RELIGII ANTICE PAGANE IN ERUROPA, LA GRECI SI ROMANI, TRACI SI CELTI, GERMANI SI SLAVI

-Plan de expunere-

A.RELIGIA POLITEISTA GREACA

I.            TRASATURI GENERALE

II.         COSMOGONIA

III.       ZEII

IV.      VIATA DE DINCOLO DE MORMANT

V.        PREOTII

VI.      TEMPLELE

VII.           CULTUL

VIII.         PRACTICILE MAGICE

B.RELIGIA POLITEISTA ROMANA

I.            ZEII

II.         PREOTII

III.       CULTUL

IV.      CONCLUZII

C.RELIGIA POLITEISTA A TRACILOR

I.            TRASATURILE GENERALE

II.         DIONYSISMUL SI ORFIMISMUL

D.RELIGIA GETO-DACILOR

I.            CULTUL SOLAR AL TRACILOR

II.         ZALMOXIMUL

E.RELIGIA DRUIDICA LA CELTI

I.            TRASATURI CENERALE

II.         ZEII

III.       DRUIZII

IV.      CULTUL

F.RELIGIA POLITEISTA GERMANICA

I.            CADRUL GENERAL

II.         ZEII

III.       LUMEA DE DINCOLO DE MOARTE

IV.      PREOTII

V.        AMURGUL ZEILOR

G.RELIGIA POLITEISTA A SLAVILOR

I. .CADRUL GENERAL

II. ZEII SLAVILOR

III.       TEMPLE, IDOLI,PREOTI, JERTFE

IV.      SARBATORILE

V.        EROII CULTULUI MORTILOR

VI.      CONCLUZII

RELIGIILE ANTICE PAGANE IN EUROPA

La greci si romani, traci si geti, celti, germani, slavi

A.RELIGIA POLITEISTA GREACA

I.TRASATURI GENERALE

Religia politeista oficiala a Greciei clasice (sec. V-IV i. H.) s-a format pe baza poemelor homerice si a unei mitologii foarte bogate, in care societatea zilelor nu se deosebea prea mult de cea omeneasca. Panteonul era foarte ierarhizat. Relatiile dintre oameni si zei aveau un caracter interesat. Romanii au imitat aceasta religie, de aceea, dupa numele grec al divinitatilor se da, in paranteze, si numele roman.

II.COSMOGONIA

Grecii au preluat cosmogonia babiloniana, cu unele modificari. Ei credeau intr-un Haos initial din care au iesit cerul, pamantul si marea. Cirul si pamantul s-au impreunat, dand nastere unor uriasi, numiti Titani. Cerul a avut ideea sa-i respinga pe Titani in sanul matern al pamantului care, prada durerilor a asmutit pe fii sai contra tatalui lor. Astfel, unul dintre Titani, Kronos (Saturn) a castigat domnia universului. El si-a inghitit fii dar cele mai tanar, Zeus (Jupiter) a fost ascuns de mama sa iar mai tarziu, cand a ajuns adult, l-a invins pe tatal sau, silindu-l sa dea inapoi fiii inghititi. Fratii lui Kronos, Titanii se ridica impotriva lui Zeus care-I invinge inainte de a-si incepe domnia

In timpul lui Karnos, fusese varsta de aur. In timpul lui Zeus s-a trecut la varsta de argint, apoi la varsta de arama iar in final la degradarea maxima, in varsta de fier. Exista si traditii despre potop.

III.ZEII

Desi nu au existat dintotdeauna, zeii sunt nemuritori si fericiti. Ei au forma omeneasca (sunt Antopomorfi) si mai ales au sentimente si defecte omenesti- doisperzece zei era socotiti superiori, fiind numiti olimpieni, fiindca ar fi locuit pe muntele Olimp din Thessalia.

1.Zeus (Jupiter), regele zeilor, care vede si aude totul, stapanul tunetelor si al fulgerelor, domnul cerului si al pamantului, de pe muntele aflat intre cer si pamant.

2.Hera (Junona), sotia lui, ocrotitoarea vietii conjugale, mahnita mereu de infidelitatea sotului ei.

3.Apolon (Febus), zeul soarelui si al cunostintei. El este inconjurat de cele noua muze, protectoare ale artelor si stiintelor, al caror templu se numea muzeu.

4.Artemis (Diana), sora lui Apollo, zeita lunii si a vanatorii, infatisata cand ca o fecioara salbateca (in Grecia continentala), cand asimilata cu zeita egipteana Isis (Fapte 19:23-40, in originalul grec Artemis, nu Diana).

5.Afrodita (Venus), matusa lui Zeus, zeita dragostei senzuale, corespunzand zeitei babiloniene Istar sau zeitei feniciene Astarteea. Fiul ei, micutul Eros (Cupidon) tragea cu arcul sageti nevazute care strapungeau inimile cu dragoste sau ura. Cuvantul "Eros" inseamna pe greceste dragoste sau atractie fizica, de unde si termenul erotism. Atractia fizica nu este numai senzuala, ea manifestandu-se filosofilor pagani la Atena. Pavel le spunea ca in Dumnezeu avem fiinta (existenta), viata si miscarea (Fapte 17:19).

6.Hefaistos (Vulcan), zeul focului si al fierarilor. In anturajul sau se aflau cyclopii, uriasi cu un singur ochi in frunte.

7.Ares (Marte), zeul razboiului. Adunarea lui Ares, Areopagul era un vechi tribunal religios la Atena (Fapte 17:19).

8.Atena (Minerva), zeita intelepciunii politice si militare care s-a nascut inarmata din capul lui Zeus. Era ocrotitoarea orasului Atena.

9.Poseidon (Neptun), zeul marii, pe care o stapanea lovind-o cu o furca numita trident, fiindca avea trei dinti.

