FUNCTIONAREA SOCIETATILOR BANCARE

FUNCTIONAREA SOCIETATILOR BANCARE

55. Principiile functionarii societatilor bancare. Datorita specificului activitatii bancilor, necesitand o reglementare si o protectie speciale, Legea nr. 58/1998 consacra, chiar daca folosind o tehnica legislativa deficitara, o serie de capitole speciale unor principii si reguli care completeaza dispozitiile privind functionarea societatilor pe actiuni din Legea nr. 31/1990, creand un cadru juridic special, aplicabil doar functionarii societatilor bancare.

Legea nr. 58/1998 stabileste, cu valoare de principiu, m art. 38, ca:

a. in activitatea lor, bancile se supun reglementarilor si ordinelor emise de Banca Nationala a Romaniei, date in aplicarea legislatiei privind politica monetara, de credit, valutara, de plati, de asigurare a prudentei bancare si de supraveghere bancara;

b. bancile isi organizeaza intreaga activitate in conformitate cu regulile unei practici bancare prudente si sanatoase si cu cerintele legii.

0 premisa a functionarii societatilor bancare este stabilita de art. 39 din Legea bancara: in vederea functionarii, in termen de 30 de zile de la data obtinerii autorizatiei, fiecare banca este obligata sa deschida cont curent la Banca Nationala a Romaniei. Transferurile banesti operate prin inscrieri in contul curent deschis in evidentele bancii centrale sunt irevocabile si neconditionate. Bancile pot deschide la Banca Nationala a Romaniei si alte conturi, in conditiile stabilite de aceasta.

Vom analiza, in continuare, functionarea societatilor bancare, din perspectiva statutului lor de societati comerciale pe actiuni cu statut special, reglementat atat de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, cat si de dispozitiile cu caracter derogatoriu prevazute de Legea bancara nr. 58/1998.

56. Actiunile emise de societatea bancara. Drepturile si obligatiile actionarilor societatii bancare. in societatile comerciale bancare, societati pe actiuni, asociatii contribuie la formarea capitalului social sau la majorarea acestuia prin efectuarea unui aport in numerar, in schimbul caruia vor primi actiuni.

Actiunile sunt titluri reprezentative ale contributiei asociatilor la capitalul social, constituind fractiuni ale acestui capital care confera posesorului calitatea de

actionar[2]. Prin derogare de la regula de drept comun in materia societatilor pe actiuni, actiunile emise de banci vor putea fi, potrivit art. 38 din Legea nr. 58/1998,

numai nominative. Ratiunea acestei norme rezida in necesitatea cunoasterii identitatii tuturor proprietarilor actiunilor bancii, in vederea exercitarii de catre Banca Nationala a Romaniei a supravegherii prudentiale bancare, cu deosebire asupra situatiei actionarilor semnificativi, care, pentru a dobandi aceasta calitate, trebuie sa obtina aprobarea prealabila a bancii centrale.

Caracteristica actiunilor nominative este aceea ca identifica titularul actiunii. in titlu se vor mentiona, alaturi de elementele de la art. 93 din Legea nr. 31/1990 , numele, prenumele si domiciliul actionarului, persoana fizica, respectiv denumirea, sediul si numarul de inmatriculare ale actionarului, persoana juridica. Aceleasi elemente de identificare sunt inscrise si in registrul de actiuni al societatii. Drepturile aferente actiunii apartin si pot fi exercitate numai de catre titularii actiunii.

Calitatea de actionar confera drepturile si obligatiile prevazute de Legea nr. 31/1990. Astfel, actionarii au urmatoarele drepturi, cu caracter patrimonial sau nepatrimonial : dreptul de a participa la adunarea generala a actionarilor; dreptul de vot; dreptul de informare; dreptul la dividende; dreptul asupra partii cuvenite din lichidarea societatii.

Se cuvin a fi facute doua precizari in legatura cu exercitarea acestor drepturi in cazul societatilor bancare. in primul rand, potrivit art. 101 din Legea nr. 31/1990, orice actiune platita da dreptul la un vot in adunarea generala, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel. Prin derogare de la caracterul supletiv al acestei norme (care permite ca actionarii sa prevada altfel in actul constitutiv), art. 38 alin. 4 din Legea nr. 58/1998 dispune in mod imperativ ca, in statutele lor. bancile nu vor putea stabili exceptii de la principiul potrivit caruia o actiune da dreptul la un singur vot. in al doilea rand, dispozitiile Legii nr. 31/1990 privind suspendarea exercitiului dreptului de vot pentru actionarii care nu au efectuat varsamintele ajunse la scadenta nu isi gasesc aplicabilitate in cazul societatilor bancare, al caror capital social subscris este, prin ipoteza, varsat integral la constituirea societatii.

Principala obligatie a actionarilor, potrivit art. 100 din Legea nr. 31/1990, este cea de a efectua plata varsamintelor datorate. Actionarii societatilor bancare nu pot avea o asemenea obligatie pe parcursul functionarii societatii intrucat, asa dupa cum am mai aratat, prin ipoteza intregul capital social al bancii este varsat la constituirea acesteia, iar in cazul majorarii capitalului social, potrivit art. 3 din Normele nr. 9/2000 privind capitalul minim al bancilor si al sucursalelor bancilor straine, varsamintele se vor efectua integral la momentul subscrierii.

Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative, cum sunt cele emise de societatile bancare, se transmite, conform art. 98 din Legea nr. 31/1990, printr-o declaratie facuta in registrul actionarilor al societatii emitente, semnata de cedent si de cesionar, personal sau prin mandatar, si prin mentiunea facuta pe titlu. in cazul actiunilor nominative emise in forma dematerializata si tranzactionate pe o piata organizata, transmiterea dreptului de proprietate se realizeaza in conditiile Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori.

Prin lege sau prin actele constitutive ale societatii se pot stabili anumite restrictii referitoare la transmiterea actiunilor societatii . 0 restrictie legala specifica societatilor bancare este instituita de art. 51 si 52 din Legea nr. 58/1998. Aceste dispozitii conditioneaza achizitionarea unei participatii de cel putin 5% din capitalul social al unei banci, respectiv majorarea unei asemenea participatii, astfel incat proportia capitalului social detinut sa atinga sau sa depaseasca niveluri reprezentand multipli de 5%, de obtinerea aprobarii prealabile a Bancii Nationale a Romaniei.

Legea nr. 31/1990 interzice societatilor pe actiuni incheierea anumitor acte juridice care vizeaza actiunile proprii. Astfel, societatea nu poate sa acorde avansuri sau imprumuturi si nici sa constituie garantii in vederea subscrierii sau a dobandirii propriilor sale actiuni de catre un tert. Totodata, legea asimileaza luarea in gaj a propriilor actiuni, fie direct, fie prin persoane care actioneaza in nume propriu, dar pe seama societatii, cu dobandirea propriilor actiuni. Art. 105 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 excepteaza, insa, in mod expres operatiunile curente ale societatilor bancare si de credit de la aplicarea acestei interdictii .

57. Adunarea generala a actionarilor societatii bancare. Adunarea generala a actionarilor este organul de deliberare si decizie al societatii bancare. Cuprinzand toti actionarii, adunarea generala exprima vointa sociala si decide asupra problemelor date de lege in competenta sa . Adunarile generale ale actionarilor sunt ordinare (insarcinate sa decida asupra problemelor curente ale societatii), respectiv extraordinare (insarcinate sa hotarasca asupra modificarilor in situatia societatii). Legea nr. 31/1990 stabileste atributiile fiecareia, precum si conditiile de cvorum si majoritate pentru luarea deciziilor. Singura chestiune specifica incidenta in materia adunarii generale a actionarilor bancii este aceea ca orice actiune platita da dreptul la un vot, in cazul societatilor bancare nefiind admise exceptii de la acest principiu.

58. Organizarea societatilor bancare. Organizarea bancii se stabileste prin actele constitutive ale societatii, in conformitate cu legislatia comerciala si cu respectarea dispozitiilor Legii bancare.

Fiecare banca va avea, conform art. 24 din Legea nr. 58/1998, un regulament propriu de functionare, aprobat de organele statutare, prin care va stabili cel putin:

a. structura organizatorica a bancii;

b. atributiile fiecarui compartiment al bancii si relatiile dintre acestea;

c. atributiile sucursalelor si ale altor sedii secundare ale bancii;

d. atributiile comitetului de risc, comitetului de administrare a activelor si pasivelor, comitetului de credite, infiintarea acestor comitete fiind obligatorie in desfasurarea activitatii bancii;

e. competentele si raspunderea conducatorilor bancii, directorilor executivi. sefilor sucursalelor si ai altor sedii secundare ale bancii si ale altor salariati care se angajeaza in operatiuni financiar-bancare in numele si in contul bancii;

f. sistemul de control intern al bancii.

59. Conducerea si administrarea societatii bancare. Generalitati, Conducerea si administrarea societatilor bancare sunt reglementate de dispozitiile Legii nr. 31/1990, cu caracter general, si de Legea nr. 58/1998, care contine o serie de norme speciale.

Legea nr. 31/1990 a consacrat conceptia clasica privind administrarea societatii pe actiuni: administrarea se realizeaza de un administrator unic sau de un

consiliu de administratie, presedintele acestuia fiind si directorul general a societatii; poate exista si un al doilea organ colegial de administrare, comitetul de directie, care este condus de directorul general al societatii[9].

60. Conducerea societatilor bancare. Conducerea bancilor se stabileste potrivit art. 21 din Legea nr. 58/1998, prin actele constitutive ale societatii, in conformitate cu legislatia comerciala si cu respectarea dispozitiilor Legii bancare.

Conform art. 3 lit. h din Legea nr. 58/1998, conducatorii bancii sunt persoanele, cel putin doua, care, potrivit actelor constitutive sau hotararii organelor

statutare ale bancii, sunt imputernicite sa conduca si sa coordoneze activitatea zilnica a acesteia si sunt investite cu competenta de a angaja raspunderea bancii: presedintele si unul sau mai multi vicepresedinti ai consiliului de administratie sau, dupa caz, directorul general si unul sau mai multi directori generali adjuncti, membri ai comitetului de directie, in cazul bancilor, persoane juridice romane, si, respectiv, directorii imputerniciti sa angajeze legal in Romania banca straina autorizata sa functioneze pe teritoriul Romaniei printr-o sucursala.

Conducatorii bancii trebuie sa fie, potrivit art. 25 din Legea nr. 58/1998, rezidenti in Romania, sa exercite exclusiv functia in care au fost numiti si cel putin unul dintre acestia sa fie cetatean roman. Ei trebuie sa fie licentiati, sa fi lucrat cel putin 5 ani in activitatea financiar-bancara si sa nu fi cauzat, prin activitatea lor, falimentul unei societati comerciale. Persoanele desemnate in calitate de conducatori ai bancii trebuie sa fie aprobate de Banca Nationala a Romaniei inainte de inceperea exercitarii functiei.

in cazul in care consiliul de administratie al bancii deleaga o parte dintre competentele sale unui comitet de directie, conform art. 26 din Legea nr. 58/1998, toti conducatorii bancii vor face parte din acesta.

Art. 23 din Legea nr. 58/1998 prevede ca banca este angajata prin semnatura a cel putin doi conducatori, avand competentele stabilite prin actele constitutive proprii, sau a cel putin doua persoane imputernicite de catre acestia, in conformitate cu regulamentele proprii ale bancii si cu reglementarile emise de Banca Nationala a Romaniei.

61. Administrarea societatii bancare. Generalitati. in afara de conditiile pe care Legea societatilor comerciale le instituie pentru numirea administratorilor (conditii ce privesc capacitatea, onorabilitatea, cetatenia administratorilor si limitarea cumulului de functii) , Legea bancara stabileste o serie de reguli speciale in materie. Astfel, desi Legea nr. 31/1990 permite desemnarea ca administrator al societatii comerciale si o persoana juridica, art. 27 din Legea nr. 58/1998 deroga de la aceasta regula, dispunand imperativ ca administratorii bancii pot fi numai persoane fizice. Totodata, art. 27 din Legea nr. 58/1998 prevede ca o persoana nu poate fi aleasa in consiliul de administratie al unei banci, iar daca a fost aleasa, decade din mandatul sau, daca: este salariat al bancii in cauza, cu exceptia conducatorilor acesteia; este salariat, administrator sau cenzor la o alta banca; in ultimii 5 ani i s-a retras aprobarea de catre Banca Nationala a Romaniei, cu titlu' de sanctiune, potrivit art. 69 din Legea nr. 58/1998, sau a fost inlocuita, potrivit art. 70 din Legea nr. 58/1998 a urmare a unei masuri de remediere luate de banca.

Administratorii sunt desemnati la constituirea societatii sau ulterior, de catre adunarea generala a actionarilor. Durata functiei de administrator al unei banci nu poate fi, potrivit art. 27 din Legea nr. 58/1998, mai mare de 4 ani, cu posibilitatea de a fi reales. Administratorii sunt, deci, temporari si revocabili. Daca durata functiei nu a fost stabilita prin actele constitutive, aceasta va fi de doi ani. Conform aceleiasi dispozitii, numarul administratorilor bancii nu poate fi mai mare de 11.

Sunt aplicabile, si pentru administratorii societatilor bancare, regulile de drept comun privind garantia administratorilor, formalitatile de publicitate, obligatiile administratorilor si remunerarea acestora, puterile, raspunderea lor si incetarea calitatii de administrator, consiliul de administratie . Sunt necesare, totusi, cateva precizari in legatura cu regulile speciale privind administratorii societatilor bancare.

Astfel, Legea nr. 31/1990 instituie principiul ca puterea de a reprezenta societatea este distincta de puterea de administrare a societatii, ea existand numai daca a fost conferita administratorului. Mai mult decat atat, in cazul societatilor bancare, asa dupa cum am aratat, art. 23 din Legea nr. 58/1998 prevede ca banca este angajata prin semnatura a cel putin doi conducatori, avand competentele stabilite prin actele constitutive proprii sau a cel putin doua persoane imputernicite de catre acestia, in conformitate cu regulamentele proprii ale bancii si cu reglementarile emise de Banca Nationala a Romaniei.

Potrivit art. 55 din Legea nr. 31/1990, societatea este angajata prin actele organelor sale, chiar daca aceste acte depasesc obiectul de activitate, in afara de cazul in care societatea dovedeste ca tertii cunosteau sau, in imprejurarile date, trebuia sa cunoasca depasirea acestuia. Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singura, dovada cunoasterii. In cazul societatilor bancare, proba cunoasterii de catre .terti a depasirii obiectului de activitate se poate face prin intermediul prezumtiei de cunoastere a legii. Art. 8 din Legea nr. 58/1998 stabileste, dupa cum am aratat, expres si limitativ, activitatile care pot fi desfasurate de banci, in limita autorizatiei acordate de Banca Nationala a Romaniei. in cazul in care obiectul actului depaseste cadrul enumerarii de la art. 8, prezumtia amintita poate face, singura, proba cunoasterii de catre tert a depasirii obiectului de activitate. in ipoteza in care obiectul actului se incadreaza in enumerarea de la art. 8, dar nu si in limitele autorizatiei Bancii Nationale a Romaniei, publicarea actului constitutiv al bancii trebuie completata cu alte mijloace de proba.

De asemenea, alaturi de cazurile generale de incetare a calitatii de administrator (revocarea, renuntarea, incapacitatea si moartea administratorului) ,

din interpretarea sistematica si teleologica a dispozitiilor Legii nr. 58/1998 se desprinde un caz special de incetare a functiei de administrator al societatilor bancare.

Asa dupa cum am aratat, art. 27 alin. 2 lit. c din Legea nr. 58/1998 prevede ca o persoana nu poate fi aleasa in consiliul de administratie al unei banci, iar daca a fost aleasa, decade din mandatul sau, daca in ultimii 5 ani i s-a retras aprobarea de catre Banca Nationala a Romaniei, potrivit art. 69 din Legea nr. 58/1998 (cu titlu de sanctiune aplicata conducatorilor bancii), sau a fost inlocuita, potrivit art. 70 din Legea nr. 58/1998, ca urmare a unei masuri de remediere luate de banca.

Aceste masuri pot fi luate, insa, fata de membrii consiliului de administratie al bancii, si ulterior numirii lor in acest organ. Cel de-al doilea caz (inlocuirea administratorului), este, in fapt, echivalent cu revocarea acestuia de catre adunarea generala a actionarilor. in primul caz, insa, s-ar parea ca, in pofida retragerii aprobarii bancii Nationale a Romaniei privind calitatea de conducator, administratorul care este si conducator al bancii isi pierde doar aceasta din urma calitate, nu si pe cea de administrator, ramanand, astfel, in continuare, membru al consiliului de administratie al bancii. Consideram, totusi, ca pe calea interpretarii sistematice si teleologice a acestor dispozitii, concluzia potrivit careia conducatorul bancii decade, in aceasta ipoteza, si din calitatea de administrator, este de necontestat. Atata vreme cat o sanctiune anterioara de acelasi gen determina imposibilitatea dobandirii, intr-un interval de 5 ani, a functiei de administrator, aplicarea acestei sanctiuni in cursul exercitarii unui mandat de administrator trebuie sa aiba aceleasi consecinte juridice.

In fine, in cazul societatilor bancare se aplica regulile instituite de Legea nr. 31/1990 in ceea ce priveste comitetul de directie si directorii executivi ai societatii pe actiuni ,

62. Conflictul de interese intre administrator si societatea bancara. In scopul protejarii intereselor societatii comerciale, Legea nr. 31/1990 ii interzice administratorului sa participe la luarea deciziei privind o operatiune in legatura cu care el, sotia, rudele sau afinii sai pana la gradul al patrulea inclusiv ar avea interese contrare cu cele ale societatii. Administratorul trebuie sa instiinteze despre acest conflict de interese pe ceilalti administratori si pe cenzorii societatii. Incalcarea interdictiei are drept consecinta suportarea de catre administrator a daunelor suferite de societate.

