CATEGORII DOCUMENTE |
GESTIUNEA FINANCIARA PE TERMEN LUNG
In cazul investitiilor directe, nu este vorba numai de resurse financiare, ci si de tehnologie ,de marketing si cunostinte managerial,care contribuie la crearea unei structure modern si eficiente.Din punct de vedere al beneficiarului gradul de risc este mai scazut,desi exista,ei pot cumpara societati comerciale pentru a le inchide sau poate face o societate sa fie devalorizata de un inhvestitor strategic, prin realizarea unui ezport de profit, investitrea are un grad foarte ridicat de risc,deoarece cumparand 40-60% din actiuni, el se angajeaza pe termen lung, care presupune si preluarea unor termini de risc imprevizibil, lichiditatea societatii facandu-se cu mare dificultate nu se poate realize pe termen scurt,si are loc in conditii neprielnice.
Din punct de vedere economic investitia este crearea unui capital fix,durabil,deci acumularea de active fizice de productie si comercializare; este vorba de acumulare de capital. Dinh punct de vedere financiar investitia este decizia de imobilizare a capitalului, de angajare a unei cheltuieli in present, in scopul obtinerii de venituri viitoare; este vorba de investire.
Deci investitiile pot fi definite ca alocari sau cheltuieli legate de crearea de noi active imobilizate , cu destinatie productive sau sociala, de inlocuire a mijloacelor fixe uzate;dezvoltarea si modernizarea mijloacelor fixe existente. Investitiile, ca principal support al cresterii economice, produc in economie efecte diverse, concretizate in urmatoarele directii:
-asigura cantitativa si calitativa a infrastructurii economice.
-reprezinta principala modalitate de optimizare a proportiilor economice prin orientarea fondurilor sau stimularea investitiilor in anumite ramuri economice.
-prin investitii se urmareste si crearea unor noi locuri de munca si evitarea sau atenuarea a somajului
-concomitent cu crearea si modernizarea bazei tehnico-materiale .
Dupa natural or ,investitiile se grupeaza in urmatoarele categorii:
-investitii materiale, notiunea de investitie este strans legata de aceea de crestere si progress ethnic, acre impugn cresterea capacitatii de productiesi modernizarea echipamentelor productive;
-investitii imateriale, relizate in domeniul cercetarii,formarii personalului, programe informatice. Acest gen de investitii ocupa un loc din ce in ce mai important in gestiunea inteprinderii.
-investitii financiare,concretizate in participatiuni la capital social al altor inteprinderi.
Tot dupa natura lor investitiile mai pot fi grupate in:
-investitii in active imobilizate, imobilizari necorporale, corporale si financiare necesare activitatii de exp-loatare si altor activitatiin afara exploatarii;
-investitii in nevoia de fond de rulment, de exploatare in cazul cresterii capacitatii de productie, prin realizarea de investitii in utilaj, instalatii.
Dupa destinatie, investitiile se impart in:
-investitii productive, destinate activitatii de exploatare
-investitii neproductive, prin care se asigura construirea unor obiective social-culturale si sportive pentru personal, cladiri administrative.
Dupa obiectivul lor, investitiile productive pot fi grupate astfel:
Investitii de mentenata sau de in locuire,care au drept scop reinoirea imobilizarilor uzate fizic sau moral.
-investitii de capaciate si adaptare, care au drept scop cresterea nivelului productiei sau fabricarea de produse noi.
-investitii de productivitate, care vizeaza reducerea costurilor unitare ale produselor fabricate
Investitiile mai pot fi clasificate dupa modul de finantar, dupa competent de aprobare, din punct de vedere al structurii si modul de executie. Realizarea unui proiect de investitii presupune parcurgerea unor obiective complexe care cuprinde in (ONUDI) trei faze:
faza preinvestitionala-cand se identifica probabilitatea de a investi, se intocmesc studiile de prefezabilitate si fezabilitatesi se ia decizia de a investi;
Faza investitionala- are loc negocierea, contractarea si livrarea marfii;
Faza operational-care incepe dupa punerea in functiune a investitiei si cuprinde perioada de gratie si postgratie.
