Functiile finantelor publice

Functiile finantelor publice

Aparitia finantelor publice se datoreaza unor necesitati si cauze obiectiv determinate, functia lor principala fiind aceea de a procura resursele financiare de care are nevoie statul pentru a-si exercita atributiile sale si, pe aceasta cale, de a interveni eficient in economie si societate in general.

In acest context, functiile finantelor publice, dupa unii autori[1], ar consta in: functia de repartitie cu cele doua subfunctii de constituire si de utilizare si functia de control.

Dupa alti autori[2], acestea s-ar manifesta prin: atragerea resurselor, alocarea resurselor, redistribuirea produsului intern brut, stabilizarea economiei natio-nale, coordonarea cererii si stabilirea prioritatilor social-economice, la care se adauga functia de control.

Functiile finantelor publice sunt cel mai bine exprimate prin:

Functia de "repartitie" cu cele doua subfunctii, de constituire si de alocare a resurselor;

Functia de control;

Functia de interventia a statului in economie.

Subscriem la faptul ca functia de interventie a statului in economie se manifesta realmente mai ales dupa criza economica din 1929-1933 si la acest atribut important al finantelor publice s-au referit majoritatea autorilor mentionati in primul capitol.

1. Functia de repartitie a finantelor publice

Subfunctia de constituire a fondurilor publice se realizeaza intre stat, pe de-o parte, ca beneficiar al acestor resurse, si diverse persoane juridice si fizice, pe de alta parte, in calitate de contribuabili, care sunt reprezentati prin:

agentii economici indiferent de forma lor de proprietate sau forma juridica de organizare;

institutiile publice;

persoanele fizice;

asociatiile si colectivitatile de grup care nu dau nastere la o persoana juridica.

Fondurile publice in marea lor majoritate provin deci din distribuirea produsului intern brut si a unei parti din avutia nationala, precum si din transferurile de resurse din strainatate sub forma imprumuturilor de stat si a diverselor finantari nerambursabile. Cele care provin din distribuirea produsului intern brut imbraca, in majoritatea cazurilor, forma impozitelor pe venit, iar cele prelevate din substanta avutiei nationale, sub forma impozitelor si taxelor pe avere, pe proprietate. Cele mai insemnate venituri ale statului, nerambursabile, sunt constituie din: impozite si taxe, contributiile obligatorii, amenzi, penalitati, varsamintele institutiilor publice, redevente si chirii din concesiuni, inchirieri de terenuri si a altor bunuri proprietate de stat, donatii, ajutoare etc, iar cele rambursabile sub forma imprumuturilor de stat, care provin de la persoane fizice si juridice din tara si strainatate, precum si de la organisme financiar-bancare regionale si internationale, sau/si de la guvernele altor state.

In cadrul procesului de constituire a resurselor financiare publice in unele situatii acest transfer de putere de cumparare nu schimba forma de proprietate (este cazul intreprinderilor cu capital de stat care efectueaza varsaminte la bugetul de stat, sub forma impozitului pe profit, a regiilor autonome, tot sub forma impozitelor pe profit si a varsamintelor din profitul net), dar in majoritatea cazurilor aceste transferuri de resurse financiare determina schimbarea proprietarului, in favoarea statului si in detrimentul intreprinderilor private si a persoanelor fizice.

A doua subfunctie a functiei de repartitie este cea de distribuire, alocare si utilizare a resurselor publice catre membrii societatii, persoane fizice si juridice, beneficiare. Aceasta subfunctie este realizata de stat cu ocazia finantarii unor utilitati si servicii publice prin intermediul institutiilor publice special create, a regiilor autonome, intreprinderilor de stat si chiar al statului insusi prin institutiile sale strict specializate (Presedintie, Parlament, Guvern etc.). Beneficiarii acestor resurse sunt persoanele juridice si persoanele fizice, precum si acele institutii si unitati speciale care produc utilitati publice sau semipublice, ca, de exemplu: armata, ordinea publica, siguranta statului, Parlamentul, Presedintia, Guvernul, institutiile publice centrale si locale, precum si regiile autonome.