Intrucat necesitatea respectarii acestor reguli este cu atat mai justificata in cazul societatilor bancare, ce desfasoara activitati economice de interes public, Legea nr. 58/1998 consacra un capitol special (Capitolul 7, Conflictul de interese) acestei materii. Astfel, potrivit art. 29 din Legea nr. 58/1998, administratorul este obligat sa notifice in scris bancii natura si intinderea interesului sau relatiei sale materiale, daca:

a. este parte a unui contract cu banca;

b. este administrator al unei persoane juridice care este parte a unui contract cu banca;

c. are un interes material sau o relatie materiala cu o persoana care este parte intr-un contract cu banca, cu exceptia contractelor de depozit sau de pastrare de valori.

Un interes este considerat material, conform art. 33 din Legea nr. 58/1998, daca se refera la averea, afacerea sau interesele familiei (sotului/sotiei, rudelor si afinilor pana la gradul al doilea inclusiv) persoanei care are interes.

Obligatia de notificare revine administratorului, in temeiul art. 30 din Legea bancara, atunci cand a cunoscut sau trebuia sa cunoasca faptul ca a fost incheiat sau este in curs de a fi incheiat un astfel de contract.

Administratorul unei banci este obligat, potrivit art. 31 din Legea nr. 58/1998, ca, ori de cate ori este necesar, dar nu mai putin de o data pe an, sa prezinte, in scris, consiliului de administratie al bancii o declaratie din care sa rezulte numele si adresa asociatilor sai si date referitoare la interesele materiale de natura financiara, comerciala, agricola, industriala sau de alta natura ale administratorului si ale familiei sale.

Un administrator care are un interes material sau o relatie materiala, in sensul celor expuse mai sus, nu va participa la dezbaterile asupra contractului si se va abtine de la vot asupra oricarei probleme legate de acest contract. in scopul realizarii cvorumului necesar luarii unei decizii asupra contractului in cauza, administratorul va fi considerat prezent.

Art. 34 din Legea nr. 58/1998 instituie sanctiunile aplicabile in cazul nerespectarii dispozitiilor de mai sus. Astfel, cand un administrator nu declara un conflict de interese:

a. banca, un actionar al acesteia sau Banca Nationala a Romaniei poate cere instantei judecatoresti anularea oricarui contract in care acesta are un interes material nedeclarat, potrivit celor de mai sus;

b. Banca Nationala a Romaniei, potrivit art. 70 din Legea nr. 58/1998, poate cere bancii suspendarea administratorului pe o perioada care sa nu depaseasca un an sau inlocuirea acestuia.

63. Controlul gestiunii societatii bancare. Cenzorii societatii bancare, in societatea pe actiuni, deci si in cazul societatilor bancare, controlul actelor si al operatiunilor administratorilor se exercita de catre cenzori. Dispozitiile Legii societatilor comerciale privind numirea, garantia, drepturile si obligatiile, remunerarea si raspunderea, respectiv incetarea calitatii de cenzor , se aplica, in mod corespunzator, si bancilor, in masura in care prin Legea bancara nu se dispune altfel.

Potrivit art. 28 din Legea nr. 58/1998 (prin derogare de la dispozitiile Legii nr. 31/1990), pot fi cenzori ai unei banci numai persoanele fizice care au calitatea de expert contabil sau contabil autorizat cu studii superioare, in conditiile legii, si au experienta de cel putin 5 ani in domeniul financiar-bancar, precum si societatile de expertiza contabila autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei. Nu pot fi cenzori ai unei banci persoanele care, potrivit art. 70 din Legea nr. 58/1998, au fost in ultimii 5 ani inlocuite ca urmare a unei masuri de remediere luate de o banca.

64. Auditorul independent al societatii bancare. Potrivit art. 155 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, numirea sau alegerea unui cenzor independent este obligatorie in cazurile prevazute de lege.

In cazul societatilor bancare, aceasta obligatie este prevazuta de art. 61 din Legea nr. 58/1998: fiecare banca va numi un auditor independent. Nu poate fi numit auditor al unei banci decat o societate de expertiza contabila, autorizata in conditiile legii sa desfasoare aceasta activitate in Romania. Auditorul independent:

a. va acorda asistenta bancii in tinerea evidentei contabile, in conformitate cu legislatia contabila din Romania si cu reglementarile bancii centrale;

b. va intocmi un raport anual, impreuna cu opinia sa, din care sa rezulte daca situatiile financiare prezinta o imagine fidela a conditiei bancii;

c. va analiza practicile si procedurile controlului intern si ale cenzorilor si, daca considera ca acestea nu sunt corespunzatoare, va face recomandari bancii pentru remedierea acestora;

d. va informa Banca Nationala a Romaniei cu privire la orice act fraudulos al unui administrator sau angajat, care ar putea avea drept consecinta o pierdere de importanta semnificativa pentru banca.

65. Documentele contractuale, registrele si evidentele societatii bancare. Alaturi de dispozitiile cu caracter general pentru societatile pe actiuni, privind tinerea registrelor actionarilor, al sedintelor si deliberarilor adunarilor generale, ale consiliului de administratie, ale comitetului de directie si ale constatarilor facute de cenzori , dispozitii aplicabile si societatilor bancare, Legea nr. 58/1998 prevede obligatii speciale pentru banci in aceasta materie.

Astfel, potrivit art. 54 din Legea bancara, fiecare banca intocmeste si pastreaza, la sediul sau principal, documente si evidente, in limba romana, cuprinzand;

a. contractul de societate si statutul, precum si toate actele aditionale prin care acestea au fost modificate;

b. un registru al actionarilor sai, potrivit Legii nr. 31/1990;

c. minutele sedintelor si hotararile adunarii generale a actionarilor;

d. minutele sedintelor si hotararile consiliului de administratie;

e. registrele si inregistrarile contabile care evidentiaza clar si corect situatia activitatii sale, explicarea tranzactiilor si a situatiei sale financiare, astfel incat sa permita bancii Nationale a Romaniei sa determine daca banca s-a conformat Legii bancare;

f. reglementarile referitoare la desfasurarea activitatii, precum si toate amendamentele acestora;

g. alte inregistrari care sunt cerute potrivit Legii bancare ori prevederilor bancii Nationale a Romaniei.

Actele constitutive ale societatii, impreuna cu actele aditionale prin care acestea au fost modificate, precum si reglementarile referitoare la desfasurarea activitatii bancii, se transmit la Banca Nationala a Romaniei, iar documentele reprezentand evidentierea zilnica a inregistrarilor pentru fiecare client al bancii, caracteristicile tranzactiilor sale cu acel client ori in contul acestuia si soldul datorat clientului sau de catre acesta se pastreaza la sediul principal al bancii sau la sediile secundare.

De asemenea, art. 55 din Legea nr. 58/1998 stabileste in sarcina bancii o obligatie intemeiata pe specificul activitatii sale: fiecare banca intocmeste si pastreaza la sediul principal sau la sediile sale secundare un exemplar al documentatiei de credit (documentele pe baza carora banca decide aprobarea creditarii ) si orice informatii privitoare la relatiile sale de afaceri cu clientii si cu alte persoane pe care Banca Nationala a Romaniei le poate prevedea prin reglementari si care se pun la dispozitia personalului autorizat al bancii centrale la cererea acestuia. Totodata, potrivit art. 56 din Legea nr. 58/1998, toate operatiunile de credit si de garantie ale bancilor trebuie consemnate in documente contractuale din care sa rezulte clar toti termenii si toate conditiile respectivelor tranzactii. Aceste documente trebuie pastrate de banci si puse la dispozitia personalului autorizat al bancii Nationale a Romaniei, la cererea acestuia.

66. Conturile, situatiile financiare si bilantul contabil ale societatii bancare. Art. 57 din Legea bancara instituie obligatia bancilor de a tine permanent evidenta contabila, in concordanta cu prevederile Legii contabilitatii nr. 82/1991 si ale reglementarilor specifice date in aplicarea acesteia, precum si de a intocmi situatii financiare adecvate, pentru a reflecta in mod corespunzator operatiunile si conditia lor financiara. Evidenta contabila si situatiile Financiare ale unei banci trebuie sa reflecte, de asemenea, operatiunile si situatia financiara a filialelor, sucursalelor si a celorlalte sedii secundare, pe baza individuala si, dupa caz, pe baza consolidata .

Potrivit art. 58 din Legea nr. 58/1998, Banca Nationala a Romaniei stabileste reguli privind tinerea contabilitatii si a bilantului contabil, care trebuie aprobate, in prealabil, de Ministerul Finantelor. Aceste reguli sunt cuprinse in Planul de conturi pentru societatile bancare si normele metodologice de utilizare acestuia (Anexa nr. 344/1997 la Ordinul Ministrului Finantelor nr. 1418/1997 ).

Bancile sunt obligate sa prezinte Bancii Nationale a Romaniei situatiile lor financiare, constand in elemente ale bilantului contabil, precum si alte date cerute de banca centrala, la termenele si in forma stabilite prin reglementari. Aceasta obligatie revine si sucursalelor bancilor straine, care vor intocmi un bilant contabil cuprinzand atat activitatea lor, cat si a sediilor secundare subordonate acestora.

Potrivit art. 62 din Legea nr. 58/1998, fiecare banca publica bilantul contabil, dupa aprobarea lui de catre adunarea generala a actionarilor, impreuna cu opinia auditorului independent asupra acestuia, in forma si la termenele stabilite de Banca Nationala a Romaniei si de Ministerul Finantelor.

67. Beneficiile si dividendele societatii bancare. Societatea comerciala bancara se constituie in scopul de a obtine beneficii si a le imparti intre actionari sub forma de dividende . Alaturi de restrictiile cu caracter general prevazute de Legea nr. 31/1990 (distribuirea de dividende doar din beneficiile reale, fara sa se aduca atingere capitalului social, respectiv reintregirea sau reducerea capitalului social in ipoteza micsorarii sale, inainte de a se face vreo repartizare sau distribuire de beneficii), bancile trebuie sa respecte si prevederile art. 47 din Legea nr. 58/1998: o banca nu poate efectua repartizari din profit pentru dividende, daca, in urma acestei repartizari, banca inregistreaza un nivel de solvabilitate sub cel minim prevazut de reglementarile Bancii Nationale a Romaniei.

68. Fondul de rezerva al societatii bancare. Pentru a asigura conditiile necesare evitarii dificultatilor financiare in care s-ar putea afla societatea, datorita pierderilor din capitalul social, legea prevede obligatia de a repartiza o cota din beneficiile realizate pentru constituirea unui fond de rezerva, denumit si rezerva legala. Potrivit art. 43 din Legea nr. 58/1998, bancile repartizeaza 20% din profitul brut pentru constituirea unui fond de rezerva, pana cand fondul astfel constituit egaleaza capitalul social, apoi maximum 10%, pana in momentul in care fondul a ajuns de doua ori mai mare decat capitalul social. Dupa atingerea acestui nivel, alocarea de sume pentru fondul de rezerva se face din profitul net.

De asemenea, bancile repartizeaza din profitul brut sumele destinate constituirii rezervei generale pentru riscul de credit (rezerva legala obligatorie specifica societatilor bancare) in limita a 2% din soldul creditelor acordate.

69. Prudenta bancara . Obiectul de activitate al societatilor bancare determina, asa dupa cum am mai aratat, un regim juridic special aplicat functionarii acestor societati, regim reglementat de dispozitiile Legii nr. 58/1998; o problema specifica o reprezinta cerintele prudentiale care trebuie respectate de banci in activitatea lor : reguli privind solvabilitatea (destinate sa evite ajungerea bancii in imposibilitate de a-si realiza angajamentele contractuale), reguli relative la riscul de piata legat de investitiile bancii in valori mobiliare, reguli privind controlul riscurilor de credit, reguli privind lichiditatea (menite sa asigure bancii capacitatea de a face fata retragerilor de numerar), reguli relative la fondurile proprii etc .

Astfel, bancile trebuie sa respecte, conform art. 45 din Legea nr. 58/1998, urmatoarele cerinte prudentiale (pe care, in majoritate, urmeaza sa le analizam in materia riscului de credit), atunci cand acestea sunt prevazute de reglementarile Bancii Nationale a Romaniei:

a. nivelul minim de solvabilitate, determinat ca raport intre nivelul fondurilor proprii si totalul activelor si elementelor in afara bilantului, ponderate in functie de gradul lor de risc;

b. expunerea maxima fata de un singur debitor, exprimata procentual, ca raport intre valoarea totala a expunerilor mari si nivelul fondurilor proprii. Expunerea reprezinta orice angajament asumat de o banca fata de un singur debitor , indiferent daca este efectiv sau potential, evidentiat in bilantul contabil sau in afara bilantului contabil, incluzand, fara a se limita la acestea: credite; efecte de comert scontate; investitii in actiuni si alte valori mobiliare; efecte de comert avalizate; garantii emise; acreditive deschise sau confirmate;

c. expunerea maxima agregata, exprimata procentual, ca raport intre valoarea totala a expunerilor mari si nivelul fondurilor proprii;

d. nivelul minim de lichiditatea (potrivit Normelor nr. 1/2001 privind lichiditatea bancilor ), desemnat in functie de scadentele creantelor si angajamentelor bancii;

e. clasificarea creditelor acordate si a dobanzilor neincasate aferente acestora si constituirea provizioanelor specifice de risc;

f. pozitia valutara, exprimata procentual in functie de nivelul fondurilor proprii, conform Normelor nr. 15/1995 privind supravegherea pozitiilor valutare ale societatilor bancare ;

g. administrarea resurselor si plasamentelor bancii. Legea bancara instituie, de asemenea, cerinte prudentiale in ceea ce priveste:

1. Acordarea creditelor. Potrivit art. 44 din Legea nr. 58/1998, la acordarea creditelor, bancile urmaresc ca solicitantii sa prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenta. in acest scop, bancile cer solicitantilor garantarea m conditiile stabilite prin normele lor de creditare. Totodata, art. 50 prevede ca imprumuturile acordate persoanelor aflate in relatii speciale cu banca sau personalului acesteia, inclusiv familiilor acestora, pot fi acordate numai in conditiile stabilite de reglementarile Bancii Nationale a Romaniei.

2. Extinderea retelei de sucursale si alte sedii secundare ale bancii. Conform art. 46 din Legea bancara, bancile, persoane juridice romane, precum si sucursalele bancilor straine, pot deschide pe teritoriul Romaniei sucursale si alte sedn secundare (agentii si altele asemenea) in conditiile prevazute de reglementarile bancii centrale. De asemenea, bancile, persoane juridice romane, pot deschide reprezentante si sucursale sau pot infinta filiale in strainatate, cu aprobarea prealabila a Bancii Nationale a Romaniei.

3. Acordarea dividendelor. Art. 47 din Legea nr. 58/1998 dispune ca o banca nu poate face repartizari din profit pentru dividende daca, in urma acestei repartizari, banca inregistreaza un nivel de solvabilitate sub cel minim prevazut de reglementarile Bancii Nationale a Romaniei.

4. Investitiile bancii. Potrivit art. 48 din Legea bancara, valoarea totala a investitiilor pe termen lung ale unei banci in valorile mobiliare emise de o societate comerciala care nu este angajata in una sau mai multe din activitatile financiare prevazute la art. 8 din aceeasi lege nu poate depasi: a. 20% din capitalul social ai societatii comerciale respective: b. 10% din fondurile proprii ale bancilor. Totodata, valoarea totala a investitiilor pe termen lung ale bancii, in valorile mobiliare emise de asemenea societati comerciale nu poate depasi 50% din fondurile proprii ale bancii. De asemenea, conform art. 49 din Legea nr. 58/1998 valoarea totala a investitiilor unei banci in valori mobiliare, efectuate in nume si in cont propriu, nu poate depasi nivelul de 100% din fondurile sale proprii, cu exceptia celor in titluri de stat.

70. Fondurile proprii ale bancilor. Spre deosebire de societatile comerciale ordinare, bancile trebuie sa mentina in permanenta pe parcursul functionarii societatii nu doar nivelul capitalului social, ci si cel al fondurilor propun, ale caror metodologie de calcul si nivel minim sunt stabilite de Banca Nationala a Romaniei.

Astfel, prin Normele nr. 7/1999 privind fondurile proprii ale bancilor emise de banca centrala, se stabileste ca structura fondurilor proprii este formata din doua categom de capital: capital propriu si capital suplimentar.

Capitalul propriu este compus din: capitalul social varsat; primele legate de capital integral incasate; rezervele legale; rezerva generala pentru riscul de credit rezervele din influente de curs valutar, aferente aprecierii disponibilitatilor in valuta reprezentand capital social in valuta; rezervele constituite din prime legate de capital si repartizari din profitul net; rezervele din diferentele favorabile din reevaluarea patrimoniului; fondul imobilizarilor corporale; fondul pentru cresterea surselor proprii de finantare; alte fonduri constituite de banci; rezervele statutare-rezultatul raportat reprezentand profitul nerepartizat; rezultatul net al exercitiului financiar curent reprezentand profit; fondurile cu caracter permanent puse la dispozitie unitatilor proprii din strainatate.

Pentru determinarea nivelului capitalului propriu se vor deduce din suma de mai sus: sumele reprezentand contravaloarea actiunilor proprii rascumparate in vederea reducerii capitalului social; valoarea neamortizata a cheltuielilor de constituire; valoarea neta a fondului comercial; sumele din profitul net al exercitiului financiar curent reprezentand dividende, participarea personalului si a conducerii la profit, precum si repartizarile la alte fonduri decat cele de mai sus-sumele reprezentand cheltuieli de repartizat si cheltuieli inregistrate in avans rezultatul reportat reprezentand pierdere neacoperita; rezultatul net al exercitiului financiar curent reprezentand pierdere; repartizarea profitului; dotarile pentru uniati proprii din strainatate.

Capitalul suplimentar se compune din: alte rezerve decat cele incluse in capitalul propriu; datoria subordonata; subventiile pentru investitii; diferentele favorabile din reevaluarea patrimoniului.

Determinarea fondurilor proprii ale bancii se subordoneaza urmatoarelor

a. capitalul suplimentar va fi luat in considerare la calculul fondurilor proprii numai in conditiile inregistrarii unui nivel pozitiv al capitalului propriu si in proportie de cel mult 100% din acesta;

b. datoria subordonata va fi luata in calculul fondurilor proprii in proportie de maximum 50% din capitalul propriu, in urmatoarele conditii: sa fie in intregime angajata; in cazul datoriei subordonate la termen, scadenta initiala trebuie sa fie de cel putin 5 ani; volumul datoriei subordonate va fi gradual redus cu 20% pe an in ultimii 5 ani anteriori scadentei; contractul de credit sa nu includa clauza rambursarii anticipate a datoriei subordonate in alte circumstante decat lichidarea bancii;

c. deducerea din nivelul fondurilor proprii a surelor reprezentand participatii la banci si societati cu caracter financiar, precum si creditele subordonate acordate acestora.