10.Hermes (Mercur), mesagerul si purtatorul de cuvant al lui Zeus, cu sandale inaripate. La Lysra, Pavel a fost considerat ca fiind Hermes (aceasta este numele care apare in N.T. grec la Fapte 14:12, nu Mercur, cum traduce D. Cornilescu) fiindca manuia cuvantul. De aici vine numele hermeneut (interpret al cuvantului divin) si hermeneutica (interpretarea mesajului lui Dumnezeu).[1] Hermes era insa si zeul calatorilor si chiar al hotilor. Fiindca hotia era socotita inrudita cu negustoria, de asemenea ocrotita de Hermes / Mercur (merceologie = stiinta comertului, mercurial = lista de preturi; merccantil= negustoresc etc.).

11.Hestia (Vesta) zeita caminului.

12.Demeter (Ceres). Proteja agricultura. La romani, cerealele erau plantele zeitei Ceres. Era mai mult o zeita htoniana (a pamantului) decat una olimpiana (intre cer si pamant). Fiica ei Persefona (Proserpina) a fost rapita de zeul lumii subpamantene a mortilor Hades (Pluto)- de unde vine si cuvantul romanesc Iad. Demeter s-a suparat si lumea vegetala s-a uscat. Zeii au randuit ca Proserpina sa stea jumatate de an cu mama ei, cand natura inverzeste si rodeste.

13.Dionysos (Bacchus) era un zeu htonian, de origine traca, zeul puterii de viata a naturii, reprezentata de vin si betie. Era inconjurat de satyri, jumatate oameni-jumatate tapi, a caror infatisare a fost transferata de crestinii asupra dracilor.

14.Prometeu, un titan care a creat pe oameni din lut, a furat foc de la Zeus si l-a dar oamenilor, fiind aspru pedepsit.

15.Ananke, zeita destinului, careia trebuia sa i se supuna chiar si Zeus. De aici, vine in romaneste cuvantul Ananghie. Grecii erau fatalisti, ca si musulmanii, crezand ca destinul omului este hotarat dinainte si nimeni nu si-l poate schimba. Calvin credea la fel.

16.Semizeii, nascuti din zei si din oameni, unii fiind muritori iar altii dobandind nemurirea. Erau numiti si eroi.

a)Heracles (Hercules) fiul lui Zeus, cel mai puternic erou.

b)Asklepios (Esculap), fiul lui Apollo, ajuns zeul medicinei etc.

IV.VIATA DE DINCOLO DE MORMANT

Sufletele mortilor trec fluviul subpamantean Styh, in barca lui Charon, paznicul infernului, lumea subpamanteana a lui Hades. Traducatorii Septuagintei au redat cuvantul ebraic Seol (locuinta mortilor) prin Hades iar scriitorii Noului Testament grec a prelucrat acu acest sens termenul Hades (Iad). In Luca 16:23, Apoc. 20:13-14, D.Cornilescu nu a tradus termenul grec Hades prin "iad", ci prin "locuinta mortilor", revenind la sensul ebraic al cuvantului Seol. Sufletele sunt judecate si doar putine scapa de pedepse felurite si ajung in "Campiile Elisee" unde fericirea lor este foarte searbada. "De cat sa fii rege in lumea umbrelor, mai bine grajdar in lumea celor vii", spunea eroului Ulyse sufletul eroului grec Ahile.

V.PREOTII

Preotii erau respectati dar nu aveau influenta preotilor din Orientul Apropiat. Uneori le se crea abstinenta sexuala. Nu trebuiau sa aiba defecte fizice. Slujba lor era ereditara dar uneori erau alesi prin tragere la sorti. Preotesele Afroditei practicau prostitutia "sacra" iar in insula Lesbos ele au inventat lesbianismul, numit si "safism" de la poeta si preoteasa Safo din Lesbos. In templul Afroditei din Corint, 1000 de prostituate "sacre" isi faceau meseria ca parte a cultului. Ele puteau fi recunoscute fiindca nu-si acopereau capul. De aceea Pavel insista ca femeile crestine sa-si acopere pletele iar barbatii sa poarte parul taiat scurt, ca sa nu fie confundati cu homosexualii.

VI.TEMPLELE

Serviciile religioase aveau loc la altare in aer liber, unde se aduceau jertfe. In temple se pastrau statuile zeilor si darurilor primite de la credinciosi. Credinciosii nu aveau acces in ele, ci doar preotii. Templul se compunea dintru-un vestibul, sala principala unde se gasea statia zeului si casa din spate. Coloanele inconjurau uneori tot templul, alteori erau doar la intrare. Biserica ortodoxa greaca din Bucuresti, pe B-dul Republicii, este construita in stil de templu grec. Crestinii au transformat in biserici templele greco-romane dar nu au folosit acest stil cand au construit biserici noi, ci au preluat tipul de cladire publica romana numita "basilica", de unde si cuvantul romanesc de "biserica". Templul Partenon (al "Fecioarei" Atena) de pe Acropola cetatii Atena (adica din fortareata construita pe o inaltime) este considerat cea mai frumoasa opera de arhitectura din istoria lumii. Statuile zeilor au si ele o mare valoare artistica, desi din punct de vedere religios atesta o jalnica idolatrie (Fapte 17: 16).

VII.CULTUL

Actul de cult esential era jertfa, un dar oferit divinitatii iar uneori un mijloc de ispasire. Se ofereau bauturi, fructe, prajituri, victime injunghiate. O hecatomba era o jertfa de 100 de boi. Cateodata jertfa se aducea prin "ardere de tot"(pe greceste: holocaust). Alteori, o parte din carne era arsa pe altar iar restul vandut la macelarie, unde crestinii nu mai stiau care este carnea ramasa de la jertfe si care este nu este, care poate fi cumparata si mancata si care nu poate fi acceptata (1 Cor. 8;9;10; Rom. 14).

Cu ocazia acestor sarbatori anuale se organizau procesiuni, Cultul lui Dionysos comporta responsabilitati teatrale, tragedii (de la Tragos = tap, animal sacru al acestui zeu). Spre slava lui Zeus, aveau loc din patru in patru ani Jocurile Olimpice,la Olimpia, in Melopones (iar nu pe muntele Olimp). Se incearca reinvierea ceremoniei pagane de deschidere a acestor jocuri cu caracter religios, strain de mentalitatea moderna.

