Aparitia, evolutia si avantajele utilizarii cardurilor

Aparitia, evolutia si avantajele utilizarii cardurilor

1.1. Premisele aparitiei si dezvoltarii cardurilor de catre societatile bancare

Premisele operatiunilor bancare apar cu 2000 de ani i.e.n. in Mesopotamia , dezvoltarea acestora impunand si aparitia unor reglementari. Astfel Hammurabi , regele Babilonului intre 1955-1913 i.e.n. a intocmit un cod ce stabilea dobanzile si conditiona acordarea de imprumuturi de controlul prealabil al functionarilor regali.

Adevarata nastere a bancilor este legata de aparitia monedei batute (secolul al VII-lea i.e.n. favorizata de dezvoltarea comertului. O serie de popoare civilizate din antichitate precum asirienii, fenicienii, egiptenii iar mai tarziu grecii si romanii efectuau schimbul de monede confectionate din metale pretioase.

Acordarea imprumuturilor se baza pe existenta unor "depozite" administrate de temple care de-a lungul secolelor acumuleaza bogatii imense. Templele fructificau depozitele primite acordand credite cu dobanzi foarte mari, iar in caz de nerambursare ii urmareau pe cei rai platnici confiscandu-le bunurile imobile.

Scrierea a permis dezvoltarea unei functii importante si anume "tinerea conturilor clientilor. Tot atunci se efectueaza primele operatiuni prin viramente dintr-un cont in altul.

Renasterea activitatii economice si implicit a comertului in secolele XI-XV a impulsionat si activitatea bancara, favorizand evolutia tehnicilor bancare. Remarcabila este aparitia cambiei in secolul al XIV-lea, initial aceasta avand doar rol de reglementare internationala, nu si de credit.

Dezvoltarea spectaculoasa a bancilor incepand cu secolul al XX-lea a avut la baza, in primul rand, evolutia mijloacelor de plata: treptat locul monedei metalice a fost preluat de moneda fiduciara, care cu timpul a fost si ea inlocuita de moneda scripturala, iar in al doilea rand evolutia instrumentelor de plata precum : ordinul de plata, cecul si cardurile de plata. Acestea din urma avand o evolutie uimitoare mai ales in a doua jumatate a secolului XX.

Prezentarea foarte precisa a originii cardurilor se constituie intr-o misiune foarte dificila. Totusi este unanim acceptat ca S.U.A. a fost leaganul aparitiei lor.

Anul 1914 reprezinta data de nastere a primului card, ca simbol al unei relatii intre o entitate comerciala si un client. In acel an GENERAL PETROLEUM CORPORATION OF CALIFORNIA emite un card de credit pentru functionarii sai si cativa clienti selectionati cu grija. Cardul emis se prezenta sub forma unei placute metalice pe care erau inregistrate  informatii referitoare la fiecare client ce dispunea de o linie de credit.

In acelasi an (1914) WESTERN UNION a inmatriculat o astfel de placuta metalica clientelei sale celei mai fidele, iar in 1915 compania TELEGRAFICA emitea placute destinate sa-i identifice pe principalii sai clienti si sa autentifice telegramele lor. In anii urmatori mai multe companii aeriene si magazine si-au lansat propriile lor carduri.

In anul 1947 Flatbush National Bank si-a lansat propriul card limitat la proprii clienti.

Cardurile pentru tranzactii financiare, conventionale, din plastic, au aparut masiv incepand cu anul 1950.Ele au fost introduse de liniile aeriene, de banci si in turism si se prezentau sub forma unor cartele ce aveau stantate in relief o serie de caractere. Cardurile erau utilizate cu ajutorul unui dispozitiv mecanic, numit zip-zap sau imprinter, pentru a imprima pe un formular de hartie numele emitentului cartelei si numarul de cont al clientului.

In anul 1953 aproape 100 de banci in special de dimensiuni mici, au emis carduri convinse fiind ca prin comisioanele incasate vor avea o sursa de profit. Ulterior, multe dintre aceste banci au abandonat aceasta idee care s-a dovedit putin rentabila din cauza volumului insuficient al tranzactiilor.

In ciuda pierderilor insemnate si a costului ridicat al lansarii, doua banci au continuat sa aplice sistemul folosirii cardurilor: CHASE MANHATTAN din New York si Bank of America in California. Aceasta din urma a lansat in 1959 cardul Bank Americard devenit mai tarziu cardul VISA .

Dezvoltarea internationala a cardului a avut la origine crearea in 1974 a unei organizatii internationale IBANCO care a adoptat in 1977 numele de Visa International MasterCard.

In 1969 numele de Master Charge a devenit MasterCard ca urmare a gruparii a unui numar de sapte banci sub numele de Interbank Card Association si a devenit , alaturi de Visa a doua mare societate de carduri bancare. 

Reforma economiei romanesti dupa 1989 a vizat si sistemul bancar national, introducerea unor relatii specifice in cadrul acestuia, fiind considerat vital datorita rolului pe care acesta il are in cadrul economiei.

Reforma sistemului bancar romanesc a avut mai multe coordonate, dintre care importante sunt urmatoarele:

a. organizarea sistemului bancar pe doua nivele: model specific tarilor cu economie de piata, pe primul nivel situandu-se banca centrala (Banca Nationala a Romaniei), care coordoneaza intregul sistem si reglementeaza activitatea bancara, adica bancile comerciale care lucreaza direct cu titularii de cont, prestand pentru acestia diferite servicii si operatiuni bancare;

b. restructurarea bancilor existente pana in 1990, paralel cu cresterea dimensiunilor sistemului bancar romanesc ca urmare a infiintarii unor noi societati bancare cu capital privat, de stat sau strain. Aceasta directie sau coordonata de reforma a sistemului bancar romanesc a avut drept consecinta, pe de-o parte, demonopolizarea sistemului bancar romanesc, piata atat cat exista impartindu-se la un numar in crestere de agenti bancari, iar pe de alta parte o reducere corespunzatoare a rolului statului in activitatea bancara;

