Costul creditului

Costul creditului

1. Regula ˝78˝

Bancile pot acorda credite cu plata in rate fie pe baza dobanzii simple, fie a dobanzii compuse.

Cand se aplica dobanda simpla venitul din dobanzi este calculat astfel: la primirea platii dobinda este calculata pe o baza zilnica, DP, si dobanda este dedusa din plata, ceea ce ramane se deduce din soldul principalui, reprezentand soldul principalului pentru perioada urmatoare.

(143)

unde,

DP = dobanda aferenta soldului principalului pentru perioada considerata;

SP = soldul principalului in momentul anterior primirii platii;

rda = rata anuala a dobanzii;

nzp = numarul de zile al perioadei cosiderate.

(144)

unde,

PL = plata totala, principalul plus dobanda, aferenta perioadei;

rr = rata de reducere periodica a principalului.

In cazul dobanzii compuse, suma totala a principalului si a dobanzii este retinuta, contabilizata si banca va majora venitul din dobanzi peste durata de viata a creditului, banca avand o anumita flexibilitate in alegerea metodei de crestere a dobinzii din credit. Cea mai utilizata metoda pentru a creste dobanda este asa numita regula ˝78˝, 78 reprezentand suma cifrelor lunilor dintr-un an, de la 1 la 12, metoda presupunand ca banca va castiga 12/78 din totalul dobanzii in prima luna, 11/78 in luna a doua s.a.

Fie un credit de consum in valoare, VC, de 000 lei, pe 1 an, cu rata anuala a dobinzii, rda = 24%, deci rata lunara a dobanzii, rdl =2%.

Valoarea platii lunare, PL, a creditului, se determina astfel:

(145)

Aplicand formula in cazul considerat, avem plata lunara:

Totalul platilor pe 12 luni va fi , dobanda totala platita fiind de 675 lei.

In cazul dobinzii simple venitul in prima luna va fi de 100 lei , iar soldul consumatorului dupa prima luna va fi de 4.627,20 lei . In cazul reguli ˝78˝ venitul in prima luna va fi de 103,85 lei, iar soldul cumparatorului dupa prima luna va fi de 4.631, 05 lei.

2. Rata aparenta si efectiva a dobanzii

Rata dobanzii la creditele de consum este uneori greu de determinat in mod efectiv de catre consumatorul obisnuit, unele plati aditionale percepute de catre comerciant sau de catre banca facand ca rata efectiva sa fie semnificativ mai mare decat cea rata aparenta, rata inscrisa in contract. In plus, derularea in timp a rambursarii imprumutului face ca rata efectiva a dobanzii sa fie mult peste aceea aparenta.

Desi o rata de 2% pe luna este aproximativ de 24% pe an, alte metode de determinare a ratei sunt greu de interpretat. O rata aparenta de 6% la un credit de consum cu plata in rate , se dovedeste considerabil mai mica decat rata efectiva.

Sa presupunem un imprumut de 10.000 de euro, rambursabil in 12 rate lunare timp de un an, cu o rata anuala a dobanzii de 5%. Deoarece trebuie rambursat pana la sfarsitul anului 10.500 de euro, plata lunara va trebui sa fie de . Dupa prima plata clientul mai dispune de 10.500 - 875 = 9.625 euro, dupa a doua luna de 8.750 euro, dupa zece luni de 1.750 euro, adica el nu a imprumutat 10.000 euro pentru un an, el a dispus de aceasta suma numai 1 luna, ultima luna a anului el utilizand numai 875 de euro, insa a platit rata pentru 10.000 euro. Suma medie pe care o imprumutata, in ansamblu, pe timpul anului a fost de 000 euro, si rata pe care o plateste este de de aproape doua ori mai mare.

Aceasta rata efectiva poate fi determinata aproximativ aplicand formula de mai jos:

(146)

unde:

= rata anuala efectiva;

n.p = numar de plati periodice pe an;

d = costul creditului (dobanda);

C = imprumutul angajat (principalul);

t = numarul de plati realizate.

Aplicand formula pentru exemplul luat, si avand in vedere ca n.p = t, avem:

In unele cazuri imprumutul poate fi considerat ca un scont, astfel ca dobanda este dedusa in avans. Astfel, cel imprumutat cu 10.000 euro, obtine 9.500 euro, fiind nevoit sa ramburseze 10.000 euro in rate lunare, rata efectiva a dobanzii fiind in aceasta situatie determinata precum mai jos:

Adesea, rata dobanzii este determinata corect, dar obligatiunile totale de rambursat includ plati pentru analiza creditului, prima de asigurare si alte suplimentari la valoarea initiala. In treecut, rata dobanzii nu era comunucata celui imprumutat, spunandu-i-se numai suma pe care o avea de platit lunar, argumentandu-se ca numai aceasta il interesa pe client.

Dincolo de cerintele impuse pentru informarea clientilor asupra tuturor clauzelor tranzactiei de imprumut, prin lege sunt prevazute reguli pentru protejarea si avertizarea clientului creditului de consum, precum si raspunderi civile si penale pentru cei care incalca regulile.

Ratele dobanzii caracteristice creditului de consum sunt semnificativ mai inalte decat rarele la titluri de valoare sau la celelalte tipuri de credit. Aceasta situatie nu se datoreaza riscurilor asociate unui asemenea credit, nici puterii de monopol, in fiecare oras existand institutii care sa acorde asemenea credit. Un motiv al ratelor inalte consta in costurile reclamate de acordarea unui asemenea imprumut si de serviciile asociate. Chiar cu un minim de timp acordat interviului cu un solicitant de credit, analizei creditului si contabilizarii, munca necesara pentru pregatirea imprumutului implica un cost semnificativ.

Intr-o tara dezvoltata, cu rata inflatiei de sub 5-6%, 100 de euro dobanda pe an nu pare mult, la un imprumut de 1.500 de euro, care este rambursat in rate lunare intr-un an, insa aceasta reprezinta efectiv o rata a dobanzii de 12,3% pe an

Adica, chiar facand abstractie de costurile aditionale, un imprumut de 1.500 euro reclama o rata efectiva de 12,3% pe an, la care se vor adauga costurile aditionale, deoarece oricat de eficienta ar fi banca, costurile implicate in gestionarea creditelor de consum, datorita volumului mic al acestora, detin un procent mult mai mare in valoarea creditului, decat in cazul creditelor acordate firmelor.

Aceasta nu inseamna ca acest credit nu este profitabil bancilor, chiar dupa deducerea acestor costuri mari, realitatea evidentiind ca aceste credite de consum sunt mai profitabile pentru banci decat creditele acordate firmelor.

3. Costul creditelor indirecte

Sa consideram un exemplu care utilizeaza o hartie de valoare (cambie ) a unui dealer auto.

Dealerul cere clientului o rata anuala de 15% (1,25% lunar), pentru a finanta cumpararea unui automobil de 8.000 euro. Banca a evaluat cererea de credit, si tranzactia este acceptata pentru un scont de 12%. Prin intelegere banca retine 25% din diferentialul dobanzii in rezerva si transfera 75% in contul dealerului. Imprumutul este inscris pentru 3 ani, cu 36 rate lunare.

Deci banca cumpara hartia de valoare a dealerului cu un scont de 12%, dealerul cerand clientului o rata mai inalta cu 25% decat scontul bancii.

Vom avea deci:

- principalul (P) = 8.000 euro

- scadenta (n) = 3 ani, 36 rate lunare (n.r)

- rata imprumutului (r.d) = 15% anual = 0,15

- scontul bancii (r.s) = 12% anual = 0,12

- rata de transfer catre dealer (rdd) = 75% din diferentialul dobanzii

Algoritmul de calcul al elementelor imprumutului este urmatorul:

a. Se determina rata lunara a imprumutului (r.l)

b. Se determina plata lunara a clientului ( p.l.c)

=

c. Se determina scontul lunar al banci (s.l. b.)

d. Se determina valoarea scontului lunar al bancii  (p.s.b.)

e. Se determina platile totale platite de catre client (PTC).)

f. Se determina platile totale aferente bancii (PTB

g. Se determina valoarea totala a dobanzii platita de catre client PDC)

PDC = PTC - P = 9.983,52 - 8.000 = 1.983,52 euro

h. Se determina valoarea dobanzii (scontului) incasata de catre banca (PDB)

PDB = PTB - P = 9.571,32 - 8.000 = 1.571,32 euro

i. Se determina diferentialul dobinzii (DFB)

DFB = PDC - PDB = 1.983,52 - 1.571,32 = 412,2 euro

j. Se determina diferentialul alocat dealerului  (DFD)

k. Se determina diferentialul alocat pentru rezerva (DFR).

DFR= DFB - DFD =

=

Sintatizand algoritmul de mai sus obtinem formula generala de mai jos:

(147)