PROGNOZA FINANCIARA SI MONETARA - Premise in prognoza financiara

PROGNOZA FINANCIARA SI MONETARA

1. Premise in prognoza financiara

Prognoza financiara, parte integranta a prognozei macroeconomice, evalueaza volumul resurselor financiare si utilizarea lor, prin bugetul public national.

Prognoza financiara se desfasoara pe baza urmatoarelor premise:

a)      Volumul resurselor financiare ce se "degaja" prin desfasurarea macrociclului economic ocupa un loc de rezultate. Resursele financiare sunt determinate de volumul si calitatea activitatii economice caracterizata prin produsul intern brut. Exista si se manifesta si influente inverse ale politicii fiscale in evolutia activitatii economice;

b)      Existenta sistemului financiar bazat pe politica fiscala adoptata pentru perioada respectiva. Prin politica fiscala se definesc:

gradul de fiscalitate apreciat in raport cu produsul intern brut, ce va corespunde in cel mai inalt grad, din punct de vedere economic si social, in conditiile perioadei respective;

ce tipuri de impozite vor alimenta bugetul public national: impozite pe venit si avere, sau cele pe consum si operatiuni de comert exterior;

care va fi repartitia fiscalitatii intre persoanele juridice si persoanele fizice. Se va stabili daca nivelul impozitelor pe venit va fi identic pentru toate grupele socio-profesionale;

impozitul pe profit va fi acelasi pentru toate persoanele juridice, indiferent de forma de proprietate, tipul societatii comerciale, etc.;

in ce masura impozitelor li se asigura un rol activ in evolutia vietii economice, in ce se va manifesta si care vor fi efectele propagate.

2. Prognoza bugetului de stat

Bugetul de stat reprezinta instrumentul principal financiar al statului, atat in ce priveste volumul resurselor financiare, cat si in acoperirea cheltuielilor publice.

Elaborarea bugetului de stat inseamna un demers prospectiv deosebit de complex. Se desfasoara intr-un lung proces iterativ prin care se armonizeaza volumul veniturilor financiare cu cheltuielile publice, deosebit de presante.

2.1. Prognoza veniturilor bugetului de stat

Dimensionarea veniturilor bugetului de stat se face prin proiectarea variabilelor macroeconomice purtatoare de venit bugetar si pe baza cotelor de fiscalitate, de impozitate, a acestora. Intr-o formulare agregata, veniturile bugetului de stat se pot prognoza pe baza relatiei:

V_bs(i) = PIB_(i) v_(i) , unde:

V_bs(i) - veniturile bugetului de stat in anul i;

PIB_(i) - produsul intern brut al aceluiasi an;

v_(i) - cota medie de fiscalitate la bugetul de stat aplicata la produsul intern brut.

Produsul intern brut este evaluat pentru perioada respectiva, iar cota medie de fiscalitate sau impozitare este expresia politicii fiscale adoptate de organismele statale.

Aceasta evaluare agregata nu este suficienta pentru practica economica. O evaluare cuprinzatoare a veniturilor bugetului de stat se face pe baza surselor de venituri:

, unde:

V_bsf - veniturile bugetului de sta;

E_j - indicatorii economici purtatori ai veniturilor bugetului de stat j;

c_j - cota medie de impunere pe surse de venit;

j - sursa de venit.

Procesul de evaluare in practica financiara se detaliaza in venituri curente, din care venituri fiscale directe si indirecte, venituri nefiscale si venituri din capital. Exprimarea lor cantitativa se face:

V_bs = V_k + V_q

V_k = V_kf + V_knf

unde: V_k - veniturile curente ale bugetului de stat,

V_q - veniturile din capital,

V_kf - veniturile curente fiscale,

V_knf - veniturile curente nefiscale,

I_d - veniturile din impozite directe,

I_id - veniturile din impozite indirecte,

c_q - valoarea bunului de capital ce se va valorifica,

P_s - sursa de venit nefiscal,

p_s - cota de impozitare a sumei de venit nefiscal.

Veniturile din impozitele directe sunt: impozitul pe profit, pe salarii, impozitul pe dividende, alte impozite.

Veniturile din impozite indirecte sunt: taxa pe valoarea adaugata, accize si impozitul pe titeiul din productia interna si gaze naturale, taxe vamale si alte impozite si taxe indirecte.

Veniturile nefiscale sunt formate din varsaminte din profitul net al regiilor autonome, varsaminte de la institutiile publice, precum si multe alte taxe si varsaminte la buget. Acestea au o pondere mult redusa in totalul veniturilor bugetului de stat.

Dimensionarea veniturilor bugetului de stat presupune o prognoza a indicatorilor economici ce reprezinta sursa de venit si a cotei medii de impunere a venitului.

In plan macroeconomic, variabilele economice - sursele de venituri bugetare - se pot evalua in mai multe variante metodologice. O astfel de varianta o reprezinta utilizarea produsului intern brut prognozat si coeficientii structurali, si ei prognozati:

P = PIB r

F_s = PIB s

TVA = PIB a

TCE = CE c_s

unde: P_r - profitul brut impozabil;

PIB - produsul intern brut

r - coeficientul de structura al fondului de salarii;

TVA - taxa pe valoarea adaugata;

a - coeficientul structural al taxei pe valoarea adaugata;

TCE - taxe vamale din activitatea de comert exterior;

c_s - coeficientul structural al taxelor vamale;

- celelalte surse de importanta mai redusa.

O anumita problema probabilistica o reprezinta evaluarea coeficientilor structurali corespunzatori fiecarei surse de venit. Nivelul acestor coeficienti se "sprijina" pe cei statistici. De aici, prin demers prospectiv, pe baza de elemente prezumtive se fac reconsiderari cantitative. De exemplu, profitul brut va spori mai rapid decat celelalte elemente valorice ale PIB, prin procesul concurential, prin primatul laturii calitative, ale activitatilor economice fundamentate pe factori tehnico-economici, manageriali, sistemul licitatiilor, etc.

Fondul de salarii, parte a PIB, se va modifica sub incidenta mai multor factori, dintre care amintim:

numarul mediu de salariati;

evolutia productivitatii muncii;

politicile sociale salariale, a caror influenta poate fi evaluata cu probabilitate ridicata.

O alta alternativa metodologica in dimensionarea acestor variabile macroeconomice o constituie utilizarea metodei extrapolarii, prin functii de timp, sau prin calcule directe, folosind indicii de modificare - crestere sau eventual scadere.

Obiectivul fundamental in evaluarea surselor de venituri bugetare il reprezinta extinderea bazei de venituri, prin identificarea tuturor surselor cuprinse in politica fiscala. Extinderea bazei de venituri bugetare are doua directii de actiune:

includerea in sistemul fiscal si a altor venituri ale persoanelor fizice si juridice;

diminuarea evaziunii fiscale.

Prima directie are o motivatie economica, sociala si chiar politica. Este cazul, de exemplu, al impozitarii veniturilor din dobanzile realizate la depunerile banesti ale populatiei, a impozitarii veniturilor producatorilor agricoli in totalitate, sau partial, sau scutire totala, stimularea unor intreprinzatori mici si mijlocii si scutirea totala sau partiala de impozite, taxe vamale pentru toate activitatile comerciale sau numai pentru unele, etc. Toate aceste argumente stau la baza politicii fiscale a perioadei respective.

A doua directie o reprezinta cresterea bazei de formare a veniturilor bugetului de stat prin diminuarea evaziunii fiscale. Existenta unui sistem fiscal riguros si competitiv reprezinta o premisa importanta. Pe aceasta baza reducerea evaziunii fiscale este posibila prin activitatea competitiva a organismelor financiare de control, ce cuprinde si existenta cadrului juridic corespunzator.

Cea de a doua componenta a formarii veniturilor bugetului de stat o reprezinta cotele medii de impozitare a surselor de venit. In cea mai mare masura cotele de impozitare practicate in perioada anterioara se mentin si in viitor. Aceasta ipoteza are valoare incontestabila in conditiile in care sistemul fiscal a fost constituit, sau reformat in mod riguros si corespunde obiectivelor majore nationale de perspectiva.

Daca economia nationala se afla intr-un proces de transformari structurale reformatoare, incepand cu proprietatea si continuand cu structurile organizatorice si functionale, este posibila si necesara si o reformare a gradului de fiscalitate pe sursele de venituri si de aici modificarea cotelor medii de impozitare.

De exemplu, necesitatea stimularii cererii de bunuri de consum si bunuri de capital este posibila si prin diminuarea cotelor de impozitare a veniturilor persoanelor fizice si juridice. Diminuarea impozitelor determina cresterea veniturilor nete, ceea ce inseamna sporirea cererii solvabile de bunuri de consum si bunuri de capital.

Modificarea cotelor medii de impozitare se poate produce si ca urmare a unor reconsiderari in realizarea echitatii fiscale pe verticala, sau orizontala. Unele modificari a cotelor medii de impozitare sunt justificate de necesitatea folosirii impozitarii ca instrument al politicii economice si sociale, prin promovarea unor politici active, stimulatoare, de exemplu, in domeniul salarizarii, a veniturilor agricultorilor, sau de o diminuare a acestui rol activ, Reducerea numarului de cote de impozitare a unor venituri (de exemplu a salariilor, a profitului) poate sa influenteze si cota medie utilizata in plan macroeconomic.

Toate aceste modificari sunt reflectate in politica fiscala adoptata in prealabil elaborarii bugetului de stat.

Nivelul cotelor de impozitare pe principalele surse de venit sunt relevante si prin comparatii internationale. Diferentele existente sunt expresia gradului de dezvoltare economica, a conceptiei adoptate in politica fiscala, in care sistemul licitatiilor are un rol important.

Analiza previzionala pune in discutie si marimea veniturilor bugetare pe surse in raport cu PIB: ponderea impozitelor pe profit in PIB; ponderea impozitului pe salarii, sau pe veniturile persoanelor fizice in PIB, etc. Prin comparatii internationale se pot face judecati de valoare pentru perspectiva.

Ponderea impozitului pe profit in PIB este diferentiata printre altele si in functie de modul in care se stimuleaza investitiile, de masura in care impozitul pe profit este folosit ca instrument de influentare a activitatii economice.

In elaborarea bugetului de stat se studiaza si raportul dintre impozitele directe si indirecte in PIB. Locul si rolul lor este expresia politicilor fiscale, coroborate cu nivelurile dezvoltarii economice si a complexitatii problematicii sociale. Desi exista diferentieri din acest punct de vedere in tarile mai slab dezvoltate, unde se manifesta si probleme sociale, tendinta este de crestere a impozitelor directe in raport cu cele indirecte. O asemenea evolutie raspunde mai bine cerintelor de echitate fiscala verticala. Impozitele indirecte (pe consum) impovareaza mai ales persoanele cu venituri mici. Sporirea cotelor impozitelor indirecte determina majorari ale preturilor si tarifelor cu toate consecintele economice sociale.

2.2. Prognoza cheltuielilor bugetului de stat

Evaluarea cheltuielilor bugetului de stat reprezinta un demers prospectiv dificil, de o mare complexitate. Cerintele de fonduri financiare sunt deopotriva de acute pentru toate actiunile, indiferent de natura lor. Toate aceste presiuni se manifesta in conditiile in care veniturile sunt limitate in mod absolut in perioada data. De aici necesitatea alocarii veniturilor bugetului de stat dupa criterii economico-sociale. Dupa nenumarate aproximari se ajunge la varianta volumului si structurii cheltuielilor care, in conditiile date, politice, economice si sociale, va asigura desfasurarea activitatilor la un nivel corespunzator.

Dimensionarea volumului cheltuielilor bugetului de stat se face prin determinari economice cu caracter normativ. Volumul cheltuielilor, cu structura lor, din exercitiul bugetar in desfasurare, reprezinta o importanta baza informationala. Importanta in special din punct de vedere a gradului de acoperire a nevoilor. Prin diagnoza va rezulta ca unele actiuni, unele activitati sunt acoperite necorespunzator cu surse bugetare. Ramanerea lor la un nivel evident scazut, in raport cu un anumit punct de necesar, provoaca disfunctionalitati atat in sectorul respectiv, cat si in toate celelalte, prin efectul de propagare. In perspectiva, o asemenea stare trebuie sa devina prioritara din punct de vedere al alocarii veniturilor.

Exista elemente prezumtive, se fac evaluari pe baza de optiuni, prin care se sustin actiuni prioritare din punct de vedere economic si social.

Informatia furnizata de beneficiarii de venituri bugetare, de organele financiare teritoriale reprezinta un alt flux de date pentru evaluarea agregata a cheltuielilor bugetului de stat.

Din considerente de sustinere, la un anumit nivel, pentru unele sectoare de activitate se adopta normative minime de cheltuieli in raport cu PIB.

Evaluarea cheltuielilor bugetului de stat se face dupa criteriul structurii economice:

Cheltuieli curente din care:

a)      cheltuieli de personal;

b)      cheltuieli materiale si servicii;

c)      subventii;

d)      prime;

e)      transferuri;

f)       dobanzi aferente datoriei publice si alte cheltuieli;

g)      surse prevazute in pozitii globale ca rezerva;

Cheltuieli de capital;

Imprumuturi de acordat;

Rambursari de credite, plati de dobanzi si comisioane la credite; din acestea:

a)      rambursari de credite externe;

b)      plati de dobanzi si comisioane la credite externe;

c)      rambursarea imprumutului acordat din bugetul asigurarilor sociale de stat, etc.

Stabilirea cheltuielilor dupa natura economica se face printr-un proces de agregare, atat dupa acest criteriu, cat si dupa cel pe actiuni (sau parti). Cheltuieli pe actiuni - parti ale bugetului de stat (ce cuprinde si clasificarea dupa natura economica) sunt:

servicii publice generale; cheltuieli pentru autoritati publice: presedintia tarii, autoritatile legislative, autoritatile judecatoresti, autoritatile executive, alte autoritati;

aparare, ordine publica si siguranta nationala;

cheltuieli socio-culturale: invatamant, sanatate, cultura, religie si actiuni privind activitatea sportiva si de tineret, asistenta sociala, alocatii, pensii, ajutoare si indemnizatii;

servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape;

actiuni economice; industrie, agricultura si silvicultura, transporturi si telecomunicatii, alte actiuni economice;

alte actiuni; cercetare stiintifica, alte actiuni;

transferuri din bugetul de stat; transferuri catre bugetele locale pentru protectia sociala a populatiei pentru energia termica si transport urban de calatori. Transferuri din bugetul de stat catre bugetele locale pentru investitii, transferuri pentru plata pensiilor si altor drepturi de asigurari sociale ale agricultorilor, etc.;

imprumuturi acordate pentru creditarea agriculturii si altor activitati;

plati de dobanzi si alte cheltuieli aferente datoriei publice: dobanzi aferente datoriei publice interne, dobanzi aferente datoriei publice externe, cheltuieli ocazionate de emisiunea si plasarea titlurilor de stat si de riscul garantiilor date de stat, in conditiile legii, etc.;

fonduri de rezerva; fond de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, fond de interventie la dispozitia Guvernului etc

Daca premisa esentiala a evaluarilor este asigurarea functionarii normale a sectoarelor, prin desfasurarea corespunzatoare a activitatilor, atunci dimensionarea cheltuielilor in: curente din care pe destinatii, si pentru capital devine determinanta. La o marime data a veniturilor, evident joasa, expresie a marimii produsului intern brut, inevitabil dominante sunt cheltuielile curente (in bugetul Romaniei circa 87,50% din totalul cheltuielilor, iar cheltuielile de capital reprezentand numai 7,20%). O asemenea structura, impusa de gradul dezvoltarii economice si de structurile economice si sociale, nu poate sustine prin comenzile de stat expansiunea economica. Cheltuielile de capital de un volum foarte redus si cu o faramitare puternica acopera nevoi de mijloace fixe de urgenta si pentru obiective economice si sociale mici.

Cheltuielile de capital intr-un volum redus nu asigura posibilitatile de dezvoltare a sectoarelor sustinute prin bugetul de stat. Acestea reprezinta un pachet de comenzi mult prea restrans pentru celelalte sectoare si in primul rand pentru economia reala.

In structura cheltuielilor curente preponderente sunt cele pentru personal, transferurile, subventiile si dobanzile aferente datoriei publice. Aceasta structura este si o expresie a caracteristicilor economiei si a nivelului scazut al dezvoltarii economice. Asa se explica ca desi ponderea cheltuielilor cu personalul este ridicata, in majoritatea sectoarelor bugetare, salariul mediu nominal este sub media economiei nationale. Transferurile, preponderente in domeniul social si al unor obiective de investitii in infrastructura, pe masura reconsiderarii politicii fiscale si sociale pot reprezenta ponderi si mai reduse. Afirmatia poate fi atribuita si volumului subventiilor.

De maxima importanta este structura pe actiuni, sau pe parti, si in cadrul lor pe structura economica. Aceasta structura este rezultatul unui lung sir de iteratii si este un rezultat si al unor optiuni politice statale. Obiectivele majore sunt deopotriva importante pentru activitatile social-culturale si pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala, transferuri cu caracter social si de investitii locale, dar si pentru activitati economice. Sprijinul financiar al statului poate si trebuie sa asigure dezvoltarea si restructurarea unor subramuri industriale, a agriculturii, cercetarea stiintifica, unele componente ale infrastructurii, a comertului exterior, etc.

Presiunea continua a cheltuielilor, imposibilitatea cresterii veniturilor peste o anumita limita maxima, determina dezechilibrul bugetar cronic, dezechilibru manifestat prin deficit. Dimensiunea deficitului este o expresie a politicului. Multiple considerente economice, sociale si politice cu valoare pe termen scurt si lung limiteaza deficitul bugetar. De regula, dimensiunile deficitului (D_bs) se exprima in functie de PIB:

O marime mai mare a deficitului bugetului de stat poate si este acoperita partial prin excedentul altor instrumente ale planificarii financiare. Acoperirea deficitului bugetului de stat se face prin sursele existente in trezoreria statului, imprumuturi de la institutiile bancare, imprumuturi externe, etc.

In conditii inflationiste persistente, si la rate ridicate, costul imprumuturilor este ridicat (de exemplu, dobanzile aferente datoriei publice si alte cheltuieli reprezinta 18,58% din cheltuielile bugetului anului 1997 al Romaniei). Deficitul bugetului de stat ridicat, influenteaza negativ atat capacitatea de finantare curenta cat si ulterioara. De aici si decizii statale de mentinere la un nivel scazut a deficitului bugetar.

Echilibrarea bugetului de stat (sa intelegem prevederea unui deficit redus din punct de vedere relativ) se realizeaza printr-o profunda analiza previzionala macroeconomica. Cercetarea si evaluarea macroproportiilor este de cea mai mare importanta. Examinarea si reexaminarea obiectivelor si a prioritatilor, a procesului de formare a surselor de finantare prin sustinerea procesului cresterii economice pe termen lung, prin intensificarea procesului de formare a capitalului fix si de sustinere in termeni reali a proceselor de economisire, reprezinta singurele cai si mijloace de atenuare a dezechilibrului bugetului de stat si de crestere a capacitatii lui de finantare.

Se stie ca in domeniul bugetului public national, a bugetului de stat, indicatorii agregati de venituri si cheltuieli sunt expresia vointei politice si nu a mecanismului economico-financiar concurential. Veniturile se legifereaza cu limita minima, iar cheltuielile cu limita maxima. Se intelege de la sine ca veniturile bugetului de stat se formeaza pe masura desfasurarii macrociclului economic si a multiplelor cicluri partiale microeconomice. Conexiunile au valoare teoretica si practica . Imperfectiunile manifestate macroeconomic, cu predilectie in economia reala, dezechilibrele si disfunctionalitatile se vor reflecta si in formarea si utilizarea veniturilor bugetului de stat. In fapt, evolutia bugetului de stat reprezinta, alaturi de alte agregate macroeconomice, un barometru al functionarii economiei reale

3.Prognoza bugetelor speciale

Bugetul de stat este completat cu bugete ale fondurilor speciale. Unele bugete ale fondurilor speciale sunt elaborate pentru domenii sociale de importanta majora, ca de exemplu:

bugetul fondului special pentru sanatate al Ministerului Sanatatii;

bugetul fondului special pentru sanatate al Ministerului Transporturilor;

bugetul fondului de risc si accident pentru protectie speciala a persoanelor handicapate.

Prin adoptarea unor astfel de bugete ale fondurilor speciale, se creeaza venituri pentru rezolvarea directa a unor probleme sociale privind cheltuielile cu medicamente, unele investitii, plata unor materiale, etc.

Alte bugete speciale se elaboreaza pentru realizarea unor obiective economice majore ale economiei nationale, ca de exemplu:

bugetul fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic;

bugetul fondului special pentru dezvoltarea si modernizarea punctelor de control de frontiera;

bugetul fondului special al drumurilor publice.

Caracteristica acestor bugete speciale este limitarea sursei de venit la beneficiarii acestor infrastructuri: taxa de dezvoltare impusa in tariful energiei electrice si termice, incasari din comisionul pentru servicii vamale, cota asupra pretului cu ridicate pentru carburantii auto livrati la intern de catre producatori si valorii in vama pentru carburantii auto importati, etc. Sunt impozite indirecte suportate de respectivii agenti economici. Ele se propaga, insa prin nivelul preturilor si tarifelor, pana la consumatorii finali .

4.Prognoza bugetului asigurarilor sociale de stat

Bugetul asigurarilor sociale de stat reprezinta instrumentul prin care se infaptuieste politica statului in domeniul respectiv. Prin bugetul asigurarilor sociale se mobilizeaza sursele financiare conform legislatiei in vigoare pentru asigurarea efectuarii platilor tuturor categoriilor de drepturi ce se cuvin beneficiarilor.

Bugetul asigurarilor sociale de stat cuprinde urmatoarele componente:

fondul asigurarilor sociale de stat;

fondul pensiilor suplimentare;

fondul de pensii si asigurari sociale ale agricultorilor;

fondul pentru plata ajutorului de somaj, a ajutorului de integrare profesionala si a alocatiei de sprijin;

Evaluarea veniturilor si cheltuielilor fiecarui fond de asigurari sociale se face:

pe baza prevederilor fondurilor de asigurari aflate in derulare;

pe baza prognozei indicatorilor cantitativi specifici acestei activitati.

4.1.Bugetul fondului asigurarilor sociale de stat

Veniturile acestui buget sunt formate aproape in exclusivitate, din contributiile datorate asigurarilor sociale de stat de persoanele juridice si fizice ce folosesc munca salariata (mai sunt atrase sume rezultate din contributia beneficiarilor de bilete de tratament si odihna si eventuale dobanzi incasate pentru disponibilitatile ce se creeaza in anul calendaristic de executie). Prin sistemul legislativ, se pot stabili si alte modalitati de formare a veniturilor. Se poate legifera si sistemul contributiei fiecarui salariat pentru asigurari de sanatate, concomitent cu contributie intreprinzatorilor.

O modalitate de evaluare a veniturilor fondului asigurarilor sociale de stat este:

unde: V_as - venitul fondului asigurarilor sociale;

N_s - numarul mediu de salariati;

S_b⁽ⁿ⁾ - salariul mediu nominal brut;

c_a - cota medie de contributie pentru asigurari sociale;

A - alte venituri.

Numarul mediu de salariati contribuabili se evalueaza prin corelare cu evolutia productivitatii muncii si a PIB. In acelasi cadru se face si prognoza salariului mediu nominal brut, corelat si cu evolutia procesului inflationist. Cota medie de contributie la asigurarile sociale este constanta. In conditiile in care numarul mediu de salariati se va reduce, iar salariul mediu nominal nu va creste corespunzator cu mediul general social-economic, este posibila si chiar necesara o reconsiderare a cotei de contributie pentru asigurari sociale pentru a se acoperi cheltuielile, si ele intr-o crestere determinanta de acelasi mediu.

Cheltuielile bugetului asigurarilor sociale de stat sunt prevazute pentru plata drepturilor de pensii, a ajutoarelor si indemnizatiilor si a gestionarii fondului pentru functionarea sistemului. Evaluarea cheltuielilor:

ch_p = N_p p

ch_ii = N_s (ncz /an /s) i/s

ch_im = N_s (nzcm / an/ s) i_m /s

ch_a = N_a a

unde: ch_p - cheltuielile pentru plata drepturilor de pensii;

ch_ii - cheltuieli pentru plata indemnizatiilor pentru incapacitate temporara de munca datorata bolii;

ch_im - cheltuieli pentru plata indemnizatiilor concediilor de maternitate;

ch_a - alte cheltuieli pentru ajutoare sociale;

N_p - numar mediu de beneficiari de pensie;

p - pensia medie nominala; N_s - numarul mediu de salariati;

nzc / an / s - numarul mediu zile an salariat pentru concediu de boala;

nzcm / an / s - numar mediu zile an salariat pentru concediu maternitate si ingrijirea copilului;

i/s - indemnizatie medie lunara, concediu de boala pe salariat;

i_m/s - indemnizatie medie lunara, concediu de maternitate pe salariat;

N_a - numar mediu anual persoane ce beneficiaza de ajutor;

a - marimea medie a altor ajutoare sociale.