Alegerea prioritatilor in distribuirea resurselor publice pe actiuni, obiective si beneficiari reprezinta una din cele mai de seama decizii ale autoritatilor unui stat, deoarece de aceasta alegere depinde in mare masura dezvoltarea sau stagnarea economiei acelei tari si a societatii in general, cu consecinte directe asupra bunastarii sau saraciei membrilor acelei societati. Daca principalele resurse publice vor fi alocate cu predilectie spre un consum neproductiv (final), economia acelui stat va avea toate "sansele" spre o subdezvoltare, iar alegerea unor prioritati care sa aiba in vedere pe langa asigurarea unei protectii sociale acceptabile si o alocare de fonduri importante spre sectoarele care creeaza sau determina o valoare adaugata (activitati economice, cercetarea stiintifica, educatie si chiar ocrotirea sanatatii etc.), economia acelui stat are toate sansele spre o dezvoltare economica ulterioara si pe aceasta baza la o crestere a bunastarii membrilor acelei societati.

In acest proces de realocare a resurselor publice pentru finantarea unor utilitati si servicii publice statul nu trebuie sa piarda din vedere zonele, regiunile si localitatile mai putin dezvoltate, prin transferuri de resurse publice importante din bugetul central catre bugetele locale ale acelor zone sau prin acordarea unor inlesniri si faci-litati fiscale mai insemnate intreprinderilor si agentilor economici care-si desfasoara activitatile aici.

Referitor la sectorul spre care se pot indrepta fondurile publice, spre cel economic sau cel social-cultural, sau despre o anume tendinta pe plan mondial, se poate aprecia ca in tarile dezvoltate, unde economia functioneaza la parametri inalti, cheltuielile din fondurile publice pentru dezvoltarea economica sunt mai restranse, aici prioritatea avand-o cheltuielile privind protectia sociala, precum si cele referitoare la ordinea publica si aparare, pe cata vreme, in tarile in curs de dezvoltare, sectorul economic este beneficiar al fondurilor publice intr-o masura mai mare, in detrimentul celorlalte destinatii, bineinteles acest lucru numai in cifre relative.

Destinatiile pe care le pot capata fondurile publice in acest proces complex de redistribuire, de alocare, prin intermediul sistemului de bugete, sunt: invatamantul, sanatatea, cultura, asigurarile sociale (protectia sociala), locuintele, gospodaria comunala, drumurile, ordinea publica, apararea, diverse actiuni economice.

Trebuie remarcat totusi faptul ca, desi intregul proces de constituire si redistribuire a resurselor publice este determinat de factori si necesitati obiective, procesul ca atare poarta de multe ori un pronuntat caracter subiectiv, deoarece el depinde in mare masura de gradul de intelegere a acestor necesitati obiective de catre factorii politici si guverne aflate la putere, precum si de interesele nedeclarate ale grupurilor si mediilor de afaceri pe care le reprezinta.

2. Functia de control a finantelor publice

Aceasta functie a finantelor publice este determinata de faptul ca:

resursele publice apartin intregii societati, iar societatea in ansamblul ei este interesata ca acestea sa fie corect stabilite in sarcina contribuabililor, colectate in intregime si dirijate corespunzator spre domeniile prioritare si stringente ale economiei si societatii. Folosirea lor trebuie sa produca atat o eficienta sociala, cat si una economica care in final sa determine satisfacerea necesitatilor economice si sociale de moment si perspectiva a intregii societati;

de asemenea, controlul este necesar pentru administrarea si gestionarea corespunzatoare a acestora, pastrarii integritatii lor, prin combaterea neglijentei si risipei, asigurarii oportunitatii si eficientei lor in procesul utilizarii. Aici poate fi vorba si de combaterea unor fenomene de specula si imbogatire fara justa cauza pe seama fondurilor publice.

Controlul care se exercita prin intermediul acestei functii se realizeaza, in principal, in cadrul celor doua subfunctii, cea de constituire si cea de alocare, utilizare.

In faza de constituire a resurselor publice, functia de control se exercita mai ales prin intermediul institutiilor de specialitate ale statului, respectiv, Ministerul Finantelor Publice si organele sale teritoriale, prin stabilirea cuantumului corect al obligatiilor fiscale pe care le au contribuabilii si al unui control fiscal complex cu prilejul incasarii si administrarii acestora.

Alaturi de Ministerul Finantelor Publice si organele sale teritoriale, un rol important in exercitarea functiei de control a finantelor publice il au si Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, in legatura cu incasarea si administrarea corespunzatoare a contributiilor de asigurari sociale de stat (somaj si sanatate), constituite prin bugetul asigurarilor sociale de stat si asigurarilor pentru somaj, precum si prin fondurile speciale de sanatate.

In faza de utilizare a resurselor publice, functia de control se exercita preventiv in principal prin intermediul Ministerului Finantelor Publice si a organelor sale teritoriale, cu prilejul deschiderii creditelor bugetare si a angajarii de plati prin unitatile Trezoreriei Statului.

In aceasta faza se are in vedere ca alocarile de fonduri bugetare sa aiba o baza legala, sa fie oportune, necesare si sa fie asigurate resursele financiare proprii, atunci cand o asemenea conditie de finantare este prevazuta in mod expres de lege (este cazul bugetelor locale, fondurilor speciale si a celor din mijloacele extrabugetare).

De asemenea, functia de control in cadrul subfunctiei de utilizare se exercita si aposteriorii (dupa ce cheltuielile sunt efectuate deja) prin organele Curtii de Conturi a Romaniei si prin cele ale Ministerului Finantelor Publice, Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si a celorlalte ministere si organe centrale specializate ale statului inditruite cu aceste atributii.

Functia de control a finantelor publice se poate exercita si inaintea constituirii propriu-zise a resurselor financiare publice, prin controlul exercitat la intreprinderile cu capital de stat sau regiile autonome, atunci cand acestea nu-si indeplinesc obligatiile bugetare catre buget, sau asupra activitatii institutiilor publice care nu-si realizeaza veniturile prognozate cand acestea au asemenea sarcini.

3. Functia de interventie a statului in economie

Dupa multi autori si specialisti in domeniu, atributul finantelor publice nu trebuie sa fie numai acela de asigurare cu resurse financiare a necesitatilor statului, ci odata cu acest lucru un mijloc eficient de interventie a statului in economie.

Privita in perspectiva istorica, interventia statului in economie, resimtita mai ales dupa efectul devastator al crizelor economice de supraproductie din anii 1929/1933, s-a accentuat pe masura trecerii anilor si ea se realizeaza, in primul rand, prin intermediul finantelor publice.

Instrumentele si tehnicile folosite de stat pentru a interveni in viata economica a tarii, prin a-i stimula pe unii subiecti economici si a-i inhiba pe altii, tin, in primul rand, de politicile fiscale si de cele bugetare. Metodele si tehnicile sistemului fiscal si bugetar sunt cele mai importante prin intermediul carora statul actioneaza asupra factorilor economici din societate. Astfel, prin sistemul de reglementari fiscale statul are posibilitatea de a acorda inlesniri, reduceri sau alte facilitati fiscale in domeniul impozitelor, taxelor, sau a majorarilor de intarziere pentru neplata in termen a acestora, iar prin politicile bugetare, statul poate sprijini direct ramuri, sectoare si unitati productive, sau persoane fizice, domenii si activitati care il intereseaza sau apreciaza ca prezinta importanta pentru societate. Parghiile si instrumentele concrete in aceste directii pot fi subventiile bugetare, transferurile bugetare, acoperirea unor diferente de pret (cand pretul de vanzare este mai mic decat costul de productie) pentru unele produse sau servicii, prime pentru export, productie etc.

Alaturi de politicile fiscale si bugetare prin care intervine in economie, statul isi poate crea propriile sale intreprinderi, sectoare si domenii care il intereseaza in mod deosebit, sau acolo unde apreciaza ca nu sunt create suficiente utilitati si servicii publice sau semipublice. De asemenea, atunci cand unele intreprinderi sau societati private care produc bunuri materiale de interes national sunt in dificultate financiara, statul fie ca le poate sprijini financiar, fie ca le poate prelua in vederea retehnologizarii, dupa care le poate privatiza din nou.

De aceea, apreciem ca una din cele mai importante functii ale finantelor publice este cea de interventie in economie, functie care-i da statului posibilitatea sa influenteze decisiv procesele economice si, pe aceasta cale, relatiile sociale intre membrii acelei societati.