VIII.PRACTICILE MAGICE

Se ghicea viitorul in maruntaiele victimelor sau dupa zborul pasarilor. La "Oracolul" din Delfi, pythia, o preoteasa consacrata sarpelui Python (Fapte 16:16 : D. Cornelescu a tradus "un duh al lui Python" prin "un duh de ghicire") se aseza pe un trepied (scaun cu trei picioare) sub o crapatura in stanca de unde iesea un gaz ametitor, intra in transa si aiura, iar preotii interpretau spusele ei ca sa da un raspuns divin celor ce veneau sa consulte oracolul in diferite probleme.

In templul lui Asklepios, bolnavii petreceau noaptea si daca zeul le aparea intr-o vedenie sau in vis, credeau ca sunt vindecati.

Religia politeista clasica greco-romana era puerila si lipsita de orice spiritualitate. Grecii iar mai tarziu romanii cautau o traire mai profunda in filosofie sau in religiile de mistere.

B. RELIGIA POLITEISTA ROMANA

I.ZEII

La inceput romanii practicau o religie agricola prin care se inchinau unei forte impersonale tainice care penetra natura. Religia lor initiala era o combinatie de henoteism si animism. Divinitatile lor erau, de fapt, duhuri fara imagine, fara mitologie, vag definite dar prevazute cu o functie foarte clara. Astfel un zeu de felul acesta veghea asupra copilului in leagan iar altul se ingrijea de recolta. Geniile       asigurau fecunditatea; fiecare fiinta omeneasca isi avea geniul sau. Larii ocroteau ogoarele, Pedantii se ocupau de camara. Cand romanii se mutau dintr-o casa in alta, ii luau cu ei. Manii erau considerati drept spiritele stramosilor si faceau obiectul unui cult.

Alaturi de aceste divinitati domestice erau adorati ocrotitorii statului mai ales Jupiter (Zeus), Iunona (Hera) si Minerva (Atena) care aveau un sanctuar comun pe dealul Capitoliu. Spre templul lui Jupiter Capitolinul un comandant de osti victorios isi indrepta parada triumfala iar capetenia dusmana prizoniera era injunghiata in temnita de sub templu.

Iunona era raspunzatoare de femei si casatorie. Ei ii era dedicata luna iunie iar a doua jumatate a acestei luni era socotita deosebit de prielnica pentru casatorii. Marte zeul razboiului era al doilea in importanta dupa Jupiter. Romanii credeau in Romulus, intemeietorul legendar al Romei, era fiul lui Marte iar mama lui Romulus, vestita Rheea-Silvia se tragea din eroul troian Aeneas, fiul zeitei Venus (Afordita). luna martie era dedicata lui Marte, iar luna ianuarie lui Ianus, zeul cu doua fete al pacii si al razboiului. Templul sau era deschis in timp de razboi dar inchis in timp de pace. De obicei era deschis.

Printre animalele sacre ere Lupoaica. O lupoaica i-ar fi alaptat pe intemeietorii Romei, gemenii Romulus si Remus. Gaste sacre erau in templul Iunonei de Capitoliu. Ele au salvat fortareata de pe Capitoliu, dand alarma, noaptea, cand a fost atacata de gali.

In perioada Republicii (509-31 i.H.) au adoptat zeii greci, dandu-le nume latine (interpretatio Romana) si credintele grecesti privind viata de dupa moarte. Au ramas insa destule credinte diferite si zei diferiti de cei greci.

II.PREOTII

Neptun (Poseidon) nu era la romani doar zeul marii, ci si al raurilor. De aceea, un preot al lui Neptun se numea Pontifex = facator de poduri. Marele preot, seful cultului roman, purta titlul de Pontifex Maximus, tradus in romaneste prin "mare pontif". Titlul pe care l-au purtat toti imparatii pagani si chiar primii imparati crestini iar astazi il poarta papa, numit "suveranul pontif". Pontifex Maximus, era un functionar ales, pe vremea Republicii si supravegherea calendarului si sacrificiile, conducand ceremoniile oficiale.

Flaminii erau preotii care aduceau jertfele. Preotii Salieni dansau in cinstea zeului Marte, Vestalele erau preotesele zeitei Vesta, ocrotitoarea cetatii. Ele trebuiau sa intretina focul sacru iar daca il lasau sa se stinga erau ingropate de vii. Augurii preziceau viitorul, observand zborul pasarilor iar Haruspicii ghiceau viitorul dupa maruntaiele victimelor.

III.CULTUL

Romanii credeau ca datoria lor era sa pastreze "Pacea zeilor" prin sacrificii si ospete speciale la care erau reprezentati si zeii. Fiecare roman aducea ofrande la fiecare masa spiritelor gospodariei si spiritelor camarii. Cultul se caracteriza printr-un ritual rigid. Lucrul cel mai important era efectuarea corecta a ritualului. Trebuiau pronuntate silabele si savarsite exact gesturile prevazute de ritual, chiar fara a intelege semnificatia lor. Cultul avea aspectul unui contract      comercial dupa principiul "Do ut des"(dau ca sa dai). Omul isi prezenta darul sau jertfa iar zeul raspundea printr-o interventie favorabila. Ceremoniile de ispasire si rascumparare pentru vinovatie erau frecvente. Calendarul prevedea zile faste, pentru anumite activitati si nefaste, in care activitatile respective erau Tabu.

La solstitiile de iarna se sarbatoreau Saturnalele cu tot felul de orgii in cinstea zeului Saturn (Koronos). Sclavii aveau voie sa porunceasca atunci stapanilor si totul era permis intr-un carnaval general, de care crestinii profitau, ca sa-si practice cultul pe fata. Aceasta a fost unul din motivele aparitiei sarbatorii crestine a Craciunului. Cultul imparatului avea o importanta politica speciala, ca si cultul zeilor oficiali ai Romei.

