| CATEGORII DOCUMENTE |
| Statistica |
Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile si obligatiile ce revin partilor, potrivit normelor in vigoare, pentru indeplinirea modalitatilor prevazute pentru stabilirea, exercitarea si stingerea drepturilor si obligatiilor partilor din raportul de drept material fiscal. In calitate de subiecte ale raportului juridic fiscal apar statul, unitatile administrativ teritoriale, contribuabilul, precum si alte persoane care dobandesc drepturi si obligatii in cadrul acestui raport.
Contribuabilul este orice persoana care, potrivit Codului fiscal, datoreaza impozite si taxe, iar statul este reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale teritoriale, denumite organe fiscale. In relatiile cu organul fiscal, contribuabilul este reprezentat printr-un imputernicit. Continutul si limitele reprezentarii sunt cele cuprinse in imputernicire sau stabilite dupa lege, dupa caz.
Contribuabilul este obligat sa inregistreze la organul fiscal actul de imputernicire, in forma scrisa si in conditiile prevazute de lege. Contribuabilul fara domiciliul fiscal in Romania, care are obligatia de a depune declaratii la organele fiscale, trebuie sa desemneze un imputernicit, cu domiciliul fiscal in Romania, care sa indeplineasca obligatiile acestuia fata de organul fiscal. Daca nu exista un imputernicit, organul fiscal va solicita instantei judecatoresti competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, al carui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmitati, batranetii sau unui handicap de orice fel nu poate sa isi exercite si sa isi indeplineasca personal drepturile si obligatiile ce ii revin potrivit legii. Pentru activitatea sa, curatorul va fi remunerat potrivit hotararii judecatoresti, toate cheltuielile legate de aceasta reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.
Reprezentantii legali ai persoanelor fizice si juridice, precum si ai asocierilor fara personalitate juridica, sunt obligati sa indeplineasca obligatiile fiscale ale persoanelor reprezentate, in numele si din averea acestora. In cazul in care, din orice motiv, obligatiile fiscale ale asocierilor fara personalitate juridica nu sunt achitate, asociatii raspund solidar pentru indeplinirea acestora.
Creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal. Din raporturile de drept material fiscal rezulta atat continutul, cat si cuantumul creantelor fiscale, reprezentand drepturi determinate constand in:
a) dreptul la perceperea impozitelor si taxelor, dreptul la rambursarea impozitelor si taxelor, dreptul la restituirea impozitelor si taxelor, denumite creante fiscale principale;
b) dreptul la perceperea dobanzilor si penalitatilor de intarziere, in conditiile legii, denumite creante fiscale accesorii.
Totodata, prin notiunea de obligatii fiscale se intelege:
a) obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele si taxele datorate;
b) obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile si fiscale impozitele si taxele;
c) obligatia de a plati, la termenele legale, impozitul si taxa datorata;
d) obligatia de a plati dobanzi si penalitati de intarziere, aferente impozitelor si taxelor, denumite obligatii de plata accesorii;
e) obligatia de a calcula, de a retine si de a inregistra in evidentele contabile si de plata, la termenele legale, impozitele care se realizeaza prin stopaj la sursa;
f) orice alte obligatii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, in aplicarea legilor fiscale.
Dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc in momentul in care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaza, daca legea nu prevede altfel. In acelasi mod se naste si dreptul organului fiscal de a stabili si a determina obligatia fiscala datorata.
In raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanta fiscala, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligatia corelativa de plata a acestor drepturi. In cazul in care obligatia de plata nu a fost indeplinita de debitor, debitori devin, in conditiile legii, urmatorii:
a) mostenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;
b) cel care preia, in tot sau in parte, drepturile si obligatiile debitorului supus divizarii, fuziunii ori reorganizarii judiciare, dupa caz;
c) persoana careia i s-a stabilit raspunderea in conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;
d) persoana care isi asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un alt act incheiat in forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata;
e) alte persoane, in conditiile legii.
Platitor al obligatiei fiscale este debitorul sau persoana care, in numele debitorului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati, dupa caz, impozite, taxe, contributii, amenzi si alte venituri bugetare. Pentru persoanele juridice cu sediul in Romania, care au sedii secundare, platitor de obligatii fiscale este persoana juridica, cu exceptia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plata impozitului se face de catre sediile secundare ale persoanei juridice. Pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil raspund solidar cu acesta urmatoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, in cei trei ani anteriori datei declararii insolvabilitatii, cu rea credinta, dobandesc in orice mod active de la debitorii care isi provoaca astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare pentru instrainarea sau ascunderea cu rea credinta, sub orice forma, a bunurilor mobile si imobile proprietatea acesteia.
