Mobilitatea sociala intergenerationala in Romania

Mobilitatea sociala intergenerationala in Romania

Schimbari in pattern-urile fluxurilor si a relatiilor din era postcomunista

ABSTRACT: Acest articol examineaza fluxurile de mobilitate sociala (miscarile intre pozitiile de origine si destinatie din cadrul structurilor sociale) si relatiile (influenta pozitiilor de origine asupra pozitiilor de destinatie) in termenii a doua conceptualizari ale locatiilor individului in structura sociala: clasa sociala (SC) si indexul socioeconomic (SEI). Folosind datele din Romania din 1970 (din plina epoca a comunismului), 1988 (comunismul tarziu) si 2000 (inceputul capitalismului), articolul demonstreaza ca: (1) mobilitatea sociala a crescut intre 1970 si 2000, in ales sub forma mobilitatii circulatorii - in timp ce mobilitatea structurala, de fapt, a scazut; (2) relatia de dependenta dintre SC de origine si SC de destinatie par a fi mult mai puternice in 1970 decat in 2000; (3) in termenii diferentelor dintre SEI al respondentilor si cel al tatilor, constatam o foarte mica schimbare intre anii 1988 si 2000; (4) pentru aceeasi perioada, 1988-2000, relatia dintre SEI al respondentilor si al tatilor lor s-au intarit considerabil, chiar daca controlam nivelul de educatie al respondentilor. Astfel, rezultatele pentru perioada 1970-2000, exprimate in termenii fluxurilor si ale relatiilor pentru SC, indica o deschidere crescanda a societatii romanesti, in timp ce rezultatele pentru perioada 1988-2000, exprimate tot in termenii fuxurilor si ale relatiilor pentru SEI, indica exact opusul - o deschidere foarte redusa in era postcomunista. O incercare de a rezolva problema acestor rezultate vizibil contradictorii confirma faptul ca clasa sociala si statusul socioeconomic apartin unor dimensiuni diferite ale inegalitate sociala, demonstrand utilitatea unei abordari mai complexe, care vizeaza ambele dimensiuni.

Schimbarea sociala rapida in Europa de Est prezinta o oportunitate unica in examinarea mobilitatii sociale dintr-o perspective istorica. Cele doua transformari sociale uriase care s-au petrecut in regiune in ultimii 50 de ani - introducerea regimurilor comuniste si caderea lor in 1989-1990- le permite cercetatorilor sa compare perioade distincte si structura lor sociala care le corespunde sa examineze mediul socio-economic si politic daca acestea au alterat mobilitatea si pattern-ul fluxurilor si al relatiilor de dependenta. Avand in vedere potentialul lor de a aseza pattern-urile de miscare intre pozitiile sociale exprimate in termeni de clase sociale si/sau statusuri socio-economice, studiile de mobilitate sunt o cale importanta de a analiza masura in care exista o egalitate de oportunitati in societate. Atentia se indreapta mai ales spre gradul de deschide a societatii, evaluat in functie de mobilitatea intergenerationala si intragenerationala.

Scopul acestui articol este sa examineze efectele transformarilor politice si economice asupra mobilitatii intergenerationale in Romania. Pentru a determina daca este o schimbare in pattern-urile fluxurilor de mobilitate si al relatiilor (de dependenta intre categoriile sociale) dupa 1989, ma bazez pe datele unor sondaje din perioada comunista si postcomunista. Pentru perioada comunista am folosit atat rezultate publicate, cat si informatii construite retrospectiv, din sondajul efectuat in 2000. Acelasi studiu este folosit pentru a descrie mobilitatea din perioada postcomunista. Avand in vedere ca sondajul a fost realizat dupa mai mult de 10 ani de la schimbari sistemice, rezultatele ar trebui sa indice noua structura socioeconomica si nu doar o structura comunista "reziduala", o reminiscenta a structurii comuniste.

Urmand traditia generala a studiilor privind inegalitatile sociale, acest articol dezbate mobilitatea in doua cadre conceptuale: atat fluxurile dintre cat si relatii intre originile sociale si destinatiile indivizilor. Acesti doi termeni se aplica la pozitiilor din structura sociala. Totusi, pozitiile din structura sociala au fost conceptualizate diferit: (I) drept grupuri ocupationale, in cadrul paradigmei mobilitatii sociale dintre clase sociale (Breen, 2004; Erikson si Goldthorpe, 1992; Erikson, Goldthorpe si Portocarero, 1982; Goldthorpe, 1980; Goldthorpe si Hope, 1974) (II) drept statusuri socioeconomice in cadrul paradigmei dobandirii statusului (Blau si Duncan, 1967; Ganzeboom si Treiman, 1996; Ganzeboom, de Graf si Treiman, 1992; Rijkem, 1999; treiman, 1976). Este dincolo de scopul acestui articol sa argumenteze in favoarea uneia sau alteia dintre cele doua abordari. Mai degraba, analizele urmaresc sa preia avantajul din interiorul ambelor abordari. Din acest motiv am examinat pozitiile sociale atat din punct de vedere al claselor sociale, cat si al statusului (indexului) socioeconomic.

Fundamentul teoretic si intrebarile de cercetare

Din punct de vedere al stratificarii sociale, fluxurile verticale ale mobilitatii sociale intergenerationale si intragenerationale sunt de o importanta deosebita. Magnitudinea lor reflecta gradul de deschidere sau inchidere sociala intr-o anumita societate si ofera informatii despre masura in care pozitia sociala actuala a persoanei (conceptualizata ca apartenenta la o clasa sociala si/sau status socioeconomic) depinde mai degraba de performanta individului (achievement), cu alte cuvinte de caracteristici dobandite intr-un anumit moment al ciclului vietii, decat de caracteristici prescrise, asupra carora individul nu are nici un control. Daca mobilitatea sociala este mai mare decat mostenirea sociala, se poate vorbi despre sanse egale de ascensiune sociala, indiferent de originea sociala.

In definirea originilor sociale si a destinatiilor, cele mai uzuale cadre conceptuale sunt tipologiile de clase sociale si indicii socio-economici, ambele utilizand ocupatia drept indicator principal, dar in timp ce prima conceptualizare se refera la categorii nominale, cea de-a doua presupune existenta unui continuum de pozitii ierarhizate. Aceste abordari au avantajele si dezavantajele lor, asa cum sunt discutate in literature de specialitate (Featherman si Hauser, 1976; Goldthorpe si Hope, 1974; Hasuser si Warren, 1997; pentru o discutie a avantajelor si dezavantajelor acestora vezi si Treiman, 1977). Primele cercetari de mobilitate sociala s-au concentrat pe miscarile populatiei de la o categorie sociala la alta, iar categoriile au fost conceptualizate fie in termenii claselor sociale, fie in temeni de status ocupational. Lucrarile lui Lipset si Bendix (1959) si Lipset si Zetterberg (1959) sunt clasice in acest sens. Ipoteza lor, conform careia "pattern-ul general al mobilitatii sociale pare a fi identic in societatile industriale ale diferitelor tari vestice", desi nu a fost confirmata de studii empirice, a deschis calea pentru analize comparative intense si incercarea de a descompune mobilitatea observata in mobilitate structurala, produsa de schimbarile din structura sociala, si componentele mobilitatii circulatorii (de schimb), ce presupun schimburi reciproce intre categorii.

Metodologia traditionala de aplicare a claselor sociale pentru a studia mobilitatea intergenerationala vizeaza fie miscarea indivizilor intre categorii, fie relatiile dintre ele. In primul caz, se porneste de la frecvente si descompunerea mobilitatii observate in mobilitate structurala si circulatorie (vezi Krauze si Slomczynski, 1986). Acesta duce la dezvaluiri importantate: daca miscarea de la pozitia sociala a tatalui la cea a fiului a fost mai degraba "fortata" - i.e. indusa de schimbari in structura sociala - atunci mobilitatea sociala nu este atat un indicator al faptului ca societatea a devenit mai egalitara (sau mai putin inegalitara), ci mai degraba a faptului ca a trecut printr-o restructurare economica importanta (vezi Connor, 1979)

Featherman, Jones si Hauser au formulat ipoteza conform careia "pattern-ul genotipic al mobilitatii (mobilitatea circulatorie) din societatile industriale cu o economie de piata si un sistem familial nuclear este fundamental acelasi" (1975: 341). In discutarea acestei ipoteze, o interpretare a notiunii de "circulatie" a dezvaluit existenta unor confuzii intre fluxurile de mobilitate si si interactiunile (corelatiile) din tabelul de mobilitate (pentru explicatii privind aceste incorente vezi Slomczynski si Krauze, 1988). Fluxurile se refera la frecvente. Totusi, cativa cercetatori considera ca indicatorul pattern-ului mobilitatii circulatorii este de fapt odds ratio (Hauser si Grusky, 1988), care tine de relatia de asociere (Simkus, 1995a). Intr-un alt cadru conceptual, relatiile din tabelul de mobilitate sunt masurate comparand sansele (ratele) relative de mobilitate, care corespund notiunii de fluiditate sociala din lucrarea lui Erikson, Goldthorpe si Portocarero (1982). Pentru a estima sansele relative de mobilitate sociala, ne putem baza pe odds ratio. Odds ratio si ratele de risc sunt concepte cruciale pentru a masura relatiile dintre clasele sociale de origine si destinatie.

Clasa sociala nu este singura abordare pentru a investiga dinamica inegalitatilor sociale. Studii ale mobilitatii sociale sunt de asemenea bine inradacinate in ideea ca originile si destinatiile ar trebui sa fie exprimate ca status socioeconomic mai degraba decat drept clasa sociala. Aceasta traditie este asociata cu cercetarea dobandirii statusului (status attainment) (vezi lucrarea lui Blau si Duncan, 1967). Modelul dobandirii statusului cerceteaza mecanismul prin care originea sociala, atributele prescrise (ascribed) ale unei persoane conditioneaza statusurile sale ocupationale succesive, in ce masura are loc aceasta conditionare si felul in care statusul social din prima perioada a vietii influenteaza oportunitatile viitoare de schimbare a statusului. Statutul ocupational este reprezentat ca un continuum ierarhic si este operationalizat prin scale de prestigiu ocupational si indici socioeconomici (SEI) (vezi Blau si Duncan, 1967; Ganzeboom, Graf si Treiman, 1992; Ganzeboom si Treiman, 1996).

In cercetarea dobandirii statusului, una din metodele utilizate pentru evaluarea masurii in care oportunitatile devin din ce in ce mai (in)egale cu timpul consta in examinarea caracteristicilor distributiei bivariate a statusului social al fiilor si al tatilor. Pentru a determina modul in care structura stratificarii se schimba, se pot analiza schimbarile privind valorile medii si abaterile standard ale SEI a tatilor si fiilor.

Mai mult decat atat, se poate determina modul in care originea sociala afecteaza destinatia sociala in termenii dobandirii statusului. Analizele de regresie bazate pe metoda celor mai mici patrate (least squares regression analysis) si analiza de varianta pot fi folosite pentru a examina atat efectul total (gross) al SEI al tatilor asupra SEI al fiilor, cat si efectul direct (net) obtinut prin controlarea altor variabile. Dintre aceste variabile de control folosite in determinarea statusului socio-economic la maturitate, cea mai importanta s-a dovedit a fi educatia. Cercetarile de dobandire a statului au demonstrat frecvent ca educatia mediaza in mare masura relatia de asociere dintre origine sociala si destinatie (Treiman si Yip, 1989; vezi Breen si Jonsson, 2005, pentru o sinteza a cercetarilor recente in ceea ce priveste inegalitatea de oportunitati). Importanta educatiei (ca variabila de mediere - n.t.) este cruciala si in societatile socialiste. Connor (1979) releva faptul ca, in tarile socialiste, schimbarile in structurile economice si politice faciliteaza rolul educatiei in transmiterea statusului ocupational: "o birocratizare mai mare functioneaza in combinatie cu abolirea posibilitatii de a mosteni averi personale, conferind astfel educatiei o semnificatie si mai mare in procesul dobandirii statusuluiu" (Connor, 1979: 133). Intrebarea este atunci daca efectul direct al SEI al tatalui se mentine chiar daca controlam educatia individului.

Sistemul comunist in Europa de Est s-a dezvoltat in faze distincte, incepand cu consolidarea puterii in 1948, continuand cu nationalizarea, industrializarea si reforma educationala. In anii 1970 sistemul comunist a atins stagiul lui de maturitate, iar anii 1980 sunt considerati anii tarzii ai comunismului. Folosind avantajul oferit de contextul unor transformari semnificative in Europa de Est in general, si in Romania in particular, pentru analiza schimbarilor in ceea ce priveste mobilitatea intergenerationala si cea intragenerationala, acest articol studiaza, in limita datelor disponibile, schimbarile in pattern-urile de mobilitate din doua perioade distincte: 1970-2000 si 1988-2000.

Au fost formulate urmatoarele patru intrebari de cercetare:

1. Daca mobilitatea observata este exprimata in termeni de mobilitate structurala si mobilitate circulatorie (de schimb), care dintre aceste doua componente prevaleaza in perioada de "plin" comunism si in perioada postcomunista? Este adevarat ca, odata cu trecerea timpului, mobilitatea structurala se reduce, iar mobilitatea circulatorie (de schimb) creste?

2. Exista vreo diferenta intre perioada comunista si cea postcomunista in ceea ce priveste sansele (ratele) relative de mobilitate sociala? In ce masura se mentine o relatie stabila intre origine sociala si destinatie?

3. Cum se modifica caracteristicile distributiei bivariate in functie de origine sociala si destinatie intre 1988 si 2000? Aceasta intrebare se bazeaza pe abordarea dobandirii statusului pentru a determina daca, in timp. exista diferente semnificative intre valorile medii si abaterile standard ale SEI pentru tati si pentru respondenti.

4. In cele din urma, care este efectul originii sociale asupra destinatiei daca luam in considerare statusul socioeconomic? Care este efectul pozitiei sociale a tatalui asupra pozitiei fiului in Romania postcomunista, comparativ cu situatia de dinainte de 1989? Daca se controleaza alti factori determinanti, in special educatia, se mentine acest effect semnificativ?

Date si Metode

Datele analizate in acest articol provin din doua surse. Datele de baza privind mobilitatea intergenerationala pentru perioada comunista din Romania provin din 1979, din cartea numita "Socialism, Politics and Equality" de Walter Connor, care foloseste datele prezentate de catre Honorina Cazacu (1974) in "Mobilitate Sociala". Acestea provin, la randul lor, dintr-un studiu realizat de Centrul de Cercetari Sociologice a Academiei Romane de Studii Politice si Sociale. Din moment ce datele folosite de Cazacu implica barbatii casatoriti, capi de familie (inclusiv divortati si vaduvi), peste 25 de ani, cu domiciliul in Bucuresti si in comuna rurala Calugareni, Connor combina cele doua grupuri si le pondereaza conform proportiilor de populatie urbana si rurala din Romaniei anului 1970 (40,8%, respectiv 59,2%) pentru a realiza "un studiu cvasi-national" (Connor, 1974: 128).

Datele "estimative" prezentate de Connor (1979: 122) in tabelul 4.5 "Intergenerational Mobility, Romania (1970)" formeaza baza analizelor de mobilitate intergenerationala si a pattern-urilor de mobilitate din Romania socialista. M-am bazat pe informatia relatata in acest tabel pentru a examina fluxurile dintre categoriile sociale de origine si de destinatie, dar si pentru a surprinde sansele relative de mobilitate. Am standardizat datele lui Connor la 1000 de cazuri, si am redenumit trei dintre cele patru categorii ocupationale pe care el le foloseste in conformitate cu titlurile ocupationale curente. Folosesc eticheta de "profesionisti" (professionals) pentru categoria angajatilor cu studii superioare in domeniul tehnic sau alte domenii, pentru liberi profesionisti, oameni de afaceri si comercianti. Am pastrat eticheta lui Connor de "lucratori non-manuali rutinieri" pentru categoria de lucratori salariati in domeniul tehnic sau al serviciilor cu o educatie secundara. "Lucratori manuali" este eticheta pentru categoria muncitorilor calificati si necalificati, artizani din cooperative de productie si din sectorul privat si "fermierii" constituie categoria fermierilor privati sau din (cooperativele de) stat. Astfel, schema surprinde importante diviziuni intergrupale din societatile comuniste (Simkus, 1995b; Slomczynski si Shabad, 1997).

Datele ce cuprind informatii despre comunismul tarziu si postcomunismul din Romania sunt luate din studiul Poverty, Ethnicity and Gender in Eastern Europe, 2000 (PEGEE) despre conditiile de viata din Bulgaria, Ungaria, Polonia, Romania, Rusia si Slovacia (cercetare realizata sub conducerea lui Ivan Szelenyi). Scopul acelui studiu a fost examinarea relatiilor dintre transformarile urmate caderii comunismului si cresterea inegalitatii sociale, care au condus, printre altele, la cresterea saraciei. Chestionarele includ seturi extensive de intrebari legate de compozitia sociodemografica a gospodariilor, situatia economica, istoria ocupationala si perioadele de somaj ale membrilor gospodariei, cat si mobilitatea sociala. Sondajele au fost realizate pe esantioane reprezentative la nivel national, pentru fiecare tara. Pentru Romania esantionul a cuprins 1,504 de gospodarii selectate folosind metoda pasului. Respondentii individuali au fost selectati dintre membrii gospodariei prin metoda tabelului Kish (vezi Kligman si Szelenyi, 2002). In plus, esantionul pentru Romania cuprinde un subesantion de gospodarii sarace si unul de romi, ultimul nefiind inclus analiza de fata.

Am examinat distributiile variabilelor de stratificare sociala din PEGEE si le-am comparat cu distributiile variabilelor corespunzatoare din recensamantul populatiei. Esantionul national suplimentat de subesantionul de gospodarii sarace reflecta mai bine distributia populatiei (dupa aceste variabile) decat esantionul obtinut fara aceasta ajustare. De exemplu, esantionul national subestimeaza proportia fermierilor si a birocratilor, in timp ce supraestimeaza proportia muncitorilor manuali din fabrici. Din acest motiv, in studiul de fata, combin datele din esantionul national cu cele din subesationul de gospodarii sarace.

Pentru a crea o paralela intre studiile Honoriei Cazacu si cele ale lui Connor, am redus esantionul la barbatii casatoriti, peste 25 de ani. Am renuntat totusi la aceasta restrictie atunci cand am comparat rezultatele pentru 1988 si 2000. Pentru a determina daca unele rezultate sunt induse de faptul ca populatia analizata se suprapune intr-o oarecare masura, partile critice ale analizei au fost realizate pe doua grupuri distincte, formate din respondenti cu varste cuprinse intre 21-32 de ani in 1988 si, respectiv, 2000.

Metode

Cele doua perspective teoretice majore care au fost utilizate in acest studiu difera in ceea ce priveste modul in care informatiile referitoare la ocupatie trebuie sa fie operationalizate. Astfel, pozitia din structurile sociale este examinata folosind o abordare duala. Pe de o parte, intrebarile mele de cercetare se refera la fluxuri si relatii (de asociere) intre categorii, adica intre clasele sociale. Pe de alta parte, ele pun problema in termenii unor variabile de tip interval, adica ai indicatorilor de status socioeconomic.

Pentru a crea categorii ocupationale care sa indice clasa sociala a respondentilor si a tatilor, am agregat unitatile de baza din ISCO-1988. Ma bazez pe Indicele Socio-Economic International al Ocupatiilor (ISEI) (vezi Ganzeboom, Graf, si Treiman, 1992), acest indice fiind o variabila continua ce reflecta statusul socio-economic in comunism si in structura (sociala) de dupa 1989.

Tabelul 1 prezinta tehnicile statistice utilizate pentru a raspunde intrebarilor de cercetare din acest studiu. Mai intai, pentru a compara nivelul mobilitatii structurale si a mobilitatii circulatorii (de schimb), cat si stabilitatea sociala din perioada comunista si cea postcomunista, am descompus frecventele observate de mobilitate in frecvente de mobilitate structurala si de mobilitate circulatorie penru 1970 si 2000, urmand algoritmul propus de Krauze si Slomczynski (1986).

Pentru a evalua sansele relative de mobilitate intre categoriile sociale, ma bazez pe indicele de risc (risk ratio) care compara probabilitatea ca un eveniment anume sa aiba loc pentru doua grupuri. Indicele de risk poate fi calculat in analiza de regresie multinominala, unde pseudo-R² masoara relatiile totale dintre categoriile sociale.

Folosind variabilele de tip interval, examinez schimbarile din distributia caracteristicilor originii si destinatiei sociale de dupa 1989, comparand modificarile valorilor medii si ale abaterilor standard pentru statusul socio-economic al respondentilor si al tatilor acestora, inainte si dupa transformarile sistemice. In plus, analizez intensitatea relatiei de determinare dintre origine sociala si destinatie sociala in termeni de corelatii. Regresia dupa metoda patratelor minime (least squares regression) este folosita pentru a examina efectul total (gross) al originii sociale a tatalui, cat si efectul direct (net) al acestei variabile, obtinut prin controlarea celorlaltor factori, respectiv pentru a vedea daca exista diferente semnificative intre aceste efecte in cazul Romaniei postcomuniste, comparativ cu situatia de dinainte de 1989.

Tabel 1.

Rezultate

Rezultatele studiului sunt prezentate cu privire la cele patru intrebari de cercetare mentionate mai sus.

Frecventele mobilitatii observate si descompunerea lor

Dupa instaurarea regimului communist, Romania a suferit schimbari structurale profunde induse de procese precum nationalizarea, industrializarea si reforma educationala. In procesul atingerii scopului ideologic de creare a unei noi structuri de clasa, centrata pe clasa muncitoare, guvernul a abolit proprietatea private, inclusiv in sectorul agricol (vezi Urse, 2003). Odata cu trecerea de la o economie preponderent agrara la una bazata pe productia industriala, taranimea s-a redus iar clasa muncitoare a cunoscut o expansiune considerabila (a boom of the working class).

Industrializarea rapida a afectat vizibil structura sociala din Romania: in timp ce in 1950 era un numar de 1,222,900 de muncitori inregistrati dintre care 640,400 lucrau in industrie, in 1985 numarul lor total ajunsese la 6,084,400 dintre care 3,171,700 lucrau in industrie (Urse, 2003: 7). Politica erei comuniste a afectat Romania si in ceea ce priveste distributia educationala, prin cresterea semnificativa a nivelului de educatie a populatiei (vezi Catana, 2000), care a dus la un numar mare de muncitori non-manuali.

Aceste schimbari sunt reflectate de datele din Tabelul 2, care prezinta diferentele dintre originea sociala si destinatia barbatilor casatoriti, cu varsta de 25 de ani sau mai mare, pentru 1970 si 2000.

O comparatie a distributiei originii si destinatiei pentru cele doua perioade releva faptul ca efectul transformarilor structurale este mai profound in 1970 decat in 2000. Cu alte cuvinte, discrepanta dintre distributia pozitiilor sociale ale tatilor si ale fiilor scade cu timpul, dupa cum indica scaderea valorii indicelui de disimilaritate: de la 0.353 in 1970 la 0.238 in 2000.

Cu toate acestea, asa cum demostreaza Krauze si Slomczynsky (1986), valoarea acestui indice nu corespunde unor frecvente plauzibile de mobilitate. Astfel, in Tabelul 3 si Tabelul 4, mobilitatea observata din 1970 si 2000 este descompusa in componente de mobilitate structurala si circulatorie (de schimb). In procedura de descompunere, au avut prioritate fluxurile de iesire din clasa sociala a taranilor, induse de cauze structurale. Acestea par a corespunde unor schimbari in structura sociala reala.

Proportia persoanelor care si-au schimbat categoria de clasa sociala a crescut de la 52.5% in 1970 la 62.6% in 2000. Dintre cei mobili in 1970, 45.4% si-au schimbat pozitia sociala in mod "fortat", datorita schimbarilor structurale din societate, in timp ce mobilitatea circulatorie reprezinta doar 7%. Situatia difera pentru anul 2000: nu doar nivelul total de mobilitate observata este mai mare , ci si relatia dintre mobilitate structurala si circulatorie se schimba. Acum, 32.2% din fluxurile de mobilitate sunt induse de schimbari structurale, in timp ce mobilitatea circulatorie atinge 34.8%.

Rezultatele indica, in continuare, faptul ca in anul 1970 cea mai dramatica schimbare structurala implica fermierii: mai putin de jumatate dintre cei ai caror tati au lucrat in sectorul fermier lucreaza la randul lor in acelasi sector (Tabelul 3). Efectele structurale inglobeaza 35.5% din "iesiri" (outflows) si cele mai multe "intrari" se produc in categoria muncitorilor manuali. Privind procesele corespunzatoare din anul 2000 (Tabelul 4), se observa ca cele mai multe fluxuri de mobilitate au loc din categoria muncitorilor manuali in categoria muncitorilor non-manuali rutinieri, ca o consecinta logica a diminuarii sectorului industrial in Romania postcomunista.

In ultimul rand, concentrandu-ne asupra mobilitatii circulatorii, este demn de consemnat faptul ca in ciuda distributiilor marginale egale, tabelele nu sunt simetrice. Mobilitatea ascendenta este mai intensa decat mobilitatea descendenta, iar aceasta situatie este valabila atat in 1970 cat si in 2000. Un total de 39 de persoane au reusit sa accede pe o pozitie de clasa superioara in 1970, in comparatie cu 36 care au fost mobili descendenti. In 2000, 158 de persoane au fost mobili ascendenti in timp ce 146 au coborat pe o pozitie sociala mai joasa decat cea a tatilor lor.

Tabelul 2. Distributia barbatiilor casatoriti , cu varsta 25 ani si peste, in functie de clasa lor sociala si de originea sociala, 1970 si 2000(%)

RELATIA DINTRE CATEGORIILE CLASEI SOCIALE A ORIGINII

SI A DESTINATIEI

Pentru a evalua ratele (sansele) relative de mobilitate sociala in 2000 comparativ cu 1970 am utilizat regresia multinomiala. Rezultatele sunt presentate in Tabelul 5 si Tabelul 6 , care arata schimbari in cadrul mostenirii sociale de-a lungul timpului .In 1970 , stabilitatea sociala pentru toate categoriile este semnificativa si destul de puternica . De exemplu , in ceea ce priveste fii de fermieri, probabilitatea ca acestia sa mosteneasca pozitia tatilor este de aproape cinci ori mai mare decat de a deveni muncitori nonmanuali . Si daca intr-adevar se vor fi mobili, probabilitatea ca ei si ajunga muncitori manuali este de patru ori si jumatate mai mare decat aceea de a devesi muncitori nonmanuali rutinieri .In 2000 situatia arata destul de diferit: stabilitatela mostenirii sociale a descrescut pentru toate categoriile . Fii de fermieri au acum o probabilitate de doar doua ori mai mare de a deveni fermieri decat muncitori nonmanuali rutinieri, iar pentru cadrele superioare (professionals) probabilitatea "mostenirii" pozitiei sociale devine nesemnificativa din punct de vedere statistic. In plus, sansele de a se deplasa din categoria de fermieri in cea a muncitorilor manuali au scazut de-a lungul timpului .Acest fapt dobandeste sens in cadrul mediului postcomunist, in care industrializarea nu mai ocupa un loc central in agenda politica .

Tabelul 3

Fluxurile standardizate ale mobilitatii observate, structurale si circulatorii pentru barbatii casatoriti, cu varsta de 25 ani si peste,1970

*Stabilitatea totala (imobilitatea) = 471

Tabelul 4

Fluxurile standardizate ale mobilitatii observate , structurale si circulatorii pentru barbatii casatoriti , cu varsta de 25 ani si peste, 2000

Pozitia in 2000 sau ultima pozitie din 1995

*Stabilitatea totala (imobilitatea) = 374

Tabelul 5

Coeficientii regresiei multinominale (erorile standard) si Odds Ratio pentru clasele sociale si originea sociala, 1970

*Categoria de referinta

N=1,117 ; -2 log likelihood = 662.6; chi-square=611.5 (df=12); Cox and Snell R²=0.457 ,

Nagelkerke R²=0.488; interceptul (constanta a) nu a fost inclus in model

Tabelul 6

Coeficientii regresiei multinominale (erorile standard) si Odds Ratio pentru clasele sociale si originea sociala, 2000

Cel mai important rezultat al comparatiei dintre analizele pentru cele doua perioade de timp este reducerea valorilor pseudo- R²: Cox si Snell R² = 0.457 , Nagelkerke R² = 0.488 pentru 1970, respectiv Cox si Snell R² =0.266, Nagelkerke R² = 0.283 pentru 2000.Pe ansamblu, relatia dintre clasa sociala a tatalui si cea a respondentului devine mult mai slaba in urma transformarilor sistemice . Rezultatul nu depinde de clasa sociala a fermierilor - o categorie cu o stabilitate semnificativa, in special in 1970. Chiar daca regresia multinominala este realizata fara acesta categorie, valorile pseudo- R² sunt urmatoarele : Cox si Snell R²=0.281 si Nagelkerke R²= 0.316 pentru 1970, respectiv Cox si Snell R² =0.141 si Nagelkerke R² =0.158 pentru 2000.

Caracteristicile distributiei indicelui socio-economic

al respondentilor si al tatilor

Pana acum, categoriile clasei au fost folosite pentru a exprima originea sociala si destinatia , dar clasa sociala este doar una din modalitatile de a privi inegalitatea sociala. In ceea ce priveste cercetarea dobandirii statusului, statusul socioeconomic este folosit pentru a aprecia masura in care oportunitatile au deveni mai (in)egale de-a lungul timpului. Mai mult decat atat, spre deosebire de sectiunile precedente, urmatoarele analize compara pattern-urile de mobilitate in perioada de comunism tarziu, adica din 1988, cu pattern-urile din 2000.

De vreme ce o problema a cercetarii este cum s-a schimbat structura stratificarii romanesti incepand cu 1989, tabelul 7 prezinta valorile medii si abaterile standard al SEI pentru tati si respndodenti, cat si educatia respondentilor in timpul si dupa comunism .

Progresul intergenerational este oarecum mai mare in 2000: diferenta dintre SEI-ul tatilor si cel al respondentilor este 6.9 in 2000 versus 5.3 in 1988. Diferenta, totusi , nu este foarte pronuntata si nu este semnificativa statistic .In plus, inegalitatea , masurata cu ajutorul coeficientilor de variatie (Coeficientul de variatie = Abaterea Standrad / Medie) este destul de stabila de-a lungul timpului atat pentru distributia tatilor cat si a respondentilor. In mod general, in perioada postcomunista oamenii sunt, in medie , mai bine fara decat inaintea schimbarii regimului, in ceea ce priveste pozitia sociala si educatia.

Tabelul 7

Indexul socioeconomic (SEI) al tatalui , educatia respondentului si SEI :

Corelatii ,Valorii medii si Abateri standard pentru 1988 si 2000

N=685

*N=392

Relatiile dintre indexul socioeconomic al respondentilor si cel al tatilor acestora

Tabelul 7 prezinta, de asemenea, coeficientii de corelatie pentru SEI-ul tatilor, educatia respondentilor, SEI-ul respondentilor in 1988 si, respectiv, 2000. Grosso modo, intensitatea relatiei de dependenta dintre originea sociala si destinatie s-a accentuat de-a lungul timpului. In 1988, varianta SEI-ul tatalui explica 7 procente din varianta SEI-ului respondentului, in timp ce in 2000 raspunde pentru 10 procente din varianta. Se observa si intensificarea corelatiei dintre educatia respondentilor si SEI-ul acestora, dar nu si intre SEI-ul tatalui si educatia respondentului.

Tabelul 8 arata efectele directe ale SEI-ului tatalui asupra SEI-ului respondentului, controland educatia respondentului. Regresiile au fost efectuate pentru 1988 si 2000, in ambele cazuri adaugand un al doilea model ce controleaza atat varsta, cat si sexul respondentului.

Dupa cum era de asteptat, educatia are un impact puternic asupra pozitiei sociale a indivizilor, indiferent de tipul de sistem politic. Cu toate acestea, alte variabile se comporta in mod diferit depinzand perioada in care a fost efectuata analiza. Diferenta cea mai notabila se regaseste in cazul SEI al tatalui, care nu are un efect semnificativ in 1988 dar devine semnificativ in 2000. Acest rezultat este consistent cu rezultatul anterior, anume ca relatia de dependenta dintre originea sociala si destinatia sociala devine mai puternica in urma schimbarii sistemice.

Contrar asteptarilor, rezultatele indica faptul ca a fi barbat are impact negativ asupra pozitiei respondentului in cadrul structurii sociale. Modelele prezentate nu includ un termen de interactiune intre gender si SEI-ul tatalui, dar efectul sau pentru anul 2000 este statistic semnificativ la nivelul alpha 0.05. Aceasta denota faptul ca pattern-ul este substantial diferit pentru barbati si femei: valorile expectate pe baza ecuatiei de regresie, daca efectuam regresii separate pentru cele doua categorii de gen, sunt prezentate in Figura 1.

Sa examinam in continuare modul in care varsta coreleaza cu pozitia sociostructurala a persoanelor. In 1988, relatia ia forma unui U intors, dar in 2000 situatia se schimba, observandu-se o crestere accelerata a SEI-ului respondentului o data cu varsta. Nesiguranta economica ce caracterizeaza contextul postcomunist, precum si un anumit tip de proces selectiv reprezinta doua posibile explicatii pentru acest rezultat. In primul rand, intr-o societate ca Romania in care instabilitatea economica este mana in mana cu beneficii insuficiente pentru pensionare, oamenii incearca sa isi mentina slujbele si dupa varsta "obisnuita" de pensionare; in al doilea rand, oamenii cu un grad de educatie mai ridicat, care sunt deja mult mai bine pozitionati in structura ocupationala, au sanse mari de a-si mentine pozitia, in timp ce persoanele cu pozitii ocupationale inferioare prezinta sanse e pensionare mai mari.

Continuand analiza, examinez daca statutul social detinut in timpul comunismului constituie un factor determinant al pozitiei individului in structura sociala de dupa 1989. Cele doua modele prezentate in Tabelul 9 prezinta rezultatele regresiei lineare a SEI-ului respondentului in 2000 asupra SEI-ului tatalui, SEI-ul respondentului in 1998 si, respectiv, educatiei respondentului .

Dupa cum era de asteptat, efectul SEI-ului respondentului in 1988 este pozitiv si semnificativ chiar daca se controleaza si educatia .Adaugand aceasta din urma variabila in ecuatie, se anuleaza in schimb efectul originii sociale, exprimata prin intermediul SEI-ului tatalui .

Tabelul 8

Regresia indexului socioeconomic (SEI) al respondentului asupra SEI-ului tatalui ,

educatia respondentului si variabilele de control, 1988 si 2000

N=684 ; Model 1:F 0 253.248; ajustat R²=0.424 ; Model 2 :F= 130.435; ajustat R²=0.486

N=391 ; Model 1:F 0 177.572; ajustat R² =0.475; Model 2:F=77.944; ajustat R²=0.496.

***p<0.001; **p.<0.01; *p<0.05

Tabelul 9

Regresia indexului socioeconomic (SEI) al respondentului in 2000 asupra SEI-ului tatalui, SEI-ul respondentului in 1988 si educatia respondentului

N=253; Model 1: F=181.570; ajustat R²=0.588 .

Model 2: F=149.447; ajustat R² =0.638.

***p<0.001 ;**p<0.01 ; *p<0.05.

TESTUL CRITIC AL REZULTATELOR APARENT CONTRADICTORII

Rezultatele pentru anii 1970-2000, exprimate in termeni de fluxuri si relatii intre clasele sociala, indica o deschidere sporita a societatii din Romania, in timp ce rezulatele pentru 1988-2000, exprimate in termeni de fluxuri si relatii intre statusuri sociale indicate de SEI (indicele de status socio-economic) indica exact opusul - o mai mica deschidere in era postcomunista. De vreme ce comparatia implica perioade de timp diferite, 1970-2000 si 1988-2000, nu este foarte clar in ce masura rezultatele depind de schimbari ce au avut loc intre 1970-1988. Pentru a elucida acesta problema, au fost formualte doua intrebari: (1) Mobilitatea intergenerationala din regimul comunist al anului 1970 (in plin comunism) a diferit substantial de cea din perioada comunismului tarziu, din 1988? si (2) Ar ramane rezultatele aceleasi ca si cele prezentate anterior in articol, daca in analiza clasei sociale am lua datele din perioada comunismului tarziu (1988) in loc de cele din perioada comunismului in plina floare (1970)?

Un raspuns negativ la prima intrebare ar implica unul pozitiv la cea de a doua. Desi sunt inclinata sa presupun ca pattern-urilor de mobilitate pentru 1970-1988 au prezentat o stabilitate considerabila, trebuie sa recunosc ca o asemenea afirmatie nu are un fundament puternic, in absenta unor date adecvate. O comparatie a tabelelor de mobilitate pentru datele lui Cazacu(1974) pentru 1970 si datele brute de la PEGEE pentru 1988 arata ca dupa controlarea schimbarilor in structura sociala, regimul de mobiliate - exprimat in termeni de odds ratio -este practic acelasi. Totusi, comparatia este destul de slaba de vreme ce datele PEGEE nu ne permit sa definim exact aceeasi populatie pentru 1988 , asa cum a facut Cazacu. In plus, datele PEGEE nu contin informatii referitoare la slujbele pe care respondentii mai in varsta le-au avut in perioada de inceput a comunismului. Astfel, este destul de problematic sa se raspunda la cea de-a doua intrebare.

In termeni generali, comparatia mobilitatii in termeni de clase sociale pentru 1988-2000 ofera aceleasi rezultate ca si cele prezentate deja pentru comparatia 1970-2000. Daca includem toate persoanele ce au lucrat in 1988, atunci relatia dintre clasa sociala a respondentilor din acel an si clasa sociala a tatilor acestora este puternica: Cox si Snell R² = 0.446, Nagelkerke R² =0.476. Valorile acestor coeficienti sunt mult mai mari decat valorile acelorasi coeficienti presentati pentru anul 2000 in Tabelul 6 (Cox si Snell R² =0.266, Negelkerke R² =0.283). Cu toate acestea o asemenea comparatie implica o populatie similara.

Pentru a efectua un test critic al rezultatelor aparent contradictorii, am selectat doua grupuri ce nu se suprapun, anume persoanele cu varsta intre douazeci si unu si treizeci si doi de ani in 1988 si, respectiv, in 2000. Rezulatele din Tabelul 10, exprimate in termeni de relatii dintre clasele sociale, indica o deschidere sporita a societatii romanesti pentru 2000 comparativ cu 1988, in timp ce rezultatele din Tabelul 11, exprimate in termeni de relatii dintre statusuri socio-economice (SEI), indica exact opusul, pentru aceeasi perioada.

Acesta este un rezultat foarte important, ce indica faptul ca clasa sociala, definita aici pentru perioada comunista, si statusul socioeconomic reprezinta dimensiuni distincte ale inegalitatii sociala; pentru o argumentatie teoretica in acesta privinta, in contextul societatilor postcomuniste, vezi Slomczynski si Shabad (1997), Eyal, Szelenyi, si Townsley (1998) si Domansi (2000). Practic, clasa sociala nu explica decat aproximativ 25-35% din varianta SEI, lasand astfel spatiu suficient pentru pattern-urile divergente ale relatiilor (dintre statusuri - n.t.). Trebuie subliniat faptul ca in analizele prezentate in acest studiu am utilizat schema clasei sociale dezvoltata initial de Cazacu (1974) pentru perioada comunista. Alte scheme de clasa sociala pot produce rezultate diferite. Voi reveni asupra acestei remarci la sfarsitul articolului.

CONCLUZII SI DISCUTIE

Scopul acestui articol a fost sa examineze modul in care mobilitatea intergenerationala s-a schimbat datorita transformarilor politice si economice in societatea romaneasca dupa caderea regimului comunist . Urmand traditiile cele mai importante in studierea inegaliatii, m-am concentrat asupra pattern-urilor de fluxuri si relatii atat din punct de vedere a clasei sociale, cat si a status-ului socioeconomic.Acest fapt a ridicat intrebari specifice de cercetare , a caror rezultate sunt rezumate mai jos.

1. In Romania postcomunista, fluxurile dintre categoriile originii sociale si destinatiei sociale arata foarte diferit in 2000, in comparatie cu 1970. Nivelul mobilitatii observate este mai mare decat a fost, si aceasta constatare este valabila si pentru componenta circulatorie (de schimb) a mobilitatii sociale. In timp ce in 1970 doar 7% a fluxurilor observate se datorau schimburilor de indivizi in cadrul categoriilor sociale, in 2000 mobilitatea circulatorie reprezinta 34.8% din mobilitatea observata. Singura asemanare dintre cele doua perioade este ca mobilitatea circulatorie ramane asimetrica: miscarile ascendente sunt mai numerose decat cele descendente. Per ansamblu, aceste schimbari indica faptul ca societatea romaneasca prezinat o deschidere mai mare in urma proceselor de democratizare.

In acelasi timp, exista, totusi, diferente in pattern-ul mobilitatii structurale. Nivelul sau in 2000 este cu 13 procente mai redus decat in 1970 si categoriile sociale ce experimenteaza cele mai puternice efecte structrurale se schimba de-a lungul timpului. Sub comunism, cele mai multe fluxuri ascendente au fost din categoria fermierilor (agricultorilor) in cea a muncitorilor manuali. In 2000, mobilitatea "fortata" este cel mai des intalnita in randul muncitorilor manuali, ce se muta in categoria muncitorilor nonmanuali rutinieri. Aceste schimbari nu sunt suprinzatoare, reprezentand consecinta logica a transformarilor pe scala larga dupa 1989. Introducerea principiilor economice referitoare la piata libera a insemnat privatizare si cu acesta a venit si inchiderea sau micsorarea intreprinderilor de stat, dintre care cele mai multe operau in industrie. Oamenii au trebuit sa isi gaseasca slujbe noi iar expansiunea sectorului serviciilor le-a oferit acesta posibiliate .

In termeni de relatii intre categoriile clasei sociale de origine si destinatie, dupa schimbarea sistemica, relatia dintre clasa de origine si clasa de destinatie slabeste. In 2000, probabiliatea mostenirii sociale este mult mai scazuta pentru toate grupurile:de exemplu , fii de fermier au acum doar de doua ori mai multe sanse sa devina fermieri decat muncitori nonmanuali rutinieri (comparat cu 1970, cand sansele erau aproximativ de cinci ori mai mari) si pentru cadrele superioare (professionals) probabilitatea mostenirii sociale nu mai este semnificativa statistic. In plus, sansele de a se muta din categoria fermierilor in cea a muncitorilor manuali a descrescut de-a lungul timpului, fapt ce are sens in contextul economic postcomunist.

. Au fost analizate schimbarile in pattern-urile de fluxuri si relatii (dintre pozitiile sociale) in era postcomunista, comparativ cu perioada comunismul tarziu, anume 1988. In ceea ce priveste caracteristicile distributiei status-ului social al tatilor si al respondentilor, rezultatele indica faptul ca diferenta intre SEI-ul tatilor si cel al respondentilor nu este mult mai ridicata in 2000 decat a fost la sfarsitul erei comuniste, iar diferenta observata nu este statistic semnificativa.

Efectul SEI-ului tatilor asupra SEI-ului fiilor, desi nu era semnificativ in 1988, devine semnificativ in Romania postcomunista. Aceasta constatare se mentine chiar daca se controleaza si alti factori determinanti, dintre care cel mai important este educatia. In timp ce in comunismul tarziu relatia de dependenta dintre varsta si SEI-ul respondentului a avut forma unui U intors, in 2000 observam o crestere accelerata a SEI-ului odata cu varsta respondentului. Nesiguranta economica caracteristica mediului postcomunist, precum si un anumit tip de proces selectiv poate explica acest rezultat: in primul rand , in societatea romaneasca, unde instabiliatatea economica merge mana in mana cu nivelul insuficient al pensiilor, indivizii vor incerca sa isi mentina slujbele si dupa varsta "obisnuita" de pensionare; in al doilea rand, indivizii cu un grad mai ridicat de educatie, care sunt deja mai bine pozitionati in structura ocupationala, isi vor mentine cu mai multa usurinta pozitia, in timp ce persoanele cu o pozitie inferioara in structura ocupationala sunt mult mai pasibili de pensionare.

n afara educatiei, ce are un impact similar (pozitiv) asupra pozitiei sociale a indivizilor indiferent de tipul de regim politic, cealalta variabila ce are efecte directe comparabile este gender-ul. Contrar asteptarilor, a fi barbat afecteaza in mod negativ pozitia sociala. Cu toate acestea, efectul de interactiune semnificativ dintre SEI-ul tatalui si gender arata ca pattern-ul este substantial diferit pentru barbati si femei (i.e. relatia de dependenta dintre SEI al tatalui si SEI al respondentului este mai puternic in cazul barbatilor deca in cazul femeilor - n.t.)

Rezultatele pentru 1970-2000, exprimate in termeni de fluxuri si relatii dintre clasele sociale, indica o deschidere crescanda a societatii romanesti, in timp ce rezultatele pentru 1988-2000, exprimate in termeni de fluxuri si relatii dintre statusuri socio-economice (indicate de SEI), sugereaza exact opusul - mai putina deschidere in era postcomunista. Un test important a dezavaluit rezulate similare si pentru populatia ce nu se supranune, anume indivizii cu varsta cuprinsa intre douazeci si unu treizeci si doi ani, in 1988 si, respectiv, 2000. Astfel, rezultatele aparent contradictorii indica faptul ca status-ul socioeconomic si clasa sociala reprezinta doua dimensiuni distincte ale inegalitatii sociale, demonstrand utilitatea unei abordari complexe ce include ambele dimensiuni.

Cu toate acestea, slabirea relatiei de determinare dintre origine si destinatie sociala, abordate in termeni de clase sociale, nu ar trebuie interpretata ca un argument pentru reducerea importantei clasei sociale in era postcomunista. Trebuie observat faptul ca analizele prezentate aici folosesc o schema de clasa potrivita mai degraba perioadei comuniste decat celei postcomuniste. Dupa 1989, au aparut noi clase sociale (angajatori si lucratori pe cont propriu), cateva clase si-au pierdut importanta politica (muncitorii manuali) si altele s-au despartit (cadrele superioare, professionals, in manageri si experti). Este nevoie de noi studii de mobilitate sociala, ce nu sunt bazate pe tabele de mobilitate patratice. Aceste studii ar trebui sa puna capat traditiei bine inradacinate, in conformitate cu care mobilitatea sociala se petrece intr-o structura sociala stabila.

Tabelul 10

Regresia clasei sociale a respondentului asupra clasei sociale a tatalui, pentru respondentii cu varsta cuprinsa intre 21-32 ani, in 1988 si 2000

N=255; -2 log likelihood =301.7; chi-square=263.1 (df=12); Cox si Snell R²=0.644,

Nagelkerke R²=0.686

N =212 ; -2log likelihood034,9; chi-square=150.1(df=12);Cox si Snell R²=0.507,

Nagelkerke R²=0.541     

Tabelul 11

Regresia indexului socioeconomic (SEI) al respondentului asupra SEI-ului tatalui ,

educatia si gender-ul respondentului, pentru respondentii cu varsta cuprinsa intre 21-32 ani, in 1988 si 2000

aN=254; F=31.192; ajustat R²=0.263

b.N=134; F=41.489; ajustat R²=0.475

***p<0.001;**p<0.01 ; *p<0.05