Studiul de prefezabilitate reprezinta documentatia care cuprinde datele tehnice si economice prin care autoritatea contractanta fundamenteaza necesitatea si oportunitatea realizarii unei investitii.
Studiul de fezabilitate-este un mijloc de a se ajunge la decizia de a investi, el trebuie sa ofere o baza tehnica, economica si financiara pentru o astfel de decizie. Necesitatea unui studio de fezabilitate apare in cazul infiintarii unei noi inteprinderi, extinderea unei inteprinderi, privatizare.
Proiectul de executie se elaboreaza de institute sau de firme, aprofundeaza unele date din studiul de fezabilitate si concretizeaza solutiile tehnice, constructive si functionale ale obiectivului de investitii, este insotit de graficele de esalonare a investitie, de livrarea utilajelor, etc.
Documentatia de aviz - detaliaza modeul de executie si determina cheltuielile de necesare realizarii investitiei.
Decizia de investitrii
A.Estimarea fluxurilor de lichiditati
a) Fluxurile de trezorerie in faza initiala- se determina suma de investit care ia in considerare costurile directe si indirect legate de proiectul de investitii, precum si incidenta fiscal asupra unor sume realizate din operatiuni de dezinvestire cerute de realizarea proiectului
b) Fluxurile de trezorerie in perioada exploatarii investitiei- daca fluxurile de trezorerie care au loc in faza initiala sunt mai usor de estimate fiind determinate de preturi si tarife la echipamente si servicii, sau in functie de cresterea capacitatii de productie si respective a cifrei de afaceri, in cazul nevoii suplimentare de fond de rulment de exploatare, care reprezinta o cota procentuala din cifra de afaceri, fluxurile de trezorerie care au loc in perioada exploatarii investitiei, care sunt fluxuri de intrare de trezorerie, se stabilesc pe baza de previziuni cu un grad mai mare sau mai mic de probabilitate.
c) Fluxuri de trezorerie la finele exploatarii- la finele duratei de viata a investitiei, fluxurile de trezorerie determinate sunt fluxuri de intrare ce cuprind doua elemente:
-valoarea reziduala a investitiei
-nevoia de fond de rulment recuperate
B. Criterii de selectie a proiectelor
a) Criterii simple de optiune
Criteriul costului se preteaza a se aplica in cazul deciziilor de investitii care vizeaza inlocuirea imobilizarilor corporale uzate, are conduce sau nu8 loa cresterea capacitatii de productie. Investitia de inlocuire a unui utilaj identic care nu produce la cresterea capacitatii de productie, se realizeaza numai atunci cand inteprinderea va realize economii la costurile de productie si un spor al randamentului activelor imobilizate.
Criteriul ratei medii a rentabilitatii presupune determinarea ratei medii a rentabilitatii proiectului de investitie si compararea ei fie cu cea a altor variante ale proiectului, fie cu un nivel dat, respective rata rentabilitatii activelor imoboilizate realizate pe inteprindere.
Criteriul duratei de recuperare a capitalului investit este un criteriu larg utilizat in adoptarea deciziai de investitii,deoarece prezinta interes real pentru investitor- timpul necesar pentru a-si recupera din veniturile nete realizate capitalurile initiale investite.
b) Criterii de optiune pe baza actualizarii
Actualizarea este operatiunea de aducere in starea de compatibilitate, in momentul actual, a unei sume de fluxuri de trezorerie viitoare, stiind ca o suma obtinuta in viitor are alta putere de cumparare decat cea obtinuta in momentul optarii pentru investitie, datorita influentei inflatiei.