Raspunderea asociatilor si actionarilor la societatile comerciale debitoare se stabileste potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Pentru stabilirea raspunderii solidare, organul fiscal va intocmi o decizie in care vor fi aratate motivele de fapt si de drept pentru care este angajata raspunderea persoanei in cauza. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal. Decizia aprobata constituie titlu de creanta privind obligatia de plata a persoanei raspunzatoare si va cuprinde, pe langa alte elemente, si urmatoarele:
a) codul de identificare fiscala a persoanei raspunzatoare, obligatia la plata obligatiei debitorului principal, precum si orice alte date de identificare;
b) numele si prenumele sau denumirea debitorului principal; codul de identificare fiscala; domiciliul sau sediul acestuia, precum si orice alte date de identificare;
c) cuantumul si natura sumelor datorate;
d) termenul in care persoana raspunzatoare trebuie sa plateasca obligatia debitorului principal;
e) temeiul legal si motivele in fapt ale angajarii raspunderii.
Raspunderea va fi stabilita atat pentru obligatia principala, cat si pentru accesoriile acesteia.
Titlul de creanta va fi comunicat persoanei obligate la plata, mentionandu-se ca aceasta urmeaza sa faca plata in termenul stabilit.
Organele fiscale au competenta generala privind administrarea creantelor fiscale, exercitarea controlului si emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale in materie fiscala. In cazul impozitului pe venit, prin hotarare a Guvernului se poate stabili alta competenta speciala de administrare. Impozitele si taxele care se datoreaza, potrivit legii, in vama sunt administrate de catre organele vamale.
Pentru administrarea impozitelor si taxelor, competenta revine acelui organ fiscal in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului sau al platitorului de venit, in cazul impozitelor realizate prin stopaj la sursa. In cazul contribuabililor care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei printr-un sediu permanent, competenta revine organului fiscal pe teritoriul caruia se realizeaza, in intregime sau cu preponderenta, cifra de afaceri. Competenta de administrare a impozitelor si taxelor pentru marii contribuabili poate fi stabilita in sarcina altor organe fiscale, prin ordin al ministrului finantelor publice. In cazul in care contribuabilul are, potrivit legii, obligatii de plata la sedii secundare, competenta teritoriala revine organului fiscal in a carui raza teritoriala acestea se afla situate.
Serviciile fiscale ale unitatilor administrativ teritoriale poarta raspunderea pentru administrarea creantelor fiscale datorate bugetului local al unitatii administrativ teritoriale. In situatia in care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenta teritoriala revine organului fiscal in raza caruia se face constatarea actului sau faptului supus dispozitiilor legale fiscale.
Daca doua sau mai multe organe fiscale se declara deopotriva competente sau necompetente, pentru administrarea creantelor fiscale exista conflict de interese. In acest caz, organul fiscal care s-a investit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent va continua procedura in derulare si va solicita organului ierarhic superior comun sa hotarasca asupra conflictului. In situatia in care organele fiscale intre care apare conflictul de competenta nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun, organele ierarhic superioare acestora hotarasc de comun acord asupra conflictului de competenta ivit.
Cu acordul organului fiscal care detine competenta teritoriala, precum si al contribuabilului in cauza, un alt organ fiscal poate prelua activitatea de administrare a creantelor fiscale ale acestuia.
Actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale. Actul administrativ se emite numai in forma scrisa si cuprinde urmatoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis si data de la care isi produce efectele;
c) obiectul actului administrativ fiscal;
d) motivele de fapt;
e) temeiul de drept;
f) numele si semnatura persoanelor imputernicite, potrivit legii;
g) stampila organului fiscal emitent;
h) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul de solutionare competent;
i) mentiuni privind audierea contribuabilului.
Actul administrativ fiscal emis prin intermediul tehnicii de calcul este valabil si in cazul in care nu poarta semnatura persoanelor indreptatite potrivit legii si stampila organului emitent, daca indeplineste cerintele legale aplicabile in materie. Prin ordin al ministrului finantelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit prin intermediul tehnicii de calcul.
Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat, astfel:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului;
b) prin persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii;
c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, telefon, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia, iar data comunicarii va fi dovedita prin semnatura destinatarului;
d) in cazul in care se constata lipsa contribuabilului sau a oricarei persoane indreptatite sa primeasca actul administrativ fiscal de la domiciliul fiscal al acestuia, comunicarea se va face prin publicarea unui anunt intr-un cotidian national de larga circulatie si intr-un cotidian local sau in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, in care se mentioneaza ca a fost emis actul pe numele contribuabilului. Actul administrativ fiscal se considera comunicat in a cincea zi de la data publicarii anuntului.
Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului. Organul fiscal poate indrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului. Actul administrativ corectat se va comunica contribuabilului, potrivit legii.