Determinarile in marimea cheltuielilor sunt urmatoarele doua marimi:

numarul mediu de beneficiari de pensie;

marimea medie a pensiei.

Numarul mediu al beneficiarilor poate fi rezultatul trendului. Evaluarea poate avea probabilitate ridicata daca in evolutia populatiei si in structura pe varste nu s-au produs modificari de cat nesemnificative si daca nu se vor face corectii in legislatia muncii privind limita superioara de activitate. Daca elementele de analiza sesizeaza astfel de "perturbatii" in evolutia trendului, atunci se fac modificarile necesare.

Cuantumul mediu al pensiei este o marime rezultativa. Are la baza salariul nominal. De aceea pensia medie poate rezulta si prin aplicarea unui coeficient normativ la salariul nominal mediu. Un asemenea coeficient are la baza prevederile legislatiei muncii cu privire la drepturile de pensii pentru activitatea depusa si durata de viata activa, etc. In conditii de instabilitate economica, de inflatie declarata, are loc in mod necesar procesul de indexare a pensiilor nominale.

Celelalte cheltuieli pentru plata indemnizatiilor se bazeaza pe evaluarea numarului de zile de concediu, prin extrapolare si pe baza cuantumului mediu al indemnizatiei, ce se determina dupa marimea salariului.

In general si in special in conditii de crize economice, se produce si o deteriorare a marimii pensiilor. Apar astfel presiuni sociale pe deplin justificate. Mentinerea nivelului pensiilor cu evolutia salarului nominal si a nivelului real al pensiilor atrage o crestere a cheltuielilor asigurarilor sociale si de aici si a veniturilor.

Presiunea cheltuielilor asupra veniturilor, poate duce la cresterea cuantumului mediu al contributiei pentru asigurarile sociale. Va spori gradul de fiscalitate si va creste efortul economic al populatiei active salariate. O asemenea presiune se poate produce si prin scaderea limitei superioare de varsta activa, ceea ce nu poate constitui un fenomen social-economic pozitiv. Dimpotriva, cresterea gradului de incarcare a populatiei active si ocupate, are multiple influente negative directe si propagate in dezvoltarea economica si in evolutia nivelului de trai al populatiei, luate ca un intreg.

De regula, bugetul fondului asigurarilor sociale de stat se prevede cu excedent. Din excedentul ce se creeaza, se preintampina imposibilitatea efectuarii curente si fluente a platilor pensiei, in conditiile in care unii agenti economici nu efectueaza varsamintele la termenele stabilite.

4.2.Bugetul fondului pensiei suplimentare

Prin definitie, bugetul fondului pensiei suplimentare stabileste veniturile pentru pensia suplimentara a salariatilor, prin contributia directa a acestora, in perioada de activitate. Este un sistem legiferat cu contributie obligatorie si benevola. Veniturile si cheltuielile vor rezulta:

V_bps Ch_ps

unde: V_bps - veniturile bugetului pensiilor suplimentare;

c_s - cota de contributie a salariatilor la fondul pensiilor suplimentare;

p_s - marimea medie a pensiei suplimentare.

Bugetul fondului pensiei suplimentare se prevede cu excedent din aceleasi motive ca si bugetul fondului asigurarilor sociale de stat.

4.3. Bugetul fondului de pensii si asigurari sociale ale agricultorilor

Se elaboreaza bugetul fondului de pensii si asigurari ale agricultorilor avandu-se in vedere delimitarea clara si reala de statutul salariatilor. Veniturile se constituie prin bugetul de stat din care se fac transferuri in acest scop. Cheltuielile se evalueaza in aceeasi conceptie metodologica cu salariatilor. Marimea medie a pensiei si a celorlalte indemnizatii si ajutoare este corelata cu contributia medie a fiecarui beneficiar in perioada de activitate.

4.4. Fondul pentru plata ajutorului de somaj, a ajutorului de integrare profesionala si a alocatiei de sprijin

Veniturile acestui fond se constituie din contributia de la persoane juridice si fizice, care utilizeaza munca salariata si din contributia salariatilor pentru constituirea fondului de somaj, iar cheltuielile se evalueaza pe cele trei destinatii:

V_bas = N_s S⁽ⁿ⁾ a_s

Ch_bas = ( N_s s N_s a N_s a_j

Unde: V_bas - veniturile bugetului total;

Ch_bas - cheltuielile totale pentru cele trei destinatii;

N_s- numarul somerilor ce beneficiaza de unul din cele trei ajutoare;

s - nivelul mediu al ajutorului de somaj;

a_i - nivelul mediu al ajutorului pentru integrare profesionala;

a_j - nivelul mediu al alocatiei de sprijin.

Evaluarea numarului mediu de someri total si in cele trei ipostaze se face in cadrul evaluarii agregatelor macroeconomice: produs intern brut, evolutia productivitatii muncii, evaluarea noilor locuri de munca concomitent cu disparitia altora. Imperativul minimizarii numarului somerilor presupune multiple cautari si evaluari prin obiectivele si mijloacele politicilor economice si sociale. Indemnizatiile medii se coreleaza cu nivelul salariilor nominale, fiind un obiectiv fundamental al protectiei sociale.

In bugetul public national se includ si bugetele locale. Prin intermediul lor se mobilizeaza venituri fiscale si nefiscale, altele decat cele cuprinse in bugetele prezentate anterior, pentru acoperirea cheltuielilor social-culturale, administratie locala, cheltuieli economice de interes local. Raportul bugete locale - buget de stat este o reflectare a politicilor organismelor statale. Tendinta cresterii autonomiei economico-financiare a administratiilor locale este insotita de cresterea veniturilor, inclusiv din cele care au fost cuprinse in bugetul de stat.

5.Starea echilibrului bugetului public national

Obiectivul major al elaborarii si adoptarii bugetului public national, prin instrumentele sale, este stabilirea marimii deficitului anual. Atat din punct de vedere teoretic cat si practic se admit limite cu caracter maxim a deficitului in raport cu PIB. O marime relativa de 3-4% din PIB (V_bp, - Ch_pb : PIB) este considerata acceptabila atat pentru prezent, cat si de perspectiva. Acceptabila pentru prezent din punct de vedere a surselor de acoperire neinflationiste, a costului lor (prin dobanzile platite la imprumuturi) si a posibilitatii de finantare peste sursele ce se vor mobiliza in mod real. Acceptabila si pentru perspectiva din punct de vedere a efortului financiar ce trebuie facut pentru rambursarea imprumuturilor contractate, fara o sporire a gradului de fiscalitate.

Caracteristica definitorie a bugetelor nationale ale lumii contemporane este aceea a deficitelor. Aceasta este mai pregnanta pentru tarile mai slab dezvoltate unde lipsa de surse de capital este acuta. Asa se explica existenta deficitelor cronice si supradimensionate, cu consecinte economice si sociale profunde.

Un al doilea obiectiv major al elaborarii si adoptarii bugetului public national este gradul lui de fiscalitate:

In exprimarea directa, gradul de fiscalitate arata cat din PIB reprezinta partea valorica mobilizata prin impozite si taxe (cu titlu definitiv si nerambursabil ) la bugetul public national, in scopul finantarii cheltuielilor gestionate de institutiile statale.

In stabilirea gradului de fiscalitate se confrunta doua imperative majore. Primul imperativ este cerinta stringenta de surse de finantare pentru acoperirea unui volum de cheltuieli continuu subdimensionate in raport cu cererea, sau nevoia reala. Cel de al doilea imperativ este imperativul punctului de echilibru al fiscalitatii, pentru a nu produce perturbatii mari si profunde in marimea veniturilor ramase la platitorii de impozite si taxe, persoane juridice si fizice. Din confruntarea acestor doua cerinte, ce calauzesc elaborarea bugetului public national, prin parcurgerea unui lung sir de iteratii se va ajunge la decizia politica, fundamentata economic si social.

Este de la sine inteles ca un volum mai mare de impozite si taxe, rezultat al practicarii unor cote mai mari de impozitare, faciliteaza elaborarea bugetului public si sporeste capacitatea de finantare, in plan macroeconomic, pentru actiuni social-culturale, aparare si ordine publica, actiuni economice in sectoare strategice nationale, etc.

Pe de alta parte un grad de fiscalitate ridicat influenteaza negativ cererea solvabila a platitorilor si capacitatea lor de investitii, de cumparare de bunuri de consum si servicii. Ori incetinirea cererii se propaga direct si indirect asupra ofertei, asupra modului de folosire a factorilor aparatului productiv.

Dupa parerea noastra un important element de judecata este compararea unor indicatori din sfera bugetara cu cei ai economiei reale, a sectoarelor ce se autofinanteaza. In majoritatea tarilor, indicatorii sferei bugetare, de exemplu salarii medii, volum de investitii, grad de acoperire a unor cheltuieli curente, sunt inferiori sferei nebugetare. O diferenta mare va fi o sursa permanenta de nemultumiri si tensiuni, si ceea ce este mai important, ramanerea in urma a unor domenii si activitati de foarte mare importanta pentru mersul societatii in ansamblul sau. De aici, numeroase cautari pentru o armonizare a intereselor platitorilor si beneficiarilor de impozite si taxe.

Gradul de fiscalitate este si un reprezentativ indicator agregat pentru caracterizarea amplitudinii intervetionismului statal (prin sistemul fiscal, financiar) in viata economica si sociala a tarii. Exista diferente notabile in aceasta amplitudine, explicabile in functie de gradul dezvoltarii economice, modalitatile de rezolvare a problematicii sociale, politicile fiscale si echitatea lor pe verticala si orizontala, etc. Statisticile internationale arata ca in majoritatea tarilor dezvoltate, gradul de fiscalitate este mai ridicat in raport cu alte tari si cu cel al Romaniei. In Romania, gradul de fiscalitate de circa 32-33% este mai mic decat in tarile din Comunitatea Europeana. Luat in sine si in capacitatea de plata si de cumparare, acesta este considerat ridicat.

Alternativa viabila si neinflationista o reprezinta sporirea bazei purtatoare de venituri bugetare. Inseamna aceasta cresterea reala in ritmuri ridicate a produsului intern brut.

6. Continutul si metodologia prognozei masei monetare

Cercetarea evolutiei masei monetare reprezinta nu numai o cerinta economica si sociala, ci si una de ordin politic. Se stie ca masa monetara este de neanlocuit, este obiectiv necesara pentru functionarea macroeconomiei si a tuturor subsistemelor sale. Economia nationala, agentii economici, institutiile, indivizii, etc., sunt inseparabili de moneda. Moneda este instrumentul utilitatii permanente a societatii. In plan macroeconomic se utilizeaza marimea agregata masa monetara. Aceasta reprezinta totalitatea mijloacelor de plata existente la diferite momente de timp in economia nationala. Ele sunt folosite pentru tranzactionarea de bunuri si servicii, pentru efectuarea altor obligatii, a altor plati.

Masa monetara reprezinta un tot unitar, desi structura este formata din active cu grad de lichiditate diferentiata:

moneda efectiva;

moneda de cont (disponibilitatile in conturile curente);

depunerile in vederea economisirii;

alte active (cambiile, bilete de trezorerie, actiuni, obligatiuni, etc.).

Pentru ca masa monetara are rolul de mijlocitor al tuturor tranzactiilor, de natura comerciala si necomerciala, apare inevitabil necesitatea, si nu curiozitatea, de a o stabili ex-ante. Practica demonstreaza ca masa monetara nu este o marime independenta si nu poate fi rezultatul unei simple extrapolari. Masa monetara, prin circulatia sa, caracterizeaza insasi mersul economiei nationale, stabilitatea macroeconomiei, desfasurarea fluxurilor monetare si prin ele fluxurile economiei reale.

In economia contemporana, dominata de mecanismele pietei, evaluarea cererii si ofertei de moneda este parte integranta a politicilor economice si a prognozelor macroeconomice. Prognozele monetare stau la baza politicilor monetare, corelate cu cele economice, financiare, valutare si sociale. Prin prognoza masei monetare se cunosc produsele monetare ce se vor crea si pune in circulatie. Ele vor reprezenta totalitatea lichiditatilor sau a mijloacelor de plata ale economiei nationale.

a)      In forma agregata, masa monetara (M) se dimensioneaza prin corelare cu produsul intern brut. Se foloseste in acest scop o functie unifactoriala de forma:

M = f (PIB)

Exista o asemenea posibilitate si cu probabilitate ridicata deoarece PIB in preturi curente caracterizeaza ansamblul operatiunilor efectuate cu moneda in perioada respectiva. Cercetarea retrospectiva a celor doua agregate pe un interval concludent, pune in evidenta gradul de dependenta a masei monetare, de evolutia PIB.

Produsul intern brut al fiecarui an este expresia volumului fizic si a nivelului preturilor nominale. Asa se explica si faptul ca in multe tari se adopta decizii privind evolutia masei monetare intr-un ritm anual superior celui prognozat pentru PIB.

b)      Masa monetara se poate prognoza si prin modelare multifactoriala. Studiul masei monetare, sub influenta mai multor factori, asigura o probabilitate mai ridicata. Principalii factori a caror influenta poate fi modelata sunt: volumul productiei ce se va comercializa, volumul resurselor alocate si utilizate, evolutia preturilor, evolutia cursului de schimb valutar si evolutia balantei de plati externe. Functia economico-matematica este:

M = f (x₁, x₂, ,x_n)

Factorii de influenta enumerati mai sus, sunt cuprinsi in prognozele apartinatoare domeniilor respective de activitate.

Din ajustarea seriilor dinamice multifactoriale va rezulta forma functiei multifactoriala, liniara sau exponentiala:

M = a + x₁b₁ + + x_nb_n

M = a x₁^bi x_n^bn

Coeficientii de elasticitate a fiecarui factor au o importanta semnificatie. Este posibil ca printr-o modelare regresionala multifactoriala pas cu pas, sa se elimine unii factori. Vor ramane in calcul numai factorii cu influenta cea mai mare. Acestia cuprind intr-o anumita masura si influentele factorilor eliminati. Unele evaluari confirma importanta volumului productiei (ce, de regula, se exprima prin PIB in preturi reale), a indicelui general al preturilor si al cursului de schimb. De asemenea, cercetarea demonstreaza ca functia liniara are coeficient de corelatie multifactorial mai mare in comparatie cu functia exponentiala.

c)      Prognoza masei monetare poate fi efectuata si printr-un calcul direct. La baza calculului sta PIB si viteza de miscare a masei monetare (V_m):

M = (PIB) / V_m

Viteza de miscare a masei monetare se exprima prin numarul de rotatii pe care le face in decursul unui an. Se poate admite ipoteza ramanerii constante a vitezei de miscare. Aceasta ipoteza are probabilitate ridicata in conditiile de relativa stabilitate macroeconomica.

Exista insa si factori ce isi pot modifica intensitatea influentei. Printre acestia putem enumera: formarea veniturilor, evolutia corelatiei cerere - oferta cantitativa si calitativa, periodicitatea si ritmicitatea efectuarii platilor si incasarilor prin sistemul bancar, etc.

In ipoteza modificarii vitezei de miscare a masei monetare se impun evaluari corespunzatoare. In aceste evaluari, un loc important il ocupa componentele politicii monetare.

Practica monetara internationala, si a Romaniei, demonstreaza ca indicele cresterii PIB este devansat de indicele masei monetare. Coeficientul de devansare este determinat de caracteristicile fundamentale ale evolutiei economiei nationale, a manifestarii echilibrului financiar, valutar si monetar. Exista pareri in teoria monetarista potrivit carora cresterea mai rapida a masei monetare decat a PIB, influenteaza reducerea ratei dobanzii si concomitent, prin ieftinirea creditului, se va produce o expansiune a investitiilor.

O asemenea teorie nu este confirmata in evolutia economiei Romaniei. Profundele fenomene de criza, generate de acute procese economice si sociale, cu radacini adanci, inclusiv in sfera politicului, cresterea rapida a masei monetare, ce a depasit cresterea nominala a PIB nu a stimulat diminuarea ratei dobanzii si cresterea investitiilor. In aceste conditii s-a accentuat criza procesului investitional si a avut loc scumpirea creditului pe termen scurt, mediu si lung. Economia reala va stagna, sau va evolua lent, in stransa corelatie, cu mersul economiei si evident se va perpetua si dezechilibrul monetar.

Prognoza agregatelor monetare

Concomitent cu cercetarea evolutiei masei monetare se studiaza cu interes deosebit si evolutia agregatelor monetare. Miscarea fiecarui agregat monetar este influentata si de factorii proprii. De aceea evolutia fiecarui agregat monetar determina si modificari in evolutia masei monetare.

Se stie ca s-au construit agregate monetare simbolizate prin M₁, M₂, M₃ si L, agregate ce contin diferentieri de la o tara la alta.

In Romania, in principal, se urmareste masa monetara M₂, ce cuprinde:

numerar in afara sistemului bancar;

disponibilitati la vedere ale agentilor economici, conturi curente ale populatiei, alte disponibilitati;

depozite in lei ale populatiei la vedere si la termen;

depozite in lei pe termen ale agentilor economici;

depozite conditionate;

certificate de depozit;

depozite in valuta ale rezidentelor la vedere si la termen a agentilor economici si a populatiei si depozite conditionate.

Studiile efectuate demonstreaza ca evolutia agregatelor monetare este corelata cu cea a masei monetare, desi fiecare agregat are si legi proprii de evolutie si factori determinati de influenta.

1. Prognoza numerarului in afara sistemului bancar

Numerarul in afara sistemului bancar reprezinta activul monetar cu gradul cel mai inalt de lichiditate. Moneda numerar este folosita cu predilectie de populatia in efectuarea tranzactiilor comerciale si in efectuarea diferitelor obligatii din afara acesteia. Intr-o anumita masura moneda numerar este folosita si de agentii comerciali si institutii pentru tranzactii comerciale si alte plati de valoare redusa.

Pornind de la sfera utilizarii, numerarul evolueaza sub influenta unor factori principali, economici si sociali si a unor factori conjuncturali. Principalii factori ai evolutiei numerarului in afara sistemului bancar sunt:

veniturile banesti nete ale populatiei pe sursele de formare;

numarul si structura populatiei active;

vanzarile de marfuri curente, vanzarile de marfuri de folosinta indelungata;

volumul platii serviciilor de consum;

cumpararea si/sau construirea de locuinte;

volumul tranzactiilor de valori mobiliare;

reglementarile privind plafoanele maxime de casa ale agentilor economici si institutiilor;

viteza de miscare a numerarului si dimensiunile si caracteristicile inflatiei.

Pe aceasta baza teoretica se elaboreaza prognoza numerarului in afara sistemului bancar printr-o functie economico-matematica multifactoriala. Toti factorii principali de influenta sunt cuantificabili si previzibili.

In practica economica numerarul in afara sistemului bancar (N) se determina in functie de volumul si rulajul operatiunilor cu numerar (R_n) si viteza de miscare a numerarului (V_n), prin relatia: N = R_n / V_n

Prognoza operatiunilor cu numerar, reflecta circulatia marfurilor, a serviciilor si a altor plati. Daca acesti factori raman aproximativ constanti, volumul tranzactiilor este prognozat pe baza evolutiei veniturilor banesti, a preturilor si a vanzarilor. Utilizarea metodei extrapolarii si aplicarea unor corectii ce au la baza elemente prezumtive, deduse din conditiile de mediu, asigura variante credibile.

Sfera utilizarii numerarului este intr-un evident proces de restrangere. Extinderea mijloacelor moderne de efectuare a platilor, diminueaza in aceeasi masura utilizarea monedei numerar.

Un rol important in formarea stocului de numerar in circulatie, il are viteza de miscare a acestuia.

Exprimata prin numarul mediu de rotatii in decursul unui an, viteza de miscare este o rezultanta a influentei contradictorie a unor factori permanenti si conjuncturali. Cei mai importanti factori ce influenteaza viteza de miscare a numerarului sunt:

frecventa formarii veniturilor banesti si ritmicitatea incasarii acestora de catre populatie;

structura cheltuielilor de consum ale populatiei - unele curente, cu o ritmicitate proprie grupelor de marfuri alimentare si nealimentare, iar altele sunt periodice;

evolutia corelatiei dintre cerere agregata si oferta agregata.

Acestor factori li se asociaza uneori factori conjuncturali interni economici, politici si sociali si factori conjuncturali internationali.

Influenta factorilor se manifesta prin circuitele simple si in lant pe care le efectueaza numerarul in afara sistemului bancar. De aceea, studiul duratei acestor circuite este necesara pentru evaluarea cat mai corecta a vitezei de miscare. Din studiile efectuate, rezulta ca evolutia factorilor nu este aceeasi si ca atare si gradul de influenta asupra miscarii numerarului in circulatie, este diferit.

Practica demonstreaza ca in frecventa si in ritmicitatea formarii veniturilor banesti la populatie se produc modificari lente si nesemnificative. Deci acest factor nu produce influente diferite, de la o perioada la lata, in miscarea numerarului. Modificarile mai evidente au loc in structura cheltuielilor pentru marfuri si servicii, ce sunt corelate cu schimbarile in evolutia cererii si a ofertei. Cuantumul si sensul modificarii vor determina accelerarea sau incetinirea vitezei de miscare a numerarului.

Evolutia vitezei de miscare a numerarului are si semnificatii in ce priveste desfasurarea circulatiei monetare, corelata cu circulatia marfurilor si serviciilor, a desfasurarii productiei si a caracteristicilor fluxurilor financiare si valutare.

Accelerarea vitezei de miscare a numerarului este in general un semnal pozitiv, evolutia economiei, a circulatiei monetare si a fluxurilor financiare monetare.

Viteza de miscare a numerarului, caracterizeaza prin numarul rotatiilor in decursul anului, se calculeaza prin relatia: V_n = 365 / d_z

unde: d_z - durata medie in zile a unei rotatii;

t₁, t₂, , t_n - intervale de timp la care se fac operatiuni cu numerar;

c₁, c₂,,c_n - volumul operatiunilor tranzactionate cu numerar.

Din calculul vitezei de miscare a numerarului rezulta ca, cresterea cheltuielilor curente, in totalul cheltuielilor, sporeste viteza de miscare a numerarului. Sporirea veniturilor reale determina de asemenea o viteza mai mare de miscare a numerarului.

2. Prognoza disponibilitatilor la vedere

Peste 80% din disponibilitatile la vedere apartin agentilor economici. Evolutia lor este strans legata de evolutia masei monetare.

Prognoza disponibilitatilor la vedere se poate realiza prin utilizarea unui coeficient structural (d_v), sau de pondere. Acest coeficient pe termen scurt este cel realizat in perioada anterioara, deoarece, din practica, rezulta ca are o mare stabilitate. Disponibilitatile la vedere (D_v) vor rezulta prin utilizarea relatiei:

D_v = M d_v

Desfasurarea circuitelor economice si perfectionarea efectuarii operatiunilor bancare influenteaza favorabil evolutia disponibilitatilor banesti la vedere.

3. Prognoza depozitelor populatiei

Depozitele populatiei sunt la vedere si pe termen. Din total, peste 90% sunt depozite pe termen. Aceste depozite sunt expresia economiilor banesti realizate cu o anumita frecventa si ritmicitate. Economiile banesti, la randul lor, sunt determinate de marimea si evolutia veniturilor nominale si reale al populatiei.

La baza economiilor banesti si a formarii depozitelor bancare ale populatiei stau urmatorii factori:

cererea de marfuri de folosinta indelungata. Pretul acestor marfuri si periodicitatea cumpararii lor, argumenteaza necesitatea procesului de economisire a unei parti din veniturile curente;

plata unor servicii, de o anumita periodicitate si cu un anumit tarif reprezinta o alta motivatiei de natura economica a formarii depozitelor banesti;

cumpararea sau construirea de locuinte se constituie de asemenea intr-un autentic factor al aceluiasi proces;

participarea tot mai intensa la piata valorilor mobiliare si de capitaluri amplifica acelasi proces;

factorii socio-economici si psihologici, ce reprezinta o traditie, in special pentru populatia adulta si de varsta a treia;

ratele dobanzilor bancare real pozitive. Procesul de depozite doreste nu numai sa conserve puterea de cumparare a economiilor, ci si sa obtina un castig. Pentru a obtine un castig rata medie a dobanzilor trebuie sa fie superioara ratei medii a inflatiei. Depasire a acestui prag, al inflatiei, reprezinta un important factor stimulatoriu in procesul economisirii.

Pentru caracterizarea evolutiei economiilor banesti si a depozitelor se foloseste indicatorul relativ, rata economiilor banesti (REBi), calculata prin raportul economii banesti (Ebi) la produsul intern brut:

REB = (Eb_i) / (PIB_i)

Unde i reprezinta intervalul anual al orizontului prognozei.

Rata economiilor banesti este argumentata de evolutia veniturilor reale ale populatiei. De aceea, din acest punct de vedere, REB poate fi prognozata si printr-o functie factoriala de venituri reale ale populatiei.

Pe baza REB se evalueaza marimea economiilor banesti - a depozitelor - prin relatia:

EB_i = PIB_i REB_i

In analiza previzionala, un rol important il ocupa si rata depozitelor (RD_i) in masa monetara si marimea de stoc a acestor depozite (D_i):

RD_i = (D_i / M_i)

In conditiile practicarii ratelor real pozitive si a atenuarii dezechilibrelor si presiunilor economice si sociale, rata depozitelor populatiei poate reprezenta pana la aproximativ 30% din masa monetara.

Privit ca proces evolutiv, in perspectiva, nivelul ratei RD_i este influentat intr-un mod evident de caracteristicile circulatiei monetare din perioada anterioara, precum si de circulatia marfurilor si de nivelul ratei dobanzii.

Depozitele populatiei existente la un nivel corespunzator si in continua crestere, privite in contextul general economic, monetar, financiar si valutar, reprezinta si un autentic proces de delestare a circulatiei monetare in ansamblu sau.

Economiile banesti ale populatiei reprezinta cea mai importanta sursa a sistemului de creditare, sursa neinflationista. Cresterea surselor de creditare sustine procesul investitional si cresterea economica si influenteaza favorabil evolutia ratei dobanzii.

Depozitele in lei

Depozitele in lei, depozite pe termen a agentilor economici, depozitele conditionate si certificatele de depozit au aceeasi semnificatie ca si depozitele in lei ale populatiei. In conditiile Romaniei aceste depozite reprezinta aproximativ 10-20% din masa monetara. Prognoza acestor depozite in lei se elaboreaza dupa aceeasi metodologie aplicata la depozitele populatiei.

Depozitele in valuta ale rezidentilor

Se constituie la vedere si pe termen de agentii economici si de populatia. Formarea si evolutia acestor depozite este determinata de caracteristicile evolutiei economiei nationale - a amploarei dezechilibrarilor - si a gradului de dezvoltare a economiei.

Starea economica de instabilitate, manifestarea crizelor si dezechilibrelor, descurajeaza detinatorii de venituri pentru depozite in moneda nationala. De aici si propagarea fenomenului de "dolarizare"a veniturilor si "fuga" de moneda nationala. Fenomenul este si mai evident in conditiile accentuarii dezechilibrelor si cresterii inflatiei.

Ratele dobanzii la depozitele in moneda nationala, real pozitive si stimulatoare reprezinta un factor de descurajare a "fugii" de moneda nationala. Analizele monetare, pe intervale mai mari de timp, demonstreaza cauzele si factorii ce incetinesc, sau accelereaza, un asemenea fenomen. Ponderea ridicata a depozitelor in valuta ale rezidentelor in masa monetara nu poate constitui un fenomen monetar si economic pozitiv. Acesta trebuie luat ca atare. Poate fi si trebuie influentat prin sistemul instrumentelor si parghiilor monetare, financiare si economice. Influenta cea mai mare o exercita mersul economiei, ritmul dezvoltarii economice si stabilitatea macroeconomica. Evolutia ascendenta a economiei creeaza starea de incredere in puterea nationala si in puterea ei de cumparare.

Ratele dobanzii la depozitele in valuta si la cele in moneda nationala, exercita o anumita influenta in evolutia depozitelor in valuta. Aceasta influenta se poate propaga intr-o anumita ciclicitate. Ratele dobanzii in moneda nationala, in crestere, si mentinute la un nivel ridicat, determina transformarea - cel putin partiala - a depozitelor in valuta, in depozite in moneda nationala. Ulterior, o scadere a ratei dobanzii in moneda nationala, daca este insotit si de semnale ale ascensiunii inflatiei, va fi urmata de cresterea depozitelor in valuta ale rezidentelor.

8.Prognoza echilibrului monetar

8.1.Caracteristici ale evolutiei echilibrului monetar

Cercetarea masei monetare include si evaluarea manifestarii echilibrului monetar. Caracteristicile echilibrului monetar rezulta din modul de formare a corelatiei dintre cererea agregata de moneda si oferta agregata de moneda.

Cererea de moneda exprima nevoia de lichiditate pentru efectuarea operatiunilor pe piata marfurilor si serviciilor. Se evalueaza in functie de PIB. Cererea reala este insotita adesea si de o cerere mai mare sau mai redusa, prin existenta si a cererii speculative de moneda. Cererea speculativa este corelata cu evolutia ratei dobanzii intr-o mare masura. Oferta de moneda este rezultatul procesului de creatie a semnelor monetare si punerea lor in circulatie.

In plan teoretic se poate afirma ca exista un punct de echilibru monetar atunci cand exista concordanta cererii cu oferta de moneda. Se cunoaste conceptia lui Keynes cu privire la echilibrul monetar si la infaptuirea lui prin rolul politicilor monetare. Keynes a atribuit ratei dobanzii si investitiilor un rol determinat in echilibrul global (al marfurilor si a pietei monetare), capabile sa asigure si folosirea deplina a fortei de munca. In teoria keynesista rezulta necesitatea cercetarii echilibrului monetar, nu in mod independent, ci in cadrul echilibrului general, al marfurilor si serviciilor, al pietei muncii, etc.

Dar ce poate insemna echilibrul monetar? Intr-o formulare sintetica se poate afirma ca echilibrul monetar poate fi definit prin acea stare a economiei in care masa monetara, privita ca o marime de stoc, ce va fi influentata de viteza de miscare sa corespunda volumului circulatiei marfurilor si serviciilor si volumului altor plati.

Masa monetara este evaluata prin corelarea cu PIB si cu viteza de miscare. Ea este prognozata. In teoria si in practica economica se demonstreaza ca circulatia monetara se afla intr-o stare de dezechilibru permanent, cu dimensiuni mai mari sau mai reduse. Inseamna ca oferta de moneda depaseste cererea reala. Se creeaza semne monetare peste nevoile reale ale economiei.

Caracterizarea echilibrului-dezechilibrului monetar se face in expresia cantitativa prin indicele general al preturilor. Starea de dezechilibru se defineste prin inflatie si deflatie. Inflatia este dominanta in evolutia istorica. Aceasta preocupa cercetarea stiintifica si practica monetar economica.

Cand se vorbeste de dezechilibru monetar, sau se afirma ca exista inflatie, se percepe fenomenul de evolutie, reducere, a puterii de cumparare a monedei nationale. O unitate monetara, de exemplu 1 leu, peste un an va reprezenta sau va fi echivalent cu 0,50 lei din prezent. Apare inevitabil o oferta mai mare de moneda decat cererea, expresie a volumului tranzactiilor generate de productia proprie si de import. Fenomenul apare in mod direct in circulatia monetara. El este insa propagat din economia reala si din problematica financiara si valutara. Are multiple si profunde cauze si sintetizeaza manifestarea corelata a celorlalte dezechilibre.

Pentru perspectiva, apare cu necesitate, evaluarea dimensiunilor dezechilibrului monetar. Asa cum se cunoaste dimensiunile cantitative ale dezechilibrului monetar se exprima prin miscarea preturilor. Este deci necesara elaborarea prognozei indicelui preturilor, a indicelui preturilor bunurilor de consum folosit sub denumirea de indicele preturilor consumatorului (IPC). Prognozele IPC utilizeaza acelasi cos de bunuri si servicii ce au fost cumparate de populatie, de categoriile socio-profesionale ale acesteia. Se face prognoza unui IPC de tip Laspeyres. Structura consumului din calculele statistice se va conserva si in orizontul prognozei. Prin mentinerea structurii consumului dintr-o perioada de referinta se cere elaborarea numai a prognozei preturilor bunurilor cuprinse in cosul caracteristic.

Chiar daca cosul caracteristic cuprinde numai 1927 de sortimente de marfuri si servicii (din care 359 alimentare, 1125 nealimentare si 443 servicii) in Romania, preturile inregistrate statistic, culese dupa anumite caracteristici, sunt reprezentative pentru macroeconomie.

O prognoza a preturilor de consum se poate elabora prin metodele cantitative, intre acestea fiind si extrapolarea. Rezultatul extrapolarii se constituie intr-o prima varianta. Aceasta varianta este cercetata prin prisma evolutiei ansamblului de factori de influenta, aducandu-i-se corectiile necesare.

In realitate economica si cu deosebire in perioadele in care au loc si miscari ale unor preturi, unele prin liberalizare si altele prin actualizare la conditiile existente, efectul de propagare este profund. Ca urmare si preturile vor fi rezultanta tuturor acestor influente. Pentru unele sortimente se pot face calcule directe parcurgand mai multe iteratii de la pretul existent, prin cercetarea in aval si in amonte a preturilor intrarilor si iesirilor.

8.2. Cauzele manifestarii dezechilibrului monetar. Politici monetare.

Dezechilibrul monetar este rezultatul unor cauze manifestate in sfera circulatiei marfurilor si a productiei. Se manifesta cu intensitate diferita de timp, dar au un caracter permanent. In modul cel mai frecvent sunt evaluate toate aceste cauze si factorii ce determina cresterea preturilor.

O cauza, cu influente propagate profunde, o reprezinta modificarea in cresterea costului marfurilor si serviciilor. Cresterea costului marfurilor, sau a unor marfuri si sortimente aflate intr-un anumit punct pe verticala productiei si circulatiei, este determinata de factori economici, uneori de o mare profunzime.

Sporirea salariilor, nu in acelasi timp si intr-un mod generalizat pe intreaga verticala a economiei, va antrena o crestere directa, ce se va propaga in cresterea costurilor produselor. Daca cresterea salariilor este un rezultat al cresterii productivitatii muncii in toate verigile productiei, atunci in mod normal costul produselor nu va spori. Insa, in majoritatea cazurilor cresterea salariilor, ca urmare a sporirii productivitatii muncii, are loc numai la un numar restrans de intreprinderi si produse. Ca atare se va produce efectul de antrenare in cresterea salariilor si in sectoarele de activitate unde nu va avea loc si o crestere corespunzatoare a productivitatii muncii. Se realizeaza in fapt o aliniere a castigurilor salariale in ramurile economiei nationale fara o contraperformanta economica.

In multe cazuri, prin politicile guvernamentale sociale se prevede o crestere a salariilor, justificata din punct de vedere social-economic, de rata medie a inflatiei. Evident aceasta crestere se va propaga, in mod treptat, in costul marfurilor si al serviciilor, ceea ce va determina o crestere corespunzatoare a preturilor cu amanuntul.

Cresterea preturilor la unele intrari primare de materii prime, minerale, agricole si silvice, ca urmare a conditiilor de productie - o scadere a productivitatii muncii, exploatarea la adancimi mai mari, conditii naturale nefavorabile, etc. , - se va propaga pe intreaga verticala a productiei in proportii corespunzatoare.

Importul direct de bunuri de consum, de materii prime si bunuri de capital, prin pretul lor de cumparare, ca si prin modificarea taxelor vamale, se propaga in costuri, intr-o masura mai mare, sau mai mica, in functie de rolul pe care il au in desfasurarea productiei si circulatiei marfurilor.

Cresterea cursului de schimb, produce de asemenea scumpiri ale importurilor si de aici influente asupra costurilor de productie si de circulatie a marfurilor.

Conditiile de mediu managerial mai putin performante genereaza in anumite limite sporirea costurilor de productie.

O alta cauza a cresterii preturilor este manifestarea evidenta a dezechilibrului pe piata marfurilor si serviciilor. O cerere elastica la unele grupe de marfuri poate fi insotita de o oferta elastica, ceea ce nu va schimba raportul cerere-oferta. Daca unei cereri elastice ii va corespunde o oferta rigida, dupa un interval de timp, in care se reduc si stocurile, se va produce o crestere a preturilor. Sporirea cererii la unele marfuri este motivata de cresterea veniturilor curente, sau folosirea economiilor. Este iminenta inlocuirea unor bunuri de folosinta indelungata, accelerata si de aparitia de noi produse calitativ superioare.

Cresterea preturilor la unele marfuri, ca rezultat al dezechilibrelor ce apar intre cerere si oferta, se propaga si la alte marfuri.

Intr-o economie, in care se manifesta procese adanci de restructurare, cu efecte economice si sociale profunde, ele se propaga si in cresterea preturilor. Restrangerea productiei unor societati comerciale din diferite ramuri, prin diminuarea cererii, prin lipsa lor de performanta tehnico-economica, restructurarea de fond a industriilor energointensive si materiale intensive, lipsa capitalurilor, etc., sunt alte cauze cu propagare evidenta in miscarea preturilor.

Intr-o economie, in care se manifesta procese adanci de restructurare, cu efecte economice si sociale profunde, ele se propaga si in cresterea preturilor. Restrangerea productiei unor societati comerciale din diferite ramuri, prin diminuarea cererii, prin lipsa lor de performanta tehnico-economica, restructurarea de fond a industriilor energointensive si materiale intensive, lipsa capitalurilor, etc., sunt alte cauze cu propagare evidenta in miscarea preturilor.

In evidente procese inflationiste, unor astfel de cauze economice, li se adauga comportamentul consumatorilor, ce sustine cresterea preturilor. Prin natura sa, cumparatorul intensifica cererea curenta si periodica pentru a preintampina reducerea puterii de cumparare a veniturilor. Intensificarea cererii se va propaga in miscarea preturilor, intr-un mod artificial.

In acelasi mediu, se manifesta si comportamentul producatorilor si comerciantilor. Cresc preturile sub impulsul sporirii profitului si al anticiparii efectelor procesului inflationist mai acut. Aceste fenomene de acutizare artificiala a cresterii preturilor vor influenta si evolutia cererii.

Din punct de vedere prospectiv apare necesitatea evaluarii dimensiunilor acestor cauze si a influentei lor in miscarea preturilor. Asemenea evaluari, de mare dificultate, se fac adesea cu probabilitati mai scazute si pe termen scurt, fiind mereu corelate prin glisare in timp.

Indicele preturilor consumatorului de tip Laspeyres, ce masoara dezechilibrul monetar, permite compararea de la o perioada la alta a evolutiei preturilor. Literatura de specialitate demonstreaza ca desi indicele Laspeyres contine unele imperfectiuni (nu inregistreaza procesul de substituibilitate a marfurilor, de crestere a calitatii marfurilor si de aparitie a unor noi marfuri) este utilizat in toate tarile. Calculat la cosul tipic de marfuri si servicii este extins sau generalizat la totalitatea bunurilor de consum.

Pe langa masurarea directa a cresterii preturilor si a dezechilibrelor monetare, IPC este de larga utilitate si de foarte mare importanta. Prognoza agregatelor macroeconomice in mod direct sau in mod rezultativ foloseste IPC. Toate obiectivele economice si sociale ale politicii macroeconomice privind cresterea si dezvoltarea economica se fundamenteaza pe IPC. In acest context, politicile sociale se argumenteaza in mod direct pe IPC.

Prognoza dezechilibrului monetar genereaza problematica politicilor monetare. Politicile monetare trebuie sa se regaseasca in mod permanent in insasi evolutia prognozata a preturilor. Cunoasterea exacta a cauzelor generatoare de inflatie, permite elaborarea si sustinerea politicilor monetare. Indiscutabil politicile monetare combat procesele inflationiste, dar nu le pot preintampina sau/si stopa, ci doar le pot atenua. In esenta, politicile monetare au ca obiectiv restrangerea masei monetare prin politica dobanzii si a creditului in economie. Prin evolutia acestora, se influenteaza evolutia cererii globale si structurale, si de aici o reducere a preturilor, o stagnare sau o evolutie lenta.

Cresterea ratei dobanzii incurajeaza pe depunatorii depozitelor bancare si descurajeaza cererea de credite prin scumpirea acestora. In multe situatii economice scumpirea creditelor nu poate influenta cererea acestora pentru simplul motiv ca intreprinzatorii nu dispun de surse proprii de finantare. Prin intermediul costului, se propaga in pretul de vanzare, iar prin acesta are loc o relansare a inflatiei.

Cresterea dobanzilor la depozite, pentru o perioada de timp, va incetini, sau reduce cererea curenta si chiar periodica, si prin aceasta, echilibrarea cererii cu oferta si stoparea cresterii preturilor. Tot prin cresterea dobanzilor la depozitele in moneda nationala, se reduce volumul depozitelor in valuta ale rezidentelor cu toate influentele propagate dintr-un astfel de proces.

Efectele pozitive ale acestor politici vor avea influente vremelnice daca nu sunt insotite de evolutia ofertei de marfuri si servicii, de cresterea productivitatii muncii si a produsului intern brut.

Reducerea deficitului bugetar reprezinta o alta parghie de natura financiara. Aceasta este aplicabila in mod treptat pe masura relansarii economiei si nu prin sporirea gradului de fiscalitate.

Politica veniturilor, prin sistemul de salarizare-indexare, se constituie intr-un alt mijloc de combatere a procesului inflationist.