Teorii generale ale mobilitatii sociale

Teorii generale ale mobilitatii sociale.

In "Mobilitatea", Mohamed Cherkaoui (apud R.Boudon coord., 1992/1997, 210-213) distinge doua grupe de teorii care incearca sa explice efectele mobilitatii sociale asupra comportamentelor indivizilor.

1)- Teoria aculturatiei sau socializarii-resocializarii propusa de P.Blau (1956) are ca punct de plecare ipoteza potrivit careia, copilul invata in sanul familiei moduri de a percepe, simti, gandi, pe scurt, atitudini si comportamente comune indivizilor apartinand aceleiasi clase sociale. Daca, in cursul vietii sale, el isi schimba statutul, va fi pus in situatia de a-si modifica aceste atitudini invatate pentru a le face mai compatibile cu cele ale indivizilor ce apartin statutului la care acceda. In consecinta, subliniaza Blau, resocializarea este o consecinta a mobilitatii pe care individul o traieste.

2)- Al doilea tip de teorii propus de Cherkaoui este cel in care mobilitatea are efect asupra comportamentului, ireductibil la efectele clasei de origine si clasei de destinatie. Mobilitatea, spune Cherkaoui, poate duce "fie la un hiperconformism al atitudinilor mobililor fata de normele de comportament ale clasei de destinatie, fie la o izolare sociala ce exprima tensiunile contradictorii dintre valorile clasei de origine si cele ale clasei de destinatie" (p.213). In cel de-al doilea caz, al izolarii sociale, "mobilul" (adica persoana care urmeaza sa treaca de la o clasa sociala la alta) asista la dezorganizarea relatiilor sale sociale cu indivizii din grupul de origine, fara sa fie insa, in felul acesta, integrat in clasa de destinatie. "Una din consecintele posibile ale dezorganizarii sociale este extremismul comportamentelor, descrise adesea in literatura sociologica si psihologica : frustrarea, angajarea in miscari extremiste de dreapta sau de stanga, sau, pur si simplu, o retragere care se poate exprima printr-un foarte puternic absenteism" (ibidem).

In cazul hiperconformismului, mobilul va imita la modul caricatural comportamentul membrilor grupului de destinatie, aratand ca resocializarea sa e reusita in conformitate cu normele noii sale clase de apartenenta, precum si gratitudinea fata de cei care ii acorda o ospitalitate generoasa. Cherkaoui distinge doua tipuri de hiperconformism. "Hiperconformismul simetric "se caracterizeaza printr-o similitudine a comportamentelor mobililor ascendenti si ale mobililor descendenti : cele doua tipuri de mobili adopta orientarile respective ale clasei lor de destinatie". Hiperconformismul unidirectional, "este cazul in care un grup (mobilii ascendenti sau mobilii descendenti) adopta comportamentele clasei de destinatie, celalalt grup comportandu-se in conformitate cu modelul de aculturatie".