Solidaritatea familiala - efect al suportului afectiv al membrilor sai

Solidaritatea familiala - efect al suportului afectiv al membrilor sai

Pentru fiecare om familia reprezinta un univers inconfundabil de care se leaga strans nasterea, cresterea si dezvoltarea personalitatii, mediul in care invata sa articuleze sunete, se decodifica primele semne si simboluri ale vietii. Familia este mediul socio-afectiv unic in care individul se pregateste pentru confruntarea cu viata, cu munca, cu greutatile si obstacolele inerente ascensiunii sale, cadrul protector specific. (M. Voinea, 1996)

Functia de solidaritate asigura unitatea, intimitatea, coeziunea, trairea grupului. Conditia de baza a coeziunii grupului o constituie convergenta actiunii tuturor membrilor in realizarea unui scop comun. Aceasta functie este fundamentala pentru bunul mers al grupului deoarece:

asigura indivizilor securitate emotionala, incredere, spijin, protectie - cadru necesar formarii personalitatii;

orice dereglare in aceasta functie duce la subminarea grupului, antreneaza perturbari in celelalte functii, reprezinta un indiciu al dezagregarii familiei. (M.Voinea, 1996)

Solidaritatea familiala nu este un dat; ea se constituie, se perfectioneaza in procesul firesc al vietii de familie, prin efortul comun al partenerilor, prin concesiile si ajustarile reciproce ale acestora.

Putem aprecia ca manifestarea solidaritatii si unitatii familiale incepe inca din familiile de origine ale partenerilor, prin modul in care au fost pregatiti, orientati spre intelegerea celuilalt, prin socializarea primara si cea anticipativa.      Unitatea si solidaritatea casatoriei depind de motivatia casatoriei, de intensitatea si trainicia sentimentelor dintre parteneri.

Dragostea - sentiment complex, cu mare incarcatura emotionala - constituie piatra de temelie a familiei si de incercare a sotilor in diverse imprejurari si evenimente importante. Fiind un proces solidaritatea cunoaste momente de regres, de disfunctionalitate, de dezagregare a familiei.

Solidaritatea familiala se bazeaza atat pe relatia conjugala, cat si pe relatia parinti copii. (M.Voinea, 1996)

Relatia conjugala este o relatie de intimitate intre parteneri, fundamentala in realizarea coeziunii si solidaritatii familiale. Psihologii considera ca nu exista nici o alta intimitate atat de pretioasa sau de recompensata ca cea care poate fi exprimata in casnicie.

Intimitaea relatiei conjugale realizata prin impletirea unor gesturi si actiuni a unor semne de comunicare specifice, intemeiate pe sentimente, norme , valori si aspiratii comune are o semnificatie exceptionala.

Varietatea acestor manifestari cuprinde o gama larga: de la atingerea fizica de natura afectiva, nonsexuala, la sentimente impartasite, comunicare deschisa, onesta, armonie intelectuala si spirituala, apreciere receptiva fata de reactiile fizice si emotionale ale partenerului, placeri sexuale impartasite cu dragoste, la responsabilitati si griji comune, incredere statornica. Intimitatea cuplului nu se formeaza imediat si fara obstacole.

O relatie conjugala intima de lunga durata nu este rezultatul involuntar al emotiilor trecatoare, ci creatia timpului si vointa partenerilor. Ea implica atat relatia fizica de intimitate , cat si pe cea emotionala care necesita timp, acomodare, responsabilitati comune. (C. Dimitriu, 1973)

Solidaritatea parinti - copii se bazeaza pe rudenie, pe "vocea sangelui" care leaga puternic ascendentii de descendenti conferindu-le afinitati si caracteristici specifice.

Complexitatea rudeniei face ca urmasii unui cuplu -frati si surori intre ei - sa fie puternic legati prin ascendenta lor comuna care-i va marca toata viata. Prezenta si permanenta rudeniei in relatiile parinti - copii, frati - surori determina o serie de reguli morale privind interdictia relatiilor sexuale, drepturi si obligatii de ajutor reciproc si cooperare.

Solidaritatea familiala presupune si relatia parentala, solidaritatea dintre generatii, responsabilitatile parintilor fata de copii, preocuparea fata de bolnavi si varstnici.

Solidaritatea familiala realizata pe un fond prin excelenta afectiv face ca acest grup sa fie incofundabil prin functionalitatea sa, prin valorile promovate, prin relatiile "face to face" ale membrilor sai. Lipsa sau carenta solidaritatii antreneaza efecte negative asupra celorlalte functii, conducand la disolutia grupului. (M. Voinea, 1996)

Putem spune ca armonia familiala este un factor educativ de mare importanta, pentru ca apare ca izvor de coerenta, de stabilitate seninatate si deoarece constituie un exemlu de solidaritate umana. In viata curenta armonia familiala se constiuie treptat, din neintelegeri si revizuiri continuie, dar ea se consolideaza in forme tot mai largi si mai consistente de solidaritate.

Ea este o cucerire vesnic innoita care presupune prezenta membrilor familiei, petrecerea unui timp impreuna. (C. Dimitriu, 1973) Desi multi oameni au stranse relatii de prietenie care le ofera suport emotional, membrii familiei in general joaca un rol mai mare in acest domeniu. Cei mai multi oameni simt o legatura particulara cu membrii familiei care se deosebeste de ce percep in orice alta legatura sociala. Ea da adultilor suportul emotional necesar de care au nevoie ca sa functioneze intr-o lume depersonalizata.

In concluzie, putem spune ca una din functiile familiei care a devenit mai semnificativa ca in trecut este functia afectiva.

Astfel, familia devine mai putin importanta ca unitate economica, in schimb iubirea romantica dintre soti si atasamentul emotional dintre membrii familiei are astazi mai mare importanta, astfel ca, in general, functia afectiva a familiei primeste un accent in plus." (M. Agabrian, 1999, pg. 227)