Clasificarea paradisurilor fiscale

Clasificarea paradisurilor fiscale

Paradisurile fiscale se pot imparti in principale si secundare. In cadrul celor principale se pot identifica sapte tipuri de tari:

• tari care nu aplica niciun fel de impunere asupra veniturilor si cresterilor de capital (numite "zero heavens" sau "pure heavens"): Bahamas, Bahrein, Bermude, Insulele Cayman, Nauru, Saint-Vincent, Turks si Caicos, Vanuatu, Principatul Monaco ;
• tari in care impozitul pe venit sau beneficiu este stabilit pe o baza teritoriala: Costa Rica, teritoriul Hong Kong, Liberia, Malaiezia, Panama, Filipine, Venezuela, Marea Britanie. In aceste tari contribuabilii beneficiaza de o exonare a beneficiilor, obtinute prin operatiuni realizate in afara teritoriului;
• tari in care cotele de impunere sunt  mai putin ridicate: Liechtenstein, Elvetia, Insulele Virgine britanice, Antilele Olandeze, Jersey, Irlanda;
• tari care ofera avantaje specifice societatilor tip holding sau societatilor off-shore: Luxemburg, Singapore, Austria, Ungaria, Olanda, Singapore, Thailanda;
• tari in care sunt scutite de taxe companiile ce produc pentru export: Irlanda si Madeira;
• tari in care sunt oferite avantaje fiscale companiilor de afaceri internationale-companii orientate sau nu spre investitii, dar care se califica drept companii financiare offshore privilegiate: Antigua, Bahamas, Barbados, Bemude, Dominica, Grenada, Isle of Man, St. Vincent;
• tari care ofera avantaje fiscale specifice anumitor societati bancare sau altor institutii financiare: Hong Kong, Madeira, Malaezia, Filipine, Singapore, Thailanda si Vanatau.

Majoritatea statelor sunt foste colonii britanice ramase fara suport financiar dupa destramarea imperiului colonial britanic. Acestea s-au reorientat catre exploatarea frumusetilor naturale (turism si servicii diverse), dar si spre acceptarea societatiilor offshore. Astfel, companiile offshore asigura venituri substantiale prin crearea de noi locuri de munca pentru persoane superior calificate, existenta unor firme de avocatura, institutii de stat inregistrate, bani si institutii financiare, taxele obligatorii catre stat (taxe de inmatriculare re-inmatriculare) si impozitele contribuie la obtinerea unui venit considerabil pe cap de locuitor. In paradisurile fiscale secundare se includ atat tari mici cat si tari industrializate, in care nivelul de impunere a anumitor forme de venit este ridicat, dar in care exista dispozitii legale cu caracter particular, care pot fi utilizate intr-o operatiune de tax planning de catre investitori.