BALANTA DE PLATI EXTERNE

1. Fundamentarea echilibrului valutar cu ajutorul Balantei de plati externe

Activitatea financiar-valutara a unei tari determina numeroase operatiuni care influenteaza marimea venitului national (in sens de crestere sau de scadere). Orice tara este interesata in mentinerea unui echilibru economic general prin urmarirea celor trei laturi componente ale sale si anume:

echilibrul financiar

echilibrul monetar

echilibrul valutar

à Echilibrul financiar reflecta egalitatea existenta intre resursele financiare necesare pentru realizarea unor obiective stabilite si posibilitatile efective de procurare a acestor resurse;

à Echilibrul monetar se realizeaza prin existenta unui raport optim intre masa monetara in circulatie si nevoile banesti ale circulatiei pentru efectuarea normala a tuturor operatiunilor in cadrul echilibrului economic general;

à Echilibrul valutar consta in egalitatea dintre incasarile si platile in valuta ale unei tari, pe o anumita perioada. Acest echilibru rezulta din echilibrul economic intern fiind influentat de calitatea si volumul productiei, de evolutia preturilor interne si externe, de fluctuatiile valutelor implicate, de volumul creditelor primite si al celor acordate.

Echilibrul valutar poate fi:

- partial - pentru o anumita categorie de operatiuni sau raportat numai la doua sau un grup de tari;

- total - ca egalitate generala a incasarilor si platilor in valuta.

Calitatea echilibrului valutar consta in realizarea lui prin cat mai putine credite primite. Trebuie realizat astfel incat sa permita importul de materii prime, servicii etc. fara un consum prea mare de valuta sau produs social.

La nivelul economiei nationale, decizia financiar-monetara se realizeaza sub forma balantei de plati externe. Aceasta reprezinta (potrivit definitiei Fondului Monetar International) un tablou statistic sub forma contabila care inregistreaza sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare si monetare intervenite intre rezidentii unei economii si restul lumii, in cursul unei perioade de timp, de regula un an.

Balanta de plati externe lucreaza cu fluxuri si stocuri, urmarind evenimentele economice pe parcursul unei perioade de referinta si nu cu solduri economice existente la un moment dat.

In relatiile economice internationale, situatia Balantei de plati externe este factorul de orientare a politicii externe a statului respectiv, precum si a politicilor celorlalte state fata de acest stat. Balanta de plati oglindeste forta economica a tarii respective, starea si amploarea tranzactiilor sale economice cu celelalte tari, sanatatea economiei nationale, credibilitatea acelei tari fata de alte tari.

2. Clasificarea balantelor de plati

Printre cele mai utilizate tipuri de balante de plati sunt de mentionat:

- balanta de plati globala a unei tari cu restul lumii;

- balanta de plati regionala a unei tari cu un grup de tari sau o zona valutara;

- balanta de plati bilaterala a unei tari cu o alta tara;

- balanta de plati program, ca balanta de tip previzional in care se inregistreaza anual sursele si necesitatile de valuta pe care se pot baza autoritatile valutare in politica lor comerciala curenta si de perspectiva anuala.

In cadrul balantei de plati program se calculeaza necesitatile anuale previzionate pentru investitii si pentru consum, precum si disponibilitatile prevazute a se realiza din surse cu caracter regulat (export, investitii straine).

Diferenta dintre disponibilitati si necesitati urmeaza a se acoperi din credite externe.

- balanta de piata cuprinde numai tranzactiile in legatura cu piata valutara pe perioade mai scurte, de regula, pe trimestre.

In activul sau se inscriu ofertele de mijloace de plata straine corespunzatoare cererilor de marfuri si servicii la export, precum si previziunile de incasari din donatii straine, actiuni etc. (tranzactii autonome care vor genera incasari efective in valuta in perioada respectiva).

In pasiv se inscriu cererile de valuta prezentate de importatori, cererile de valuta ale investitorilor, donatorilor etc. (tranzactii autonome ce vor necesita plati efective in valuta).

- balanta de conturi cuprinde totalitatea operatiunilor de decontari internationale ale unei tari efectuate sau de efectuat intr-o anumita perioada. Ea poate fi:

Ø      balanta de conturi dinamica: se intocmeste pe perioade de pana la un an si cuprinde totalitatea creantelor si obligatiilor de plata rezultate din schimbul comercial, din prestatii de servicii si din alte relatii economice cu strainatatea, nascute in perioada respectiva, inclusiv cele restante din perioade anterioare exigibile in perioada curenta, platite pana la data intocmirii balantei;

Ø      balanta de conturi statica: cuprinde toate creantele si obligatiile internationale de plata determinate la un moment dat, indiferent de data exigibilitatii lor.

In timp ce balanta de conturi dinamica se suprapune cu balanta de plati externe dintr-o perioada expirata, balanta de conturi statica ilustreaza toate creantele si obligatiile de plata in relatiile cu strainatatea, nestinse, constatate la un moment dat, indiferent de termenul la care urmeaza a fi platite.

3. Structura Balantei de plati externe

Balanta de plati opereaza cu o serie de notiuni specifice:

à Tranzactiile evidentiate in balanta de plati externe sunt:

schimburi: presupun furnizarea de catre un partener a unei valori economice contra unei valori echivalente (operatiuni cu marfuri, servicii, venituri, profituri, dobanzi etc.);

transferuri: presupun furnizarea de catre un partener a unei valori economice fara a primi o valoare echivalenta (ajutoare, mosteniri, donatii etc.);

migrari: mutari de persoane dintr-o economie in alta impreuna cu tot activul si pasivul de care dispun;

tranzactii estimate: nu au la baza fluxuri reale.

à Teritoriul economic al unei tari in care au loc tranzactiile nu corespunde exact cu teritoriul din interiorul granitelor statului. Pot exista portiuni de teritoriu economic in afara granitelor statului, dar si zone economice straine in interiorul lor (exemplu: zonele libere - zonele in care institutii, companii din alte tari primesc autorizatia de a functiona cu anumite facilitati vamale si fiscale).

à Conceptul de rezident face distinctia, din punct de vedere valutar, intre diferitele persoane fizice si juridice. Acest concept include persoanele fizice cetateni ai tarii respective, precum si persoanele juridice inregistrate sau autorizate sa functioneze in tara respectiva.

Acest concept este necesar deoarece operatiunile valutare permise de bancile centrale ale fiecarei tari si luate in considerare la intocmirea balantei de plati externe sunt numai acelea care au loc intre un rezident si un nerezident.

à Conceptul evaluarii si al momentului de inregistrare

Ø      evaluarea fluxurilor inregistrate in balanta de plati externe se face la pretul pietei, respectiv sub forma unei sume de bani pe care un potential cumparator ar fi dispus sa o plateasca pentru a achizitiona ceva de la un eventual vanzator, cand ambele parti sunt independente si nu exista alte consideratii decat cele comerciale;

Ø      momentul inregistrarii tranzactiilor este cel al schimbului de proprietate si nu cel al platii.

à Sistemul dublei inregistrari: la intocmirea balantei de plati externe fiecare tranzactie este evidentiata prin doua fluxuri de sens contrar ce au aceeasi valoare. Astfel, suma intrarilor pozitive este identica cu suma intrarilor negative (iesiri), soldul net al balantei de plati externe fiind intotdeauna zero.

Prin posturile inscrise in balanta de plati se evidentiaza nivelul valoric al urmatoarelor tipuri de activitati financiar-valutare pe plan international:

- activitatea economica (import/export de bunuri si servicii);

- activitatea financiara (miscari de capitaluri pe termen lung sau definitive);

- activitatea de creditare (miscari de capitaluri pe termen scurt sau restituibile);

- activitatea monetara (miscari de sume in devize sau valute).

Balanta de plati externe este intotdeauna echilibrata prin participarea celor patru tipuri de activitati. Starea de balanta activa sau pasiva rezulta din modul in care se face echilibrarea.

Balanta este activa atunci cand veniturile (incasarile) depasesc cheltuielile si pasiva cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile. In primul caz, balanta se incheie cu un surplus, iar in al doilea caz cu un deficit. Dezechilibrul cel mai mare al unei balante de plati provine din dezechilibrul schimburilor comerciale.