IV.CONCLUZII

Romanii erau mult mai superstitiosi si mai formalisti decat grecii. Politica si razboiul erau foarte influentate de practicile pagane legate de ghicirea viitorului si talmacirea trecutului. Romanii priveau imprejurarile si intamplarile neobisnuite ca semne ca "pacea zeilor" a fost rupta. "

Romanii erau mult mai superstitiosi si mai formalisti decat grecii. Politica si razboiul erau foarte influentate de practicile pagane legate de ghicirea viitorului si talmacirea trecutului. Romanii priveau imprejurarile si intamplarile neobisnuite ca semne ca "pacea zeilor" a fost rupta. "

Romanii erau mult mai superstitiosi si mai formalisti decat grecii. Politica si razboiul erau foarte influentate de practicile pagane legate de ghicirea viitorului si talmacirea trecutului. Romanii priveau imprejurarile si intamplarile neobisnuite ca semne ca "pacea zeilor" a fost rupta. "Semnele" sau "minunile" includeau asemenea curiozitati cum ar fi un vitel cu cinci picioare, pietre fierbinti care cadeau din cer sau scuturi care transpirau cu picaturi de sange.

Romanii observau atent si hranirea gainilor in timpul campaniilor lor militare. Cand gainile sacre nu au mancat, semn foarte rau pentru lupta care urma, un amiral roman furios se-a aruncat in mare, zicand: "Sa bea daca nu vor sa manance!" Se zice ca lipsa lui de evlavie da fost platita prin pierderea bataliei. Nici o campanie militara sau act oficial nu se putea efectua fara a descoperi vointa zeilor prin divinatie (ghicire, prezicere). A dispretui semnele are un act de "rau agur"(prevestitor de rele), iar a nu lua in seama stelele fagaduia dezastru. Vestitorul conducator roman Iulius Cezar a fost prevenit de asasinarea lui prin vise si alte preziceri pe care nu le-a aluat in seama si a sfarsit-o rau. Totusi, un proverb roman spunea:"Cand un agur intalneste alt agur, amandoi incep sa rada" (de prostia oamenilor, se intelege).

C. RELIGIA POLITEISTA A TRACILOR

Trasaturi generale

Tracii, ca si romani, indo-iranienii erau indo-europeni.

Initial, popoarele indo-europene sau ariene credeau, cum s-a spus deja despre stramosii romanilor, intr-o forta      impersonala, misterioasa care penetra natura. Se poate numi aceasta credinta Henoteism sau Panteism dar panteismul poseda o filosofie religioasa mai structurata, cum este cazul in hinduism sau taoism. Henoteismul poate duce la politeismul religiilor vedolica (indo-ariana), greaca, traca, druidica ( a celtilor), germanica, slava. Zeii politeismului pot fi interpretati ca ipostaze (infatisari) ale Sufletului Universal (Brahman, Athman in panteismul hinduist) sau ale lui Theos (Dumnezeu, in filosofia pagana greaca).

Spiritul misterios al naturii putea fi adorat in ipostazele sale terestre (htoniene)- precum in cultul fertilitatii si fecunditatii reprezentat de zeita-mama a naturii (Cybele) si de zeul vitalitatii reprezentat de zeita mama a naturii (Cybele ) si de zeul vitalitatii dezlantuite (Derzalas)- sau in ipostaze preponderent cresti (Uraniene), cum ar fi Zeus-Zbelsurdos.

Cartile sacre indoariene (Veddele) si iraniene (Avesta) prescreau orgii rituale cu sucul unei plante cu proprietati psihodeleice Soma (In India) l-au Haoma (in Iran). Tracii se drogau astfel cu fum de canepa. De poate compare Soma cu ambrozia zeilor olimpieni greci dar bautura corespunzatoare este mai degraba bautura sacra a vitalitatii, vinul zeului grec Dionysos, al carui cult includea orgii rituale.

Or, Dionysos este, la origine,la origine zeul trac Derzalas (Derzis). In colonia greaca-doriana Callatis (Mangalia), Dionysos era adorat sub numele trac Dassylios. La fel, zeita traca a lunii, a padurii si a fecunditatii Bendis a devenit zeita greco-romana Artemis-Diana. O alta zeita de origine Traco-Frigiana, zeita mama a naturii Cybele era adorata si ea in cadrul unui ritual orgiac. Ea se confunda adesea cu o zeita similara Demeter, adorata la Callatis alaturi de Dassyloios.

II.DIONYSISMUL SI ORFISMUL

Dionysos, zeu al sevei umede care circula prin plante pare inocent insa devine nelinistitor ca zeu al vitei si al vinului iar apoi inspaimantator in ceremoniile orgiastice nocturne, la lumina tortelor, amestecand muzica, dansul, betia vinului, exaltarea oboselii noptilor albe, totul culminand prin devorarea rituala a carnii crude a unui animal identificat cu Dionysos. Act prin care adoratorii isi inchipuiau ca se contopesc cu zeul adorat. Dionysos a devenit un zeu al inspiratiei poetice, sugerand filosofului german Nietzsche opozitia dintre caracterului dionisiac, excesiv, lipsit de masura; de misunare exuberanta si caracterul apolinic echilibrat, masurat.

Cultul lui Dionysos in forma sa initiala presupunea sacrificii umane. Preotesele lui Dionysos-Bacchos, bacchantele sau menadele (adica nebunele) ardeau de viu un baiat in Beotia la sarbatoarea Agrioniei (a cruzimii). Tovarasii lui Dionysos, satyrii, barbatii-tapi au inspirat teatrul tragic grec. Misterele dionysiace practicate la Atena in sec. III i.H. erau dedicate lui Sabazios (numele trac initial al lui Dionysos). Extazul dionysiac revela separarea dintre suflet si trup si ducea la "appetitus maximus mortis" care, dupa, expresia lui Martianus Capella, se manifeste la razboinicii traci. Experienta beatitudinii sufletului decorporalizat este sursa Orfeismului.