Orice persoana sau entitate care este subiect intr-un raport juridic se inregistreaza fiscal, primind un cod de identificare fiscala. Codul de identificare fiscala va fi:
a) pentru persoanele juridice, cu exceptia comerciantilor, precum si pentru asocierile si alte entitati fara personalitate juridica, codul de inregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent;
b) pentru persoanele fizice, codul numeric atribuit potrivit legii speciale;
c) pentru persoanele fizice care nu detin cod numeric personal, numarul de identificare fiscala atribuit de organul fiscal competent;
d) pentru comercianti, inclusiv pentru sucursalele comerciantilor care au sediul principal al comertului in strainatate, codul unic de inregistrare atribuit potrivit legii speciale;
e) pentru persoanele fizice platitoare de taxa pe valoarea adaugata, codul de inregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent.
In vederea atribuirii codului de identificare fiscala, persoanele (entitatile) au obligatia sa depuna declaratie de inregistrare fiscala. Au obligatia sa depuna o declaratie de inregistrare fiscala si persoanele care au calitatea de angajator. Declaratia de inregistrare fiscala se depune in termen de 30 de zile de la:
a) data infiintarii potrivit legii, in cazul persoanelor juridice, asocierilor si altor entitati fara personalitate juridica;
b) data eliberarii actului legal de functionare, inceperii activitatii, data obtinerii primului venit sau dobandirii calitatii de angajator, dupa caz, in cazul persoanelor fizice.
Platitorii de impozite si taxe au obligatia de a mentiona pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau orice alte documente emise codul de identificare fiscala propriu. Documentele prezentate de platitorii de impozite bancilor, organelor fiscale si altor institutii publice, contribuabililor si altor persoane interesate, fara a avea inscris codul de identificare a emitentului, nu sunt valabile ca documente fiscale.
Contribuabilii au obligatia de a declara organului fiscal competent, in termen de 30 de zile, infiintarea de sedii secundare. Contribuabilii cu domiciliul fiscal in Romania au obligatia de a declara in termen de 30 de zile infiintarea de sedii secundare in strainatate.
Declaratia de inregistrare fiscala se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie gratuit de organul fiscal si va fi insotita de acte doveditoare ale informatiilor cuprinse in aceasta. Declaratia de inregistrare fiscala va cuprinde: datele de identificare a contribuabilului, categoriile de obligatii de plata datorate potrivit Codului fiscal, datele privind sediile secundare, datele de identificare a imputernicitului, datele privind situatia juridica a contribuabilului, precum si alte informatii necesare administrarii impozitelor si taxelor.
Pe baza declaratiei de inregistrare fiscala, organul fiscal competent elibereaza certificatul de inregistrare fiscala, in termen de 30 de zile de la data depunerii declaratiei. In certificatul de inregistrare fiscala se inscrie obligatoriu codul de identificare fiscala. Eliberarea certificatelor de inregistrare fiscala nu este supusa taxelor de timbru. Contribuabilii care realizeaza venituri din activitatea de comert sau prestari de servicii catre populatie sunt obligati sa afiseze certificatul de inregistrare fiscala in locurile unde se desfasoara activitatea. Modificarile ulterioare ale datelor din declaratia de inregistrare fiscala trebuie aduse la cunostinta organului fiscal competent, in termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea si depunerea declaratiei de mentiuni. La incetarea conditiilor care au generat inregistrarea fiscala, contribuabilii au obligatia de a preda organelor fiscale, in vederea anularii, certificatul de inregistrare fiscala, o data cu depunerea declaratiei de mentiuni.
Organul fiscal competent organizeaza evidenta platitorilor de impozite si taxe in cadrul registrului contribuabililor, care contine:
a) datele de identificare a contribuabilului;
b) categoriile de obligatii fiscale de plata datorate potrivit legii, denumite vector fiscal;
c) alte informatii necesare administrarii obligatiilor fiscale.
Datele se completeaza pe baza informatiilor comunicate de contribuabili, de oficiul registrului comertului, de serviciul de evidenta a populatiei, de la alte autoritati si institutii, precum si din constatarile proprii ale organului fiscal. Datele din registrul contribuabililor pot fi modificate din oficiu ori de cate ori se constata ca acestea nu corespund starii de fapt reale si vor fi comunicate contribuabililor. Modificarea din oficiu a domiciliului fiscal pe baza constatarilor facute se face prin decizie emisa de organul fiscal competent, dupa ascultarea prealabila a contribuabilului.
In vederea stabilirii starii de fapt fiscale si a obligatiilor fiscale de plata datorate, contribuabilii sunt obligati sa conduca evidente fiscale, potrivit actelor normative in vigoare.
Evidentele contabile si fiscale vor fi conduse si pastrate la domiciliul fiscal al contribuabilului sau la sediile secundare, dupa caz. Dispozitiile legale privind pastrarea, arhivarea si limba folosita pentru evidentele contabile sunt aplicabile si pentru evidentele fiscale. In cazul in care evidentele contabile si fiscale sunt tinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe langa datele arhivate in format electronic contribuabilul este obligat sa pastreze si sa prezinte aplicatiile informatice cu ajutorul carora le-a generat. Contribuabilii sunt obligati sa evidentieze veniturile realizate si cheltuielile efectuate din activitatile desfasurate, prin intocmirea registrelor sau a oricaror alte documente prevazute de lege. Contribuabilii sunt obligati sa utilizeze pentru activitatea desfasurata documente primare si de evidenta contabila stabilite prin lege, achizitionate numai de la unitatile stabilite prin normele legale in vigoare, si sa completeze integral rubricile formularelor, corespunzator operatiunilor inregistrate. Organul fiscal poate lua in considerare orice evidente relevante pentru impunere tinute de contribuabil.