Capitalizarea - valoarea unei companii in functie de cursul actiunilor sale pe o piata de valori mobiliare. In sens mai general, capitalizarea poate fi definite ca procesul prin care unui flux de venit I se atribuie o valoare de capital; reprezinta suma care ar trebuii investita azi pentru a produce in viitor un anumit flux de venit. Determinarea valorii unui capital in functie de venitul pe care il produce.
Riscul si gestiunea riscurilor inteprinderii
Activitatea unei inteprinderieste supusa riscurilor, intrucat aceasta nu poate sa prevada cu certitudine diferitele component ale rezultatului sau(cost, cantitate,prêt) si ale ciclului de exploatare. Categoriile de riscuri la care se expune inteprinderea sunt: riscul de exploatare, riscul de produs, riscul de piata, riscul de imagine, riscul de lichiditate, riscul de solvabilitate, riscul de credit,riscul ratei dobanzii, riscul de schimb valutar, riscul de faliment, riscul conjunctural economic, riscul competitional. Riscul poate fi consecinta a conjuncturii economice, a specificului activitatii inteprinderii, a calitatii actului managerial pe toate treptele ierarhice ale structurii organizatorice si functionale ale inteprinderii, a relatiilor cu client, furnizori, diversi imprumutatori.
Riscul de exploatare
Riscul de exploatare exprima capacitatea intreprinderii de a se adapta la timp si cu cel mai mic cost la variatia mediului in care activeaza, respectiv exprima flexibilitatea rezultatului economic de exploatare, incapacitate care va avea drept consecinta reducerea profitului din exploatare sau chiar inregistrarea de pierderi.. Aprecierea riscului de exploatare se realizeaza cu ajutorul 'pragului de rentabilitate de exploatare'.
Pragul de rentabilitate de exploatare (numit si venit de exploatare critic, sau punct mort operational) este punctul in care veniturile din exploatare acopera cheltuielile de exploatare, iar rezultatul din exploatare este nul. Dupa acest prag activitatea de exploatare devine rentabila
Pragul de rentabilitate de exploatare se calculeaza dupa relatia:
(1) ,
unde: VePR - veniturile de exploatare aferente pragului de rentabilitate;
Cf - costuri fixe totale;
Cv - costuri variabile totale;
rmcv - rata marjei costurilor variabile in veniturile de exploatare;
Evaluarea riscului de exploatare se poate face cu ajutorul urmatorilor indicatori:
|
'indicatorului de pozitie fata de pragul de rentabilitate' (IPOZ), numit si rezerva fata de pragul de rentabilitate, care se determina astfel: |
(2) IPOZ = Ve - VePR - in marimi
(3) - in marimi relative.
Indicatorul de pozitie exprima capacitatea firmei de a-si varia productia si a se adapta la cerintele pietei.
|
'momentul realizarii pragului de rentabilitate' (PM), numit si punct mort: |
(4) [zile].
Sporirea punctului mort spre valoarea de 365 zile exprima cresterea riscului de exploatare.
|
'coeficientul de elasticitate al exploatarii', numit si coeficientul de levier al exploatarii: |
(5)
unde: - variatia relativa a profitului din exploatare;
- variatia relativa a venitului din exploatare.
Coeficientul de elasticitate arata cresterea profitului din exploatare (Pe) la cresterea cu o unitate a veniturilor din exploatare (Ve).
Cresterea coeficientului de elasticitate arata de fapt cresterea riscului de exploatare.
Pentru aprecierea marimii riscului de exploatare este necesara cunoasterea expresiei acestor indicatori, precum si a limitelor de variatie.
, Riscul de exploatare este urmarit cu interes de doua categorii de participant:
-managementul inteprinderii, care este interest de asigurarea unui nivel al riscului care sa determine maximizarea profitului si maximizarea averii actionarilor;
-investitorii externi, care sunt interesati de un plasament cat mai bun al capitalului, plasament care va aduce satisfactie atunci cand se asigura un nivel scontat de retribuire a capitalului investit la un grad de risc pe care posesorii dse capital externi sunt dispusi sa si-l asume.