c. schimbarea radicala a rolului bancilor in societate in general si in economie in special. Bancile devin din centre care redistribuiesc in societate resursele in vederea infaptuirii "planului national unic de dezvoltare economico-sociala", rol avut de aceste institutii in economia socialista, adevarate computere care optimizeaza alocarea rationala a resurselor financiare ale societatii, criteriile de eficienta economica fiind in permanenta prezente in acest proces. Urmare a acestui aspect rolul creditului si al dobanzii cresc, acestea devenind adevarate parghii economice in realizarea procesului de alocare eficienta a resurselor;

d. transformari semnificative la nivelul serviciilor si produselor oferite de bancile comerciale clientelei. Bancile comerciale romanesti si-au largit activele, plasamentele sub forma de credite sau titluri, si-au extins sursele din care isi colecteaza fonduri, furnizorii de fonduri fiind atat firmele cat si populatia. Aceasta deschidere a bancilor catre nevoile agentilor economici a fost insotita si de deschiderea societatilor bancare catre o serie de segmente de piata cum ar fi populatia sau firmele private, care inainte de 1990 nu puteau avea relatii cu bancile, fie ca urmare a unei superspecializari (populatia avea relatii de natura bancara numai cu CEC-ul), fie ca urmare a inexistentei acestei categorii de intreprinderi.

Unul din elementele de baza care se remarca in cadrul bancilor comerciale este constituit de rolul special al bancilor in furnizarea serviciilor de plati.

Institutiile bancare sunt in masura sa furnizeze acest tip de servicii deoarece o componenta fundamentala a activitatii lor o constituie mentinerea si operarea in evidenta lor a conturilor de decontare ale persoanelor angajate in activitatea economica.

Cauzele pentru care agentii economici non-bancari prefera sa accepte, ca mijloc de decontare, numai creante asupra bancilor comerciale sunt multiple:

in primul rand aceste creante sunt lichide, prin acestea intelegandu-se faptul ca ele pot fi transferate aproape imediat, la intreaga lor valoare, in conditiile unei mai facile monitorizari a calitatii lor creditoare prin comparatie cu calitatea creantelor asupra institutiilor non-bancare.

in al doilea rand, in legatura cu rolul fundamental al bancilor au fost create  si dezvoltate mai multe tipuri de sisteme de protectie a economiei fata de eventualele efecte adverse ale falimentului uneia dintre aceste institutii.

In cadrul categoriei sistemelor de protectie sunt incluse schemele de asigurare a depozitelor, supravegherea bancara precum si facilitatile de imprumutator de ultima instanta aferente bancilor centrale.

in al treilea rand, bancile pot furniza in corelatie cu serviciile de plati standard si servicii de creditare care sprijina efectuarea transferurilor de fonduri.

Oferind astfel de servicii de creditare atat clientilor lor, cat si una alteia, bancile intermediaza descarcarea de obligatiile de plata chiar si in conditiile in care platitorul nu dispune la scadenta, in contul sau, de disponibilitatile banesti necesare executarii instructiunii de plata emisa de el.

Reforma sistemului bancar romanesc s-a desfasurat si la nivelul operatiilor efectuate de bancile comerciale. Astfel, circuitul si decontarea platilor fara numerar din economie, decizia de creditare, introducerea moneticii moderne sunt doar cateva din operatiile bancare care au suferit restructurari evidente sau au fost adoptate de catre societatile bancare romanesti. Aceste elemente au insemnatate deosebita pentru bancile romanesti. Astfel ele, pe de-o parte, presupun o consolidare a veniturilor bancilor, iar pe de alta parte, sunt cauze ce influenteaza dezvoltarea economiei romanesti.

1.2. Cartela fizica. Dimensiuni. Materiale folosite

"Suportul din plastic al noilor mijloace de plata electronice trebuie sa raspunda unor caracteristici speciale:

Materialul -cardul trebuie sa fie din PVC ,PVCA sau dintr-un material ce prezinta caracteristici de exploatare cel putin echivalente cu poliesterul sau polietilena ;

Rezistenta la deformare -suportul cardului trebuie sa permita deformarile (indoiri si nu plieri) care se produc in cursul folosirii normale in cadrul unui dispozitiv de citire, sau de imprimare fara sa prejudicieze functionarea cardului;

Rigiditatea -o prea mare rigiditate ar face cardul impropriu pentru o folosire normala. "

Grosimea cartelei s-a stabilit in functie de echipamentele de imprimare folosite in industrie.

Materialul plastic din care este confectionata cartela trebuie sa se inmoaie la temperatura de 50 grade Celsius. Acest lucru permite ca dispozitivul de stantare sa creeze pe card caractere in relief.

"Dimensiunile cardurilor fac obiectul unei standardizari internationale in acest domeniu (standardul ISO 2894) : formatul retinut este de 86 X 54 X 0,76 milimetri cu tolerante reduse."[1] Tehnologia folosita pentru aceste mijloace de plata electronice determina caracteristicile lor functionale si de stocare precum si gradul de securitate oferit.

1.3. Avantajele utilizarii cardului

Motivele pentru care cardul a cunoscut o dezvoltare fenomenala intr-o perioada  atat de scurta pot fi analizate din urmatoarele puncte de vedere:

din punctul de vedere al detinatorilor de carduri;

din punctul de vedere al comerciantilor;

din punctul de vedere al bancilor.

1.3.1. Detinatorii de carduri

La inceput ,institutiile financiare emitente de credit-carduri s-au confruntat cu o problema deosebit de importanta si anume aceea ca nu stiau ce segment de piata sa abordeze cu prioritate in emiterea cardurilor:

-cel al comerciantilor -astfel incat detinatorii sa poata utiliza cardul in cat mai multe locuri;

-cel al detinatorilor -astfel incat mai multi comercianti sa doreasca sa accepte cardurile.

Multe banci au atacat ambele segmente in egala masura dar s-a dovedit ulterior ca tactica cea mai buna era atragerea comerciantilor in acceptarea cardurilor. Astfel, consumatorii (potentiali detinatori de carduri) puteau observa din ce in ce mai multe locuri unde-si puteau folosi cardurile.

Tocmai usurinta in utilizare a asigurat succesul imediat al cardurilor. Bancile au promovat ideea usurintei in utilizare atragand atentia asupra faptului ca nu mai era nevoie ca detinatorii de carduri sa poarte asupra lor sume insemnate de numerar, nu mai apareau probleme ivite in utilizarea cecurilor, nu exista nici o dificultate in achizitionarea de bunuri si servicii, iar cardurile erau acceptate de foarte multi comercianti. In plus, cardul bancar asigura obtinerea instantanee de credite. Acest aspect este foarte convenabil pentru acei consumatori care nu dispun de sumele necesare sau nu doresc sa achizitioneze anumite produse din fonduri proprii. Creditele obtinute automat prin utilizarea cardului puteau fi rambursate intr-o singura rata la scadenta stabilita, sau in rate lunare flexibile. Pentru prima data in istoria bancara, clientii bancilor puteau obtine credite fara sa mai completeze cereri de credite chiar daca se aflau in alta localitate.

Detinatorilor de carduri le convenea sa utilizeze cardul deoarece obligatia de a achita efectiv bunurile si serviciile achizitionate era amanata cu aproape o luna. Chiar daca detinatorul de card ar fi avut disponibilitatile necesare achitarii in intregime a soldului, extrasul de cont lunar era primit dupa efectuarea achizitiilor. Pana in ziua de astazi peste 70% din detinatorii de carduri nu platesc in intregime soldul din conturile lor si utilizeaza creditul de tip "revolving" .

Urmarirea efectuarii platilor este simplificata. In momentul efectuarii achizitiei se inmana detinatorului de card o chitanta. Cand banca trimitea extrasul de cont detinatorului de card atasa si chitantele originale de la comerciant. Comparand cele doua chitante se putea confirma suma datorata bancii. In prezent insa, toate tranzactiile sunt tiparite pe extrasul de cont in ordine cronologica si chitantele de la comerciant nu se mai trimit detinatorului de card de catre banca, ci se inmaneaza direct cu ocazia achizitiei.

Pe scurt, detinatorii de carduri sunt atrasi de :

-usurinta  de utilizare a credit- cardurilor;

-faptul ca pot obtine credit imediat in cazurile in care acestia nu doresc sa-si utilizeze propriile fonduri;

-sumele cheltuite se pot urmari cu usurinta la sfarsitul lunii si astfel se poate verifica extrasul de cont trimis de banca;

-numarul comerciantilor care accepta cardurile este intr-o continua crestere.

1.3.2.Comerciantii

Din punctul de vedere al comerciantilor cardurile reprezentau anumite avantaje si anume:

vanzarile se puteau autoriza cu usurinta .Procedura a fost si este relativ simpla: daca numarul de card nu aparea pe lista "neagra" a comerciantului(lista cardurilor furate sau pierdute -lista care se afla la comerciant) si valoarea tranzactiei se incadra sub limita de autorizare stabilita, atunci achizitia detinatorului de card era considerata valida. In cazul in care valoarea tranzactiei depasea limita de autorizare admisa de banca, comerciantul lua legatura telefonic cu centrul de autorizare al bancii pentru a valida tranzactia. Prin aceasta procedura simpla comerciantii nu erau supusi riscului inexistentei de fonduri sau a validitatii cardurilor. Comerciantul nu mai trebuia sa urmareasca direct rau platnicii; prin simpla aplicare a procedurii de mai sus comerciantilor li se plateau sumele cuvenite de catre banca in momentul in care acestia depuneau la banca chitantele in original.

cresterea volumului vanzarilor comerciantilor. Bancile si asociatiile nationale emitente de carduri au cheltuit sume insemnate de bani pentru publicitatea si directionarea posesorilor de carduri catre puncte de vanzare ce afisau autocolante cu insemnele bancii (marca). Astfel, cu cat erau emise mai multe carduri cu atat erau mai frecventati mai mult acesti comercianti. Odata cu cresterea numarului detinatorilor de carduri, comerciantii au inceput sa accepte mai multe marci de carduri, contribuind astfel la cresterea volumului vanzarilor. Comerciantii agreau cardurile si pentru faptul ca detinatorii acestora faceau achizitii mult mai mari decat ar fi facut in numerar.

gestionarea achizitiilor efectuate pe credit era aproape imposibila pentru micii comercianti. Acest lucru se datora faptului ca era foarte greu sa se puna bazele unui sistem de vanzari pe credit de consum acordat de comercianti (marfa in rate), iar daca acest lucru se realiza, gestionarea sa era foarte costisitoare pentru comerciant.

Orice comerciant care accepta carduri putea sa vanda pe credit oricarui consumator care folosea carduri. Comerciantul nu trebuia sa analizeze solvabilitatea clientului. Pentru faptul ca aceasta dilema era rezolvata pentru comercianti solutia fiind cardul, foarte multi comercianti au acceptat aceasta solutie. Rezultatul imediat al acceptarii cardurilor de catre comercianti a fost sporirea volumului vanzarilor. Singurul aspect care i-a impiedicat pe unii comercianti sa accepte carduri a fost plata comisionului bancar pentru serviciile oferite in momentul acceptarii cardurilor, intrucat  acest comision reprezenta un anumit procent din valoare achizitiilor.

