Aparitia si evolutia Trezoreriei Statului in Romania

Aparitia si evolutia Trezoreriei Statului in Romania

Pana in 1990 Romania a avut un sistem bancar specific unei economii centralizate, dominat de Banca Nationala a Romaniei, care detinea controlul si asupra celor patru banci specializate. Activitatea Bancii Nationale a Romaniei cuprindea si executia  bugetului de stat, aceasta avand stabilite prin lege o serie de atributii precum: asigurarea incasarii veniturilor bugetare de la unitatile de stat si evidenta acestora pe capitole, subcapitole, platitori, precum si a platilor de casa pe capitole de cheltuieli, ministere si institutii subordonate acestora; exercitarea controlului asupra eliberarii fondurilor de la bugetul de stat in numerar pe seama institutiilor publice pentru acoperirea cheltuielilor aprobate, in limita creditelor bugetare deschise pe destinatii de Ministerul Finantelor; pastrarea conturilor de disponibilitati ale bugetelor locale, institutiilor publice pentru mijloace extrabugetare si fonduri cu destinatie speciala; asigurarea transmiterii informatiilor catre Ministerul Finantelor privind executia bugetului de stat, disponibilitatile bugetare locale ale institutiilor publice etc.

Reforma sistemului bancar realizata in 1991, prin care s-a urmarit adaptarea acestuia la cerintele economiei de piata, a determinat structurarea acestuia pe doua paliere: pe de o parte Banca Nationala a Romaniei, care incepe sa exercite atributiile specifice unei banci centrale, iar pe de alta parte, sistemul bancilor comerciale, carora le-au fost transferate operatiunile cu caracter comercial si executia bugetului public. Ca urmare executia de casa a bugetelor si celorlalte resurse financiare a sectorului public a fost preluata de Banca Comerciala Romana, Banca pentru Dezvoltare si Banca Agricola.

Aceste banci urmareau cu prioritate desfasurarea unei activitati rentabile si mai putin mobilizarea corespunzatoare a fondurilor publice, printr-un control activ si eficient asupra activitatii agentilor economici, privind calculul evidentierea si varsarea sumelor cuvenite bugetului public. In plus nu s-a putut exercita un control eficient asupra modului in care platile de casa efectuate de institutiile publice respectau prevederile bugetare si datorita faptului ca structura organizatorica a acestor banci nu cuprindea si specialisti in domeniul executiei bugetare.

In aceste conditii bancile comerciale efectuau numai operatiuni de incasari si plati in contul institutiilor publice centrale si locale, pe seama bugetelor, fara un control real, fapt ce a generat multe neajunsuri in legatura cu urmarirea eficienta a veniturilor sau cu respectarea destinatiei speciale a creditelor bugetare aprobate, raportarea datelor privind executia bugetara facandu-se foarte anevoios. Mai mult, executia bugetelor se desfasura greoi, cu mari intarzieri, ceea ce a facut ca in cele mai multe cazuri constatarea eventualelor erori sa fie tardiva, acestea nemaiputand fi indreptate. Totodata, trebuie mentionat si faptul ca in timp ce statul se imprumuta pentru a finanta efectuarea la timp a cheltuielilor bugetare aprobate, platind in acest scop dobanzi si comisioane, resursele financiare publice erau folosite in mod gratuit de catre bancile comerciale.

Daca la cele prezentate anterior adaugam si faptul ca aceste banci prin programul de reforma urmau sa fie privatizate, ceea ce prezenta un mare risc pentru finantele publice datorita pericolului de faliment la care urmau sa fie supuse acestea, rezulta necesitatea infiintarii si organizarii unei trezorerii a statului cu ajutorul careia sa fie eliminate deficientele si neajunsurile inregistrate la executia bugetelor prin bancile comerciale.

Trezoreria statului era necesara si pentru a raspunde mai bine noilor cerinte in domeniul fiscal-bugetar, sistemul finantelor publice cunoscand un important proces de reforma legat de crearea parghiilor si mijloacelor necesare, specifice economiei de piata, cu ajutorul carora statul sa poata influenta favorabil dezvoltarea economico-sociala a tarii.

Trezoreria publica a luat fiinta in Romania sub denumirea de "Trezoreria Finantelor Publice", primele acte normative care au legiferat organizarea acestei institutii stabilindu-i locul, rolul si atributiile fiind Legea contabilitatii din anul 1991[2] si Hotararea Guvernului nr. 78 / 1992 . Prin normele metodologice ale Ministerului Finantelor date in aplicarea acestei hotarari se precizeaza clar rostul si menirea sa ca fiind : "o institutie financiara prin care sectorul public isi efectueaza operatiunile de incasari si plati asupra carora Ministerul Finantelor exercita controlul fiscal si financiar preventiv" .

Prin Ordonanta Guvernului nr. 66 / 1994[5] se schimba denumirea institutiei in "Trezoreria Statului" iar institutiile publice sunt obligate sa efectueze operatiunile de incasari si plati prin intermediul acesteia. Totodata, institutiilor publice, indiferent de sistemul de finantare al acestora, le-a revenit obligatia de a vira sumele reprezentand contravaloarea bunurilor achizitionate, serviciilor prestate sau lucrarilor executate, numai in conturile agentilor economici beneficiari deschise la unitatile trezoreriei statului in a caror raza acestia sunt inregistrati fiscal.

Aceasta ordonanta a fost inlocuita de O.U.G. nr. 146/2002 care reglementeaza in prezent activitatea trezoreriei statului, pe care o defineste ca "un sistem unitar si integrat prin care statul asigura efectuarea operatiilor de incasari si plati privind fondurile publice, inclusiv celor privind datoria publica, si a altor operatiuni ale statului, in conditii de siguranta si in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare".