Aparitia sociologiei ca stiinta

Aparitia sociologiei ca stiinta.

Sociologia este una dintre stiintele care au aparut relativ tarziu in istoria culturii. Cei mai multi dintre istoricii sociologiei considera ca fondatorul ei ar fi ganditorul francez A. Comte (1798-1857), prin lucrarea Curs de filosofie pozitiva, desi este exprimata si opinia potrivit careia cei care au pus bazele stiintifice ar fi Th. Hobbes (1588-1679) in lucrarea Leviathan (1651), Montesquieu (1689-1755), in lucrarea Despre spiritul legilor (1748).

Daca anterior nu existase stiinta sociologica, aceasta nu inseamna ca problemele specifice ei nu interesau pe oameni, "caci realitatea trece inaintea stiintei si viata e mai puternica decat gandirea noastra; ea ne constrange, ne impune si chiar fara voie ne sileste sa ne indreptam atentia asupra ei" . Pana la "momentul A. Comte", problematica ce urma a fi redistribuita sociologiei fusese abordata in maniera pur speculativa de filosofia sociala, filosofia istoriei sau de stiinte sociale.

A. Comte este cel care foloseste pentru prima oara termenul de sociologie cu intelesul de stiinta a fenomenelor vietii sociale, in lucrarea Curs de filosofie pozitiva (vol. IV, lectia a 47-a), carte aparuta in 1839.

Provenita dintr-o insotire curioasa a unui termen latin - socius (tovaras, asociat) cu altul din limba greaca - logos (stiinta, teorie), noua formulare trebuia sa o inlocuiasca pe cea veche de "fizica sociala", folosita in linii mari pentru acelasi registru de probleme. Totusi, A. Comte nu este considerat fondatorul sociologiei ca stiinta numai pentru faptul de a fi atribuit noul nume, ci si pentru preocuparile lui de a evidentia domeniul de studiu al noii stiinte, locul detinut de ea in clasificarea stiintelor, raporturile dintre aspectele statice si cele dinamice din societate s.a.m.d.

Initial, A.Comte a desemnat studiile lui despre societate prin denumirea de "fizica sociala", pe care a preluat-o de la magistrul sau S. Simon. Deoarece acest termen era folosit concomitent si de belgianul Qutelet pentru a desemna utilizarea metodei statistice in cercetarea faptelor sociale, Comte decide: "consider ca trebuie sa indraznesc a folosi de acum inainte acest termen nou (sociologie- n.n.), echivalent expresiei mai vechi de fizica sociala, pentru a putea arata printr-un singur nume aceasta parte complementara filosofiei. care se refera la studiul pozitiv al totalitatii legilor fundamentale proprii fenomenelor sociale" .

Prin urmare, pentru Comte, fenomenele sociale pot fi cunoscute cu ajutorul filosofiei (iar "legea celor trei stadii" enuntata de el dovedeste aceasta) dar, mai ales, cu ajutorul sociologiei care desfasoara un demers de cunoastere a legilor ce guverneaza functionalitatea sociala, urmarind rezultatele raporturilor dintre real si himeric, util si ceea ce este de prisos, siguranta si nedumerire, constructiv si metafizic, relativ si absolut*. Ca specific sociologia are, potrivit fondatorului ei, orintarea spre real, constructiv, sigur, precis, relativ, eficient- adica spre ceea ce este concret si reprezentativ in cadrul societatii.

Termenul de sociologie, care in acceptiunea cea mai generala inseamna "stiinta despre societate" sau "stiinta despre viata sociala", a fost combatut vehement, insa fara succes: J. St. Mill (1803-1873) spunea despre el ca este "o barbarie", propunand in schimb denumirile de Caracteriologie si Etologie. In anul 1910, Ostwald incerca sa impuna pentru desemnarea aceleiasi stiinte despre societate conceptul de "Culturologie".

Spectacolul vietii sociale din prima jumatate a secolului al XIX-lea, inspiratia din experienta stiintelor naturii precum si creatiile antecedente din domeniul stiintelor despre om si societate (teoriile ganditorilor: Platon, Aristotel, J.J. Rousseau, Th. Hobbes, Montesquieu, S. Simon s.a.) au "fuzionat" pentru a propulsa noua stiinta sociala - sociologia.

Pentru unii teoreticieni, sociologia este nascuta din revolutia industriala care aduce in prim-plan fenomene sociale noi sau radicalizeaza altele mai vechi. Multe aspecte ale societatii precum supraproductia, marile descoperiri stiintifice, somajul, suprapopulatia, intensificarea urbanizarii, cresterea numarului miscarilor revolutionare, criminalitatea, alienarea etc. necesitau o abordare de pe pozitii stiintifice. Explicatiile filosofante - oricat ar fi fost ele de subtile, interesante, surprinzatoare - nu se mai dovedeau a fi eficiente in viata practica.