Viata in societate

Viata in societate

Persoana umana:

,,Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie si trebuie sa se comporte unele fata de altele in spiritul fraternitatii."

Desi membrii ai aceleiasi speci - Homo sapiens - oamenii se deosebesc intre ei. Fiecare om este unic, nu sunt 2 oameni identici pe Terra. Fiecare persoana este identica doar cu sine. Cuvantul persoana , in sens general, se refera la individul uman asa cum este el vazut de alte persoane cu care se afla in relatie. Filozofia si morala definesc persoana ca pe un individ uman capabil sa gandeasca rational si sa actioneze in concordanta cu valorile morale. Se face o dinstinctie intre persoana civila si persoana juritica. Azi termenul ,,persoana'' reprezinta omul ca entitate concreta, intr-un cadru social dat.

Termenul de personalitate, spre deosebire de cel de persoana, evidentiaza trasaturile esentiale ale omului. Orice om are personalitate proprie, diferentiata, distincta. In limbajul curent, personalitatea este sinonima cu o individualitate puternica, o persoana cu calitati si merite deosebite.

Starea civila inregistreaza:

nasterea (locul si data)

sexul

adoptarea unui nume si a unui prenume

legaturile de familie

casatoria

decesul

Actele care probeaza identitatea si starea civila a persoanei sunt:

certificatul de nastere

buletinul de identitate

pasaportul

legitimatia de elev(de serviciu)

permisul de conducere

carnetul de membru al unei organizatii, etc..

Demnitatea este o valoare morala care dainuie. Ea a fost promovata de toate societatile, de la cele antice pana la cele contemporane. Permisele demnitatii umane sunt libertatea si egalitatea sanselor. In concluzie, manifestarea demnitatii umanepresupune mai mult decat egalitatea in fata legii, ea presupune egalitatea sanselor tuturor oamenilor.

Asemanari si diferente intre oameni:

Abia atunci cand vom constientiza distanta infinita care exista intotdeauna intre 2 fiinte umane va fi posibila o convietuire minunata impreuna cu ceilalti. Terbuie sa iubim aceasta distanta care ne separa.."

Starea naturala a oamenilor este cea colectiva sau de grup. Intotdeauna omul a simtit nevoia unui aproape, a unui om (a celuilalt). De aceea se poate spune ca oamenii sunt fiinte sociale. Pe alta parte, fiecare persoana       este singulara, absolut unica, identica doar cu sine. Tocmai de aceea, orice relatie interumana trebuie sa se intemeieze pe recunoasterea diferentelor, a diversitatii persoanelor. Pentru ceilalti noi suntem, inainte de toate: mister, mirare, surpriza, intrebare permanenta. Ne deosebim de ei prin: infatisare, aptitudini, obiceiuri, cultura, opinii, pasiuni, interese, mod de a gandi, etc.

Ne orientam in viata dupa anumite valori. Putem alege diferite alternative in functie de valorile las care aderam, aceasta fiind diferite de la un individ la altul. Avem tendinta sa absolutizam sistemul nostru de valori, uitand ca valorile proprii sunt relative in timp si in spatiu. La aceste dificultati trebuie sa mai adaugam si fenomenele selectiei si ale intreprinderilor sau extrapolarilor: fiecare recompunere mesajul pe care il primeste din afara dupa crieterii diferite; unii retin ceea ce ii bucura, altii, dimpotriva, ceea ce se tem sa auda, altii, dimpotriva, ceea ce ii raneste; unii cred ca aud ceea ce ar vrea sa auda, altii ceea ce se tem sa auda. Privind in jurul nostru, constatam ca diferentele dintre oameni sunt legate nu numai de infatisare, obiceiuri , mod de a gandi, etc. Ele pot fi si diferente de sansa, de reusita in viata. Chiar daca oamenii sunt egali in fata legii, sansele lor de a se realiza, de a reusii nu sunt egale: unii se nasc in familii sarace, altii in familii bogate, unii se bucura de afectiunea si protectia ambilor parintii, altii sunt orfani, unii sunt sanatosi, altii handicapati, etc.

De multe ori diferentele dintre oameni dau nasterela neintelegeri, la conflicte. Conflictele sunt preferabile apatiei si indiferentei. Acestea sunt sterile si daunatoare.

Discriminarea este o forma de incalcare a dreptului de egalitate a sanselor, de afirmare si dezvoltare a personalitatii. Discriminarea este favorizata de urmatoarele situaii:

etnocentrismul

generalizarea propriei experiente de viata

dezvoltarea prejudecatilor

cunoasterea insuficienta a celorlalti

Discriminarea este practicata nu numai la indivizi, ci si de catre institutii, companii, scoli, spitale, organizatii guvernamentale.

Intr-o comunicare este complet ineficient sa dam vina pe lata persoana, sa evitam problema, sa tinem cont doar de sentimentele pesonale sau, intr-o discutie, sa intrerupem mereu interlocutorul.