Declaratia fiscala se depune de catre persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta. In cazul in care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Finantelor Publice va stabili termenul de depunere a declaratiei fiscale. Obligatia de a depune declaratie fiscala se mentine si in cazurile in care:
a) a fost efectuata plata obligatiei fiscale;
b) obligatia fiscala respectiva este scutita la plata, conform reglementarilor legale;
c) organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere si obligatia fiscala.
In caz de inactivitate temporara sau in cazul obligatiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau conditii de depunere a declaratiilor fiscale, in functie de necesitatile administrarii obligatiilor fiscale.
Declaratia fiscala se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie gratuit de organul fiscal. In declaratia fiscala contribuabilul trebuie sa calculeze cuantumul obligatiei fiscale, daca acest lucru este prevazut de lege. Contribuabilul are obligatia de a completa declaratiile fiscale inscriind corect, complet si cu buna-credinta informatiile prevazute de formular, corespunzatoare situatiei sale fiscale. Declaratia fiscala se semneaza de catre contribuabil sau de catre imputernicit. Pentru anumite categorii de obligatii fiscale, stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice, organul fiscal poate transmite contribuabililor formularele de declarare a impozitelor si taxelor, instructiunile de completare a acestora, alte informatii utile, precum si plicurile preadresate. In acest caz, contravaloarea corespondentei se suporta de catre organul fiscal.
Declaratia fiscala se depune la registratura organului fiscal competent sau la posta prin scrisoare recomandata. Declaratia fiscala poate fi transmisa prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanta, conform procedurii stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice. Declaratiile fiscale pot fi redactate de organul fiscal sub forma de proces-verbal, daca din motive independente de vointa contribuabilului acesta este in imposibilitatea de a scrie. Data depunerii declaratiei fiscale este data inregistrarii acesteia la organul fiscal sau data depunerii la posta, dupa caz. Nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale, prin estimarea bazei de impunere.
Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabil, din proprie initiativa.
Impozitele si taxele se stabilesc prin doua modalitati, astfel:
a) prin declaratie fiscala, care este asimilata cu o decizie de impunere sub rezerva unei verificari ulterioare;
b) prin decizie de impunere emisa de organul fiscal.
Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent, ori de cate ori acesta modifica baza de impunere. Decizia de impunere se emite, daca este necesar, si in cazul in care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impunere. Decizia de impunere trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute pentru orice act administrativ fiscal. Decizia de impunere trebuie sa cuprinda, pe langa elementele necesare, si categoria de impozit, baza de impunere, precum si cuantumul impozitului, pentru fiecare perioada impozabila in parte. Sunt asimilate deciziilor de impunere si urmatoarele acte administrative fiscale:
a) deciziile privind rambursari de taxa pe valoarea adaugata si deciziile privind restituiri de impozite;
b) deciziile privind bazele de impunere;
c) deciziile referitoare la obligatiile de plata accesorii.
Deciziile referitoare la stabilirea bazelor de impunere separate se emit in urmatoarele situatii:
a) cand venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va cuprinde si repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoana care a participat la realizarea venitului;
b) cand sursa venitului impozabil se afla pe raza altui organ fiscal decat cel competent teritorial. In acest caz, competenta de a stabili baza de impunere o detine organul fiscal pe raza caruia se afla sursa venitului.
Daca venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea pot sa-si numeasca un imputernicit comun in relatia cu organul fiscal.
Decizia de impunere sub rezerva verificarii ulterioare poate fi desfiintata sau modificata, din initiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatarilor organului fiscal competent. Rezerva verificarii ulterioare se anuleaza numai la implinirea termenului de prescriptie sau ca urmare a inspectiei fiscale efectuate in cadrul termenului de prescriptie.
Colectarea creantelor fiscale consta in exercitarea actiunilor care au ca scop stingerea acestora. Colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz.
Titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii.
Creantele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevazute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementeaza. Pentru diferentele de obligatii fiscale principale si pentru obligatiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plata se stabileste in functie de data comunicarii acestora, astfel:
a) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 1-15 din luna, termenul de plata este pana la data de 5 a lunii urmatoare;
b) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 16-31 din luna, termenul de plata este pana la data de 20 a lunii urmatoare.