Analiza punctului critic
Pragul de rentabilitate reprezinta o modalitate de evaluare a riscului
in raport cu fluctuatiile mediului ambiant.
Pragul de rentabilitate, numit si punct critic sau punct de echilibru,
marcheaza acea dimensiune a productiei la care costurile totale sunt egale cu
incasarile din vanzarea productiei, iar rezultatul este nul. Activitatea devine
rentabila dupa pragul de rentabilitate. Pana la acest nivel al productiei
unitatea inregistreaza pierderi.
Riscul nu depinde numai de pretul de vanzare,cost, cifra de afaceri el este dependent si de incertitudinea randamentului activitatii de productie si de evolutia raportului dintre cheltuielile fixe si cheltuielile variabile.
Cheltuielile fixe sunt acele cheltuieli care au un nivel constant . Ele sunt angajate in scopul functionarii normale a inteprinderii, fiind platite chiar in absenta cifrei de afaceri.
Cheltuielile variabile sunt acele cheltuieli direct propoertionale cu nivelul productiei. Pe termen lung toate cheltuielile sunt variabile, numai intr-o abordare pe termen scurt se pot delimita cheltuielile fixe si variabile.
. Relatiile existente intre indicatori
Pe baza relatiilor de definire a acestor indicatori se pot stabili urmatoarele relatii:
(6)
(7)
(8)
3. Interpretarea rezultatelor obtinute
Pornind de la momentul realizarii pragului de rentabilitate si avand in vedere relatiile existente intre indicatori, putem stabili urmatoarele limite pentru a aprecia situatia si tendinta firmei in functie de rezultatele activitatii de exploatare.
Pentru indicatorul de pozitie fata de pragul de rentabilitate, firma este intr-o situatie:
|
instabila, cand Ve depasesc pragul de rentabilitate cu mai putin de 20%; |
|
stabila, cand Ve depasesc cu 20-100% pragul de rentabilitate; |
|
confortabila, cand Ve depasesc cu peste 100% pragul de rentabilitate. |
Pentru momentul realizarii pragului de rentabilitate, firma este intr-o situatie:
|
instabila, cand punctul mort depaseste 304 zile; |
|
stabila, cand punctul mort este cuprins intre 183-304 zile; |
|
confortabila, cand punctul mort este mai mic de 183 zile. |
Pentru coeficientul de elasticitate al exploatarii, firma este intr-o situatie:
|
instabila, daca coeficientul de elasticitate este mai mare de 6; |
|
stabila, daca coeficientul de elasticitate este cuprins intre 2-6; |
|
confortabila, daca coeficientul de elasticitate este mai mic de 2. |
4. Determinarea marimii riscului de exploatare
Marimea riscului de exploatare (in procente) se va determina astfel:
(9)
Pentru coeficientul riscului de exploatare, firma este intr-o situatie:
|
instabila, daca coeficientul riscului de exploatare este mai mare de 83%; |
|
stabila, daca coeficientul riscului de exploatare este cuprins intre 50 - 83%; |
|
confortabila, daca coeficientul riscului de exploatare este mai mic de 50%. |
Solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a face fata
obligatiilor scadente care rezulta din angajamentele anterioare contractate ,
fie din operatii curente a caror realizare conditioneaza continuarea
activitatii, fie din prelevari obligatorii.
In sistemul analizei financiar-patrimoniale, analiza aptitudinii intreprinderii
de a fi solvabila si de a invinge riscul de faliment ocupa un loc central.
Orice dereglare privind achitarea obligatiilor genereaza prejudicii si necesita
o corectura urgenta. Totodata, echilibrul financiar este un imperativ absolut,
adica nu poate fi omis sub nici o motivatie. In practica economica, se poate
concepe ca o intreprindere care cunoaste o perioada mai dificila sa renunte
provizoriu la unele obiective de crestere, obiective economice sau sociale. In
schimb, ea nu poate renunta la asigurarea obiectivului de solvabilitate, care
constituie conditia financiara de supravietuire .
