Societatile asiatice traditionale - Societatea indiana si Islamul

Societatile asiatice traditionale.

Mostenitoare ale unor civilizatii stravechi si implicit a unor structuri sociale aparent imuabile, societatile asiatice traditionale au cunoscut mutatii profunde dupa 1950. Cele doua modele esentiale ( indian si chinez, lasindu-l de o parte pe cel musulman ) sint sensibil diferite. Societatea indiana a cunoscut o lunga perioada coloniala si este supusa blocajului ce separa clasa restrinsa a industriasilor si administratorilor de masa rurala de peste 700 miln locuitori rurali. Cea chineza si-a pastrat independenta, cu riscul izolarii, si a fost puternic zguduita de ocupatia japoneza si instaurarea comunismului ce a eliminat practic societatea traditionala extrem de ierarhizata si birocratica inlocuind-o cu una comunitara, de masa, tot mai dependenta de modul de viata european ( l'asiatique e adevarat ).

Societatea indiana, se remarca prin maxima farimitare, geografica ( state, provincii, sate sau regiuni tribale ), etno-culturala ( 1600 limbi si dialecte ), structurala ( binecunoscutele caste - varna, brahmana, vaisya, shudra, harijani fiecare subdivizate la rindul lor ). Peste acestea totusi se suprapune hinduismul care este mai mult decit o religie, adaptabil oricarui strat social si oricaror diferente lingvistice sau rasiale fara a le reduce, dimpotriva intarind specificul local. Castele se suprapun adesea cu grupurile socio-profesionale ceea ce perpetueaza diferentele intre grupuri ( similar oarecum cu ceea ce se petrece in Africa). Vazute ca frine in calea modernizarii acestea au fost supuse unor transformari majore, pastrindu-si insa solidaritatea de grup sau erijindu-se in ierarhie sociala ( cazul parsilor, un grup redus de cca 80 mii indivizi, zoroastrieni refugiati din Iran in sec. VI, astazi alcatuind o casta de intreprinzatori si bancheri ce domina cea mai dezvoltata regiune a Indiei - Bombay ; similare sint si grupurile marwarilor -comercianti din Rajasthan ce controleaza afacerile in domeniu pe un spatiu ce depaseste frontierele spre Asia de SE sau cele alcatuite de marii proprietari funciari din cimpia Indogangetica, adesea de religeie musulmana si de intendentii lor, zamindarii a caror autoritate a faost intarita in perioda coloniala, astazi alcatuind clasa politico-administrativa dominanta in N - Uttar Pradesh, Bihar ). Acestia din urma de altfel apropie relatiile sociale din mediul rural de cele din Orientul Mijlociu, bazate pe combinatia dintre mica proprietate subzistentiala, taraneasca si cea latifundiara. Explozia demografica a impus o serie de reforme agrare, ca si incurajarea asociativitatii, mai bine inserate in NV ( Punjab, Haryana aici revolutia verde fiind o reusita ) unde solidaritatea comunitara e intarita de dependenta de agricultura irigata. Cu toate acestea mase imense de locuitori rurali ingroasa multimile mizerabile din slumsurile urbane, ca urmare a imposibilitatiii asigurarii subzistentei de pe micile loturi primite, cultivate cu mijloace primitive.

Societatea indiana este astfel foarte contrastanta. Mase imense traiesc la limitele subzistentei, amintind cele mai napastuite regiuni africane iar la polul opus o opulenta oligarhie financiar -industriala, secundar comerciala, occidentalizata este inserata complet la circuitele realitatilor postindustriale. O clasa de mijloc tot mai extinsa s-a conturat prin progresul alfabetizarii si reconsiderarea rolului femeii, aceasta mai ales in sudul dravidian, ceva mai ferit de influentele lumii musulmane si in unele zone cu pondere importanta in viata economica ( Bombay-Gujarat, Calcutta, Damodar, Delhi etc ). Problemele principale constau astazi in consolidarea unor disparitati regionale, mai putin evidente in trecut, ce constituie deja sursa unor separatisme - cel sikh din Punjab de ex.. Aceste disparitati nu sint numai de ordin economic ci si cultural, unele state mai ' avansate ' ating un grad de alfabetizare de 80-90 % ( Kerala, Goa , in SV ), mult superior mediei care nu depaseste 50 %, aceasta reflectindu-se si in gradul de ocupare a fortei de munca feminine, in diminuarea indicatorilor demografici ( tot in SV acestia sint foarte apropiati de cei inregistraiti in cele mai avansate tari ale lumii a treia ).

