Factoringul intern

Factoringul intern

Acesta este cazul in care toti participantii la contractul de factoring (vanzatorul-aderent, cumparatorul si societatea de factoring) sunt din aceeasi tara, adica fie sunt rezidenti permanenti ai acelei tari, fie isi au sediul principal de activitate in respectiva tara. Reprezinta cea mai simpla metoda de practicare a finantarii prin factoring.

Schema mecanismului de functionare al factoringului domestic este urmatoarea:

Factor

Vanzator Cumparator

Practic, schema arata ca in baza unui contract de vanzare-cumparare, vanzatorul isi vinde bunurile cumparatorului. Ulterior,cumparatorul va trebui sa-i plateasca marfa, conform prevederilor contractului semnat de cei doi.

Din nevoie de lichiditati, vanzatorul se decide sa incheie un contract de factoring cu factorul, care in schimbul facturii ce a fost emisa in baza contractului initial de vanzare-cumparare, il finanteaza pe vanzator cu aproape toata suma facturata (de obicei intre 80% si 90%). Odata cu creantele se realizeaza si transferul neconditionat al riscului de neincasare de la aderent la factor. In consecinta, factorul nu beneficiaza de vreun drept de regres in contra vanzatorului - aderent decat pentru reaua credinta a acestuia din urma.

Prin finantarea aderentului, factorul se subroga in drepturile vanzatorului in ceea ce priveste incasarea contravalorii facturii la scadenta, de la cumparator.

De asemenea, subrogandu-se pozitiei aderentului fata de debitorii cedati, va beneficia de toate garantiile pe care le avea aderentul in raport cu acei debitori[1].

Factorul dispune de lichiditati, pe care, daca le-ar imprumuta pe baza unui contract obisnuit de credit, ar obtine numai dobanda, iar in caz de faliment al debitorului ar avea numai calitatea de creditor chirografar. Prin factoring se percepe o dobanda de 1.5-3% inclusa in comisionul pentru ansamblul de servicii oferite (comision care este impartit intre factorii participanti la punerea in practica a unei operatiuni de factoring la nivel international).