Notiuni de psihologie si sociologia familiei cuplu - casatorie - familie

Pana nu demult, definirea acestor concepte (cuplu, casatorie, familie) se facea relativ usor, pentru ca definitiile surprindeau aceleasi elemente, chiar daca erau privite din perspective diferite.

Realitatea sociala contemporana diversifica cadrul conceptual, iar noi, daca am ingusta definitiile, am limita si intelegerea conceptelor respective. In incercarea teoretica de a explica conceptele de baza ale acestui curs, vom pleca de la cateva intrebari esentiale: "Cum sa-mi gasesc un partener? Ma voi casatori, oare? Si daca da, cand? Ce responsabilitati implica formarea familiei? Voi avea copii? Cati? Cand?"

Raspunsul la aceste intrebari, ca si la multe altele, pe care si le pune omul in decursul existentei sale limitate este necesar pentru a intelege cat mai clar relatiile dintre sexe, pentru a rezolva nelinistile, frustrarile si incertitudinile care domina individul inainte, in timpul si dupa consumarea unei relatii.

Trebuie sa constientizam faptul ca existenta umana are cateva coordonate clare, precise, care mai devreme sau mai tarziu trebuie atinse. Una dintre coordonate este nasterea. Ne nastem, de obicei, intr-o matrice bipolara, care este cuplul parental. Ne continuam existenta, devenind noi insine personalitati polarizate masculin sau feminin, deci identitati psihosexuale constiente de sine si de propria identitate.

Devenirea este a doua coordonata majora a existentei noastre. In continuare ne exprimam prin sex roluri si ne integram social sub semnul a ceea ce ramane specific intreaga viata, apartenenta fundamentala la unul dintre sexe. Incercam apoi sa ne gasim perechea, de regula de sex opus, deoarece dimensiunea psihologica umana este profund marcata de sansa de a fi si de a te remarca in cadrul convietuirii ca barbat sau ca femeie. Aspiram catre aceasta structura arhetipala masculin-feminin, barbat-femeie, structura bazata pe polaritatea principiilor, pe complementaritate, cautand partenerul cu ajutorul caruia ne putem dezvolta afectiv, sexual, mental si spiritual, unul prin intermediul celuilalt.

Descoperim erotismul si iubirea, iar cand satisfactia generata de unul dintre acesti doi factori sau de amandoi este destul de intensa, iar increderea in partener este suficient de mare, incepem sa ne gandim la casatorie. Cand omul face acest pas, inseamna ca el deja valorizeaza institutia familiei, inseamna ca este pregatit mai mult ca oricand sa-si puna problema descendentilor, inseamna ca si-a accentuat suficient de mult simtul responsabilitatii.

Dupa casatorie, omul incearca apoi, prin intelegere si armonie, sa pastreze unitatea familiei, sa socializeze eventualii urmasi, pentru a le facilita integrarea in societate. Aici este momentul cand putem observa ca s-a reluat deja un ciclu existential bazat pe coordonatele eterne ale cuplului.

Oamenii incearca sa imprime un anumit specific acestor coordonate. Acest lucru face ca existenta umana sa fie dominata de o diversitate de comportamente, de o multitudine de stiluri de viata, ceea ce ingreuneaza si mai mult incercarea de a defini realitatea vietii familiale. Plecand de la acest ciclu de viata, putem intelege mai bine triada cuplu - casatori - familie, triada care este dependenta de dezvoltarea societatii. Ea reprezinta un produs al societatii, care se modifica odata cu aceasta, fiind in continua devenire (transformare) si ale carei coordonate viitoare nu pot stabilite cu precizie. Daca privim din aceasta optica, putem intelege si explica aparitia unor forme de organizate a familiei, ca si disparitia lor, pe diferitele trepte ale dezvoltarii sociale si putem desprinde, de asemenea, importanta conditiilor istorice, economice si sociale in care evolueaza familia.

Cuplul. In aceasta definire, vom pleca de la faptul ca, desi atractia si preferinta interpersonala se manifesta ca fenomen psiho-social inca de la varste fragede, atractia de ordin erotico-sentimental ocupa o pondere importanta, in special de varsta preadolescentei si adolescentei. Este mai putin important care dintre cele doua dimensiuni, respectiv atractia sexuala sau cea sentimentala se manifesta mai intai. Dar trebuie sa tinem seama de faptul ca in anii adolescentei sentimentele sunt limitate, tinerii fiind dominati de idei si fantezii erotice, peste care se suprapun emotii si dorinte.

Pe de alta parte, trebuie sa tinem seama de faptul ca, datorita factorilor care au accelerat maturizarea sexuala, s-a generalizat tendinta ca tinerii sa-si inceapa foarte devreme viata sexuala, erotismul devenind din ce in ce mai mult si din ce in ce mai devreme un domeniu de fascinanta atractivitate, un domeniu de exercitare a identitatii, a autonomiei si afirmarii eului.

Psihologia sociala a elaborat o serie de teorii care incearca sa explice formarea cuplurilor. (teoria similaritatii, teoria complementaritatii trasaturilor), dar aceste teorii nu satisfac integral, desi explica sansa alegerii partenerului. Totusi, ele nu justifica pe deplin actul decizional de formare a cuplului. Cea mai credibila dintre aceste teorii accentueaza perspectiva dinamica a cuplului, insistand pe factorul psihologic si pe cel fizic.

Factorul fizic actioneaza prin intermediul modalitatii erotice, de expresie comportamentala, in timp ce factorul psihologic alimenteaza stabilizarea relatiei, necesitatea intensificarii si dezvoltarea acesteia in timp, inclusiv sau mai ales in cadrul casatoriei.

Cuplul poate fi definit ca o structura bipolara, de tip bio-psiho-social, bazata pe interdeterminism mutual, in care partenerii se satisfac, se stimuleaza, se sustin, se dezvolta si se realizeaza ca individualitati biologice afective si sociale, unul prin intermediul celuilalt.

Avem, desigur, in vedere pentru aceasta definitie cuplul heterosexual si nu includem cuplul homosexual, care este cuprins in categoria experimentelor neofamiliale. Din perspectiva acestei definitii, cuplul poate fi armonic, adica satisfacator si stabilizator sau poate fi dezarmonic, adica nesatisfacator si distorsionat, tinzand catre disociere. Ca atare, cuplurile tind sa oscileze fie catre stabilitate, coeziune si progres, fie catre instabilitate, disensiune si eventual dizolvare. In primul caz, factorii mentionati conduc de cele mai multe ori la o permanentizare a relatiei, care are mari sanse de a se transforma intr-o casatorie. Aceasta implica insa multiple consecinte sociale, afective, morale, juridice care o diferentiaza net de simpla viata de cuplu.

Din punct de vedere juridic, casatoria reprezinta uniunea liber consimtita dintre un barbat si o femeie, incheiata cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare, in scopul intemeierii unei familii.

Din perspectiva psihologica, a defini casatoria inseamna a vorbi despre o relatie psihologica intre doi oameni constienti, ea alcatuind o constructie complicata in care se insumeaza o serie intreaga de date subiective si obiective, avand in mod indiscutabil o natura heterogena. Ca atare, casatoria este calea unor transformari psihologice ale personalitatii, care da posibilitatea metamorfozarii omului de la o stare in care este unealta naturii sale instinctuale catre o alta stare in care este rezultat al prefacerii naturii in cultura si a instinctului in spirit.

Psihologii considera ca momentul semnificativ al transformarilor individuale prin si in casatorie are loc la intrarea in a doua jumatate a vietii, moment in care pasiunea se transforma in datorie, dorinta devine necesitate, iar surprizele si descoperirile din tinerete devin obisnuinte.

Ce este mai important de retinut este faptul ca nici cea mai reusita casatorie nu poate sterge cu desavarsire particularitatile individuale, astfel incat trairile celor doi soti sa fie absolut identice. De obicei, unul dintre soti isi gaseste mai repede locul intr-o casatorie decat celalalt. Unul va avea mai putine dificultati de adaptare decat celalalt, ceea ce inseamna ca, in fond, casatoria este in permanenta o institutie de adaptare.

Din perspectiva sociologica, actul casatoriei semnifica unirea a doua neamuri intre ace in mod obisnuit nu exista legaturi de consanguinitate. Aceasta unire poate fi de doua tipuri: endogamica (atunci cand partenerul este ales din acelasi grup, comunitate, rasa, religie) sau exogamica (atunci cand partenerul vine din afara grupului).

Pe de alta parte, casatoria poate fi patrilocala, adica cu stabilirea resedintei noii familii impreuna sau aproape de familia sotului, neolocala, adica cu resedinta neutra, distincta de a familiilor de origine sau matrilocala, cu resedinta impreuna sau aproape de familia sotiei.

In prezent, domina casatoriile matrilocale si indeosebi cele neolocale, primele avand o motivatie economica, celelalte fiind datorate urbanizarii si miscarilor de populatie. Casatoriile neolocale conduc adesea la dificultati de adaptare a noii familii, in special in comunitatile cu grad scazut de permisivitate si cu un nivel ridicat al xenofobiei, ceea ce se asociaza cu o marginalizare spatiala si sociala a familiei tinere.

Dupa modul de transmitere a rudeniei, se poate face distinctie intre un sistem matrilinear, in care sotia isi pastreaza numele si bunurile pe care le transmite copiilor ei si sistemul patrilinear, in care transmiterea rudeniei, numelui si bunurilor se face pe linie paterna.

In prezent, exista insa sistemul bilinear, care este si cel mai raspandit, in care transmiterea rudeniei se face atat pe linie materna cat si pe linie paterna. Totusi, in lume, dintre aceste 3 sisteme, predomina patrilinearitatea.

In final, din perspectiva istorica, casatoria poate avea cele doua forme: poligamia si monogamia.

Ultimul element din triada - familia. Aceasta reprezinta in orice societate o forma de comunitate umana alcatuita din cel putin doi indivizi, uniti prin legaturi de casatorie si/sau paterne, realizand in masuri diferite o latura biologica si/sau o latura psiho-sociala. In general, viata indivizilor in cadrul institutional al familiei cuprinde doua laturi esentiale: o latura biologica, constanta, ramasa nemodificata de-a lungul istoriei si o latura sociala, care este in permanenta schimbare, reprezentand morala, educatia, aspectele economice, juridice si psihosociale.

Din punct de vedere sociologic, familia reprezinta exemplul tipic de grup primar, cu mai multe tipologii: una dintre aceste tipologii face deosebirea intre familia de origine (consanguina), in care individul se naste si evolueaza si familia de procreare (conjugala), cea constituita prin casatorirea proprie.

Dupa gradul de cuprindere a grupului familial, familia poate fi: nucleara, alcatuita din sot, sotie si copiii acestora sau familie extinsa, la care se adauga, pe langa familia nucleara, si alte rude.

Dupa modul de exercitare a autoritatii in familia, sistemele familiale pot fi patriarhale (autoritatea apartine sotului sau celui mai in varsta dintre barbatii din familie), matriarhala (autoritatea apartine sotiei sau celei mai in varsta dintre femeile din familie), egalitare, in care puterea si autoritatea sunt egal distribuite intre soti.