Aprecierea capacitatii intreprinderii de a-si regla in termen obligatiile se
apreciaza nuantat in functie de conditiile concrete economico-financiare in
care-si desfasoara activitatea. Astfel, o intreprindere poate avea dificultati
temporare sau ocazionale determinate, de exemplu, de neacoperirea in termen a
unei creante importante sau a accelerarii platilor intr-o perioada de crestere
rapida a activitatii. In acest caz, dificultatile de plata apar ca o expresie a
unei neconcordante de moment care nu afecteaza imaginea firmei. Solutii simple
pot permite trecerea peste aceste dificultati si reinstaurarea continuitatii
platilor: obtinerea de termene suplimentare din partea furnizorilor, amanarea
datoriilor financiare, obtinerea de imprumuturi pe termen scurt.
Intreprinderea poate cunoaste dificultati financiare periodice, ca de exemplu
intarzierea platilor in anumite momente ale anului sau in perioade de
accelerare a cresterii. Chiar daca viabilitatea intreprinderii nu e pusa in
pericol, imaginea sa se poate degrada datorita perturbarilor periodice.
Permanenta unor dificultati de achitare a obligatiilor este expresia unei
fragilitati economice si financiare structurale. Ele pot genera restrangerea
activitatii, reducerea efectivului de salariati, restructurarea sistemului de
gestiune sau in cazurile foarte grave, falimentul intreprinderii.
1.Conceptul de investitie
Investitiile ca si concept cunosc o divesitate de nuante si definiri.In dictionarul de economie politica, investitiile sunt numite drept plasare de fonduri in industrie,agricultura,comert si in alte ramuri, cu scopul asigurarii bazei materiale si a fortei de munca necesare desfasurarii si largirii activitatii in aceste domenii.
Un alt concept este ca, investitiile au drept scop renuntarea la sumele lichide contra sperantei unei resurse ulterioare etalate in timp.
Conform dictionarului limbii romane investitiile reprezinta plasare de fonduri in industrie,agricultura, comert,in scopul obtinerii de profit.Cheltuielile cu investitiile reprezinta capitalul plasat.Deci prin investitii intelegem o cheltuiala prezenta, certa care ve duce la rezultate viitoare de cele mai multe ori incerte.
Orice investitie cuprinde urmatoarele elemente:
un subiect, persoana fizica sau juridical care investeste;
un obiect, care cuprine obiecte sau mijloace in care se investeste;
un cost, reprezentand mijloace financiare alocate investitiilor sau efortul facut de investitor;
efectul sau valoarea economica, rezultata in urma investitiei.
In concluzie o investitie reprezinta o cheltuiala certa care va duce la obtinerea de efecte viitoare.Aceste efecte trebuie considerate in conditii de risc si incertitudine.
Analiza financiara a proiectelor de investiti se face la nivel de obiectiv sau de investitor,indiferent care este natura acestuia. Se iau in considerare urmatoarele aspecte:
1. utilizarea preturilor practicate in economia tarii pe piata interna, atat pentru produsele din tara cat si pentru cele din import:
2. in stabilirea marimii cheltuielilor si a veniturilor se iau in calcul subventiile, taxele, impozitele,etc.
3. in calculul indicatorilor de eficienta financiara se tine cont de costul resurselor pe toata durata de viata a proiectului (realizare + functionare investitiei) precum si de destinatia veniturilor care se realizeaza.
