Dubla impunere internationala

Dubla impunere internationala

• Dubla impunere - definire metode de evitare

• Dubla impunere - aplicatii

Dubla impunere - definire, metode de evitare

In condifiile economiei contemporane, circulatia libera a capitalurilor este o realitate, iar numeroase persoane fiziee si juridice desfasoara activitati diverse, din care obtin venituri sau detin averi in mai multe tari.

Datorita acestei realitati, a devenit o necesitate, pentru amplificarea cooperarii economice si financiare internationale, stabilirea autoritatii publice competente sa procedeze la impunerea veniturilor realizate si a averilor detinute de persoane fiziee si juridice in alte tari, decat cea careia ii apartin, astfel incat sa se evite dubla impunere fiscala.

Dubla impunere fiscala internationala reprezinta supunerea la impozit a aceleiasi materii impozabile si pentru aceeasi perioada de timp de catre doua autoritati fiscale din tari diferite.

Ea se manifests sub doua forme, si anume:

Ø      ca dubla impunere economica, respectiv supunerea, in cadrul unei
tari, a aceluiasi venit sau a aceleiasi averi, la mai multe impozite;

Ø      ca dubla impunere juridica, respectiv impunerea aceleiasi materii
impozabile, de doua ori, in tari diferite.

Dubla impunere fiscala internationala poate aparea numai in cazul

impozitelor directe, respectiv al impozitelor pe venit si al celor pe avere

deoarece pentru marfurile si serviciile cumparate de cetatenii unei tari din

alta tara ei nu mai platesc in tara lor impozite indirecte similare cu cele

incluse in pretul de cumparare al marfurilor sau serviciilor respective.

Aparitia dublei impuneri se datoreaza modului in care sunt aplicate criterii

care stau la baza impunerii veniturilor sau averi.

In practica fiscala internationala criteriile care stau la baza impunerii

veniturilor sau averii sunt:

Ø      criteriul rezidenfei (sau al domiciliului fiscal), potrivit caruia impunerea veniturilor sau averii se realizeaza de autoritatea fiscala din fara careia aparfine rezidentul, indiferent daca veniturile sau averea, care fac obiectul impunerii, sunt obfinute sau se afla pe teritoriul acelei fari sau in afara acesteia;

Ø      criteriul nationalitatii, potrivit caruia o fara impune rezidentii sai, care realizeaza venituri sau poseda avere din (In) tara respectiva, indiferent daca acestia locuiesc sau nu in tara lor;

Ø      criteriul nationalitatii, potrivit caruia o fara impune rezidentii sai, care realizeaza venituri sau poseda avere din (In) tara respectiva, indiferent daca acestia locuiesc sau nu in tara lor;

Ø      criteriul originii veniturilor (teritorialitatii), potrivit caruia impunerea se efectueaza de catre organele fiscale din tara pe a carei teritoriu s-au realizat veniturile sau se afla averea, indifferent de rezidenta sau nationalitatea beneficiarilor de venituri.

Modul in care sunt aplicate criteriile prezentate, conduce la aparitia dublei impuneri.

De exemplu, daca in tara 'X' impunerea se bazeaza pe criteriul rezidentei, iar in tara 'Y' pe criteriul originii veniturilor, atunci o persoana din prima tara daca realizeaza venituri in a doua va trebui sa plateasca impozite pe veniturile sale atat in tara rezidenta, cat si in tara de origine a veniturilor.

Efectele negative pe care dubla impunere le are asupra dezvoltarii relatiilor economice si financiare dintre diferite tari au determinat gasirea unor solutii pentru inlaturarea ei.

Pentru evitarea propriu-zisa a dublei impuneri, in practica internafionala

se aplica mai multe metode sau procedee tehnice, cum sunt:

Ø      metoda scutirii (exonerarii) totale;

Ø      metoda scutirii (exonerarii) progresive;

Ø      metoda ,,creditarii' (imputarii) obisnuite;

Ø      metoda ,,creditarii' integrale.

Corespunzator metodei scutirii (exonerarii) totale, veniturile obtinute de rezidentul unei tari intr-o tara straina si supuse impunerii in acea tara nu se mai impun in tara de resedina.

Metoda scutirii (exonerarii) progresive presupune insumarea veniturilor obtinute de rezidentul unei tari in strainatate, cu veniturile realizate de acesta in tara de resedinta, obtinandu-se, astfel, venitul impozabil global.

La acest venit, se stabileste cota progresiva corespunzatoare.  Pentru determinarea impozitului cota stabilita se aplica numai asupra venitului obtinut in tara de resedinta.

Metoda ,,creditdrii' (imputdrii) ordinare consta in aceea ca impozitul platit partii straine pentru venitul realizat pe teritoriul acesteia, de catre rezidentul altei fari, se deduce direct din impozitul total calculat in fara de resedinfa.

Impozitul platit in strainatate se deduce numai pana la limita impozitului intern ce revine la un venit egal cu cel obtinut in strainatate.

Metoda ,,creditdrii' (imputdrii) integrate consta in aceea ca impozitul platit in strainatate, pentru veniturile realizate, se deduce integral din impozitele datorate in tara de resedinta, inclusiv in situatiile in care impozitul platit in strainatate este mai mare decat impozitul intern aferent aceluiasi venit.

Cateva din veniturile care fac obiectul unor conventii bilaterale privind evitarea dublei impuneri, incheiate de Romania:

Ø      dividendele platite de catre o societate rezidenta a unuia dintre statele contractante unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse in ambele state contractante; cota de impozit aplicata de fara de sursa este insa limitata, de exemplu: 10% din venitul brut al rezidentului (in conventiile cu S.U.A., Franta, Germania); 15% in convenfiile cu Austria, Canada, lordania etc.;

Ø      dobanzile la credite comerciale obfinute de catre un rezident al unuia dintre statele contractante din surse aparfinand celuilalt stat contractant pot fi impuse in ambele state. Cota este limitata, spre exemplu, la10% din suma dobanzilor (in convenfiile cu Danemarca, Cipru, Franfa) sau la 15% in convenfiile cu Canada,Egipt, Malayezia;

Ø      comisioanele provenind dintr-un stat contractant si platite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse in celalalt stat contractant, ele pot fi impuse si in fara de sursa, dar impozitul astfel stabilit nu poate depasi o anumita cota din suma comisioanelor, spre exemplu:

Ø      10% in convenfiile cu lordania, Egipt, Siria;

Ø      3% in convenfiile cu Belgia, Cipru, Italia;

Ø      3% in con-v cu Finlanda;

Ø      12,5% in convenfia cu Anglia etc.;

Ø      veniturile realizate din transporturi in trafic international sunt impozabile numai in statul contractant in care se afla sediul conducerii efective a intreprinderii de transport;

Ø      durata de timp in care un santier de constructii sau montaj se impune in tara in care isi desfasoara activitatea este de 12 luni;

Ø      bunurile si veniturile din folosirea sau instrainarea acestora se impun, daca este vorba de bunuri imobile, in tara in care sunt situate;

Ø      pentru bunurile mobile, solutia adoptata este, in principal impunerea acestora in statul in care se afla bunurile facand parte din activul unui sediu stabil sau dintr-o baza fixa pentru exercitarea unei profesii.