secularizare

V. religie, sacru / profan

Proces caracteristic in special epocii modeme, care consta in tendinta de diminuare a rolului religiei in viata sociala. Sub raport institutional, datorita s. religia tinde sa nu mai constituie o institutie dominanta in societatea moderna, dat fiind ca ea isi pierde influenta asupra politicii si administratiei statelor, ca si asupra altor institutii sociale. Dintre acestea, cele mai importante sint cele ale controlului social, biserica moderna pierzind dreptul de a-si organiza tribunale, inchisori, efective militare etc. S. este exprimata si de scaderea rolului religiei in socializarea indivizilor prin pierderea controlului asupra educatiei formale. Un alt factor al s. este scaderea numarului de membrii ai bisericilor si cresterea numarului de atei. Ateismul a cistigat teren deoarece, in plan ideatic, conceptiile, teoriile si ideile religioase tind, sau par sa tinda, in epoca moderna, sa fie inlocuite de cele stiintifice. Afirmarea individualismului, a valorilor liberale, subordonarea normelor sociale celor economice ca si presiunea societatii moderne pentru controlarea si organizarea timpului liber al indivizilor, constituie citeva din elementele care stau la baza s.

Acest fenomen este mult mai complex si nu trebuie inteles ca un simplu atribut al modernizarii. Pe de o parte, presiuni ale statului pentru laicizarea unor institutii sociale au existat si in evul mediu, concretizate in luptele dintre "puterea temporala' si cea "spirituala', iar pe de arta parte, religia joaca un rol important si in societatea contemporana. Asistam astfel la aparitia unor noi miscari si organizatii religioase, la cresterea numarului de membrii ai unor biserici, dar si la implicarea tot mai accentuata a religiei in miscarile sociale si nationale din prezent. Exemplele miscarilor sociale din Estul Europei, in special Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, razboiul civil din fosta Iugoslavie, ca si al conflictelor din Orientul Apropiat, sint concludente in acest sens. A.B.