In cadrul analizei economice se regasesc indicatorii de analiza financiara numai ca au specific faptul ca marimile de calcul sunt de alta natura, specific analizei financiare imprumuturile din perioada de executie sunt considerate cheltuieli. In afara de indicatorii analizei economice mai sunt si indicatori specifci analizei financiare. Acestia au la baza informatii oferite de o serie de documente ce insotesc proiectul de investitii. Aceste documentatii de analiza financiara sunt:
-situatia veniturilor si a cheltuielilor
- situatia beneficii - pierderi
- situatia surselor - utilizarea fondurilor (situatia privnd fluxul de numerar proiectat)
Aspecte:
a) lichiditatea patrimoniala care arata capacitatea investitiilor de a-si acoperi obligatia de plata pe termen scurt si poate fi exprimata cu ajutorul a doi indicatorilor:
. rata curenta = active curenta / pasive curente , iar valoarea optima a indicatorului este 1,5 la 1
-active curente - stocuri, materii prime, materiale, plasamente care constau in actiuni la alte firme
- pasive curente - furnizori si creditori, imprumuturi pe termen scurt primite de la alte firme credite bancare pe termen scurt avansuri primite de la clienti, etc
. rata rapida = active curente- stocuri / pasive curente iar valoarea optima a indicatorului este 1 la 1
b) solvabilitatea care exprima capacitatea investitoru!ui de a-si achita datoriile totale prin valorificarea tuturor activelor sale
c)rentabilitatea exprima capacitatea investitorului de a-si acoperi cheltuielile din venituri si de a obtine profit, se masoara cu rata rentabilitatii generale
rata rentabilitatii generale =profit net/cheltuieli totale x 100
Dupa analiza de ansamblu urmeaza o analiza propriu zisa a proiectului de investitii cu ajutorul datelor continute in documentatii:
- situatia veniturilor si cheltuielilor, stabilesc rezultatul activitati de productie, profiturile ramase dupa acoperirea din incasari a cheltuielilor din exploatare a amortizarii, a dobanzilor, a impozitelor, proiectlui este capabil sa acopere cheltuieliie si sa realizeze venituri in prezent si viitor, ca indicator este rata de acoperire a dobanzii,
- utilizarea surselor si utilizarea fondurilor prezente, prezinta proietia financiara pe intreaga durata de viataa a proiectuiui si a principalelor surse financire si destinatia acestora, ca indicator este rata
acoperire a datoriilor sau gradul de acoperire a serviciilor datorie;
- bilantul proiectat se intocmeste conform principiului cunoscut a echilibrului dintre totae mijloacele evidentiate in activ si totalul surselor inregistrate in pasiv, raportand activele curente la pasivele curente obtinem rata curenta care constituie un indicator de caracterizare a lichiditatii patrimoniale.
d) pragul de rentabilitate reprezinta volumul minim de productie ce trebuie obtinut incat sa fie acoperite integral cheltuielile din venituri. La acest nivel al productiei profitul este egal cu zero, iar cheltuielile sunt egale cu veniturile.
Pr= unde pvu = pret de vanzare unitar
e) parghia financiara este proportia optima dintre fondurile proprii si cele imprumutate in realizarea unui proiect.
Pf=
Rr =rata rentabilitatii
RD = rata dobanzii
FP = fonduri proprii
- parghia financiara permite aprecierea CTML optima a marimii creditelor pe termen mijlociu si lung necesar realizarii unui obiectiv de investitii.
Analiza eficientei realizarii unui proiect de investitii , dar mai ales analiza financiara nu poate fi consderata incheiata daca ea nu se refera la analiza sensibilitatii ratei interne de rentabilitate sau ceea ce reprezinta testul de sensibilitate. Aceasta analiza urmareste sa estimeze care va fi nivelul ratei interne de rentabilitate (economica sau financiara) ca urmare a influentei asupra veniturilor sau costurilor a unor factori de risc (senzitivitate) cum ar fi :
a) cresterea pretului la materii prime , materiale, energie, combustibil ;
h) nerealizarea productiei prevazute sau scaderea preturilor de vanzare;
c) evolutia cursurilor valutare ;
d) prelungirea duratei de realizare a proiectului, respectiv amanarea realizarii venitului.
Analiza sensibilitatii ratei interne de rentabilitate reprezinta nn mijloc simplu si direct de aborda problema riscului si a incertitudinii in cadrul procesului investitional.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1779
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved