interviu - verificarea si precizarea ipotezelor si elaborarea unui chestionar;

-faza studiului cantitativ, prin chestionar pentru populatia esantionului;

P.Lazarsfeld si Merton preconizau, insa, o alta tehnica:

-faza de explorare - bazata pe un interviu centrat sau raspunsuri libere pentru un esantion restrans, permitand descoperirea problemelor si elaborarea chestionarului.

-aplicarea chestionarului asupra intregului esantion;

-revenirea la esantionul restrans, prin interviul centrat pentru, aprofundarea punctelor semnificative, in scopul clarificarii ipotezelor.

Avantaje ale interviului de grup pot fi cele ce decurg din dinamica opinionala si decizionala proprie grupului, costuri reduse.

Dezavantajele provin din faptul ca cel care intervieveaza trebuie sa fie o persoana cu abilitati de intervievator, moderator, negociator, calitati greu de intrunit de aceeasi persoana.

Interviul nestructurat, atat cel de grup cat si cel individual, pe langa valoarea lui intrinseca, potenteaza si valoarea altor metode. Astfel, interviul are functii legate de anchete si sondaj:

-preancheta - unde prin interviu se pot rezolva aspecte ca alegerea intrebarilor, ameliorarea formularii lor, testarea chestionarului elaborat;

-co-ancheta - in care interviul se utilizeaza pentru obtinerea de date empirice la tema cercetata in paralel cu desfasurarea anchetei;

-postancheta - unde interviul se foloseste in doua modalitati: ca discutie cu unele persoane din populatia anchetata si ca discutie cu expertii pentru interpretarea datelor condensate in procente, tabele, grafice,etc.

III. METODA BIOGRAFICA

In prezent se contureaza doua acceptiuni ale termenului de "metoda biografica":

1)Intelesul clasic de biografie sociala - ca metoda de a descrie si explica realitati si fenomene socioumane.

2)Activitatile si procedeele prin care se compun de catre autori, nu neaparat literati, biografiile unor oameni obisnuiti sau personalitati.

Metoda biografica are urmatoarele caracteristici:

impletirea traiectoriei de viata personala cu micromediul social si cu dimensiunile macromediului (institutii sociale, schimbari politico-sociale);

se pot desprinde strategiile si consecintele actvismului actorului individual sau grupal asupra socialului;

interactiunile individ-grup-societate sunt redate ca procese temporale desfasurate pe cateva decenii;

biografiile individuale se pot constitui pe cazuri tipice pentru ciclul vietii sociale si familiale si pentru problema generatiilor;

in calitate de cazuri tipice, biografiile au mare valoare, pentru intelegerea "din interior" a unor fenomene sociale majore (migratia, urbanizarea, colectivizarea fortata)

sunt relevante, in cazul societatilor simple, in descrierea raportului personalitate-cultura, iar in cazul societatilor complexe, in procesele de constituire a identitatii personale si sociale;

din punct de vedere psihologic, biografiile individuale, convertite in studiu de caz, au fost utilizate in vederea descifrarii evolutiei proceselor cognitive si afective.

Dupa Chelcea, cele mai semnificative tipuri de biografii sunt:

a)     provocate - persoanele sunt rugate sa-si relateze viata;

b)    neprovocate - cand oamenii isi relateaza viata fara a avea cererea cuiva.

Biografiile provocate pot fi, la randul lor: nedirijate (spontane), cand subiectul spune tot ce crede de cuviita si dirijate, atunci cand subiectul face relatarea dupa un ghid.

Dupa forma lor, biografiile pot fi vorbite (inregistrate prin diferite mijloace) si scrise.

IV STUDIUL DE CAZ

Este o metoda calitativa, constituindu-se intr-o integrare a respectivelor modalitati, prin abordarea unei entitati sociale, de la indivizi pana la comunitati sa organizatii, cu scopul de a ajunge la o imagine cat mai completa (holistica) despre acea entitate.

Studiul de caz functioneaza la nivelul cunoasterii comune, intr-o forma neelaborata, difuza si spontana. Oamenii invata din cazurile si necazurile altora.

Esenta strategiei cunoasterii este si evaluarii umane este comparatia, principiu fundamental in abordarea stiintifica a problematicii cazurilor.

Studiile de caz au tenta pozitivist - cantitativista.

V. ANCHETA

Specificul metodei anchetei

Dupa Septimiu Chelcea, ancheta este o metoda generala, in a carei aplicare concreta se regasesc doua forme: chestionarul si interviul.

Ancheta se diferentiaza prin trasaturi de natura formala (de realizare a cercetarii), trasaturi de natura continutului problemelor studiate si de natura populatiei direct investigate.

