Strategii monetare semnificative

Strategii monetare semnificative

Evolutiile monetare ale unui stat au drept reper important, pe langa politica monetara abordata si tipul de strategie monetara implementat de BC in conditiile unui echilibru permanent intre economia simbolica si economia reala.

Strategia monetara reprezinta un ansamblu de criterii, dispozitive si proceduri necesare BC pentru a asigura indeplinirea obiectivului fundamental. Strategia monetara este adoptata, implementata si comunicata publicului larg.

In sustinerea unei strategii monetare BC utilizeaza instrumente monetare si masuri specifice, stabileste tinte monetare si ancore nominale dispuse astfel incat sa asigure o legatura stabila si predictibila cu economia reala, in conditii de sustenabilitate. Cele mai cunoscute strategii de politica monetara sunt considerate a fi:

Strategia de tintire a agregatelor monetare

Strategia de tintire directa a inflatiei

Strategia de tintire a cursului de schimb

Strategia heterodoxa, utilizata in prezent de Banca Centrala Europeana - BCE

Pentru succesul unei strategii monetare este necesar a fi stabilite tinte monetare si ancore nominale realiste si capabile sa se sustina. Alegera unor ancore nominale este un moment deosebit de important al strategiei monetare plecand de la trei considerente:

a)      Ancora nominala trebuie sa fie capabila sa lege anticipatiile inflationiste de nivelul inflatiei si sa realizeze o decompresie a acesteia

b)      Ancora nominala trebuie sa ofere o solutie cel putin partiala la problema inconsistentei temporale, care apare ca urmare a stimulilor ce conduc decidentii in a lua masuri de esenta monetara cu efecte benefice pe un orizont temporar mai redus, dar cu impact negativ pe termen mediu si lung

c)      Ancora nominala trebuie sa poata asigura evitarea unor presiuni economice si financiar - monetare venite din partea altor organisme ale statului

Strategiile monetare prezinta o serie de avantaje in conditiile in care sunt corect implementate si periodic comunicate publicului larg, (tinte monetare si ancore nominale alese in functie de starea economiei si structura compozitionala a acesteia) dupa cum prezinta si limitari generate in special de constrangerile de politica monetara, de faptul ca aceasta functioneaza intr-un sistem de politici si are obligatia sa se incadreze in acesta.