Potrivit art. 5 din Normele nr. 9/2000 privind capitalul minim al bancilor si al sucursalelor bancilor straine, limita minima a fondurilor proprii ale unei banci a fost stabilita la 250 miliarde lei, aceeasi cu cea prevazuta pentru capitalul social al bancii.

Bancile au obligatia de a determina lunar nivelul fondurilor proprii si de a transmite lunar aceste date Bancii Nationale a Romaniei - Directia generala autorizare, reglementare si supraveghere prudentiala a societatilor bancare.

71. Rezervele minime obligatorii ale bancilor la Banca Nationala a Romaniei. in cadrul politicii monetare promovate de banca centrala, aceasta utilizeaza un instrument specific de control al lichiditatii bancilor: rezervele minime obligatorii. Obligatia legala a bancilor de a mentine rezerve minime obligatorii in conturi deschise la Banca Nationala a Romaniei este reglementata, cu caracter de principiu, de art. 5 si 8 din Legea nr. 101/1998, iar regimul ei juridic concret este stabilit prin Regulamentul nr. 4/1998 al bancii Nationale a Romaniei privind regimul rezervelor minime obligatorii .

Potrivit acestor dispozitii, bancile sunt obligate sa mentina in conturile deschise la banca centrala nivelul rezervelor minime obligatorii prevazut de aceasta prin circulara, in functie de obiectivele sale de politica monetara, si calculat in functie de obligatiile banesti ale bancii, in lei si valuta, fata de persoane fizice si juridice, sub forma de surse atrase, imprumutate, datorii si alte obligatii. Sunt exceptate din baza de calcul sumele atrase de la Banca Nationala a Romaniei si de la persoane juridice care, la randul lor, sunt obligate sa constituie rezerve minime obligatorii la banca centrala, cele atrase de la institutii financiare externe, daca au o scadenta mai mare de 12 luni, si cele care intra in contul curent general al trezoreriei statului.

Rezervele minime obligatorii sunt remunerate de Banca Nationala a Romaniei cu dobanda, a carei rata se va situa cel putin la nivelul ratei dobanzii medii la depunerile la vedere practicate de banci.

in cazul in care o banca inregistreaza deficit de rezerve timp de doua luni consecutive, ea va putea fi supusa de catre Banca Nationala a Romaniei unei supravegheri prudentiale prin inspectie la sediul bancii.

72. Tranzactii interzise bancilor. 'Din regimul juridic special al functionarii bancilor fac parte si dispozitiile art. 53 din Legea nr. 58/1998, care prevad tranzactiile interzise societatilor bancare . Astfel, bancile nu pot desfasura urmatoarele operatiuni:

a. angajarea in tranzactii cu bunuri mobile sau imobile. Se excepteaza tranzactiile cu astfel de bunuri necesare desfasurarii activitatii si pentru folosinta salariatilor, precum si tranzactiile cu bunuri mobile si imobile dobandite ca urmare a executarii creantelor bancii. Bunurile mobile si imobile, dobandite ca urmare a executarii silite a creantelor, altele decat cele necesare desfasurarii activitatii si pentru folosinta salariatilor, se vand de catre banca in termen de un an de la data dobandirii lor. Pentru bunurile imobile, termenul poate fi prelungit cu aprobarea bancii centrale;

b. achizitionarea propriilor actiuni sau gajarea lor in contul datoriilor bancii. Se excepteaza rascumpararea actiunilor proprii in vederea reducerii capitalului social, care face obiectul unei aprobari prealabile a bancii centrale;

c. acordarea de imprumuturi sau furnizarea altor servicii clientilor, conditionata de vanzarea sau cumpararea actiunilor bancii;

d. acordarea de credite garantate cu actiunile emise de banca,

e. primirea de depozite, titluri sau alte valori, cand banca se afla in incetare de plati;

f. angajarea in acceptarea de depozite, daca majoritatea depozitelor provine de la angajatii bancii. Se excepteaza operatiunile fondurilor de plasament si alte operatiuni financiare bazate pe principiul mutualitatii.

73. Secretul profesional bancar. Datorita implicatiilor sale social - economice, activitatea bancara necesita, dupa cum am aratat, o reglementare si o protectie speciale. Securitatea circuitului bancar depinde, insa, intr-o buna masura, si de increderea pe care se intemeiaza relatia intre banca si clientii sai. Aceasta este justificarea consacrarii principiului confidentialitatii operatiunilor bancare, respectiv a obligatiei de discretie ce revine bancii in privinta informatiilor pe care le detine cu privire la clientii sai, cu privire la identitatea titularilor conturilor la sumele de bani existente in cont, la deponenti si la operatiunile bancare desfasurate .

Temeiul juridic al acestei obligatii face obiectul unei controverse in literatura de specialitate. intr-o opinie, se sustine teza potrivit careia clientul are un drept exclusiv asupra tuturor informatiilor pe care le transmite bancii sau pe care aceasta le obtine in virtutea operatiunilor si serviciilor prestate clientului. Argumentul cel mai puternic impotriva acestei teze il reprezinta chiar prevederile legale, permisive sau imperative, care autorizeaza, respectiv obliga banca sa divulge sau sa fumizeze o anumita informatie. Asadar, ceea ce bancii ii este permis sa divulge poate fi divulgat fara asentimentul clientului. Cea de-a doua teza (teza contractuala), potrivit careia izvorul obligatiei bancii de a pastra secretul este contractul bancar , nu explica persistenta obligatiei de discretie dupa incetarea contractului.

in aceste conditii, se accepta drept fundamente ale obligatiei de discretie, cumulativ, legea si contractul, oferindu-se, astfel, si o justificare posibilitatii partilor de a largi, prin contract, sfera informatiilor divulgabile, pentru cazul executarii de catre banca, la ordinul clientului, a unor operatiuni cu tertii, si in special cu alte banci care au, la randul lor, dreptul de a fi informate asupra clientului.

Oricare ar fi temeiul ei juridic, legal sau contractual, obligatia de discretie revine bancii in dubla ei calitate, de confident necesar si de prestator de servicii . In calitate de confident, banca este obligata sa nu divulge informatiile confidentiale, indiferent daca divulgarea acestora ar fi sau nu de natura a-1 prejudicia pe client. Ca prestator de servicii, banca este tinuta sa nu divulge o informatie despre client, chiar neconfidentiala, daca aceasta ar putea fi utilizata contra clientului.

Obligatia de discretie a bancii are, asadar, doua laturi: protectia secretului bancar si protectia interesului clientului bancii. Sfera secretului bancar se limiteaza la date precise, cum ar fi identitatea titularului de cont, cuantumul soldului unui cont, cuantumul unui credit pus la dispozitia clientului . Nu au caracter de confidentialitate informatiile care prezinta caracter de generalitate, cum ar fi, de pilda, cele pe care o banca le comunica alteia cu privire la pozitia generala a unui client sau cele de genul 'nu sunt incidente de plata' , si nici informatiile precise care sunt cunoscute de un numar prea mare de persoane pentru a ne mai afla in sfera confidentialului, cum sunt cele referitoare la fapte care fac obiectul unor dezbateri judiciare.

Legea bancara constituie legea generala in ceea ce priveste divulgarea informatilor privind activitatea bancara in Romania. Capitolul VIII al legii (Secretul profesional} consacra principiul confidentialitatii tuturor operatiunilor derulate de societatea bancara . in acest sens, art. 35 dispune ca banca va pastra confidentialitatea tuturor tranzactiilor si serviciilor pe care le ofera, inclusiv cu privire la identitatea titularilor conturilor. Se poate afirma, in aceste conditii, ca toate activitatile pe care banca le desfasoara, in limitele impuse de autorizatia de functionare emisa de Banca Nationala a Romaniei, precum si identitatea clientilor sai, sunt confidentiale. in vechea reglementare a activitatii bancare, Legea nr. 33/1991 prevedea expres, dar nu si limitativ, ca numele depunatorului sau titularului contului, precum si operatiunile inregistrate in conturile lui constituie secrete profesionale.

Obligatia de pastrare a secretului bancar incumba atat societatilor bancare, persoane juridice romane, cat si sucursalelor bancilor straine autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei. Consideram ca bancile romane care functioneaza in strainatate se vor supune regimului de protectie a secretului bancar din statul respectiv, la fel cum filialele bancilor straine, persoane juridice romane, si sucursalele bancilor straine sunt tinute sa respecte dispozitiile in materie din Legea bancara romana.

Destinatare ale obligatiei de pastrare a secretului bancar sunt si institutiile, altele decat bancile, abilitate prin lege sa desfasoare activitati bancare (de pilda, organizatiile cooperatiste de credit), intrucat, in temeiul art. 90 din Legea nr. 58/1998, ele se supun autorizarii, supravegherii prudentiale si reglementarilor Bancii Nationale a Romaniei.