Pentru creantele fiscale care nu au prevazute termene de plata, Ministerul Finantelor Publice este abilitat sa stabileasca aceste termene. Contributiile la bugetul asigurarilor sociale de stat, la bugetul asigurarilor pentru somaj si la fondul asigurarilor sociale de sanatate, dupa calcularea si retinerea acestora conform reglementarilor legale in materie, se vireaza pana la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se efectueaza plata drepturilor salariale.
Stingerea creantelor fiscale se poate face pe trei cai: plata, compensare si restituire.
Platile catre organele fiscale se efectueaza prin intermediul bancilor, trezoreriilor si al altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de plata. Plata obligatiilor fiscale se efectueaza de catre debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxa sau alte obligatii fiscale, inclusiv dobanzi si penalitati de intarziere. In cazul stingerii prin plata a obligatiilor fiscale, momentul platii este:
a) in cazul platilor in numerar, data inscrisa in documentul de plata eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;
b) in cazul platilor efectuate prin mandat postal sau prin decontare bancara, data la care bancile debiteaza contul platitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin stampila si semnatura autorizata a acestora.
Plata obligatiilor fiscale se efectueaza in urmatoarea ordine:
a) obligatii fiscale cu termene de plata in anul curent;
b) obligatii fiscale datorate si neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, in ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora;
c) dobanzi si penalitati de intarziere aferente obligatiilor fiscale datorate si neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent;
d) obligatii fiscale cu termene de plata viitoare, la solicitarea debitorului.
In situatia in care debitorul nu efectueaza plata obligatiilor fiscale, creditorul fiscal va proceda la stingerea obligatiilor fiscale pe care le administreaza, in conformitate cu ordinea de plata reglementata de codul fiscal, si va instiinta despre aceasta debitorul in termen de 10 zile de la data efectuarii stingerii.
Prin compensare se sting creantele administrate de Ministerul Finantelor Publice cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat sau de restituit de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel. Creantele fiscale administrate de unitatile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu creantele debitorului reprezentand sume de restituit de la bugetele locale, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel. Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau inainte de
restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, dupa caz.
Compensarea creantelor debitorului se va efectua cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in urmatoarea ordine:
a) bugetul de stat;
b) fondul de risc pentru garantii de stat, pentru imprumuturi externe;
c) bugetul asigurarilor sociale de stat;
d) bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;
e) bugetul asigurarilor pentru somaj.
Organul competent va instiinta in scris debitorul despre masura compensarii luate in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii.
La cererea debitorului, se pot restitui urmatoarele sume:
a) cele platite fara existenta unui titlu de creanta;
b) cele platite in plus fata de obligatia fiscala;
c) cele platite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale;
e) cele de rambursat de la bugetul de stat;
f) cele stabilite prin hotarari ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
g) cele ramase dupa efectuarea distribuirii in cazul in care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori;
h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, precum si cautiunea depusa in temeiul hotararii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea executarii silite.
In cazul restituirii sumelor in valuta confiscate, aceasta se realizeaza conform legii, in lei la cursul de referinta al pietei valutare pentru euro, comunicat de Banca Nationala a Romaniei, de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care se dispune restituirea. In cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mica decat obligatiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pana la concurenta sumei de rambursat sau de restituit. In cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decat suma reprezentand obligatii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pana la concurenta obligatiilor fiscale restante, diferenta rezultata restituindu-se debitorului.
Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere. Nu se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobanzi si penalitati de intarziere stabilite potrivit legii.
Dobanzile se calculeaza pentru fiecare zi, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv. Prin exceptie de la regula de mai sus, se datoreaza dobanzi dupa cum urmeaza:
a) pentru diferentele de impozite si taxe, stabilite de organele competente, dobanzile se datoreaza incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei impozitului sau taxei, pentru care s-a stabilit diferenta, pana la data stingerii acesteia inclusiv;
b) pentru impozitele si taxele stinse prin executare silita, dobanzile se calculeaza pana la data intocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. In cazul platii pretului in rate, dobanzile se calculeaza pana la data intocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma ramasa de plata, dobanda este datorata de catre cumparator;
c) pentru impozitele si taxele debitorului declarat insolvabil, dobanzile se calculeaza pana la data incheierii procesului-verbal de constatare a insolvabilitatii, inclusiv.
Modul de calcul al dobanzilor aferente sumelor reprezentand eventuale diferente intre impozitul pe profit platit la data de 25 ianuarie a anului urmator celui de impunere si impozitul pe profit datorat conform declaratiei de impunere intocmite pe baza situatiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice. Pentru obligatiile fiscale neachitate la termenul de plata, reprezentand impozitul pe venitul global, se datoreaza dobanzi dupa cum urmeaza:
a) pentru anul fiscal de impunere dobanzile pentru platile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plati anticipate se calculeaza pana la data platii debitului sau, dupa caz, pana la data de 31 decembrie;
b) dobanzile pentru sumele neachitate in anul de impunere, se calculeaza incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator pana la data stingerii acestora, inclusiv;
c) in cazul in care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuala este mai mic decat cel stabilit prin deciziile de plati anticipate, dobanzile se recalculeaza, incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui de impunere, la soldul neachitat in raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuala, urmand a se face regularizarea dobanzii in mod corespunzator.
Nivelul dobanzii se stabileste prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice, corelat cu nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, o data pe an, in luna decembrie, pentru anul urmator, sau in cursul anului, daca aceasta se modifica cu peste 5 puncte procentuale.
Nedecontarea de catre unitatile bancare a sumelor cuvenite bugetului, in termen de 3 zile lucratoare de la data debitarii contului platitorului, nu il exonereaza pe platitor de obligatia de plata a sumelor respective si atrage pentru acesta dobanzi si penalitati de intarziere la nivelul celor prevazute legal, dupa termenul de 3 zile.
In cazul creantelor fiscale stinse prin compensare, dobanzile se datoreaza pana la data stingerii inclusiv. Data stingerii este, pentru compensarile la cerere, data depunerii la organul competent a cererii de compensare, iar pentru compensarile efectuate inaintea restituirii sau rambursarii sumei cuvenite debitorului, data depunerii cererii de rambursare sau restituire. In cazul in care in urma exercitarii controlului sau analizarii cererii de compensare s-a stabilit ca suma ce urmeaza a se compensa este mai mica decat suma cuprinsa in cererea de compensare, dobanzile si penalitatile de intarziere se recalculeaza pentru diferenta ramasa de la data inregistrarii cererii de compensare. Pentru obligatiile fiscale stinse prin procedurile de compensare prevazute de actele normative speciale, data stingerii este data la care se efectueaza compensarea prevazuta in actul normativ care o reglementeaza sau in normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice. Pentru obligatiile fiscale neplatite la termen atat inainte, cat si dupa deschiderea procedurii de reorganizare judiciara se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere pana la data deschiderii procedurii de faliment.
Pe perioada pentru care au fost acordate inlesniri la plata impozitelor si taxelor restante se datoreaza, de asemenea, dobanzi.
Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului de restituire sau de rambursare, cu exceptia sumelor provenite din impozitul pe venit. Nivelul dobanzii este cel mentionat mai sus.
Plata cu intarziere a obligatiilor fiscale se sanctioneaza cu o penalitate de intarziere de 0,5% pentru fiecare luna si/sau pentru fiecare fractiune de luna de intarziere, incepand cu data de intai a lunii urmatoare scadentei acestora pana la data stingerii acestora inclusiv. Penalitatea de intarziere nu inlatura obligatia de plata a dobanzilor. Penalitatea de intarziere se datoreaza pana la data inceperii procedurii de executare silita. In cazul in care s-au acordat inlesniri la plata, penalitatea de intarziere se datoreaza pana la data de intai a lunii urmatoare celei in care s-au acordat inlesnirile. Nerespectarea inlesnirilor la plata, asa cum au fost acordate, conduce la calculul penalitatilor de intarziere de la data incetarii valabilitatii inlesnirilor, conform legii. Nivelul penalitatii de intarziere se poate modifica anual prin legea bugetului de stat.
In situatia in care contribuabilii nu-si achita de buna voie obligatiile fiscale, se trece la executarea silita a acestora.
Sunt supuse executarii silite prin poprire orice sume urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati banesti in lei si in valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, detinute si/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de catre terte persoane sau pe care acestia le vor datora si/sau detine in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente. In cazul sumelor urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati in valuta, bancile sunt autorizate sa efectueze convertirea in lei a sumelor in valuta, fara consimtamantul titularului de cont, la cursul de schimb afisat de acestea pentru ziua respectiva. Sumele ce reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum si ajutoarele sau indemnizatiile cu destinatie speciala sunt supuse urmaririi numai in conditiile prevazute de Codul de procedura civila. Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se infiinteaza de catre organul de executare printr-o adresa care va fi trimisa prin scrisoare recomandata, cu dovada de primire, tertului poprit, impreuna cu o copie certificata de pe titlul executoriu. Totodata, va fi instiintat si debitorul despre infiintarea popririi. Poprirea nu este supusa validarii.
Poprirea infiintata anterior, ca masura asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta tertului poprit, si instiintarea despre aceasta a debitorului. Tertul poprit este obligat ca, in termen de 5 zile de la primirea comunicarii ce i s-a facut, sa instiinteze organul de executare daca datoreaza vreo suma de bani cu orice titlu debitorului. Poprirea se considera infiintata la data la care tertul poprit, prin instiintarea trimisa organului de executare, confirma ca datoreaza sume de bani debitorului sau la data expirarii termenului prevazut de 5 zile.