Societatea chineza este sensibil diferita. In ansamblu este ordonata cu toate seismele politice mentionate. Societatea rurala traditionala, fondata pe familie si pe relatiile de tip feudal ce opuneau masele comunitare, proprietarilor de teren si comerciantilor a constituit baza 'revolutiei ' Marsului Lung , favorizata si de unitatea remarcabila a civilizatiei chineze, cu exceptia marginilor muntoase sau desertice din jumatatea vestica unde s-a impus cu forta. Tema de baza a revolutiei a constituit-o mobilizarea ' capitalului fortei de munca ' prin inregimentarea egalitara in programele de dezvoltare tehnico-materiala ( de la 'marele salt inainte ' la 'revolutia culturala ' maoista ). Cele citeva decenii de ' revolutie ' continua au avut darul sa distruga din temelii structurile anterioare creind noi comportamente colective ce fac din societatea chineza una din cele mai unitare din lume. A ramas nealterat insa spiritul societatii chineze, bazat pe solidaritate, tenacitate si respectarea ordinii legilor naturale si umane. Justificate moral de catre Confucius aceste baze au fost dublate de Mao cu disciplina politica a unei societati egalitare, unde ierarhia este ecxlusiv cu caracter tehnocratic si politic. Solidaritatea s-a dovedit mai putin eficace in cooperativizarea agriculturii, insa a gasit un cadru extrem de favorabil in ' comunele populare', unitati de activitate complexa in care fiecare individ isi gaseste locul in functie de posibilitatile si gusturile lui ( teoretic ). Activitatile agricole, industriale si de servicii sint strins legate printr-un sistem de schimb si compensatii reciproce.

O coordonata noua a societatii chineze o constituie orasul, asociat dezvoltarii industriale, ce a creat noi straturi sociale ( proletariatul industrial, intelectualitatea ). Aceasta mai ales in contextul liberalizarii economice de dupa 1980, manifestata pe litoralul sud-estic in mod deosebit. Se coaguleaza aici embrionar noul model chinez de societate, ale carui fundamente confucianiste ramin aproape nealterate alaturi de asumarea unor libertati si responsabilitati individuale capabile sa conduca China spre statutul de ' cea mai mare putere economica si politica '. Aceasta coordonata introduce insa, ca si in India, clivajul intre regiunile costiere tot mai prospere si cele interioare, in care structurile constituite in anii ' 50 devin tot mai ineficiente. De modul in care chinezii vor reusi eliminarea acestui diferential economic ( si tot mai mult cultural ) depinde succesul noului model mentionat mai sus. Deloc neglijabile vor fi consecintele politicii denataliste, care se vor exprima prin imbatrinirea accentuata a populatiei in deceniile urmatoare.

Islamul, este nu numai o religie ci si un model social, dinamic si extrem de stabil, adaptindu-se la conditii socio-culturale diverse, asimilindu-le sau asimilindu-se acestora. Constituind azi cea mai numeroasa comunitate confesionala ( aproape 1,3 mld persoane ) nu ese lipsita totusi de diferentieri, de la cele legate de rit ( siit, sunit, ismaelit etc ) sau de contextul cultural in care se integreaza ( islamul Africii Negre, al Insulindei sau cel chinez ori vest-european ). Baza islamului, Coranul impune comunitatii acelasi ritm si mod de viata, avind in centru moscheea si madrasa. Societate esential urbana, Islamul se remarca astazi prin vigoarea cu care opune rezistenta modelelor sociale ' occidentale '. Imaginea cea mai fidela a societatilor islamice se regaseste in aria de origine, Orientul Mijlociu.

Bazata pe solidaritate, mai ales atunci cind intervin influente externe, dar strict ierarhizata, fara a crea structuri rigide precum cele din India, societatea de tip islamic cunoaste dupa 1920, succesive ajustari, mai ales acolo unde contactul cu Europa este mai intens ( Turcia, Tunisia, Egipt ). ' Dar ' ul Islam'-ul de altadata este astfel tot mai mult patruns de curentele de idei si modurile de viata din ' Dar ' al Gharb '. Dualismul nascut astfel intre fortele traditionaliste si curentele tehnocratice constituie problema principala, fie ca e vorba de societatea turca ( cu 70 de ani de experienta laica, insuficienti pentru a inlatura ascensiunea unor forte islamiste ) sau de cea saudita in care Islamul constituie unicul cadru juridic al vietii sociale ( dar unde curente reformiste se fac tot mai simtite, pe linia emanciparii femeii a abolirii unor privilegii si a adoptarii unei constitutii mai conforme punerii in valoare a petrodolarilor ). Evenimente precum instaurarea regimului ayatollahilor in Iran, sau mai recent razboiul civil latent din Algeria sint simptome ale acestui dualism.

La nivelul clasei mijlocii ( tehnocrati, intelectualitate ) se manifesta o dorinta acuta de apropiere fata de modelele europene, sau americane, urmare a evolutiei mentalitatilor sau mai degraba unui proces de reconsiderare a propriului rol si loc in dinamica societaiti globale. De altfel nu diferentele au opus Islamul si lumea crestina, ambele izvorind din acelasi arhetip social constituit in jurul Marii Mediterane din antichitatea timpurie, ci neincrederea si afisarea unei false superioritati de o parte si de alta. O posibila convergenta spre un nou model euromediteranean nu este exclusa, date fiind relatiile tot mai strinse din aceasta arie. La celalalt pol al lumii islamice, in Asia de SE, convergenta spre un model unitar, bazat de altfel pe un subasment rasial si cultural comun este vizibila. Pericolul 'integrismului ' este mai degraba un refuz al societatilor occidentale de a trece de ' partea cealalta a oglinzii ', de a intelege sensurile si simbolurile unor societati aflate prea multa vreme in defensiva, derutate de decalajul economic crescind. Problemele puse de explozia demografica, acut resimtita in aceste tari confruntate cu 'foamea de pamint agricol' constituie un factor suplimentar de risc, capabil sa puna in discutie tendintele expuse, sa le dirijeze spre autarhie si xenofobie, contrare de altfel principiilor de baza ale Islamului (toleranta, djihad -cu sensul literal de avint, elan ). Acumularea unor riscuri in imediata vecinatate a Europei nu poate lasa acest continent indiferent. Recentele tulburari din Algeria cunosc o extindere si un impact la fel de marcat in Franta de ex.. Conditionarile reciproce nu ar trebui sa mearga insa pe linia impunerii unilaterale a unor norme considerate a fi universale (democratie, drepturi si libertati individuale etc. ). Unele din angoasele ce macina structurile societatilor occidentale si-ar putea gasi solutia si in experienta milenara a unor modele sociale ce si-au dovedit eficienta macar o data in decursul istoriei. Deruta in care se afla multe societati ' in tranzitie' ( vazute din vest, toate societatile sint in tranzitie, spre modelele lor sociale si economice evident ) se subscrie aceluiasi context, al impunerii unor evaluari si masuri specifice unui cadru uman particular. In aceasta ordine de idei rivna cu care guvernanti de ieri sau de azi incearca sa aplice (macar verbal) la realitatile romanesti etaloane occidentale este mai mult decit absurda. Dincolo de eficienta unor mecanisme economice sau sociale se afla fundamente specifice care nu pot fi substituite experientei particulare romanesti. Aceasta merita evaluata pentru a extrage acele elemente compatibile cu necesitatea ancorarii in societatea celui de-al treilea val altfel exista riscul scufundarii complete in neantul istoriei.