Legea bancara reglementeaza, prin art. 36 si 37, obligatia pastrarii secretului profesional in activitatea bancara. Astfel, potrivit art. 36, personalul unei banci, supus prevederilor prezentei legi, nu are dreptul de a folosi sau de a dezvalui, nici in timpul activitatii, nici dupa incetarea acesteia, fapte sau date care, devenite publice, ar dauna intereselor sau prestigiului unei banci sau vreunui client al acesteia. Aceste prevederi se aplica si persoanelor care obtin informatii de natura celor aratate, din rapoarte sau din alte documente ale bancii.

Legea califica drept informatii confidentiale informatiile bancare referitoare la titularul de cont, la sumele depuse si la operatiunile efectuate pe numele persoanelor fizice si juridice, pe de o parte, precum si faptele sau datele care, devenite publice, ar dauna intereselor ori prestigiului unei banci sau vreunui client al acesteia, pe de alta parte.

Totodata, potrivit art. 37, orice membru al consiliului de administratie al unei banci, precum si toate persoanele care participa la activitatea bancii sunt obligate sa pastreze secretul profesional. Personalul bancii nu poate uza, in folos personal, de informatiile bancare pe care le detine sau de care a luat la cunostinta in orice mod. Aceste prevederi se aplica si persoanelor care obtin din activitatea de control si supraveghere sau din rapoarte ori documente ale bancii, informatii de natura celor aratate mai sus.

Legea nr. 58/1998 instituie, deci, Aceasta obligatie nu numai in sarcina societatilor bancare si a institutiilor, altele decat bancile, abilitate sa desfasoare activitati bancare, ci si in sarcina persoanelor fizice care detin informatii de acest gen. Cand numeste destinatarii obligatiei, legea foloseste urmatoarele sintagme: 'personalul bancii', 'persoana care participa la activitatea bancii', 'membru al consiliului de administratie', 'persoana care obtine informatii () din rapoarte sau din alte documente ale bancii', 'persoana care obtine din activitatea de control si supraveghere sau din rapoarte ori documente ale bancii, informatii ()'.

Din interpretarea sistematica a dispozitiilor Legii bancare nr. 58/1998, ale Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancilor, ale Legii nr. 101/1998 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei, precum si ale celorlalte legi care contin dispozitii speciale in materie, rezulta ca, alaturi de societatile bancare si institutiile care desfasoara activitati bancare, obligatia de pastrare a secretului profesional revine si urmatoarelor persoane:

a. conducatorii bancii si ceilalti membri ai consiliului de administratie;

b. directorii executivi ai societatii bancare;

c. cenzorii societatii bancare, respectiv personalul acestora, in cazul cenzorilor, persoane juridice, precum si personalul auditorului societatii bancare;

d. salariatii societatii bancare sau ai institutiei care desfasoara activitati bancare;

e. in cadrul supravegherii prudentiale exercitate de Banca Nationala a Romaniei: personalul Bancii Nationale a Romaniei, personalul auditorilor independenti numiti de Banca Nationala a Romaniei, reprezentantii autoritatii de supraveghere din tara de origine a bancii straine;

f. personalul Bancii Nationale a Romaniei care constata faptele de incalcare a disciplinei bancare, respectiv guvernatorul, viceguvernatorii, ceilalti membri ai Consiliului de administratie al Bancii Nationale a Romaniei care aplica masurile de remediere si sanctiunile pentru faptele respective;

g. in cadrul procedurii de supraveghere speciala, comisia de specialisti din cadrul Bancii Nationale a Romaniei;

h. in cadrul procedurii de administrare speciala, administratorul special stabilit de Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei, respectiv personalul acesteia, in cazul in care este vorba de o persoana juridica;

i. in cadrul procedurii de faliment bancar: judecatorul-sindic, lichidatorul si angajatii acestuia, expertii etc.;

j. in cadrul procedurii de valorificare a activelor bancare, angajatii Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare;

k. in cadrul procedurii de prevenire si sanctionare a spalarii banilor, angajatii Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.

Obligatia de pastrare a secretului bancar, in sensul de a nu dezvalui informatiile la care se refera, este insotita de obligatia de a nu le folosi nici pentru

sine, nici pentru altul[38]. Personalul bancii nu poate, asadar, sa divulge si nici sa

uzeze, in folos personal, de datele pe care le detine; obligatiile sunt impuse de lege atat in timpul activitatii, cat si dupa incetarea acesteia[39]. "Folosul personal' la care se refera legea este atat cel material, cat si cel moral, intrucat informatia bancara poate constitui un serios ascendent asupra persoanei care este subiect al datelor sau faptelor respective.

Facand obiectul secretului bancar, informatiile privind sumele depuse si operatiunile efectuate pe numele persoanelor fizice si juridice se vor transmite numai titularilor sau reprezentantilor lor legali (art. 37 alin.l din Legea nr. 8/1998). Ca urmare, in cazul persoanelor fizice, orice date privind identitatea titularului de cont, privind tranzactiile efectuate si serviciile prestate de banca se vor dezvalui doar titularului sau reprezentantului legal (parinte, tutore, curator) sau conventional (mandatar cu procura speciala). in cazul persoanelor juridice, societatile bancare vor transmite aceste informatii reprezentantului acestora.

Actuala reglementare legala generala a secretului bancar prevede o singura exceptie de la regula conform careia informatiile se dezvaluie doar titularului contului sau reprezentantului legal al acestuia: in cauzele penale in care s-a pus in miscare actiunea penala impotriva titularului, la cererea scrisa a procurorului sau a instantei judecatoresti (art. 37 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 58/1998). Ratiunea acestei reglementari este principiul potrivit caruia nimeni nu poate transforma un beneficiu legal in contrariul acestuia: un mijloc de exonerare de raspundere si de protectie a activitatilor sale ilegale impotriva interventiei autoritatilor.

Adoptarea acestei dispozitii a consacrat o schimbare radicala in conceptia legiuitorului roman privind secretul profesional in activitatea bancara : daca, sub vechea reglementare, dezvaluirea informatiilor se putea face in cadrul oricarei proceduri judiciare (in cauzele civile, comerciale, penale etc.), in conformitate cu autorizarea consiliului de administratie al societatii bancare careia i se solicita aceasta (art. 47 alm.1 din Legea nr. 33/1991) , actuala dispozitie permite divulgarea datelor respective doar in cauzele penale, dupa momentul punerii in miscare a actiunii penale impotriva titularului contului (prin ordonanta procurorului, prin rechizitoriu sau prin plangerea prealabila a persoanei vatamate) si pana in momentul solutionarii cauzei (prin scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi penale, respectiv prin achitarea, incetarea procesului penal sau condamnarea inculpatului). In toate cazurile trebuie sa existe cererea scrisa a procurorului (in faza de urmarire penala), respectiv a instantei judecatoresti (in faza de judecata). Consideram ca Aceasta dispozitie este imperativa, nefiind admise decat exceptii legale exprese si de stricta interpretare. 0 a doua modificare in privinta procedurii dezvaluirii informatiilor care fac obiectul secretului bancar consta m excluderea conditionarii comunicarii lor de aprobarea prealabila a consiliului de administratie al bancii.

0 reglementare care instituie in mod implicit o situatie derogatorie de la regimul de drept comun a1 secretului bancar este reprezentata de dispozitiile Legii nr. 83/1998 privind falimentul bancilor.

Astfel, banca debitoare care nu mai poate face fata in totalitate datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile, poate adresa tribunalului o cerere pentru a fi supusa procedurii falimentului. Cererea trebuie sa fie insotita de o lista cu numele si adresele creditorilor, oricum ar fi creantele acestora, certe sau sub conditie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, contestate sau necontestate, aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta. Deci, in cazul in care cererea introductiva apartine chiar bancii debitoare, aceasta este dezlegata de obligatia de confidentialitate in privinta identitatii persoanei creditorilor si a cauzei raporturilor Juridice intre acestia si banca. De altfel, atributiile tribunalului si ale Judecatorului, sindic in aceasta materie fac ca, indiferent de titularul cererii introductive (creditori, banca debitoare, Banca Nationala a Romaniei), banca sa nu mai fie supusa regimului general privind secretul bancar in ceea ce priveste datele si informatiile care trebuie fumizate in cadrul procedurii falimentului bancar insa, fiind vorba de o norma speciala, Aceasta derogare este de stricta interpretare si limitativa aplicare.

0 alta exceptie, de aceasta data intr-o formulare expresa, de la regimul Juridic general al secretului bancar este reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele masuri premergatoare privatizarii bancilor care stabileste cadrul juridic pentru valorificarea unor active ale bancilor la care statul este actionar majoritar, in vederea pregatirii acestora pentru inceperea procedurilor de privatizare, in scopul cresterii gradului de solvabilitate, credibilitatii interne si externe, precum si al accelerarii procedurilor de recuperare a debitelor restante. in acest scop a fost infiintata Agentia de Valorificare a Activelor Bancare (in prezent, Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare), ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, in subordinea Guvernului. Agentia are urmatoarele atributii principale: preluarea, cu plata, de la bancile la care statul este actionar majoritar, de active bancare (creante neperformante; bunuri imobile si mobile, intrate in patrimoniul bancilor ca urmare a unei proceduri de executare silita); inceperea sau, dupa caz, finalizarea procedurii de preluare si urmarire a creantelor bancare.