Printul trac Orfeu era fiul regelui trac Oeagros al carui tata, regele trac Kharops ar fi fost intemeietorul religiei dionysiace. Dupa Diodor din Sicilia, Orfeu a schimbat multe lucruri in initierile orgiastice, de aceea misterele pe care le introdusese Dionysos sunt numite Orfice". Orfeu a a inlocuit complet orgia ca sursa de extaz prin Catharsis, tehnica de purificare de origine apolinica. Puritanismul orfic este o inversare a religiei dionysiace, nu doar temperandu-I excesele, ci prin excese contrare privind abstinenta alimentara, sexuala etc.

Succesul lui Orfeu printre tracii de sud a fost indoielnic. Riturile salbatice dionysiace au continuat. Orfeu insusi a fost in final sfasiat de Menade in cadrul ritualului dionysiac. Mitul despre esecul lui Orfeu de a salva din infern pe sotia lui Eurydice poate fi comparat cu succesul lui Dionysos care a scos-o din infern pe mama lui Semele nume inrudit cu Zamolxe si cu numele slav Земля (Zemlia)= pamant).

Totusi Orfismul si Dyonysismul, dezvoltandu-se mai degraba paralel, au avut mare succes mai tarziu in lumea elenistica si greco-romana.

D.RELIGIA GETO-DACILOR

I.CULTUL SOLAR AL TRACILOR NORDICI

Teritoriul ocupat de traci a atins suprafata maxima spre anul 1000 i.H. de la Dunarea mijlocie pana la Marea de Azov; de la mlastinile Pripet (Polonia de sud) pana la Marea Egee. Intr-un spatiu atat de vast apareau diferente importante de limba si cultura intre tracii de la sud de Balcani sau tracii propriu-zisi si tracii de la nord de Balcani care vor da nastere geto-dacilor si Cimerienilor.

Se poate urmari cel mai bine diferentierea dintre cele doua ramuri ale tracilor in particularitatile vietii lor spirituale care vor conduce spre doua religii distincte, ilustrand doua caractere nationale deosebite transant.

Cateodata, asezarile tracilor de nord in Dacia aveau intarituri de piatra turnuri, case cu coloane depuse in cerc in jurul unei piete rotunde. La Salacea (jud. Bihor) s-a descoperit un Templu -Megaron, adica de forma dreptunghiulara, cu vestibul deschis. Acest templu era impodobit cu simboluri solare, ca si un altar-vatra din aceeasi vreme, folosit pentru "arderi de tot". era adorat un zeu solar, precum Apollon, a carui origine traca pare indicata de dragostea sa pentru      misterioasa patrie hyperboreeana a mamei lui, tara de nord de unde, in fiecare an, la intoarcerea anotimpului cald, se credea ca revine triumfal in Grecia.

Separarea etnica dintre treco-geti, poporului lui Zalmoxis si tracii de sud, poporul lui Orfeu are loc spre 850 i.H., cand se trece la cultura arheologica Basarabi, din prima varsta a fierului. Cultul unui zeu solar, ca Apollon este atestat de un car votiv )adica adus in dar Zeului) din bronz si din fier, descoperit la Bujoru in Muntenia de sud, precum si de marile statui cu forma umana de la Baia de Cris care personificau soarele, inainte de aparitia zamolxismului iconoclast.

II.ZAMOLXISMUL

Dupa Mircea Eliade, Orfeu se apropie structural de Zalmoxis (sau Zamolxis), un alt "intemeietor de mistere" care a coborat in infern, eroul civilizator al getillor. Orfeu a trait in sec X i.H. (relativ contemporan cu regele Solomon al Ierusalimului) si a murit cu o generatie inainte de nasterea poetului legendar Homer din sec. IX i.H. Zalmoxis este un reformator de tragedie orfica care a trait dupa Orfeu. Desi Herodot inregistreaza traolitia greaca, dupa care zalmoxis ar fi fost sclavul si ucenicul lui Pitagora, totusi Herodot crede ca "Zalmoxis a trait cu multa vreme inaintea lui Pytagora". Ar fi rezonabil sa presupunem ca Zalmoxis a trait prin sec VII i.H., fiindca zalmoxismul nu este atestat arheologic mai devreme.

Vasile Parvan, cel mai insemnat istoric roman al antichitatii, considera Zalmolxismul ca o religie henoteista, pe baza marturiei categorice a istoricului antic Herodot:"Ei nu recunosc ca exista vreun alt zeu decat al lor" (trad. F.Vant-Stef). Acest zeu, Gebeleizis sau Nebeleizis: zeul cerului, a ajuns sa fie identificat cu profetul sau Zalmoxis, care a predicat totusi un cult legat de locasuri subpamantene. Iata ce spune Herodot despre geti :"Iata cum getii se cred nemuritori; credinta lor este ca ei nu mor, ci ca cel care piere se duce la Zalmoxis, divinitatea lor (Daimon, geniu) pe care unii il cred acelasi cu Gebeleizis".[2] Nu trebuie confundata credinta geta in nemurirea fericita a corpului material cu alti pagani in nemurirea trista, daca nu chinuita, a sufletelor in lumea umbrelor. De acea, pasajul despre nemurire este esential:

ou[te apoqnhv/skein eJwntou;'nomivxousi ie[vai te tov ajpllumenon para Savkmmoxin daivona.

O relatie intre pythagoreism si zaloxism a existat, cum dovedeste mormantul de la Fantanele (com. Suhaia, jud. Teleorman) in care s-a gasit scheletul unui tanar initiat din tagma preoteasca, insotit de simboluri socotite pytagoreice si de sapte varfuri de lance care dovedesc ca ar fi pierit aruncat in sus, ca sa cada peste sulite, fiind trimis ca sol la Zalmoxis, dupa obiceiul inregistrat de Herodot si de la alti istorici. Hermpus Callimachius prezinta pe Pythagora drept un Thrakon doxas mimoumenos imitator al doctrinelor thracilor. O influienta reciproca poate sa fi existat intre zalmoxism si pythagoreism sau macar asemanari intamplatoare, dupa cum unele elemente din zalmoxism seamana intamplator cu unele elemente precrestine si crestine, ceea ce a usurat predicarea Evangheliei printre geti de apostolul Andrei sau de ucenicii iliri ai apostolului Pavel (Romani 15:19).

Desi Zalmoxis s-a ascuns intr-o locuinta subterana, ca sa creada getii ca a murit si a revenit, ca sa le predice nemurirea in mod credibil, iar apoi a trait ca mare preot intr-o pestera, cum au facut si marii preoti urmatori, getii nu-si ingropau mortii in pamant, ci ii ardeau. Posibil ca ei credeau ca despart sufletul de trupul vechi, ca sa primeasca un trup material nou intr-o lume cereasca sau pamanteasca. Practici politeiste la getii zalmoxisti par sa fie atestate arheologic dar si evreii monoteisti au cedat influentelor politeiste in sec IX-VII i.H. In mod oficial, zalmoxismul nu folosea cultul statuilor, al icoanelor sau inchinarea la alti zei iar sanctuarele erau simple.

Reformatorul Deceneu, in sec I i.H., a starnit influentele orgnaisiace ale dionysismului, interzicand, cu ajutorul regelui Burebista cultura de vita-de-vie si vinul. Se pare ca a interzis si poligamia, atestata mai inainte si care nu mai este pomenita dupa acea. Datorita lui Deceniu, preotii geto-daci au ajuns la un nivel de cunostinte inalt, laudat, de pilda, de Dio Hrisostoma in sec I d.H. Existau si forme de monahism in zalmoxism. Acesti asceti numiti Kapnobatoi sau Ktistoi se pregateau sa devina preoti. Iosefus Flavius, in sec.I d.H., face o comparatie intre secta ascetica iudaica a Eseilor si persoanele sacre ale dacilor, asa-numitii Pleistoi, laudandu-i pentru sobrietatea, puritatea, frugalitatea (cumpatarea la mancare) si simtul lor de dreptate.

Geto-dacii nu trebuie idealizati. Ei pastrau si destule obiceiuri barbare. Pe columna lui Traian, femeile dace ardeau de vii cu faclii aprinse pe prizonierii romani. Iordanes porneste uciderea rituala a prizonierilor la geto-daci.

E.RELIGIA DAVIDICA LA CELTI (GALI)

I.TRASATURI GENERALE

In timp ce poporul antic al tracilor se forma in Europa de sud-est in mil. II i.H., celtii se formau ca popor indoeuropean (arian) in Boemia (Cehia), in sudul Germaniei, in estul Galiei (Franta). Migratiile triburilor protocelte intre 1500-800 i.H. in Galia (Franta) celtii sau galii s-au asezat p la 1100 i.H. Mari migatii celte au avut loc si intre anii 900-600 i.H. cand a avut loc "trezirea lumii celte" in prima varsta a fierului. A doua varsta a fierului este epoca de apogeu a celtilor, cand civilizatia lor, numita La Tene, se raspandeste in toata Europa, "barbara", inclusiv la geto-daci iar celtii ajung pana in Peninsula Balcanica si Asia Mica.

Astazi sunt popoare celt irlandezii, scotienii, galezii din Tara Galilor (Wases) si bretonii din vestul Frantei, Celtii au contribuit insa la formarea popoarelor moderne francez, spaniol, portughez si, in parte englez. Limbile celte aproape ca nu se mai vorbesc.

II.ZEII

Celtii se inchinau la mai multi zei:

1.Lug, zeul comertului, era cel mai important.

2.Taranis, zeul trasnetului.

3.Teutates, zeul razboiului, cerea jertfe umane, prin sufocare.

4.Sucellus (Dis), zeu nocturn, inarmat cu un ciocan de lemn cu doua capete si socotit stramosul galilor.

5.Esus, zeul care curata ramurile copacilor, cerea sacrificii umane prin spanzurare sau dezmembrare.

Iulius Caesar vorbeste si de alte divinitati, fara sa le dea nume celte, ci asimilandu-i cu zeii romani corespunzatori. Exista credinta in duhuri (de pilda in zane) si in plante sacre (de pilda vascul steagului).

III.DRUIZII

Preotii, numiti Druizi aveau mare importanta. Slujba lor era ereditara. Ei faceau studii foarte lungi, fiindca sa aiba nimic scris sub ochi. Ei erau in acelasi timp sacrificatori, judecatori, educatori si medici. Existau si prezicatoare.

IV.CULTUL

Celtii nu aveau temple iar cultul avea loc in aer liber, in locuri "sfintite". S-au pastrat pietre inaltate, Menhiri, socotiti locuinte ale duhurilor. La Carnac, in Bretagne (o peninsula din vestul Frantei), Menhirii se insira pe o lungime considerabila. Dolmenii, constand dintr-o lespede de piatra asezata pe pietre inaltate, erau probabil morminte. Se pare ca Menhirii si Dolmenii apartin unei populatii mai vechi, unii din ei datand pe la 3000 i.H.

Druizii fiind si judecatori, condamnau pe cei vinovati sa fie adusi ca jertfe omenesti zeilor si tot druizii sacrificau aceste victime umane.

F.RELIGIA POLITEISTA GERMANICA

I.CADRUL GENERAL

Populatiile indoeuropene (ariene) germanice apar tarziu in istoria scrisa, migrand dinspre Europa de nord spre Marea Baltica in Moldova, unde vor dainui pana in sec. II.d.H. In sec. II i.H., Cimbrii si Teutonii ataca prima data pe romani in Italia de nord si Galia de sud. Populatiile germanice au avut rol hotarator in prabusirea Imperiului Roman de Apus (sec. V d.H.) care s-a dezmembrat in regate germanice. Popoarele romanice moderne italian, francez, spaniol, portughez cu elemente germanice importante in structura lor etnica si lingvistica. Popoare germanice sunt aui: germanii, englezii, olandezii, danezii, suedezii, norvegienii si altele.

Ceea ce stim despre religia politeista germanica, provine de la istoricii romani si din documente germanice tarzii (sec Xd.H.), cand politeismul german trecuse deja prin multe schimbari fata de situatia de a inceputul erei crestine.

II.ZEII

1.Wotan sau Odin, Zeul vantului, al cunostintei si intelepciunii.

2.Donar sau Thor, zeul tunetului, cu barba roscovana, figura populara careia i se atribuie multe aventuri.

3.Tyr, zeul razboiului.

4.Freya, zeita muncilor casnice si a familiei. Cand isi scutura plapuma de puf, ningea.

5.Hel, zeita infernului. Germanii credeau si in niste uriasi raufacatori, aflati in conflict cu zeii, avand in frunte pe demonul Loki si pe lupul Fernis.

Elfii erau niste pitici, iscusiti si binevoitori, care favorizau cresterea fiintelor vii. Altii pitici, Nixii locuiau in ape.

III.LUMEA DE DINCOLO DE MOARTE

Conceptiile despre nemurire nu erau uniforme. Unii credeau ca raposatii locuiau in vazduh si faceau parte din cortegiul Wotan. Ei si-ar fi aratat prezenta in vanturele care suflau in noiembrie. Altii credeau ca razboinicii morti in lupta, ceea ce se considera a fi o moarte vrednica de cinste, erau transportati de Walkyrii, niste zane razboinice, in cetatea zburatoare Walhala, unde aveau loc intreceri intre razboinici si puteau sa bere dupa pofta inimii. In schimb, cei ce mureau rusinos in patul lor erau dusi de Hel in iad. Unii batrani care nu aveau la dispozitie un razboi, ca sa moara eroic, se aruncau cu pieptul intr-o sabie, casa moara de fier, insa acesta era socotit un truc indoielnic.

IV.PREOTII

Preotii aveau parte de respect dar nu aveau multa influenta. In schimb, vrajitoarele erau temute si consultate. Cultul avea loc in paduri, in jurul unii copac sfant. La solstitiul de iarna si la solstitiul de vara se aprindeau focuri. In Occident, focul Sf. Ioan si butucii arsi in camin (soba-vatra enorma) de Craciun sunt o amintire a acestor obiceiuri. Pomul de Craciun, asimilat de crestini cu Pomul Vietii din Gradina Eden (un simbol al lui Hristos) este la originea sa germanica o imagine a lui Yggdrasil, arborele cosmic, axul Universului. Acest pom era impodobit de germanii pagani c podoabe stralucitoare, si simbolizand lumina, in cele 12 nopti, cele mai lungi din an, dupa solstitiul de iarna iar paganii credeau ca este efectul vrajii lor. Pomul impodobit nu trebuia tinut mai mult de 12 nopti, ca sa vina vara repede, deregland anotimpurile, in a 12-a noapte, avea loc o sarbatoare dezlantuita, de felul Saturnalelor romane. Aceasta sarbatoare se mentine si astazi in Occident, sub forma unui carnaval care marcheaza sfarsitul sarbatorilor de iarna, evocat de pilda de Shakespeare in comedia "A douasprezecea noapte". In limba engleza "The Twelfth Night" este unul din cele doua nume ale Bobotezii (celalalt nume este grec: Epiphany).

V.GTTERDAMMERUNG (AMURGUL ZEILOR)

Aceasta idee se regaseste si in hinduism: sfarsitul ciclic al universului si al zeilor, urmat de renasterea la un nou ciclu, cu ceruri noi si pamant nou. Spre sfarsitul veacurilor toate incep sa se strice iar zeii afla printr-un oracol ca existenta universului depinde de unul din ei: Baldur. Freya viziteaza toate creaturile, obtinand de la ele fagaduinta ca nu vor face nici un rau lui Baldur dar uita sa se adreseze si vascului, fiindca I se pare inofensiv. Zeii se distreaza tragand sageti in Baldur, bucurandu-se sa constate ca nu-I fac nici un rau. Loki insa transforma o ramura de vasc in sageata si o pune in arcul lui Hoedur, fratele orb al lui Baldur, care trage si isi ucide fratele. Atunci toate se distrug. O teribila iarna de trei ani nimiceste toata vegetatia. Zeii si uriasii se nimicesc unii pe altii intr-o gigantica lupta finala. Dar cand universul este complet anihilat, Baldur renaste si viata reincepe pe un pamant reinnoit.

Se crede ca doctrina aceasta eshatologica a aparut tarziu, oglindind destramarea paganismului german si a modului de viata pagan sub influenta crestinismului. Filosofii germani Nietzsche si Spengler au preluat la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX, dintr-o perspectiva accentuat pesimista, ideea sfarsitului lumii si al religiei. Germania a fost singura tara civilizata moderna care a cunoscut o prabusire totala in 1945, urmata de o renastere si o inflorire spectaculoasa. Totusi, dupa 1945, s-a raspandit doctrina teologica a "mortii lui Dumnezeu" care isi gaseste una din surse in paganismul german. Acesti teologi cred cu adevarat ca a murit in chip real (iar mu simbolic) Dumnezeu creatorul universului iar creatia, ramasa fara Cel ce o coordoneaza si o poate regenera, se indreapta spre un sfarsit fatal.

G.RELIGIA POLITEISTA A SLAVILOR

I.CADRUL GENERAL

La sfarsitul sec. V d.H. au loc primele incursiuni ale triburilor slave ale Antilor si Sclavinilor in Peninsula Balcanica. In ritualul de inmormantare cunoscut mai tarziu la slavi, ei asezau corpul raposatului pe o sanie, indiferent de anotimp, fapt care dovedeste "coborarea" de odinioara a slavilor spre sud.

Din cele trei ramuri ale slavilor (de vest - cehii, polonezii; de est -rusii, ucrainenii, belarusii, slovacii; de sud, slovenii, sarbii, slavobulgarii), numai ramura de sud s-a asezat in Imperiul Roman de Rasarit. Celelalte doua ramuri au ocupat teritorii lasate libere de migratorii germani sau de alt neam, in urma migratiilor spre Europa de vest si de sud.

Mai primitivi decat germanii, slavii traiau in mlastini urat mirositoare si isi ungeau fata cu funingine contra tantarilor. Germanii prindeau atati robi dintre slavi, incat cuvantul "slav" a ajuns sa insemne "sclav". Germanii, latinii si grecii nu puteau pronunta sunete "sl" decat daca intercalau un "c": "scl". Chiar si in romana veche "slav" se pronunta "leau" iar mai tarziu "scheau", la plural "schei", forma intalnita in toponime (Scheii Brasovului, cetatea Scheia etc.). in limba slavona, "slav" insemna "glorios", de unde si cuvantul "slava" cu inteles de "glorie" in limba romana. Unii ardeleni pastreaza si aui pronuntia latina cu "scl" in loc de "sl" si zic "Sclava Domnului!".

In structura etno-lingvistica a popoarelor romanice apusene credintele religioase slave au influentat folclorul, datinile si obiceiurile romanesti. de pilda, Nicolae Iorga sustine ca numele Craciun este numele unui zeu slav atestat la Novgorod, desi alti lingvisti au alte pareri. Tot asa, unii deriva numele Rusalii de al "Русалка" (rusalca) = strigoaica, fiindca la ortodocsi numele este dat unei sarbatori a mortilor.

II.ZEII SLAVILOR

1.Perun era zeul tunetului. Comunica oamenilor prin stejarul sfant. Avea statui de lemn, cu chip omenesc de argint si cu mustati de aur. Corespunde zeului Parjanava (Indra) din religia hinduista.

2.Zaria (Заря), (Aurora) era fiica lui Perun, zeita fecioara, simbol al renasterii.

3.Pamantul-Mama (Матеръ Земля- Mater' Zemlia) a ramas pana azi adorat de slavi. Viteazul Svitagor a incetat sa ridice braul pamantului dar s-a cufundat s-a cufundat in pamant si a pierdut. Si in folclorul romanesc se vorbeste de greul pamantului. Pamantul mama era luat martor la juraminte, fiindca nimeni nu putea fi atat de drept si tacut. Duhul pamantului-mama era invocat in rituri de aparare.

4.Svarog, zeul uscaturii si a secetei, temut de locuitorii stepelor. Chiar si in romana veche ''Sfarogit' inseamna 'atat de uscat de nu se mai poate fi umezit'. Ca un zeu al cerului senin, fara pic de nor (de la Svar = luminos, senin si Bog = zeu) a avut doi fii Daibog (datatorul de belsug) si Ogon' (focul). Daibog era soarele, care daruia caldura si lumina naturii si astfel se coceau roadele. In romana populara exista expresia 'a primi sau a da pe Daibog' adica gratis.

5.Svantevit zeul razboiului, cu patru capete, avea un idol urias la Ancona.

6.Bielobog (zeul alb) era duhul zilei si al binelui.

7.Cernobog (zeul negru) era duhul noptii si al raului. Sclavii mai credeau in duhuri cum erau:

Bereghinile zanele apelor (de la bereg = mal).

Rusalcile stafiile fecioarelor moarte nemaritate.

Lesovoi, duhurile padurii (les = padure).

Polevoi duhurile campului (pole = camp).

Domovoi duhurile casei (dom = casa) etc.

III.TEMPLELE, IDOLI, PREOTI, JERTFE

Svantevit, zeul insulei Rugen avea un sanctuar la Ancona unde era statuia lui, inalta de opt metri. I se aducea jertfa anuala un crestin. Ca sa-l imbuneze I se aducea ca ofranda o placinta cu miere (Pirojka), rotunda si inalta cat un stat de om.

Jertfa se aducea in cadrul unui ritual numit Treaba = obligatie sacra. De aici vine cuvantul romanesc "treaba" si numele "trebnic" dat mai tarziu unei carti bisericesti cuprinzand slujbe. Nu sunt atestati preoti permanenti dar sunt pomeniti Volhvi (oameni imbracati in piei de lup) adica vrajitori si vraci.

IV.SARBATORILE

Cele mai importante erau sarbatorile in cinstea zeului Iarilo (iar = primavara). Iarilo venea odata cu insamantarile de primavara si "murea" inainte de seceris. La echinoxul de primavara se pomeneau sufletele mortilor, ceea ce a dat la romani sarbatoarea "mosilor de primavara". Aceasta papusa era numita Kupalo de rusi si Kaloian de bulgari, ritul trecand si la romanii din sud.

V.CONCLUZII

Slavo-bulgarii s-au crestinat in ritul bizantin-ortodox pe la 864 d.H. iar rusii pe la 988 d.H. Calugarii Chiril si Metodiu au creat alfabetul chrilic, cu care au scris in limba slavona textele cartilor bisericesti traduse din greaca. Limba slavona a fost folosita de romani ca limba de stat si biserica pana in sec. XIX. Aceasta influenta culturala a falsificat caracterul latin al limbii romane si romanitatea romanilor, pana in sec.XIX cand limb si cultura romana s-au realizat sub influenta franceza. Influenta slavona se simte insa si azi puternic in limba cartilor bisericesti folosite de Biserica Ortodoxa Romana in stilul si vocabularul limbajului ei teologic. Influenta culturala slavona a determinat in mare masura inapoierea culturala a romanilor fata de Occident si pierderea specificului lor national in mare masura prin slavizare. Adevaratul roman este cel care se intoarce cu fata spre Occident, atat pe un plan cultural, cat si pe plan religios.