Drepturile omului:

Drepturile omului reprezinta principalele conditii care permit fiecarei persoane sa-si dezvolte si sa-si foloseasca cat mai eficient calitatile: - fizice

intelectuale

socio-afective

morale

spirituale

Drepturile omului au un caracter universal; ele se refera la toate fintele umane de pe tot globul. Incalcarea drepturilor omului a constituit sursa unor mari conflicte sociale si politice, a violentelor dintre natiuni si in interiorul acestora. Drepturile omului nu constituie doar un sistem de norme juritice nationale si internationale, ci si un ansamblu complex de relatii normale in interiorul societatii. In viziunea UNESCO, natiunea de drepturi ale omului comporta 2 aspecte fundamentale:

aceste drepturi morale decurc din simplul fapt ca fiecare individ este o fiinta umana. Aceste drepturi garanteaza demnitatea fiacaruia.

exista drepturi legale, instituite conform regurilor, juritice in societate, atat pe plan national national cat si international.

Se vorbeste, astazi, de existenta a mai multor categorii de drepturi:

Drepturile civile si politice: - dreptul la viata

dreptul la demnitate si securitate

dreptul persoanei

dreptul la libertate

dreptul la gandire

dreptul la constiinta si expresie

Drepturile economice, sociale si culturale: - dreptul la bunastare

dreptul la munca

dreptul la educatie

dreptul la sanatate fizica si mentala

dreptul la cultura

Aceasta categorie de drepturi a aparut inca din secolul al XIX-lea.

Drepturile popearelor si solidaritatea: - dreptul la sanatate

dreptul minoritatilor

dreptul la dezvoltare

dreptul la un regim democratic

Aceasta categorie de drepturi s-a dezvoltat in anii 70.

Drepturile persoanelor vulnerabile: - dreptul la protectie contra tuturor formelor de agrasiune, neglijenta, cruzime, exploatare, discriminare

dreptul la sanatate fizica si mentala

dreptul la o educatie obligatorie si gratuita

Istoricul conceptiilor cu privire la drepturile omului incepe, dupa undele opinii, in secolul XVIII i.Cr.

Legea romana a secoleleor XII table stabilea drepturile cetateanului: - dreptul la proprietate

dreptul de a fi liber

dreptul la o judecata dreapta

dreptul de a-si alege conducatorii, de a protesta

dreptul la fericire

Declaratia drepturilor din Anglia prevedea ca oamenii nu pot fi privati de drepturile lor fundamentale.Declaratia Drepturilor Omului din Franta si Constitutia Americana au recunoscut ca oamenii nu se nasc egali.

In acest sens, foarte important este Actul final al Conferintei antisclavagiste de la Bruxelles, din 2 iulie 1890.

Dupa razboi, Organizatia Natiunilor Unite (ONU) si-a propus sa enunte prima declaratie a drepturilor omului care sa poata fi aplicata tuturor oameilor de pe Terra. Prima intalnire la care membrii acesteia si-au propus sa promoveze drepturile omului, a fost la San Francisco in 1945.

La 10 decembrie 1948, membrii ONU au adoptat Declaratia Universala a Drepturilor Omului

ONU nu poate obliga la respectarea principiilor Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, pentru ca actul are statut de declaratie.

OMUL-FIINTA SOCIALA

Grupurile sociale:

Orice grup social este alcatuit sin oameni (persoane), dar nu orice multime de indivizi, nu orice adunare de persoane formeaza un grup social. Acestea sunt gruputi sociale mici si numara de obicei intre 2 si 40 de membrii. In grupurile sociale mici persoanele care le alcatuiesc interactioneaza, colaboreaza, au legaturi reciproce. Membrii grupurilor mici au; fiecare atributii specifice, numite roluri sociale, iar in intreaga activitate a grupului se desfasoara, de regula, in vederea rezolvarii unor sarcini ( atingerii unor scopuri) si are la baza reguli (norme) si valori comune.

Rolul social consta in atributiile pe care le are o persoana in functie de locul pe care il acopera in cadrul unui grup.

Rolul social este ansamblul de comportamente pe care in mod legitim il asteapta ceilalti.

Asa cum individul reprezinta celula primara din care dse compun grupurile, tot asa grupul mic sta la baza alcatuirii grupurilor sociale mari.

Trasaturile de personalitate, cunostiintele si aptitudinile fiecarui membru al grupului constituie cele mai importante si mai de pret resurse ale grupului, iar functionarea lui, in sensul atingerii scopurilor dorite, depinde in mare masura si de posibilitatile oferite membriilor sai de a se exprima.

Mintiile creative, oamenii diferiti si deosebiti pot face ca grupul socila din care face parte sa progreseze. Tendintele de supunere oarba si de subordonare sunt, de asemenea, distructive pentru personalitate, dupa cum ignorarea, nerecunoasterea valorilor si normelor comunitare pot duce un grup la dizolvarea sa.

In cadrul grupului si intre grupuri se nasc o serie de relatii:

1. Cooperarea: adica coraborarea intre 2 sau mai multi membrii ai grupului pentru atingerea unui scop.
2. Solidaritatea: raportul de dependenta reciproca, existenta intre persoane. Acesta poate sa fie pe plan individual, national, international
3. Competitia: forma de interactiune intre persoane, grupuri, in scopul atingerii, unui anumit sens.
4. Conflictul: operatia deschisa luptei intre indivizi sau grupuri.