In scopul asigurarii compatibilitatii internationale, structura simplificata a balantei de plati externe are in vedere urmatoarele componente:

I) Contul curent (A+B+C)

A.     Bunuri si servicii

bunuri FOB (export/import)

servicii

B.     Venituri

C.     Transferuri curente

II) Contul de capital si financiar (A+B)

A.     Contul de capital

B.     Contul financiar

investitii directe

investitii de portofoliu

alte investitii de capital

rezerva oficiala

conturi in tranzit

conturi de cliring (barter)

active de rezerva

III) Erori si omisiuni

Nevoia de finantare la nivelul unei economii se determina tinand cont de deficitul de resurse generat de desfasurarea activitatii persoanelor juridice sau persoanelor fizice din tara respectiva. In momentul in care o economie consuma mai mult decat obtine sub forma de venituri, economiseste mai putin decat investeste sau statul cheltuieste mai mult decat incaseaza sub forma impozitelor si taxelor, apare deficitul. Acesta poate fi acoperit prin emisiune monetara (este o politica inflationista) sau poate fi finantat apelandu-se la pietele externe.

Echilibrul valutar este evidentiat de soldul balantei de plati externe si de modul de echilibrare al acesteia. Soldul balantei de plati externe este cel mai puternic influentat de situatia balantei comerciale, componenta a balantei de plati externe care pune in evidenta aportul economiei reale la asigurarea echilibrului valutar. Balanta comerciala care intra in structura contului curent al balantei de plati externe reflecta incasarile si platile din exporturi si respectiv importurile de marfuri aferente perioadei pentru care se intocmeste balanta.

4. Evaluarea activitatii de import / export

Operatiile evidentiate de balanta comerciala se bazeaza pe evaluarea exporturilor si importurilor, pe decontarea acestora si pun in lumina eficienta activitatii de import/export la data pentru care se intocmeste balanta.

Principalele caracteristici ale evaluarii operatiunilor de export/import reflectate de balanta comerciala sunt:

I EXPORT

evaluarea operatiunilor : interna si externa

Þ    evaluare interna masoara rezultatul producerii bunului destinat exportului si comercializarea acestuia catre partenerul extern. Are la baza pretul intern complet de export care include pretul producatorului, cheltuieli speciale de export, asigurarea bunurilor exportate, comisioane, cheltuieli de transport pana la granita (daca este export FOB).

Þ    evalurea externa se bazeaza pe pretul extern exprimat in valuta si inscris in contractul international. Pretul extern poate fi pret de negociere, pret de bursa, pret de deviz, pret de licitatie etc.

Pentru asigurarea echilibrului valutar este important ca pretul extern transformat in moneda nationala la cursul zilei de la data efectuarii platii sa fie acoperitor pentru pretul intern complet de export.

modalitatile de decontare a exportului: acestea trebuie sa confere siguranta incasarii de valuta la export si sa comporte costuri cat mai mici de utilizare a lor. Din acest punct de vedere, o importanta deosebita prezinta pozitia partenerilor in momentul incheierii contractului si masura in care ei reusesc sa impuna partenerului modalitatile de plata cele mai convenabile.

3) eficienta exportului (cel mai important element) este reflectata de raportul efort/efect, respectiv raportul intre pretul intern complet de export si pretul extern in valuta.

Eficienta exportului este reflectata de numarul de unitati de moneda nationala ce revin la o unitate de valuta. Indicatorii de eficienta vor fi comparati cu cursul de schimb al monedei nationale fata de valuta in care se incaseaza exportul.

In general, eficienta exportului este urmarita si apreciata prin intermediul indicatorilor:

- cursul de revenire la export

- aportul valutar

A_V = Pret extern in valuta - M

- rata aportului valutar

Un export este cu atat mai eficient cu cat cursul de revenire la export este mai mic, iar aportul valutar si rata aportului valutar sunt mai mari.

- cursul de revenire al aportului valutar

Importanta acestui indicator decurge din faptul ca reflecta eficienta muncii vii incorporata in produsul exportat si masura in care aceasta este recunoscuta prin pret pe plan international. Exportul este cu atat mai eficient, cu cat CRav este mai mic.

II IMPORT

evaluarea operatiunilor externa si interna

Þ    evaluarea externa se refera la determinarea pretului de import (in valuta) inscris in contractul comercial international;

Þ    evaluarea interna vizeaza pretul de valorificare pe piata interna a produsului importat. Acest pret este influentat de cursul de schimb al monedei nationale, precum si de gradul de fiscalitate deoarece in pretul de vanzare pe piata interna se includ impozite indirecte (taxe vamale, accize, TVA).

2) decontarea importului trebuie sa se realizeze prin intermediul unor modalitati de plata cat mai putin costisitoare si care sa nu presupuna imobilizari importante si de lunga durata pentru importator.

Din punctul de vedere al importatorului, cea mai preferata modalitate de plata este incasso-ul, dar acesta nu este acceptat de obicei de catre exportator datorita riscurilor pe care le poate presupune. Folosirea modalitatilor de plata costisitoare dar sigure (acreditiv documentar) influenteaza in mod indirect echilibrul valutar.

3) eficienta la import se determina prin raportul invers intre efectul obtinut si efortul depus - se compara pretul de valorificare pe piata interna a produsului importat cu pretul in valuta platit partenerului extern.

In general, eficienta importului se apreciaza in principal cu ajutorul indicatorului:

- curs de revenire la import

Un curs de revenire la import  mai mare decat cursul de schimb al monedei nationale fata de valuta considerata reflecta un import eficient. Aceasta interpretare este relativa deoarece pretul de valorificare la intern este puternic influentat de comisioanele practicate de o multitudine de intermediari, de adaosul comercial si de gradul de fiscalitate.

5. Echilibrul valutar

Intr-o acceptiune generala, echilibrul valutar desemneaza situatia de egalitate intre incasarile si platile in valuta, aferente unei anumite perioade. Intr-o acceptiune macroeconomica, echilibrul valutar reprezinta o componenta a echilibrului economic general, alaturi de echilibrul bugetar, echilibrul aferent economiei reale, echilibrul monetar. In viziunea macroeconomica, echilibrul valutar poate fi pus in evidenta de urmatoarea relatie:

Y + M = C + I + X

Y = Produsul Intern Brut

M = Import

C = Consum intern

I = Investitii

X = Export

Daca Produsul Intern Brut asigura consumul intern si investitiile pe o perioada de timp determinata, atunci importul se acopera integral pe seama exportului.

Daca:   Y = C + I è

M = X

RELATIA DE ECHILIBRU VALUTAR

Aceasta situatie este aproape imposibil de atins in practica. Starile de dezechilibru sunt cele mai frecvente.

Daca Produsul Intern Brut nu acopera consumul si investitiile, se apeleaza la import care depaseste exportul:

Daca:  Y < C + I è

	M > X

DEFICIT DE VALUTA

Aceasta situatie are consecinte asupra modalitatii de realizare a echilibrului, apelandu-se fie la credite externe, fie la consumarea rezervei de valuta.

Daca:  Y > C + I è

	M < X

EXCEDENT DE VALUTA

In aceasta situatie, efectele asupra situatiei valutare sunt favorabile.

Productia interna poate creea conditiile necesare cresterii exporturilor si, deci, a incasarii suplimentare de valuta. Acest lucru poate influenta favorabil si situatia rezervelor internationale nete: incasarile suplimentare din exporturi pot fi folosite pentru cumpararea de valuta si cresterea rezervei valutare.

Instrumentul adecvat de analiza a echilibrului relatiilor internationale este balanta de plati. Ea arata, prin excedent sau deficit, cand relatiile economice externe ale unei tari sunt sau nu in echilibru. Ea indica sursa dezechilibrului, natura si marimea ajustarii necesare pentru restaurarea echilibrului. Dezechilibrul balantei de plati poate fi corectat prin actiunea unei serii de factori, printre care cursul de schimb, preturile interne, rata dobanzii, venitul national.

