RAZBOIUL MEDIATIC DEZINFORMARE SI MANIPULARE

RAZBOIUL MEDIATIC DEZINFORMARE SI MANIPULARE

"Razboiul este parintele si

regele tuturor lucrurilor; pe

unii ii face zei, pe altii

oameni, pe unii robi, pe altii

liberi."(Heraclitus, la Diels,

fr. 53, apud. Un dictionar al

intelepciunii. Cugetari

antice si moderne. Ed.

Junimea, Iasi, 1997.)

Conform lui Calin Hentea, razboiul mediatic este confruntarea dintre mass-media, si de caracteristicile tintei. pentru a impune atat propriei opinii publice , cat si celei internationale, propria versiune privind cauzele, desfasurarea si consecintele razboiului in sine. In sens larg, razboiul mediatic cuprinde intreg spectrul de confruntari, purtate exclusiv de mass-media, atat intre presa provenind din taberele adverse aflate in conflict, cat si cele dintre diferitele organe ale mass-media apartinand aceleiasi parti, referitoare la razboiul in cauza, pentru impunerea propriilor puncte de vedere. Incursiunile in istorie si momentele in care conflictele armate s-au impletit semnificativ cu jurnalismul incep cu razboiul civil din Anglia, continua cu razboiul din Crimeea, razboiul civil american si razboiul franco-prusac. Pe masura ce tehnica militara a progresat, s-au perfectionat si mijloacele gazetaresti. Astfel, lumea a inceput sa capete informatii de pe campurile de lupta intr-un timp cat mai scurt.

Primul razboi mondial consacra, pentru prima data, doua tipuri de jurnalisti

angrenati in conflicte si anume, ziaristul de teren, (aflat in mijlocul evenimentelor de pe front, cel care furnizeaza stiri fierbinti) si ziaristul de castel ( aflat in preajma statelor-majore, adesea la adapost, capabil sa furnizeze redactiilor analize si sintetizeze pe baza informatiilor culese de la colegii gazetari sau militari.

Al doilea razboi mondial reprezinta momentul in care mass-media a devenit un vector de propaganda. Germania a reusit sa furnizeze, prin presasi radio, informatii fara nici o baza reala,izbutind sa manipuleze prin media zeci de milioane de oameni vreme de mai multi ani.

Razboiul mediatic, ca orice forma de razboi, cuprinde doua laturi principale: agresiunea si apararea. Inaintea agresiunii se alege tinta si se face un studiu asupra ei cu scopul de a o cunoaste cat mai bine. Aici se includ diferite studii asupra psihologiei si mentalitatii grupului tinta, asupra culturii si civilizatiei acestuia, asupra mijloacelor de aparare de care dispune in asemenea cazuri. Pe baza ei se gasesc punctele tari si punctele slabe ale grupului. In functie de ele si de scopurile urmarite se face planul de atac si de contracarare a apararii tintei. Se cauta slabirea punctelor tari, precum si exploatarea la maxim a punctelor vulnerabile.

De cele mai multe ori activitatea se desfasoara sub controlul unor institutii

specializate care raspund doar in fata celui ce a lansat comanda operatiunii.

Institutia care concepe si conduce actiunile, cunoaste clar obiectivele si scopurile ce trebuie atinse avand la dispozitie un plan amplu de atingere a lor. Tintele sunt grupurile sociale ( statele in acest caz ) asupra carora se incearca exercitarea influentei si asigurarea controlului fie in mod direct, fie prinintermediari. Metodele de a ajunge la aceasta difera in functie de scopurile actiunii si de caracteristicile tintei.Confruntarea nu este sesizata de majoritatea populatiei din cauza insuficentei pregatiri in domeniu. Metodele de lupta sunt adaptate armelor cu care se poarta confruntarea: informatia, cuvantul, imaginea. Actiunile vizeaza scopuri greu de urmarit pentru un om obisnuit. Printre tacticile utilizate in acest tip de confruntare mediatica se numarasi o anumita organizare a limbajului si a stilului de prezentare a informatiilor in mass-media, folosirea unor simboluri cu intelesuri ascunse sau directe, masiva circulatie de date si informatii neverificate furnizate de diferite agentii de relatii publice, grupuri de lobby.

Agresiunea urmareste influentarea si ( sau ) distrugerea sistemelor si canalelorde comunicatii in masa. Este vorba despre mass-media cu toate partile componente: presa scrisa, radioul, televiziunea, agentiile de presa. Se cauta si anihilarea elementelor care riposteaza si contracareaza agresiunea.

Razboiul mediatic are anumite mijloace prin care isi atinge scopurile.

Acestea ar fi: relatiile publice, grupurile de lobby, limitarea accesului la informatii, cenzura, dezinformarea, intoxicarea cu informatii, propaganda, manipularea. Ele nu sunt decat diferite moduri de a influenta masele si au de multe ori elemente comune care le fac sa se intersecteze. Dezinformarea este un termen aparut recent in limbajul de specialitate, desi se practica inca din

antichitate.

Autorul lucrarii Tratat de dezinformare, Vladimir Volkoff 2 afirma ca dezinformarea este indisolubil legata de informatie, care poate fi viciata in numele unor scopuri bine definite.

Termenul de dezinformare a aparut pentru prima data in limba rusa, dupa al doilea razboi mondial, si avea rolul de a desemna "practicile exclusiv capitaliste care urmareau aservirea maselor populare". De aici, termenul a trecut in limba engleza, cu intelesul de "scurgere deliberata de informatii care induc in eroare".

Exista trei evenimente majore care au dus la dezvoltarea exploziva a tehnicilor de dezinformare: aparitia tiparului (1434), a primului periodic (Kln, 1470) si consacrarea opiniei publice in viata politica a Occidentului (incepand cu secolul XVIII). Ziarul si cartea au ajuns rapid sa consacre un principiu in spatele caruia dezinformarea putea lua orice forma sau dimensiune.Ziarul si cartea, intrand in toate caminele in care cel putin o persoana stia sa citeasca, aveau sa priveze rapid puterea regala de monopolul deciziei, iar puterea ecleziastica de monopolul cunoasterii. Pe de alta parte, prin intermediul acestor doi vectori, autorii sau cei care stateau in spatele lor puteau sa manipuleze in voie constiinta publicului cititor, oferindu-i

informatii unilaterale, "adevaruri" prefabricate si conceptii contaminate de ideologii partizane.

Dezinformarea cu ajutorul radioului a atins apogeul in cursul celui de-al doilea razboi mondial si in perioada de ascensiune a comunismului, care i-a urmat. Virtutile radioului in potentarea dezinformarii au fost speculate in mod genial de Goebbels 3 si Lenin.

Goebbels era de parere ca "o minciuna repetata de o mie de ori ramane o minciuna, dar o minciuna repetata de un milion de ori devine adevar", radioul fiind instrumentul perfect pentru a repeta o minciuna de milioane de

ori. Lenin afirma ca "a spune adevarul este o prejudecata burgheza meschina"; in consecinta, radioul era utilizat la maximum conform acestei "axiome", iar adevarul era ocolit cu mare grija. Puterea imaginii este atat de mare, incat prima impresie ramane de nezdruncinat, dezmintirile ulterioare avand efecte minime. "E adevarat fiindca am vazut" este o afirmatie puternic inradacinata in psihicul uman, mai puternica decat cea: "E adevarat pentru ca am citit". Iata cateva din avantajele imaginii in materie de dezinformare:

- este literalmente incontestabila;

- informatia vizuala nu are nevoie sa treaca prin creier pentru a ne afecta inima sau pornirile instinctuale;

- imaginea, prin natura ei, se preteaza la toate manipularile posibile: selectie,

incadratura, unghi de filmare, animatie, trucaje etc.;

- imaginea se adreseaza maselor intr-o masura mai mare decat cuvantul, este usor de perceput, usor de reprodus si devine imediat subiect de conversatie.

Definita drept "paradisul dezinformatorilor", televiziunea ofera o intreaga serie de facilitati care devin insa foarte usor constrangeri. Materialele trebuie sa fie scurte.

"Trebuie sa schimbam subiectul inainte ca telespectatorul sa schimbe canalul" - (este una din regulile producatorilor), iar difuzarea informatiilor depinde de orele la care se produc evenimentele (daca un eveniment se produce dupa ora 23.00, este posibil sa nu se vorbeasca nici a doua zi de el).

Limitarea impiedica orice aprofundare a subiectului, iar momentul producerii unui eveniment poate duce la omiterea lui din jurnalele de stiri.

Culmea cea mai inalta a dezinformarii a fost atinsa gratie mediilor electronice de informare. Internetul se bazeaza mai putin pe calitatea informatiei si mai mult pe capacitatea de cristalizare a unor opinii difuze. Asemenea unui teren propriu-zis, terenul cibernetic apartine celui care il acapareaza mai intai. Majoritatea "navigatorilor" pe Internet sunt dirijati intotdeauna spre aceleasi site-uri, aceleasi solutii, aceleasi intreprinderi, dincolo de care nu fac decat rareori efortul sa mai caute. Ideea manipularii informatiilor a aparut din nevoia mobilizarii populatiei civile ca o parte a efortului de razboi.Daca initial aceasta manipulare,in special a sentimentelor, avea drept scop recrutarea unui numar cat mai mare de voluntari, in ultimii 30 de ani tipologia conflictelor militare s-a modificat spre o profesionalizare a participantilor si spre o restrangere a ariei geografice in care se desfasoara conflictul. Fenomenul globalizarii, efectul difuzarii unor informatii asupra economiei face in ultimii ani, ca anumite teme sa nu fie mentionate in presa, in special din cauza obsesiei "Wall Street" si a variatiei pretului actiunilor. Intr-o economie ce se sprijina pe prezenta investitorilor de portofoliu in piata, orice conflict militar prost dirijat din punct de vedere mediatic poate declansa crize majore.Omisiunea, fragmentarea, minciuna sunt instrumentele folosite pentru manipularea mass-media.

O atitudine perfect scuzabila daca luam in calcul cercetarile sociologice: 86% dintre americani folosesc televiziunea ca instrument principal pentru a se informa asupra razboiului. Doar 51% dintre acestia citesc un ziar. Putem banui ca, in mare, proportiile se respecta si in Europa sau oriunde in

lume.Astfel se explica existenta unei unitati speciale in armata americana, "4th Psychological Operation Group", cantonata la Fort Bragg si avand in componenta 1200 de militari, special antrenati in operatiuni psihologice.

Responsabilitatea militarilor este extrem de mare, pe langa considerente ce tin de strategie, trebuind sa ia in calcul si influentele unui foc de arma, tras undeva in Asia, asupra economiei. De cele mai multe ori, militarii manipuleaza mass-media prin restrictionarea informatiilor care pot fi prezentate, publicul nestiind ca fiecare imagine difuzata este previzionata de Pentagon, ca fiecare corespondenta trimisa de pe front este supervizata de un ofiter specializat in tehnici de "public relations".

Presa americana este prima supusa manipularii, dezvoltarea retelelor de televiziune americane, prestigiul jurnalistic al unor reporteri avand un dublu efect: pe de-o parte devin "surse" de credibilitate, pe de alta parte sunt "vectori"de informare. Majoritatea conflictelor militare din ultimii 50 de ani au nascut disensiuni majore intre reporteri si personalul militar insarcinat cu informarea asupra mersului operatiunilor. Adesea, militarii, indeobste foarte patrunsi de importanta misiunii si a muncii lor, erau contrariati si uneori chiar indignati de indiferenta sau, dimpotriva , de excesul de atentie pe care jurnalistii il manifesta fata de un anumit eveniment 4. De multe ori,reporterii care nu respectau conduita impusa de ofiterii de presa ai Pentagonului erau marginalizati. Viziunea militarilor asupra rolului presei intr-un conflict militar era urmatoarea: campanie de informare = campanie de dezinformare. Prima tentatie este aceea de a arunca intreaga vina in spatele armatei, care nu are interesul sa prezinte soldati americani, britanici sau francezi ucisi, care nu vrea sa admita ca presa se poate comporta independent. Pe de alta parte trebuie sa ne gandim ca imaginile transmise de CNN din Somalia,cu militarii americani ucisi si tarati pe strazile din Mogadiscio pe post de manechine fara viata, au declansat o puternica emotie in SUA, determinand retragerea contingentului american.Sistemul de pol de presa a fost aplicat in interventia din Panama (1989). Atunci a fost selectionat un grup de ziaristi care au putut insoti trupele americane de interventie si care au transmis reportaje live.