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 prevede, in art. 15, ca, prin derogare de la dispozitiile art. 37 alin.l din Legea bancara nr. 58/1998 (referitoare la obligatia de pastrare a secretului profesional bancar - n.n.), bancile sunt obligate sa fumizeze, la cererea scrisa a agentiei, toate informatiile referitoare la cuantumul disponibilitatilor banesti, precum si al oricaror alte active detinute la aceste banci de debitorii cedati agentiei. Prin urmare, se instituie o dezlegare legala expresa a societatilor bancare de obligatia de confidentialitate privind identitatea si operatiunile debitorilor cedati agentiei. Legea prevede, totodata, ca informatiile obtinute de agentie de la societatile bancare constituie secret profesional.

0 importanta derogare, implicita, de la regimul juridic general al secretului profesional bancar o constituie si dispozitiile Legii nr. 21/1999 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, dispozitii cu caracter de norma speciala in materia secretului bancar ce se conformeaza Directivei C.E.E. nr. 91/308/10.06.1991.

Legea nr. 21/1999 dispune, in art. 7, ca fumizarea cu buna-credinta, de informatii in modalitatile de mai sus, facuta de catre banci sau de catre angajati ori de persoanele desemnate cu responsabilitati in aplicarea acestei legi nu poate atrage raspunderea disciplinara, civila sau penala a acestora.

Personalul Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor are obligatia de a nu divulga informatiile primite in timpul activitatii decat in cadrul unei proceduri judiciare, inclusiv dupa incetarea functiei, pe o durata de 5 ani. Este, de asemenea, interzisa folosirea in scop personal de catre angajatii oficiului a informatiilor primite atat in timpul activitatii, cat si dupa incetarea acesteia. Aceste dispozitii nu se aplica comunicarilor din cadrul colaborarii mutuale facute in baza tratatelor internationale la care Romania este parte sau in baza reciprocitatii, comunicarii facute institutiilor straine care au functiuni asemanatoare si care au obligativitatea pastrarii secretului in conditii similare oficiului.

in fine, in doctrina se considera ca obligatia de pastrare a secretului bancar nu poate fi opusa ca justificare a refuzului bancii de a dezvalui informatii confidentiale in procedura popririi. Solutia este una traditionala, acceptata si de Junsprudenta, insa consideram ca este necesara o derogare expresa in materie, intrucat nu ar trebui sa fie admise exceptii implicite de la normele imperative analizate anterior, chiar daca ar exista un interes public sau privat care sa le justifice. Se pare ca solutionarea acestei chestiuni a fost in intentia legiuitorului cand, printre modificarile aduse Codului de procedura civila in materia popririi prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , exista si o referire expresa, in art. 457, la cazul debitorului titular de conturi bancare, instituind obligatia societatii bancare de a indisponibiliza, la data comunicarii popririi, sumele existente si cele provenite din incasari viitoare. Cu toate acestea, nici m noua reglementare nu se instituie o dezlegare explicita a bancii de obligatia de a pastra secretul bancar.

Sanctiunile aplicabile in cazul nerespectarii obligatiei de nedivulgare sau de neutilizare a secretului bancar difera in functie de gravitatea ilicitului si de subiectul care nu s-a conformat imperativelor legii.

Astfel. conform art. 69 din Legea nr. 58/1998, se pot aplica bancii conducatorilor, administratorilor, directorilor executivi si cenzorilor o serie de sanctiuni pentru incalcarea disciplinei bancare. Art. 72 alin. 2 din Legea bancara prevede ca aplicarea acestor sanctiuni nu inlatura raspunderea materiala, civila administrativa sau penala, dupa caz. Aceasta ultima forma de raspundere reglementeaza sanctionarea celor mai grave fapte de incalcare a secretului profesional in activitatea bancara.

In functie de relatiile sociale periclitate prin divulgarea informatiilor bancare si, deci, de obiectul juridic al infractiunii, incalcarea prevederilor art. 35-37 din Legea nr. 58/1998 va putea intruni elementele constitutive ale uneia dintre urmatoarele infractiuni : divulgarea secretului profesional (art. 196 C.pen.), infractiune contra libertatii persoanei; divulgarea secretului economic (art. 298 C.pen.), infractiune la regimul stabilit pentru anumite activitati economice; divulgarea secretului care pericliteaza securitatea statului (art. 169 C.pen) infractiune contra sigurantei statului.

De asemenea, nerespectarea dispozitiilor privind secretul bancar poate atrage angajarea, in temeiul art. 998-999 C.civ, a raspunderii civile delictuale a persoanei care, prin incalcarea obligatiei de nedivulgare sau de neutilizare a secretului bancar, a cauzat un prejudiciu material sau moral titularului de cont sau altei persoane care a participat la operatiunea bancara. Totodata, societatea bancara, persoana juridica romana, respectiv sucursala societatii bancare straine autorizata sa functioneze pe teritoriul Romaniei vor raspunde delictual in calitate de comitenti, in baza art. 1000 alin. 3 C.civ., pentru prejudiciule cauzate de prepusii lor in functiile care li s-au incredintat.

Asupra constitutionalitatii obligatiei bancii de a respecta secretul bancar s-a pronuntat, recent, Curtea Constitutionala , decizand ca dispozitiile art. 35-37 din Legea bancara sunt constitutionale, necontravenind dreptului la informatie prevazut de art. 31 din Constitutie. Motivarea deciziei cuprinde, in esenta, urmatoarele argumente: aceste texte de lege au in vedere instituirea unui regim de stricta confidentialitate asupra unor date, fapte si elemente care tin de functionarea institutiilor bancare, institutii cu caracter privat care stabilesc cu clientii lor si cu alti parteneri de afaceri raporturi de drept civil sau comercial, adica raporturi de drept privat, iar nu de drept public. Dreptul la informatiile de interes public nu are nici o legatura cu activitatea bancara. Secretul operatiunilor bancare reprezinta o conditie esentiala pentru functionarea institutiilor bancare. fara aplicarea acestui principiu, arata instanta constitutionala, activitatea bancara ar fi imposibila, deoarece s-ar prejudicia nu numai interesele bancii, ci si interesele partenerilor acestora. Atat activitatea bancilor, cat si, de regula, a clientilor acestora avand un caracter lucrativ si supunandu-se legilor concurentei, ceea ce presupune respectarea

confidentialitatii operatiunilor. intrucat totalitatea raporturilor dintre banci si clientii lor se intemeiaza pe contracte, secretul operatiunilor face parte de drept din contractele respective. Nerespectarea acestor obligatii contractuale poate antrena raspunderea civila contractuala, raspunderea disciplinara si chiar raspunderea penala.

74. Obligatiile bancilor in prevenirea si combaterea spalarii banilor. Prin dispozitiile Legii nr. 21/1999 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor , in sarcina bancilor se stabilesc o serie de obligatii in scopul prevenirii activitatii ilicite de spalare a banilor, asa cum este definita ea prin lege : obligatii de informare a institutiei abilitate, in cazul in care exista suspiciuni ca operatiunea are ca scop spalarea banilor, si obligatia de a stabili identitatea clientilor pentru tranzactii care depasesc anumite valori .

Astfel, bancile, sucursalele bancilor straine si institutiile de credit au, m temeiul art. 16 din lege, obligatia de a desemna una sau mai multe persoane care au responsabilitati in aplicarea acestei legi. De indata ce angajatul bancii, al sucursalei bancii straine sau al institutiei de credit are suspiciuni ca o operatiune ce urmeaza sa aiba loc are drept scop spalarea banilor, va sesiza persoana desemnata potrivit dispozitiei de mai sus, care, pe baza unor indicii temeinice, va informa, la randul ei Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor. Daca oficiul considera necesar, poate decide suspendarea efectuarii tranzactiei, decizie care va fi comunicata imediat, in scris, bancii.

Pentru operatiunile de depunere sau de retragere de sume in numerar, in lei sau in valuta, sume ce depasesc echivalentul in lei a 10.000 euro, persoana desemnata va raporta oficiului in maximum 24 de ore de la data efectuarii operatiunii. La transferul acestor sume din conturi bancare, se vor aplica dispozitiile de mai sus, privind sesizarea oficiului si suspendarea efectuarii tranzactiei. Daca oficiul considera ca aceasta perioada este insuficienta, poate formula in acest interval, o cerere motivata catre Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, pentru a se prelungi perioada necesara cu maximum 3 zile. Parchetul poate autoriza, o singura data, motivat, prelungirea solicitata sau poate dispune incetai-ea suspendarii efectuarii tranzactiei.

Daca o banca are cunostinta ca o tranzactie pentru care a primit instructiuni sa o efectueze are ca scop spalarea banilor si acesteia ii este imposibil sa nu o efectueze sau, prin neefectuarea ei, este posibil sa zadarniceasca eforturile de a se urmari beneficiarii operatiunii suspecte de spalare a banilor, ea va informa oficiul imediat dupa ce a efectuat tranzactia.

in cazul in care oficiul primeste informatii intr-una din cele doua modalitati descrise mai sus, acesta poate cere oricarei institutii competente sa fumizeze datele necesare verificarii lor. Oficiul va proceda la verificarea informatiei primite din partea bancii sau a institutiei competente, iar daca examinarea aduce date sau indicii temeinice referitoare la spalarea banilor, informatiile vor fi transmise de indata Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.