6. Necesitatea echilibrarii balantei de plati

Asupra balantei de plati externe pot actiona o serie de factori - de natura endogena si exogena, care determina destabilizarea ei.

à factori endogeni

Au un rol preponderent in crearea soldului pasiv al balantei, cu repercursiuni negative asupra puterii de plata in valuta si, in general, asupra relatiilor internationale ale unei tari. Un sold pasiv cronic micsoreaza bonitatea tarii respective pe plan international si ii ataca reputatia.

Printre factorii endogeni se numara:

- intarzieri in darea in exploatare a unor obiective industriale de insemnatate nationala majora;

- reducerea exportului determinata de calamitati naturale sau de evenimente fortuite (revolutii, razboaie, greve, destabilizari politice etc.);

- cresterea nerationala a importului;

- slabirea calitatii productiei pentru export;

- reducerea deliberata a unor exporturi in scopul indestularii pietei interne sau in scopuri strategice-militare etc.

à factori exogeni

Au un caracter conjunctural si o actiune greu de inlaturat fara interventia si sprijinul statului. Printre acestia se numara:

- dereglarea preturilor mondiale pentru produsele cu pondere mare in structura exportului si importului (prabusirea preturilor la export sau cresterea exorbitanta a preturilor la import deregleaza echilibrul balantei de plati in sens negativ);

- restrictiile cantitative si cresterea taxelor vamale sau de alta natura in tarile importatoare potentiale (determina reducerea sau anularea unor exporturi in aceste tari);

- micsorarea intrarilor de valuta ca urmare a fluctuatiei cursului de schimb valutar;

- influenta factorilor psihologici si a miscarilor speculative de bursa (afecteaza situatia monedei nationale, fluctuatia cotatiei acesteia si corelatia dintre preturile interne si externe).

Echilibrarea balantei de plati generale se obtine prin compensarea soldurilor active din relatia cu unele tari, cu soldurile pasive din relatia cu alte tari, in cadrul aceleiasi modalitati de plata. Stingerea soldului pasiv este una din preocuparile de baza ale oricarui stat. In principal, aceasta se face prin:

sprijinirea productiei, cu valorificarea superioara pe piata externa, in scopul cresterii preturilor la export si a cresterii veniturilor in valute convertibile;

sprijinirea politicii de investitii, prin atragerea de capitaluri straine;

emisiunea de obligatiuni pe piata externa de capital, amortizabile pe termen lung;

obtinerea de credite de la organisme financiar-valutare internationale;

primirea de ajutoare financiare sau in marfuri;

atragerea de credite guvernamentale;

amanarea restituirii unor credite;

vanzari de aur si metale pretioase din rezerva nationala (ca masura extrema).

Modul in care balanta de plati a unei tari se echilibreaza reprezinta o informatie deosebit de sensibila in privinta cursului valutar:

à echilibrarea in conditii de deficit (cand echilibrul final se realizeaza cu contributia finantarilor externe, a folosirii rezervelor valutare sau a unei parti din masa monetara interna) determina o reducere a increderii posesorilor de moneda a tarii cu balanta deficitara deoarece apare teama ca tara respectiva nu va putea onora cu marfuri sumele proprii existente in afara tarii si ca urmare va avea loc o depreciere a cursului monedei nationale;

à echilibrarea in conditii de excedent (cand echilibrul final se realizeaza cu contributia incasarilor din export) determina o sporire a increderii in moneda tarii respective din partea agentilor economici de pe piata externa ceea ce va avea o influenta favorabila asupra cursului de schimb al monedei nationale.

Contul curent este influentat atat de competitivitatea produselor care fac obiectul tranzactiilor internationale, cat si de fluctuatiile inregistrate de moneda nationala fata de alte valute. O moneda nationala apreciata fata de o valuta de referinta conduce la o sporire a volumului importurilor pe fondul diminuarii exporturilor. In conditiile in care moneda nationala are o evolutie cu tendinta de depreciere, in planul tranzactiilor internationale se inregistreaza incurajarea exporturilor si diminuarea importurilor.