Dupa infiintarea popririi, tertul poprit este obligat sa faca de indata retinerile prevazute de lege si sa vireze sumele retinute in contul indicat de organul de executare, comunicand, totodata, in scris despre existenta altor creditori. In cazul in care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai multi creditori, tertul poprit ii va anunta in scris despre aceasta pe creditori si va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta prevazute de codul de procedura fiscala. Pentru stingerea creantelor fiscale, debitorii detinatori de conturi bancare pot fi urmariti prin poprire asupra conturilor bancare. In acest caz, o data cu comunicarea somatiei si a titlului executoriu facuta debitorului, o copie certificata de pe acest titlu va fi comunicata bancii la care se afla deschis contul debitorului. Despre aceasta masura va fi instiintat si debitorul.
In masura in care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizarii bancii, sumele existente, precum si cele viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile in lei si in valuta sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizarii, respectiv de la data si ora primirii adresei de infiintare a popririi asupra disponibilitatilor banesti, bancile nu vor proceda la decontarea documentelor de plata primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, si nu vor accepta alte plati din conturile acestora pana la achitarea integrala a obligatiilor fiscale, cu exceptia sumelor necesare platii drepturilor salariale. Daca debitorul face plata in termenul prevazut in somatie, organul de executare va instiinta de indata in scris bancile pentru sistarea totala sau partiala a indisponibilizarii conturilor si retinerilor. In caz contrar, banca este obligata sa procedeze conform normelor in vigoare. In situatia in care titlurile executorii nu pot fi onorate in aceeasi zi, bancile vor urmari executarea acestora din incasarile zilnice realizate in contul debitorului.
Daca tertul poprit instiinteaza organul de executare ca nu datoreaza vreo suma de bani debitorului urmarit sau nu respecta normele in vigoare, precum si in cazul in care invoca alte neregularitati in legatura cu drepturile si obligatiile partilor privind infiintarea popririi, instanta judecatoreasca in a carei raza teritoriala se afla domiciliul sau sediul tertului poprit, la cererea organului de executare ori a altei parti interesate, pe baza probelor administrate, va pronunta mentinerea sau desfiintarea popririi. Judecata se face de urgenta si cu precadere. Pe baza hotararii de mentinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate incepe executarea silita a tertului poprit, in conditiile legii.
Sunt supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptiile prevazute de lege. In cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executarii silite, fiind necesare vietii si muncii debitorului, precum si familiei sale:
a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor si la formarea profesionala, precum si cele strict necesare exercitarii profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfasurarii activitatii agricole, cum sunt uneltele, semintele, ingrasamintele, furajele si animalele de productie si de lucru;
b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum si obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel;
c) alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de doua luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pana la noua recolta;
d) combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzit si pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna;
e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate ingrijirii persoanelor bolnave;
f) bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.
Bunurile debitorului persoana fizica necesare desfasurarii activitatii de comert nu sunt exceptate de la executare silita. Executarea silita a bunurilor mobile se face prin sechestrarea si valorificarea acestora, chiar daca acestea se afla la un tert. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal. Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca masura asiguratorie, nu este necesara o noua sechestrare. Executorul fiscal, la inceperea executarii silite, este obligat sa verifice daca bunurile anterior sechestrate se gasesc la locul aplicarii sechestrului si daca nu au fost substituite sau degradate, precum si sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, in cazul in care cele gasite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creantei. Bunurile nu vor fi sechestrate daca prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decat cheltuielile executarii silite. Prin sechestrul infiintat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj care confera acestuia in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj in sensul prevederilor dreptului comun. De la data intocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cat timp dureaza executarea silita, debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decat cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdictii atrage raspunderea, potrivit legii, a celui in culpa. Actele de dispozitie care ar interveni ulterior indisponibilizarii sunt lovite de nulitate absoluta. In cazurile in care nu au fost luate masuri asiguratorii pentru realizarea integrala a creantei fiscale si la inceperea executarii silite se constata ca exista pericolul evident de instrainare, substituire sau sustragere de la urmarire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicata o data cu comunicarea somatiei.
Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lasate in custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, dupa caz, ori vor fi ridicate si depozitate de catre acesta. Atunci cand bunurile sunt lasate in custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii si cand se constata ca exista pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor. In cazul in care bunurile sechestrate constau in sume de bani in lei sau in valuta, titluri de valoare, obiecte din metale pretioase, pietre pretioase, obiecte de arta, colectii de valoare, acestea se ridica si se depun, cel tarziu a doua zi lucratoare, la unitatile specializate. Cel care primeste bunurile in custodie va semna procesul-verbal de sechestru. In cazul in care custodele este o alta persoana decat debitorul sau creditorul, organul de executare ii va stabili acestuia o remuneratie tinand seama de activitatea depusa.