1.3.3. Bancile

Si pentru bancile care ofereau carduri clientilor lor existau anumite avantaje:

sporeau veniturile bancii din dobanzile platite de detinatorii de carduri la creditele obtinute. La inceput ceea ce atragea era linia de credit revolving asociata cardurilor. Prin linia de credit revolving clientul putea imprumuta din nou fara a fi nevoit sa mearga la banca pentru a completa o noua cerere de imprumut. Atata timp cat suma imprumutata nu depasea plafonul de creditare stabilit, adica suma totala in dolari pe care banca o punea la dispozitia clientului-detinatorul de card se putea imprumuta continuu si putea rambursa sumele la scadente lunare. Veniturile bancilor sporeau cu dobanda incasata de la clientii care imprumutau banii si care ii rambursau in transe lunare la scadenta platind de asemenea o dobanda.

sporeau veniturile bancii din comisioanele platite de comercianti. Comerciantii plateau comisioane bancii pentru prestarea serviciilor de prelucrare si decontare a tranzactiilor cu carduri.

sporeau veniturile bancii din depozitele depuse de comercianti la banci. Lista cu chitante a comerciantului era considerata drept un depozit. Deci, banii obtinuti din achizitiile clientilor cu ajutorul cardului generau noi depozite pentru banca, iar aceste sume la randul lor deveneau noi surse de creditare.

atragerea de noi clienti care nu traiau in apropierea bancilor. In mod obisnuit oamenii alegeau banca unde isi efectuau tranzactiile in functie de vecinatatea acesteia fata de domiciliul sau locul lor de munca. Prin aparitia cardurilor pozitia bancii fata de client nu mai conta.

detinatorii de carduri erau potentiali clienti si pentru alte produse bancare. Deoarece acesti noi clienti erau atrasi si din zone geografice diferite, la care bancile nu ar fi avut acces in trecut, acestea au incercat sa profite de extinderea pietei lor, stabilind cu acesti clienti si altfel de relatii decat cele create de carduri. Altfel spus, multe banci au incercat cu aceasta ocazie sa ofere clientilor si alte servicii si produse bancare.

Odata cu cresterea rapida a numarului de carduri, bancile se straduiau sa devina banci comerciant. Avantajele combinate a posibilitatilor de atragere de noi venituri si de noi depozite au creat un mediu de competitivitate acerba. Cu cat mai multi comercianti acceptau cardurile, cu atat mai multe avantaje  aveau detinatorii de carduri, iar cresterea numarului de carduri ducea la cresterea volumului vanzarilor comerciantilor.

1.4. Sisteme mondiale majore care asigura promovarea

si globalizarea platilor prin carduri

Printre sistemele mondiale majore care asigura cu succes globalizarea platilor prin carduri se pot aminti: VISA International, Europay International, American Expres, MasterCard International, Dinners Club (Belgia), JCB etc. Aceste sisteme mondiale sau regionale au asigurat, sub forma unor organizatii non profit, generarea unui comportament de plati "uniform" excluzand orice bariera nationala, moneda traditionala sau comportament financiar particular.

Indiferent de interesele regionale ale oligarhiilor financiare actuale, fara a denatura rolul sau importanta euromonedelor, a monedelor transnationale sau global acceptabile, marci precum VISA, MasterCard, Eurocard, American Expres, Dinners Club, realizeaza internationalizarea neconventionala a platilor precum si uniformitatea comportamentala in domeniul fluxurilor de numerar sub forma unei monede unice -banul de plastic.

1.4.1. VISA INTERNATIONAL

VISA exista in forma sa actuala de mai putin de un sfert de secol. Sistemul care permite unui detinator de card din Cairo sa efectueze, in doar cateva secunde, o tranzactie la un comerciant in Manila a devenit operational in 1977. El a fost creat in momentul in care International Bank Americard Corporation (IBANCO) si-a schimbat numele in VISA card. Insa totul a inceput in 1958 cand Bank Americard, o institutie financiara cu sediul in California, a creat propriul sistem de plata bazat pe card ca un raspuns la procesul de dezvoltare al retelelor Diners Club si American Express.
Iata pasii parcursi de VISA de la infiintare si pana in prezent:
1958 - Bank of America cu sediul in San Francisco, California, emite BankAmericard. Avand ca piata intregul stat californian, cardul este un succes inca de la inceput fiind primul produs de acest gen cu facilitati de descoperit de cont de tip 'revolving'. Cardul permitea detinatorilor rambursarea in mai multe rate a sumelor trase cu plata unei taxe lunare aplicata la soldul din cont.
1966 - Bank of America extinde programul sau de carduri bancare prin infiintarea BankAmericard Service Corporation, companie ce permitea licentierea bancilor din afara statului California de a emite carduri clientilor lor. Datorita faptului ca s-a promovat o politica de impartire a costurilor programelor de carduri bancare intre diversele institutii financiare, la aceste programe s-au putut alatura si bancile mici de pe intreg teritoriul SUA..
1969 - Cele mai multe banci regionale au trecut de la propriile programe de carduri fie la BankAmericard fie la Master Charge.
1970 - BankAmericard transfera controlul si proprietatea programului BankAmericard catre bancile emitente de carduri, formand astfel National BankAmericard Inc. (NBI). In acest an, mai mult de 1.400 de banci ofereau carduri de credit indiferent de tipul acestora, respectiv BankAmerica sau Master Charge.
1973 - NBI introduce primul sistem mondial de autorizare electronica a cardurilor intitulat BASE I. Sistemul permite reducerea timpului necesar autorizarii tranzactiei de la mai mult de cinci minute la mai putin de un minut. In plus, autorizarea este de acum disponibila 24 de ore din 24.
1974 - In vederea administrarii programelor internationale ale BankAmericard este infiintata International Bankcard Company (IBANCO). Cardul a intampinat o anumita rezistenta deoarece numele sau era prea mult identificat cu Statele Unite si cu Bank of America. In acelasi an a fost introdus 'BASE II', primul sistem electronic de decontare si compensare. Sistemul permitea comerciantilor sa transmita electronic autorizarea tranzactiilor ceea ce a permis reducerea semnificativa atat a timpului cat si a birocratiei.
1975 - NBI introduce la nivel national folosirea cardului pe baza unui cont de depozit, permitand astfel detinatorilor sa nu mai fie nevoiti sa plateasca taxa pentru folosirea unei linii de credit.
1976 - BankAmericard isi schimba numele in VISA, o denumire mai simpla si mai usor de retinut cu o anumita particularitate data de faptul ca pronuntia este aceeasi in aproape fiecare limba. NBI este redenumit in VISA USA iar IBANCO devine VISA International.
1979 - VISA introduce primul terminal electronic la comerciant, asa numitul 'point of sale' (POS), ceea ce contribuie la cresterea vitezei de tranzactionare. De asemenea, prin introducerea POS-urilor se deschide calea capturarii electronice a datelor (Electronic Data Captures - EDC).
1982 - VISA emite primul premium card in vederea asigurarii de noi tipuri de servicii pentru clientii de elita ('upscale customers').
1983 - VISA lanseaza prima retea mondiala de ATM-uri, asigurand detinatorilor de carduri posibilitatea de a retrage bani de la automate 24 de ore din 24, indiferent de locatia aparatului. Prin acest pas se aduce o contributie importanta la confortul afacerilor moderne si al calatoriilor turistice.
1984 - Dezvoltarea rapida a industriei de plati prin carduri de la mijlocul anilor '80 a condus si la o crestere exponentiala a fraudelor pe card si a contrafacerilor. VISA deschide primul sistem computerizat de identificare a tranzactiilor suspecte de la punctele de vanzare ale comerciantilor.
1985-1988 Are loc o dublare a volumului de vanzari pe carduri VISA.
1986 - La nivel mondial, VISA devine primul sistem de plata prin card care ofera posibilitatea decontarilor si compensarilor in diverse valute, punand la dispozitia institutiilor financiare metode mai rapide de restituire a banilor si o eficienta crescuta a tranzactiilor internationale. Reteaua actuala a VISA este capabila de a procesa tranzactii in 160 de valute diferite.
1987 - VISA creeaza prima retea de procesare computerizata a tranzactiilor cu carduri din China.
1988 - VISA lanseaza primul card bancar in Rusia.
1993 - VISA este prima companie care implementeaza o retea tehnologica neurala ('neural network tehnologies') - in domeniul platilor - ce permite reducerea incidentelor de fraudare a cardurilor. Aceasta solutie tehnica ofera bancilor membre VISA date precise si la timp in privinta tranzactiilor suspecte. Reteaua neurala, ce are la baza instrumente de management al riscului, atentioneaza bancile astfel incat ele sa-si poata informa clientii cand un card este folosit de o alta persoana decat detinatorul ei legitim.
VISA pune in circulatie primul card international de tip 'pre-paid'. Acest produs permite celor care calatoresc sa isi alimenteze contul de card intr-o moneda si sa faca plati in alta moneda cand se afla in strainatate. VISA lanseaza primul smart card ce permite detinatorilor sa acumuleze puncte in cadrul programelor de loialitate ale comerciantilor prin efectuarea de cumparaturi pe cardurile de plata.
1995 - VISA este coautor la dezvoltarea specificatiilor EMV (Eurocard-Mastercard-VISA) ale industriei cardurilor inteligente, ce asigura utilizarea mondiala a cardurilor cu microprocesor incorporat in conditiile respectarii unor standarde unice.
1997 - Este realizata prima tranzactie cu un smart card folosind tehnologia SET (Secure Electronic Transaction), ce ofera un inalt nivel de confidentialitate si siguranta pentru platile pe Internet. VISA este coautor la aceasta tehnologie. VISA anunta realizarea prototipului pentru primului card inteligent de tipul 'contactless commuter - cash'. Terminalele 'contactless' nu au nevoie de introducerea efectiva a cardului pentru a efectua o tranzactie de eliberare de numerar.
1998 - VISA, impreuna cu Standard Chartered Bank, introduce prima multi-aplicatie pentru un smart card. Ea permite detinatorilor sa acceseze mai multe conturi si diferite servicii de pe un singur card. De exemplu, conturi de debit, linii de credit, securizarea tranzactiilor pe Internet, programele de loialitate ale comerciantilor, pot fi (toate) stocate pe acelasi card.
1999 - VISA devine prima organizatie de profil care proceseaza 25 de miliarde de tranzactii de plata intr-un singur an. Ca membru fondator al GlobalPlatform, Inc., VISA este prima asociatie de plati care promoveaza la nivel mondial o infrastructura pentru smart carduri cu implicatii in diverse domenii de activitate. VISA coordoneaza realizarea primei tranzactii mondiale in euro folosind ca instrument de plata un card. VISA a realizat prima tranzactie cu bani electronici printr-un telefon mobil de tip GSM. VISA a anuntat un program pilot, cu doua companii finlandeze (Nokia si MeritaNordbanken), care permite efectuarea de plati, fara carduri, prin intermediul telefoanelor mobile atat la sediile fizice ale comerciantilor cat si pe Internet. VISA impreuna cu Citibank si General Services Administration, au introdus cel mai sofisticat smart card mondial. Este primul smart-card ce combina functiile de credit, de identificare pentru angajati, control privind zonele de acces ale acestora si pe cea de verificare biometrica (autorizare pe baza de amprenta si/sau voce).
2006 - VISA atinge primul (sau) miliard de carduri emise.

VISA este liderul mondial al pietei cardurilor atat ca numar de carduri in circulatie cat si ca volum de tranzactionare. De asemenea, VISA dispune de ce cel mai mare numar de membri si de cea mai mare infrastructura - pentru acceptarea la plata a cardurilor -data de reteaua de comercianti si de locatiile fizice.

Statistici la 31 decembrie 2006

Sursa: VISA International: www.visa.com

1.4.2. EUROPAY INTERNATIONAL

In 1964, bancherul suedez Wallenberg a infiintat Eurocard, ca alternativa bancara la American Express. Un an mai tarziu, compania devine holding iar sediul Eurocard International se stabileste in Belgia (Bruxelles). Pana la sfarsitul anilor '60, Eurocard creeaza o alianta strategica cu Mastercard International, cunoscuta pe atunci sub numele de Interbank Card Association - ICA si emite primul cec din sistemul eurocheque creat in scopul de a obtine numerar in strainatate. Inceputul deceniului urmator (1972) este marcat de introducerea eurocheque-ului si a cardului de garantare in vederea inlocuirii si simplificarii sistemelor nationale de cecuri. In 1980, eurocheque ia initiativa dezvoltarii unui standard al benzilor magnetice internationale, care sa ia in considerare standardele bancare nationale si individuale existente astfel incat, pe baza cardului ec, sa permita accesul la ATM-uri din strainatate.

Treptat sunt implementate standarde uniforme pentru posibilitatea utilizarii internationale a cardurilor eurocheque la ATM-uri. In perioada urmatoare, respectiv Europa anilor '80, Eurocheque si Eurocard, aflate mai mult sau mai putin sub controlul acelorasi banci europene, satisfaceau nevoile a doua piete distincte dar complementare si operau in doua moduri total diferite. Primul era un sistem de garantare si compensare de cecuri iar cel de-al doilea utiliza tehnologie si proceduri standard pentru card-uri de credit. Electronica a schimbat totul. Sub conducerea lui Eurocheque International, dezvoltarea benzii magnetice, pe de o parte, si necesitatea unei infrastructuri electronice, pe de alta parte, au condus catre inlaturarea diferentelor operationale.

In 1984, eurocheque a initiat tranzactiile ATM internationale, pentru ca in anul urmator sa-si creeze propriul sistem electronic de autorizare si de recunoastere a autenticitatii datelor. La sfarsitul anilor '80, piata cardurilor se maturizase deja iar cererea de produse mai sofisticate era in crestere. Pentru a evita copierea si a reduce costurile, bancile membre europene au decis integrarea societatilor Eurocheque International si Eurocard International intr-o singura companie. Asa a aparut in 1992, Europay International, prima si singura companie integrata de pe piata sistemelor de plata pentru populatie si unica companie din Europa care detine licenta gamei 'Europackage'. Europay isi ofera serviciile prin cele peste 9.000 de banci membre, atat europene cat si din zona Marii Mediterane.

Oferta de produse pleaca de la cecuri de calatorie, 'portofele' electronice, eurocheq-uri si pana la carduri internationale de debit sau de credit, produsele fiind utilizate pentru a obtine bani lichizi de la ATM-uri, sau de la filialele bancilor, si pentru plata diverselor bunuri si servicii, indiferent daca esti acasa, in vacanta sau in strainatate pentru afaceri.

Din dorinta de a furniza servicii de plata sigure si confidentiale pe Internet, liderii industriei bancare si ai sectoarelor tehnologice au colaborat pentru dezvoltarea standardului global SET (Secure Electronic Transaction). Bazat pe metode criptografice sofisticate, SET utilizeaza certificate si semnaturi digitale unice aidoma cartilor de identitate asigurand astfel confidentialitatea informatiei si securitatea platilor. Sistemul autentifica simultan comerciantii, posesorii de card-uri si bancile acceptatoare si reprezinta o solutie solida pentru cardurile cu banda magnetica la tranzactiile efectuate pe calculator prin intermediul Internet-ului. In aprilie '97, card-urile Eurocard-Mastercard au fost utilizate (de catre Europay Norvegia si PBS Danemarca) pentru a realiza primele plati internationale securizate pe Internet, folosind protocolul SET. Au urmat Germania in iulie '97 si Spania, in septembrie acelasi an.

La sfarsitul anului '98, 50 de institutii financiare din 18 tari europene implementau diferite forme de comert cibernetic utilizand cardurile Eurocard-Mastercard impreuna cu protocolul SET. Cate o noua cerere de afiliere la SET se primea, in medie, din zece in zece zile. In mai '99, Interpay - asociatia ce reprezinta bancile olandeze - a introdus 'I pay with SET', o infrastructura de comert electronic ce permite posesorilor olandezi de card-uri Eurocard-Mastercard si Maestro sa-si faca in siguranta platile pe Web, folosind protocolul SET. In acelasi timp, I-Pay a stat la baza primei plati realizate pe Internet prin utilizarea unui card de debit European-Maestro.

Pentru a crea standardele globale necesare introducerii noii tehnologii bazate pe cip, Europay a initiat un grup de lucru impreuna cu Mastercard si VISA, cunoscut in industria bancara sub numele de EMV. Lansat in iulie '96, modelul EMV a marcat incheierea fazei finale a specificatiilor globale pentru carduri si a fost folosit ca standard pentru producatorii de card-uri si terminale din intreaga lume. Primele carduri, de debit si de credit, bazate pe standardele EMV au fost introduse in Marea Britanie in '98 iar la finele aceluiasi an a urmat Slovacia. Sase luni mai tarziu, in iunie '99, a avut loc prima tranzactie internationala cu cip EMV, cand un card Mastercard britanic a fost folosit intr-un restaurant din capitala Slovaciei, Bratislava.

Inca din primul an al infiintarii sale, Europay International a avut o crestere anuala formata constant din doua cifre pe aproape toate palierele: carduri, ATM-uri, banci membre, comercianti etc. La sfarsitul lunii iunie 2000, s-a atins nivelul de 250 milioane de carduri emise sub sigla Europay (Eurocard/Mastercard, Maestro/Cirrus). Numarul tranzactiilor a depasit pragul de 10 miliarde iar valoarea aferenta acestora a fost de 902,4 miliarde euro.

1.4.3. AMERICAN EXPRESS

Istoria companiei incepe in urma cu peste 150 de ani cand, in 1850, Henry Wells a fondat American Express ca o firma de transport rapid de bunuri si titluri de valori intre statele de pe coasta de Est a Americii. Treptat, compania s-a apropiat tot mai mult de sectorul financiar astfel ca in 1891 AMEX a fost prima institutie din lume care a lansat cecurile de calatorie. (Produsul a cunoscut o asemenea amploare incat in anii '40 contrafacerea acestui bilet de valoare devenise un fenomen. Pentru a-l stopa, in grafica si designul cecurilor de calatorie a fost introdus in 1949 centurionul roman, un simbol pe care multa lume il asociaza cu AMEX.). In 1895 firma traverseaza oceanul si infiinteaza intaiul sau birou european. Procesul de dezvoltare continua iar in 1919 este infiintata American Express Company Inc. (AMEX) pentru a permite extinderea internationala a operatiunilor financiare in America Latina, Europa si Orientul Indepartat. Activitatea cu carduri a debutat in 1958 odata cu lansarea pe piata americana a primului card AMEX. In 1974 este lansat logo-ul cutiei albastre care a reusit sa se impuna de-a lungul timpului ajungand astazi una dintre cele mai cunoscute si puternice 10 marci la nivel mondial.

In 4 mai 2000, AMEX, Western Union (WU) si o filiala a First Data Corp (NYSE: FDC) semnau un acord prin care trimiterea banilor de la un agent WU devenea posibila si prin intermediul ATM-urilor. Pentru a primi bani, clientii nu au nevoie de un card. Ei trebuie doar sa introduca numarul lor de identificare si sistemul va confirma tranzactia. Datorita combinatiei unice a codurilor de identificare pentru fiecare tranzactie procesul este extrem de sigur. Pentru inceput serviciul este disponibil numai pe piata americana printr-o retea de 6.000 de ATM-uri ale AMEX. Centrele pilot ale acestui acord sunt Atlanta, Boston, Cleveland, Los Angeles si San Francisco urmand ca din 2001 sa fie extins si pe alte piete. In 14 iunie 2000 a fost semnat un parteneriat cu Japan Credit Bureau - cel mai mare emitent de carduri din Japonia - care presupune acceptarea reciproca a cardurilor in retelele de comercianti din Japonia, Australia, Noua Zeelanda, Canada si Statele Unite. Este primul acord de acest fel din industria mondiala a cardurilor. Practic, fiecare companie va deveni pentru cealalta un comerciant acceptator: este vorba de acceptarea la plata a cardurilor AMEX de catre comerciantii retelei JCB din Japonia si, invers, de acceptarea la plata a cardurilor JCB la comerciantii AMEX din Australia, Noua Zeelanda si Canada. Pentru piata americana cele doua companii vor lucra impreuna in vederea asigurarii asistentei tehnice necesare pentru accesarea retelei de terminale AMEX de la comercianti. Prevederile acordului urmeaza a fi implementate in mai multe etape incepand cu primavara anului 2001. In noiembrie 2000, AMEX si British Airways au anuntat formarea unei aliante strategice in vederea lansarii unui nou program de card de credit pentru membrii clubului liniei aeriene britanice. Urmare a acestui acord, din 5 ianuarie 2001 clientii au posibilitatea de a opta intre trei noi tipuri diferite de carduri, fiecare cu un nivel propriu de recompense si beneficii. Detinatorii vor primi cel putin o mila British Airways pentru fiecare lira cheltuita pe card. Un parteneriat similar exista si cu Delta Airlines inca din 1996, el fiind extins in 2000.

Dupa 150 de ani de existenta, AMEX este astazi o companie cu peste 72.000 de angajati care au obtinut un profit net de 2,8 miliarde USD la 31.12.2000. Structura organizationala a companiei este formata din 13 afaceri globale distincte, cele mai importante dintre ele fiind American Express Bank (AEB), American Express Financial Advisors (AEFA) si American Express Travel Related Services (TRS).

Cartierul general al companiei este la New York iar centrul de operare din Europa are sediul la Brighton, in Marea Britanie. In privinta activitatii cu bani de plastic, la finele anului trecut existau aproape 52 de milioane de carduri in circulatie care realizau un volum al tranzactiilor de 300 miliarde USD in intreaga lume. Cartile de plata AMEX sunt facturate in 45 de monede nationale si acceptate in aproximativ cinci milioane de locatii din peste 200 de tari si teritorii.

1.4.4. DINERS CLUB INTERNATIONAL

Cardul Diners Club este cel mai vechi card international de credit. Totul a inceput in 1949 cand un cunoscut om de afaceri al acelor vremuri, pe numele lui Frank Mc Namara, a fost invitat la cina de catre partenerii sai de afaceri. Cand, in cele din urma, a sosit si nota de plata, Mc Namara a descoperit spre surprinderea sa ca isi uitase portofelul. Atunci ia venit ideea sa-si onoreze obligatiile prin semnarea notei de plata si sa plateasca a doua zi. In acest fel s-a nascut ideea de a plati fara a folosi numerarul. Un an mai tarziu de la incidentul amintit, impreuna cu avocatul sau Ralph Schneider, McNamara infiinteaza Diners Club. Primele carti de credit au fost oferite unui numar de 200 de persoane, majoritatea fiind prieteni sau cunostinte. Pentru inceput, 14 restaurante new-yorkeze au fost de acord cu aceasta noua modalitate de plata. Treptat, afacerea a luat amploare astfel incat pana la sfarsitul anului 1950 existau deja 20.000 de posesori ai acestor carti de credit. Dupa inca un an, cartea de credit era acceptata in aproape toate marile orase ale Americii (New York, Miami, Boston, Chicago, Los Angeles) iar valoarea platilor era de 325.000 USD, cu un profit net aferent de 60.000 USD.

Inca de la inceputul deceniului sase, Diners Club trece oceanul si infiinteaza prima reprezentanta in Marea Britanie. In 1952 Frank McNamara se retrage din functia de presedinte al clubului, primind 200.000 USD de la cei care il inlocuiesc - Bloomingdale si Schneider. Diners Club devine prima carte de credit acceptata international de oamenii de afaceri din Marea Britanie, Canada, Cuba si Mexic. Hotelurile si restaurantele din tari cu traditie turistica (Franta, Spania, Grecia, Insulele Bermude, Maroc, Brazilia) incep sa accepte cartile de credit. Dupa numai cinci ani de la infiintare, Diners Club avea deja 200.000 de posesori de carduri.

In 1957, in varsta de numai 40 de ani, inceteaza din viata fondatorul clubului, Frank McNamara. Se poate spune ca a murit impacat daca ne gandim ca ideea sa, aparuta intr-un moment de criza, a condus ulterior la revolutionarea mondiala a mijloacelor de plata. Peste ani, Management Association International avea sa constate ca decizia de infiintare a Diners Club a fost una dintre cele mai importante 75 de initiative manageriale din istoria omenirii. Raspandirea cardurilor Diners Club (DC) nu mai putea fi oprita. Sun Ray Drug Company, o firma de desfacere a medicamentelor care detinea o retea de 165 de farmacii, accepta cardurile DC. La fel procedeaza si Strauss Stores care devine astfel primul lant de magazine de vanzare a automobilelor accesibil posesorilor de carduri. In 1958 DC initiaza prima campanie publicitara importanta, sponsorizand echipa de fotbal american New York Giants. In acelasi an, clubul achizitioneaza Sheraton Central Credit Corporation, un lant hotelier frecventat de 800.000 de detinatori de carduri DC. Cartea de credit DC este acceptata ulterior si de mai multe agentii de turism din marile orase americane, reusind sa patrunda astfel in afacerile de transport aerian si naval.

La inceputul anilor '60, compania avea deja 1.250.000 de membri iar in 1963 profitul net se ridica la 2,38 milioane USD. Cardurile DC sunt acceptate de mai multe companii petroliere posesoare de statii de benzina. Se deschid noi reprezentante in Danemarca, Argentina, Austria si Columbia. Hilton Hotels Corporation devine membru de onoare al Diners Club Card. Diners Club patrunde si in Europa de Est, infiintand o reprezentanta in Polonia si una in Iugoslavia. Fenomenul DC se extinde chiar pana in Rusia, unde marea companie sovietica de turism - Inturist - este de acord cu efectuarea platilor prin intermediul cardurilor. In acest proces de cucerire a estului Europei a intrat si Romania in 1967, cand trustul ONT Carpati a devenit membru al clubului Diners Club. In 1970, DC introduce un sistem computerizat care face posibila verificarea validitatii cartii de credit prin recunoasterea vocii posesorului. Patru ani mai tarziu, la Billy Rose Theater de pe Broadway se pot rezerva bilete prin telefon cu ajutorul cardurilor.

In 1975, DC lanseaza primul program de carti de credit pentru corporatiile industriale. Incepe o noua ofensiva continentala a cardurilor DC. Se deschid reprezentante ale clubului in Chile, Uruguay, Kuweit si Emiratele Arabe. La finele anilor '70, DC reuseste sa patrunda in Hong Kong si apoi in China. Urmare a acestui proces de largire, Diners Club ajunge sa numere 4,2 milioane de membri detinatori de card. Clubul inaugureaza reprezentante sau filiale in tarile scandinave iar volumul afacerilor atinge 4,1 miliarde USD. Se lanseaza o campanie de publicitate pentru atragerea celor care pleaca in calatorii de afaceri. Chiar George Bush face reclama pentru DC aparand intr-o fotografie pe coperta revistei Management.

Diners patrunde pana si in Bangladesh, prin intermediul firmei Travel Consultants. Au urmat noi deschideri de filiale ale clubului in Bahrein, Cipru, Luxemburg si Grecia. In 1987, membri detinatori de carduri DC pot sa obtina bani in numerar prin intermediul sistemului international ATM. Un an mai tarziu este introdus un sistem gratuit de asigurare, in caz de accident, pentru masinile cumparate cu ajutorul cardurilor DC. Anul 1989 debuteaza cu deschiderea unei reprezentante in Taiwan, dupa care urmeaza o noua campanie publicitara de proportii, menita sa atraga si mai multi oameni de afaceri care calatoresc in mod frecvent. Sloganul campaniei a fost: 'Noi avem grija de afaceri'.

In 1990, revista Life il declara pe Frank McNamara unul dintre cei mai influenti cetateni americani ai secolului 20. Este anul in care steagul DC este pus pe noi teritorii. Astfel, se deschide o reprezentanta in Costa Rica, o banca din Islanda - Islandbankin - adera la statutul de membru al clubului iar o companie de turism din Mongolia devine agent al DC. De asemenea, clubul din Venezuela deschide o filiala in Antilele Olandeze. In 1991, reprezentanta britanica a Diners Club International Ltd. a emis in colaborare cu British Airways o carte de credit ce permite posesorilor ei sa obtina numerar de la oficiile British Airways, sa beneficieze de reduceri de la magazinele duty-free si sa aiba prioritate la rezervarea locurilor pentru calatoriile cu avionul. Citibank Canada achizitioneaza enRoute, o carte de credit canadiana, dupa care, in colaborare cu DC lanseaza cardul Diners Club enRoute. Pe tot parcursul anilor '90 se deschid reprezentante si filiale in aproape toate tarile fost comuniste. In 1999, in parteneriat cu Charles Schwab Corporation, este introdus managementul de software Diners Club Global Television T&E. In Romania, singura institutie abilitata sa accepte la plata cardurile Diners Club este Banca Comerciala 'Ion Tiriac', ca urmare a obtinerii statutului de membru. Acordul dintre cele doua parti a fost semnat la finele anului 1998 iar serviciile de acceptare au devenit operationale incepand cu octombrie 1999.

Cum toate celelalte tipuri de carduri au aparut ulterior, Diners Club poate pretinde ca a fost 'pionierul' in domeniul banilor de plastic. Dupa peste 50 de ani, spiritul inovatiei traieste si astazi cand cardurile Diners sunt prezente in peste 200 de tari din toate continentele. Cei noua milioane de detinatori pot folosi propriile carduri Diners in peste cinci milioane de oficii ale membrilor, intr-o retea mondiala ce depaseste 280.000 de automate bancare. De asemenea, avansul de numerar prin sistemul 'Over-The-Counter' este posibil in peste 135.000 de locatii. La implinirea a jumatate de secol de existenta, reteaua Diners Club este formata in prezent din 87 de francize, sub-francize si agentii, pentru 64demonede.
Sursa: Diners Club International - www.dinersclub.co