Debutul transmisiilor in direct dintr-un conflict militar de proportii a fost facut in Coreea. Se poate spune ca atunci a avut loc faza romantica. Victimele americane nu erau aratate, iar transmisiile erau marcate de optimism. Probabil ca cel mai bun exemplu de manipulare a fost razboiul din Vietnam. "Rezolutia Golfului Tonkin", august 1964, cea mai apropiata de o declaratie de razboi, prevedea ca presedintele SUA este autorizat sa foloseasca orice mijloace pentru a stopa atacurile viitoare ale Vietnamului de Nord asupra vaselor americane. Presedintele Johnson a ordonat represalii ca urmare a unor noi atacuri ale nordvietnamezilor, desi in realitate, nu existase un al doilea atac.Adevarul a iesit la iveala mult timp dupa finalulconflictului.

Tot in razboiul din Vietnam, o cercetare ulterioara a dovedit ca majoritatea

reportajelor de lupta erau furnizate de serviciile de relatii publice ale armatei , care numai in 1971, au cheltuit peste 200 de milioane de dolari ca sa imbunatateasca imaginea.

Serviciile de relatii publice ale armatei au inscenat manevre ale armatei sud-vietnameze, acestea fiind filmate de operatori militari si difuzate in SUA prin statii mici de televiziune care nu aveau fondurile necesare finantarii unor corespondenti de razboi.

A distinge adevarul de minciuna, informatia de intoxicare este foarte dificil. Cele mai cunoscute si influente mijloace de informare a maselor colaboreaza sau se lasa manipulate de regimurile politice.

Nasterea Americii a fost o speranta, un ideal de a construi o lume a ratiunii si nu a razboiului. Libertatea presei este garantata in SUA de primul amendament al Constitutiei, desi aceasta libertate este autocenzurata de marile trusturi mass media in urma legaturilor stranse ce le au cu guvernul.

Reteaua NBC, de exemplu apartine multinationalului General Electric, unul din cei mai importanti fabricanti de arme din lume.

Guvernul american duce un razboi al imaginii, cautand prin toate mijloacele sa se faca placut guvernelor si populatiilor arabe si sa le convinga de avantajele care pot fi trase din democratie si economia de piata. Cu alte cuvinte incearca sa vanda 'visul american' tarilor arabe. In acest scop a fost lansat Radio Sawa in limba araba: interesant experiment, insa trebuie tinut cont de faptul ca daca mesajul nu va corespunde 'produsului' real, acesta risca sa fie mai mult malefic decat benefic5. 'In loc de martor, mass media a devenit actor politic, bratul drept al guvernului.'6 Razboiul mediatic explica o realitate a zilelor noastre: intr-un conflict desfasurat in sfera de influenta occidentala, presa este in momentul dat o arma mai putenica decat avioanele strategice si rachetele inteligente.

Din cauza presei se poate pierde un razboi inainte sa se traga fie si un singur glontsi, in acelasi timp, numai presa poate crea suportul necesar, la nivelul opiniei publice occidentale, pentru a se justifica o interventie armata.Ca urmare, fara sprijin in mass-media , nici un stat occidental sau vreo alianta a lumii libere nu pot incepe un conflict. In momentele importante ale

razboiului din Golf sau ale celui din Iugolavia, in ciuda mijloacelor de transmisie on-line a informatiilor catre radio si tv, presa anglosaxona (care detine in acest moment suprematia absoluta in domeniul informatiilor) s-a subordonat , de voie sau de nevoie, interesului national al propriilor state, chiar daca acest lucru s-a facut in dauna unei prezentari impartiale a realitatilor din teren. In spatiul euroatlantic acest lucru nu este insa posibil decat pentru perioade scurte de timp. Presa se pliaza pe ceea ce guvernele definesc ca interes national doar putina vreme. Interesul american in Golful Persic a fost explicat printr-o campanie de presa in SUA, care a justificat interventia in Irak. In cazul in care conflictul se prelungeste (asa cum s-a

intamplat in Vietnam) sau se termina in mod natural, presa occidentala revine la principala sa caracteristica, si anume , aceea de a fi libera. Practic, este maximum ce poate face o societate democratica ai carei lideri sunt de parere ca exista un pericol pe care doar lupta armata il poate indeparta. Din acest punct de vedere, importanta pe care o are armamentul cel mai sofisticat in lupta cu inamicul o are si presa in fata propriei opinii publice.

Este un tip de constrangere care nu exista inca in fostul spatiu sovietic, unde razboiul din Cecenia se desfasoara fara probleme mediatice , sub o stricta coordonare si cenzura a informatiior de catre Moscova.

Astfel, imediat dupa conflictul din Golf ( care a fost extrem de scurt in comparatie cu cel din Vietnam) aceeasi presa ocidentala, care in zilele razboiului s-a aflat in prima linie frontului, a facut cunoscute propriei opinii publice exagerarile care trebuiau sa justifice interventia multinationala in Irak. Razboiul mediatic are ca tinta de cele mai multe ori, o natiune, un stat si acest lucru duce la o confruntare de mari dimensiuni cu repercusiuni pe plan mondial. Atacatorul este la randul lui, de cele mai multe ori, un alt stat. Confruntarea nu prea apare in nici o strategie sau doctrina militara.

O astfel de mentiune ar insema automat recunoasterea implicarii armatei in mass-media ceea ce ar pune sub semnul intrebarii libertatea si independenta presei 7. Acesta are atuul prezumtiei de obiectivitate al presei, elemente ce sporesc considerabil eficienta acestui tip de confruntare. Se foloseste de

institutiile de presa pentru a transmite diferite tipuri de mesaje. Apar informatii false, informatii curate, informatii partial adevarate, prezentarea unor informatii intr-un anumit context care le denatureaza precum si alte tehnici specifice de manipulare. The Truth includes only The Truth, but the information can come also from lies; that's why it is a good thing to analyze every word, fact, living or feeling of those who say that they bring and give positive information. The one who searches will always find what wants, if he really wants it, but he must not forget the value of his conscience, that, must be fed with TRUTH only.

Adevarul ca si valoarea, consta in ceea ce omul poate simti in fata unei invataturi autentice. Orice informatie venita din exterior, trebuie sa indemne omul la meditatie profunda, pentru a nu cadea in capcana gandirii celor ce nu cunosc Adevarul.

O informatie poate inalta constiinta omului sau poate determina stagnarea evolutiei spirituale a acestuia. Fiecare are liberul sau arbitru si poate hotari ce ar dori si ce nu ar dori sa implineasca. Nimeni nu poate obliga pe nimeni la nimic, iar daca cineva incearca, printr-o informatie eronata, sa schimbe destinul unui om,trebuie sa-si asume si responsabilitatea acceptarii efectului cauzat. Adevarul cuprinde doar Adevarul, dar informatia poate veni si din neadevar; de aceea, este bine sa se cerceteze fiecare cuvant, fapta, traire si simtire ale acelora ce spun ca aduc si dau o informatie pozitiva. Cel ce cauta intotdeauna va gasi ce doreste, daca vrea cu adevarat, dar sa nu uite de valoarea constiintei sale,ce trebuie hranita doar cu Adevar.

Bibliografie:

1. Hentea, Calin, Propaganda fara frontiere, Editura

Nemira, Bucuresti, 2002;

2. Hentea, Calin, 150 de ani de razboi mediatic-Armata si presa

in timp de razboi, Editura Nemira, 2000;

3. Bliga,Vasile, Mass-media si.adevarul, Tribuna noastra

Nr 38 aprilie-mai 2003;

4. https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboi_mediatic