Sunt supuse executarii silite bunurile imobile proprietate a debitorului. Executarea silita imobiliara se intinde de plin drept si asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevazute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decat o data cu imobilul. In cazul debitorului persoana fizica nu poate fi supus executarii silite spatiul minim locuit de debitor si familia sa, stabilit in conformitate cu normele legale in vigoare, cu exceptia cazurilor in care executarea silita se face pentru stingerea creantelor fiscale rezultate din savarsirea de infractiuni. Executorul fiscal care aplica sechestrul incheie un proces-verbal de sechestru.
Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile constituie ipoteca legala. Dreptul de ipoteca confera creditorului fiscal in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de ipoteca, in sensul prevederilor dreptului comun. Pentru bunurile imobile sechestrate, organul de executare care a instituit sechestrul va
solicita de indata biroului de carte funciara efectuarea inscriptiei ipotecare, anexand un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
Biroul de carte funciara va comunica organelor de executare, la cererea acestora, celelalte drepturi reale si sarcini care greveaza imobilul urmarit, precum si titularii acestora, care vor fi instiintati de catre organul de executare si chemati la termenele fixate pentru vanzarea bunului imobil si distribuirea pretului. Creditorii debitorului sunt obligati ca, in termen de 30 de zile de la inscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil in evidentele de publicitate imobiliara, sa comunice in scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.
La instituirea sechestrului si in tot cursul executarii silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, daca aceasta masura este necesara pentru administrarea imobilului urmarit, a chiriilor, a arendei si a altor venituri obtinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apararea in litigii privind imobilul respectiv. Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori alta persoana fizica sau juridica.
Dupa primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare, in termen de 15 zile de la comunicare, sa ii aprobe ca plata integrala a creantelor fiscale sa se faca din veniturile bunului imobil urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni. De la data aprobarii cererii debitorului, executarea silita inceputa asupra bunului imobil se suspenda. Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silita imobiliara inainte de expirarea termenului de 6 luni. Daca debitorul persoana juridica caruia i s-a aprobat suspendarea se sustrage ulterior de la executare silita sau isi provoaca insolvabilitatea, se vor aplica in mod corespunzator prevederile privind raspunderea solidara.
Executarea silita a altor bunuri priveste executarea silita a fructelor neculese si recoltele prinse de radacini, precum si ansamblurile de bunuri mobile si/sau imobile.
Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini, care sunt ale debitorului, se efectueaza in conformitate cu prevederile privind executarea silita a bunurilor imobile. Pentru executarea silita a recoltelor si a fructelor culese sunt aplicabile prevederile privind executarea silita a bunurilor mobile. Organul de executare va hotari, dupa caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor asa cum sunt prinse de radacini sau dupa ce vor fi culese.
Bunurile mobile si/sau imobile proprietate a debitorului pot fi valorificate in ansamblu daca organul de executare apreciaza ca astfel acestea pot fi vandute in conditii mai avantajoase. Pentru executarea silita a acestor bunuri, organul de executare va proceda la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor codului de procedura fiscala.
Creantele fiscale urmarite de organele de executare pot fi scazute din evidenta acestora in cazul in care debitorul respectiv se gaseste in stare de insolvabilitate. Procedura de insolvabilitate este aplicabila in urmatoarele situatii:
a) cand debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile;
b) cand, dupa incetarea executarii silite pornite impotriva debitorului, raman debite neachitate;
c) cand debitorul a disparut sau a decedat fara sa lase avere;
d) cand debitorul nu este gasit la ultimul domiciliu fiscal cunoscut si la acestea ori in alte locuri, unde exista indicii ca a avut avere, nu se gasesc venituri sau bunuri urmaribile;
e) cand, potrivit legii, debitorul persoana juridica isi inceteaza existenta si au ramas neachitate obligatii fiscale.
Prevederile privind insolvabilitatea nu se aplica in cazul in care exista succesori universali sau cu titlu universal, potrivit dreptului comun, sau exista debitori solidari. Pentru creantele fiscale ale debitorilor declarati in stare de insolvabilitate, conducatorul organului de executare dispune scoaterea creantei din evidenta curenta si trecerea ei intr-o evidenta separata. In cazurile in care se constata ca debitorii au dobandit venituri sau bunuri urmaribile dupa declararea starii de insolvabilitate, organele de executare vor lua masurile necesare de redebitare a sumelor si de executare silita.
Organul de executare este obligat ca, pentru creantele fiscale datorate de comercianti, societati comerciale, cooperative de consum ori cooperative mestesugaresti sau persoane fizice, sa ceara instantelor judecatoresti competente inceperea procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului, in conditiile legii. Cererile organelor fiscale privind inceperea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului se vor inainta instantelor judecatoresti si sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni.
In cazuri exceptionale, pentru motive temeinice, prin hotarare, Guvernul poate aproba anularea unor categorii de creante fiscale. In situatiile in care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari decat creantele fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somatiei prin posta sunt suportate de organul fiscal. Creantele fiscale restante aflate in sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 100.000 lei, se anuleaza. Anual, prin hotarare a Guvernului, se stabileste plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2454
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