De asemenea, bancile au, in temeiul art. 9 din lege, obligatia sa stabileasca identitatea clientilor pentru orice tranzactie a carei limita minima, in lei sau valuta reprezinta echivalentul a 10.000 euro, indiferent daca tranzactia are loc printr-o singura operatiune sau prin mai multe operatiuni care au legatura intre ele. in cazul in care suma nu este cunoscuta in momentul acceptarii tranzactiei, banca va proceda la identificarea de indata a acestora, atunci cand este informata despre valoarea tranzactiei si cand a stabilit ca a fost atinsa limita minima. in cazul in care exista informatii ca prin tranzactie se urmareste spalarea banilor, se va proceda la identificarea clientilor, chiar daca valoarea tranzactiei este mai mica decat limita minima.

Datele de identificare a clientilor vor cuprinde:

a. in cazul persoanelor fizice, datele de stare civila mentionate in documentele de identitate prevazute de lege;

b. in cazul persoanelor juridice, datele mentionate in documentele de inmatriculare prevazute de lege, precum si dovada ca persoana fizica care conduce tranzactia reprezinta legal persoana juridica. in cazul persoanelor juridice straine, la deschiderea de conturi bancare vor fi solicitate acele documente din care sa rezulte identitatea firmei, sediul, tipul de societate, locul inmatricularii si imputernicirea speciala a celui care o reprezinta in tranzactie.

In cazul in care exista informatii ca tranzactia nu se desfasoara in nume propriu, banca este obligata sa ia masuri pentru a obtine date despre adevarata identitate a persoanei in interesul ori in numele careia actioneaza clientul.

Potrivit art. 17 din lege, Banca Nationala a Romaniei, in calitate de autoritate de supraveghere prudentiala a societatilor bancare, are obligatia sa informeze oficiul in cazul in care ia cunostinta de date care indica actiuni de spalare a banilor.

75. Supravegherea prudentiala a bancilor. Asa dupa cum am aratat, Banca Nationala a Romaniei, banca centrala a statului roman, este autoritatea de supraveghere prudentiala bancara pe teritoriul Romaniei . in aceasta calitate, potrivit art. 66 din Legea nr. 58/1998, Banca Nationala a Romaniei supravegheaza activitatea bancilor, persoane juridice romane, si a sucursalelor bancilor straine, pe baza raportarilor de prudenta bancara facute potrivit prezentei legi si reglementarilor Bancii Nationale a Romaniei date in aplicarea acestora, precum si prin inspectii efectuate la sediul bancilor, al sucursalelor si al altor sedii secundare din tara si din strainatate, respectiv la sediul sucursalelor bancilor straine si al sediilor secundare subordonate acestora. Aceasta supraveghere se adauga controlului contabil si prudential intern , nu se substituie acestora.

Inspectiile la sediul bancii se efectueaza, conform art. 67 din Legea bancara, de catre personalul Bancii Nationale a Romaniei, imputernicit in acest sens, sau de catre auditori independenti numiti de Banca Nationala a Romaniei.

In cazul sucursalelor si filialelor bancilor straine, echipele de inspectie pot include si reprezentanti ai autoritatii de supraveghere din tara de origine a bancii straine. Informatiile referitoare la bancile straine care desfasoara activitati in Romania pot fi furnizate autoritatilor de supraveghere bancara din tara de origine numai in conditii de reciprocitate.

Pentru supravegherea bancilor romane care functioneaza in strainatate, Banca Nationala a Romaniei coopereaza cu autoritatile de supraveghere bancara ale statelor respective.

Bancile sunt obligate, potrivit art. 68 din Legea nr. 58/1998, sa permita personalului Bancii Nationale a Romaniei si auditorilor independenti care efectueaza inspectia sa le examineze evidentele, conturile si operatiunile si sa fumizeze toate documentele si informatiile legate de administrarea, controlul intern si operatiunile bancii, astfel cum vor fi solicitate de acestia.

76. Masuri de remediere si sanctiuni. incalcarea prevederilor Legii nr. 58/1998, ale reglementarilor sau ordinelor emise de Banca Nationala a Romaniei in aplicarea acesteia, precum si nerespectarea masurilor dispuse de Banca Nationala a Romaniei in calitate de autoritate de supraveghere bancara, reprezinta temeiuri pentru angajarea raspunderii juridice a persoanelor care au savarsit aceste fapte. Capitolul XII al Legii bancare este consacrat reglementarii incalcarilor disciplinei bancare si a consecintelor juridice pe care acestea le atrag.

Tehnica legislativa deficitara si nerespectarea principiilor logicii juridice au facut, insa, ca aceste dispozitii sa fie viciate de neclaritati, repetitii si lipsa unei calificari (din perspectiva naturii juridice) a raspunderii reglementate de aceste norme.

Art. 71 din Legea nr. 58/1998 precizeaza ca faptele descrise in acest capitol constituie incalcari ale disciplinei bancare. Totusi, raspunderea reglementata aici nu este o raspundere disciplinara, ci o raspundere specifica, de drept bancar (apropiata, mai degraba, de raspunderea administrativa).

Astfel, art. 69 din Legea bancara reglementeaza o raspundere ai carei subiecti pasivi pot fi banca, administratorii, directorii executivi si cenzorii bancii. Acestia sunt sanctionati in cazul savarsirii urmatoarelor fapte:

a. incalcarea unei prevederi a Legii nr. 58/1998 ori a reglementarilor sau ordinelor emise de Banca Nationala a Romaniei in aplicarea acesteia;

b. incalcarea oricarei conditii sau restrictii prevazute in autorizatia 'emisa bancii;

c. efectuarea de operatiuni fictive si fara acoperire reala;

d. neraportarea, raportarea cu intarziere sau raportarea de date eronate privind indicatorii de prudenta bancara ori alti indicatori prevazuti in reglementarile Bancii Nationale a Romaniei;

e. nerespectarea masurilor stabilite prin actele de control sau in urma acestora;

f. periclitarea credibilitatii si viabilitatii bancii prin administrarea necorespunzatoare a fondurilor ce i-au fost incredintate.

in realitate, faptele enumerate la lit. b-d si f nu sunt altceva decat particularizari ale celei de la lit. a, intrucat incalcarea prevederilor autorizatiei de functionare a bancii, efectuarea de operatiuni fictive, nerespectarea normelor privind raportarile catre Banca Nationala a Romaniei si administrarea necorespunzatoare a fondurilor incredintate bancii reprezinta incalcari ale prevederilor Legii bancare sau a reglementarilor sau ordinelor emise de banca centrala in aplicarea acesteia.

In cazul in care Banca Nationala a Romaniei constata ca o banca si/sau oricare dintre administratorii, directorii executivi sau cenzorii acesteia au savarsit una dintre faptele de mai sus, poate aplica urmatoarele sanctiuni:

a. avertisment scris dat bancii;

b. limitarea operatiunilor bancii;

c. amenda aplicabila bancii, intre 0,1 si 1% din capitalul social, sau administratorilor, directorilor executivi sau cenzorilor, intre 1 si 6 salarii medii/banca din luna precedenta, la data constatarii faptei, amenzile incasate facandu-se venit la bugetul de stat;

d. retragerea aprobarii date conducatorilor bancii;

e. retragerea autorizatiei bancii.

Potrivit art. 72 din Legea nr. 58/1998, aplicarea acestor sanctiuni se prescrie in termen de 2 ani de la data savarsirii faptei.

Aplicarea sanctiunilor nu inlatura raspunderea materiala civila administrativa sau penala, dupa caz.

De asemenea, Banca Nationala a Romaniei, in urma constatarilor poate lua, in temeiul art. 70 din Legea nr. 58/1998, urmatoarele masuri:

a. incheierea unui acord scris cu consiliul de administratie al bancii, care sa cuprinda un program de masuri de remediere. Masurile de remediere sunt masuri de inlaturare a consecintelor uneia sau unora dintre faptele de ilicit bancar enumerate mai sus. Legea enumera exemplificativ: stabilirea unui plan de majorare a fondurilor proprii; infiintarea de catre consiliul de administratie al bancii a unor comitete pentru supravegherea administrarii creditului, gestiunea activelor si pasivelor sau a controlului intern-suspendarea administratorilor pe o perioada care sa nu depaseasca un an sau inlocuirea acestora; inlocuirea directorilor executivi si a cenzorilor, imbunatatirea masurilor de control intern;

b. obligarea bancii aflate in culpa sa ia masuri de remediere a consecintelor faptelor constatate;

c. instituirea masurilor de supraveghere speciala (in cazul incalcarii legii sau a reglementarilor prudentiale emise de Banca Nationala a Romaniei. precum si in cazul constatarii unei situatii financiare precare) si de administrare speciala a bancii (in situatia in care masurile de supraveghere speciala nu au dat rezultate sau exista date certe ca banca va deveni insolvabila).

Constatarea faptelor se face, conform art. 71 din Legea bancara, de catre personalul Bancii Nationale a Romaniei, imputernicit in acest sens de guvernator sau viceguvernatori. Actele de aplicare a masurilor si sanctiunilor se emit de catre guvernator sau viceguvernatori, in cazurile prevazute in reglementarile bancii Nationale a Romaniei emise in acest sens.