Principalele diferente sunt conturate astfel:

a)     ancheta are un caracter standardizat, fara a se permite abateri de la schema anchetei;

b)    ancheta uzeaza de chestionar ca instrument de cercetare;

c)     ancheta urmareste sa satisfaca cerinta de reprezentativitate a esantionului in raport cu o populatie;

d)    ancheta se realizeaza, de regula, pe esantioane mari;

e)     ancheta nu poate urmari decat colectarea unor informatii relativ simple;

f)      ancheta presupune si o evaluare statistica a masurii in care rezultatele obtinute aproximeaza pe cele din populatia de referinta;

g)     a nu se confunda ancheta orala cu interviul;

h)     ancheta reproduce un set de date referitoare la indivizii ce populeaza un mediu social si nu la societate ca atare sau la grupuri ale ei;

i)       ancheta se realizeaza cu operatori de ancheta, persoane neutre, fara interese stiintifice sau de alta natura, dar cu capacitate de a provoca reactiile verbale ale subiectului si de a inregistra corect;

j)       ancheta este o procedura cantitativa.

Etape comune tuturor tipurilor de ancheta

1. Pregatirea intelectuala

Ideea de ancheta - o ancheta poate face parte dintr-un plan de cercetare mai larg, dintr-o problema imediata (ex. situatia muncitorilor straini) sau din nevoia de cunoastere urgenta (ex. ancheta de opinie politica, studiul de piata).Este necesara existenta unor probleme.

Obiectivul anchetei - presupune ca problemele existente sa fie solutionate.

Construirea obiectivului.

Criteriile de retinut si definitiile - definirea subiectului studiului, a scopului si a zonei de studiat.

Limitele anchetei - sunt necesare determinarea a ceea ce vrem sa fie descris sau masurat, definirea a ceea ce retinem dar si inlaturarea unui anumit numar de probleme, adica stabilirea limitelor.

Necesitatea emiterii unor ipoteze verificabile in vederea obtinerii unor rezultate generalizabile .

Alegerea variabilelor si numarul lor - pentru o ipoteza verificabila variabilele studiate trebuie sa fie in numar suficient de mare pentru ca cele importante sa fie retinute.

Pre-ancheta - consta in a incerca instrumentele (chestionare, analiza documentelor) pe un esantion redus, pentru a se stabili indoielile privitoare la anumite tehnici.

Pregatirea anterioara si bibliografia - pentru a elimina riscul de a reincepe un lucru deja facut sau de a neglija sursele utile.

Documentatia - este necesara pentru a completa, rectifica si sprijini ipotezele sugerate de tehnicile active.

2. Chestiuni practice

2.1. Informarea - eliminarea ideilor preconcepute, informatiile fiind necesare de la persoane diferite, oficiale si nu numai.

2.2. Recomandatiile - cercetatorul trebuie sa fie reprezentantul stiintei si nu al unei clase sau grup social.

2.3. Autorizatiile si informatiile - ceea ce este comun tuturor tipurilor de ancheta este spiritul de prudenta, de respect pentru celalalt si de informare.

3. Bugetul anchetei

3.1. Originea fondurilor - problema finantarii conditioneaza si limiteaza ancheta

3.2. Diferite tipuri de buget - costul unei cercetari depinde de dimensiunea zonei de acoperit, de numarul variabilelor de studiat si de tehnica folosita.

3.3. Cauzele depasirii bugetului prevazut - provin din dificultatea stabilirii previziunilor.

4.Etapele terminale ale cercetarii - pot fi conturate prin:

4.1. Analiza si interpretarea anchetei, care cer mare competenta, rigoare si intuitie, atat pe plan metodologic cat si pe plan tehnic, unde se impune interdependenta etapelor cercetarii. Ancheta poate fi de tip calitativ si de tip cantitativ.

4.2. Prezentarea statistica, anume prezentarea cuantificata a rezultatelor, o simpla descriere statistica (distributia varstelor, procentajul unui anumit tip de profesie etc.).

4.3. Analiza secundara si corelatiile multiple - etapa ce se caracterizeaza prin cautarea semnificatiilor, a interpretarilor materiale cuantificate culese intr-o optica mai larga, fata de analiza primara care este bazata pe reguli bine stabilite si se deruleaza in functie de obiectivul initial al anchetei.

4.4. Corelatiile - experimentarea de tip ex post facto (descoperire posterioara).

In ceea ce priveste proprietatea rezultatelor anchetei, aceasta da dreptul de a se pastra secrete, de a se publica, niciodata a le folosi intr-o maniera tendentioasa .

Tehnici de ancheta

Se pot distinge :

a) ancheta directa (orala) - tipul de ancheta cel mai des folosit, in care avantajele dar si dezavantajele provin din situatia de interactiune dintre persoana care chestioneaza si cea chestionata; se disting doua variante de realizare: ancheta fata in fata si ancheta prin telefon.

b) ancheta indirecta (in scris sau prin autoadministrarea chestionarului) - reprezinta forma cea mai indepartata de ancheta orala, fara a exista un contact direct intre cercetator si cel anchetat; are avantajul costurilor reduse, inlaturarea influentei perturbatoare a operatorului si inlaturarea greselilor de inregistrare si/sau interpretare, asigurarea anonimatului, acordarea timpului de gandire.

VI. SONDAJUL

Este genul de ancheta efectuata pe diferite probleme de interes public si care urmareste sa surprinda opiniile. Sondajele de opinie sunt specii ale anchetei sociologice, forme "populare" de ancheta, axate pe o problematica ce starneste interes general si ale caror rezultate sunt aduse la cunostinta publicului sub o forma accesibila, utilizandu-se, de regula, reprezentari grafice ale frecventelor exprimate procentual.

Tipuri de sondaj:

1. Sondajul empiric. Metoda procentelor - necesita existenta unor statistici corecte, detaliate si actuale, insa nu si o baza completa de sondaj; este o metoda mai putin costisitoare

metoda itinerariilor - utilizata pentru a desemna esantioane pe familii sau pe locuinte, impunand un itinerar precis.

2. Sondajul aleatoriu sau probabilistic - permite sustragerea esantionului fata de o alegere arbitrara sau personala si de a se recurge la o tragere la sorti.

metoda ariilor - folosita in domeniul anchetelor agricole, se utilizeaza daca nu exista baza de sondaj sau aceasta este incompleta.

Exista diferite tipuri de sondaj probabilistic: sondajul pe grupuri, sondajul pe mai multe grade, sondajul pe mai multe faze.

3. Procedeul esantionului reprezentativ (master-sample) - utilizarea aceleiasi baze pentru mai multe anchete, pregatind dinainte materialele necesare si constituirea unui model esantion.

4. Sondajul stratificat - organizarea de esantionari complexe, permitand cu un minim de observatii obtinerea estimarii cu cea mai slaba marja de eroare.     

VII. CHESTIONARUL

In constructia unui chestionar trebuie sa parcurgem mai multe etape:

1. Delimitarea obiectului - definirea notiunilor ce vor sta in centru anchetei pentru a gasi indicatori adecvati, ulterior definirea obiectului , evitandu-se judecatile introspective

2. Identificarea indicatorilor (mijloace de a masura notiunile definite)

3. Formularea intrebarilor legate de anumiti indicatori; acestea pot fi intrebari directe sau intrebari indirecte; este necesar a se avea in vedere asezarea intrebarilor in chestionar ("tehnologia" redactari chestionarului).

Tipuri de intrebari:

intrebari factuale - privitoare la elemente de comportament ale indivizilor anchetati;

intrebari de opinie - vizeaza aspecte ce tin de universul interior al individului (pareri, atitudini, proiecte de viitor etc.);

intrebari de cunostinte (intrebari de control)- evidentiaza preocuparile intelectuale ale indivizilor, evaluarea interesului oamenilor pentru anumite domenii, pot furniza cunostinte despre anumite comportamente;

intrebari de motivatie - aduc cercetatorului explicatii si interpretari ale subiectului cu privire la opiniile si faptele sale in corelatie cu starile mediului social si cu evaluarile acestor stari.

Numarul si ordinea intrebarilor in chestionar se stabilesc in functie de obiectul cercetarii, tipul cercetarii, finalitatea acesteia, beneficiarul rezultatelor, tehnica de ancheta, resursele materiale etc.

Limbajul folosit in chestionar trebuie sa fie unul inteles de toata lumea la fel, prin expresii simple, fraze scurte. In elaborarea chestionarului se va tine cont si de populatia careia este adresat.

O ancheta prin intermediul chestionarului risca problema non -raspunsurilor, fie pentru ca nu stiu sa se exprime, fie pentru ca nu sunt suficient de informati, fie pentru ca nu vor sa raspunda sau uita.

VIII. ESANTIONAREA

Prin esantionare se urmareste realizarea unei cercetari reprezentative prin studierea numai a unei parti din universul cercetarii, care alcatuieste o colectie statistica de unitati (elemente). Esantionarea este utilizata in sondaje de opinia publica, de marketing, de audienta, de larg consum etc.. dar si in domeniul documentelor sociale.

Esantionarea se bazeaza pe doua teorii statistice:

legea numerelor mari - fundamenteaza marimea esantionului (n);

calculul probabilitatilor - reglementeaza selectia subiectilor in esantion.

Esantionul trebuie sa fie suficient de mare pentru a fi reprezentativ.

Erori si surse de eroare in anchete si sondaje

In ceea ce priveste esantionarea, pot fi mentionate eroarea standard - arata cat este in medie eroarea comisa atunci cand inlocuim valoarea din populatie cu cea din esantion, non-raspunsurile - produc distorsiuni prin deformarea esantionului, ales corect initial.

Legat de constructia chestionarului pot sa apara erori datorate formularii intrebarilor (limbajul utilizat sau continutul acestora), erori generate de numarul si ordinea intrebarilor, de forma de raspuns, de constructia grafica a chestionarului .

Se mai pot intalni erori datorate operatorilor, cum ar fi inregistrarea unei opinii neconforma cu realitatea, anticipatiile operatorului (de structura, de rol, de probabilitate) s.a..

Erorile datorate respondentilor se pot structura astfel:

dezirabilitatea sociala - a da raspuns in conformitate cu ceea ce este de dorit din punct de vedere social

limitele memoriei umane

procesarea si interpretarea informatiei - intelesuri diferite atribuite aceluiasi cuvant.