REZERVE MINIME OBLIGATORII

REZERVE MINIME OBLIGATORII

Consideratii generale

Rezervele minime obligatorii sunt, in esenta, disponibilitati ale bancilor (in moneda nationala sau in valuta) pe care acestea le pastreaza in cont la banca centrala. Nivelul obligatoriu al acestora se calculeaza prin aplicarea ratei rezervelor minime obligatorii, stabilita de autoritatea monetara, la o baza de calcul, constituita din elemente de pasiv din bilantul bancilor (depozite atrase, operatiuni repo in derulare, etc)

Rezervele minime obligatorii reprezinta un instrument indirect de politica monetara prin care, in principal, banca centrala controleaza oferta de bani, prin absorbtia pe baze continue a lichiditatii din sistemul bancar. Principiul de actiune al acestui instrument se bazeaza pe legatura care exista intre baza monetara si masa monetara.

Cresterea ratelor rezervelor minime obligatorii are ca efect impunerea unui cost suplimentar asupra intermedierii bancare ce va conduce la: (i) cresterea marjei dintre dobanzile active si pasive ale bancilor, (ii) reducerea activitatii de creditare a bancilor si, ulterior, la (iii) reducerea depozitelor din sistemul bancar. Scaderea ratelor rezervelor conduce, dimpotriva, la cresterea multiplicarii depozitelor si expansiunea masei monetare, stimularea activitatii de creditare a bancilor si reducerea costurilor de operare ale acestora.

1.1 Scopul utilizarii RMO

Mecanismul rezervelor minime obligatorii urmareste in principal:

(i) controlul expansiunii monetare, pornind de la controlul multiplicarii depozitelor.

(ii) acomodarea unor schimbari de esenta, permanente, in cererea de rezerve bancare. Astfel, prin cresterea ratelor rezervelor, banca centrala realizeaza o sterilizare permanenta a unui exces de lichiditate cu caracter permanent (structural);

(iii) crearea sau mentinerea unui deficit de lichiditate pe piata monetara in scopul situarii bancii centrale in pozitia de creditor net al sistemului bancar (care confera o eficienta crescuta politicii monetare a bancii centrale);

Utilizarea rezervelor minime obligatorii are ca scop secundar:

(i) functionarea fluida a sistemului de plati, rezervele minime obligatorii servind ca o masura prudentiala de a mentine lichiditatea sistemului bancar la un nivel care sa reduca posibilitatea aparitiei crizelor de sistem.

(ii) furnizarea unor informatii statistice cu privire la bilanturile bancilor, prin raportarea periodica a bazei de calcul a rezervelor;

(iii) contributia la stabilitatea financiara a bancilor.

1.2 Avantaje ale utilizarii RMO

Principalele avantaje ale utilizarii acestui mecanism sunt urmatoarele:

(i) afecteaza in mod egal toate bancile. In sfera de aplicare a mecanismului RMO intra toate institutiile bancare (inclusiv cooperativele de credit) iar ratele rezervelor minime sunt aceleasi pentru toate bancile.

(ii) activizarea mecanismului (prin variatia ratelor rezervelor minime) este usor de realizat si are efect imediat. In cazul Bancii Nationale a Romaniei, modificarea ratelor rezervelor minime obligatorii este decisa de catre Consiliul de Administratie, fiind implementata incepand cu perioada de aplicare imediat urmatoare, iar masura este comunicata institutiilor de credit prin publicarea unei circulare in Monitorul Oficial al Romaniei, cu cel putin 7 zile inainte de inceperea perioadei de aplicare).

(iii) realizeaza sterilizarea definitiva a excesului structural de lichiditate. In cazul existentei unui surplus permanent de lichiditate in sistemul bancar, instrumentele de politica monetara cu un caracter de piata mai pronuntat isi ating limitele ca urmare a costurilor semnificative asociate acestora. In cazul utilizarii unor operatiuni de piata (cum ar fi atragerea de depozite pe termen la banca centrala sau operatiuni reverse - repo) in scopul sterilizarii unui volum mare de lichiditate, dobanzile semnificative platite de banca centrala la scadenta operatiunilor majoreaza excedentul de lichiditate ce trebuie ulterior a fi sterilizat.

(iv) creste gradul de dependenta al sistemului bancar de autoritatea monetara si de reglementarile acesteia, fapt ce faciliteaza atingerea obiectivelor bancii centrale. Prin situarea pe pozitia de creditor net al sistemului, banca centrala influenteaza eficient nivelul dobanzilor de pe piata monetara si din economie prin costul resurselor pe care le imprumuta sistemului bancar (rata dobanzii la aceste resurse reprezinta, de regula, o rata de referinta care este luata ca punct de plecare in construirea dobanzilor din sistemul bancar).

1.3 Limite ale utilizarii RMO

(i) Mecanismul rezervelor minime obligatorii conduce la cresterea costurilor intermedierii bancare, prin mentinerea la banca centrala a unor rezerve neremunerate (sau remunerate sub nivelul pietei).

(ii) Utilizarea acestui instrument pentru contrabalansarea fluctuatiilor monetare pe termen foarte scurt nu este eficienta, datorita lag-ului intre perioada de observare si perioada de aplicare a rezervelor minime obligatorii. Mai mult, in cazul unor modificari frecvente si neanuntate (neasteptate), comportamentul bancilor poate fi influentat in mod negativ prin cresterea oportunitatii detinerii unor rezerve excedentare, avand ca efect o reducere a senzitivitatii multiplicatorului monetar la modificarea rezervelor obligatorii si, in final, un control mai redus asupra obiectivelor finale.

(iii) Asimetria in utilizarea variatiilor ratelor rezervelor minime (frecvent folosite in scopul absorbtiei de lichiditate, dar rareori pentru injectii de lichiditate) va tinde sa conduca la la majorarea ratelor rezervelor pana la un nivel de la care orice majorare va fi insotita de un cost prohibitiv ce va face acest instrument inutilizabil.

Diminuarea efectelor negative determinate de majorarea ratelor rezervelor minime obligatorii poate fi asigurata prin cresterea remunerarii acestor resurse. Desi se situeaza, de regula, sub nivelul dobanzilor pietei, aceasta masura permite atingerea obiectivelor de politica monetara prin utilizarea acestui instrument in conditiile unui efort redus (pe linia costurilor) din partea bancilor.

2. Elemente definitorii ale mecanismului rezervelor minime obligatorii[1]

Baza de calcul o constituie nivelul mediu, pe perioada de observare, al elementelor de pasiv din bilantul bancilor (cuprinzand ansamblul teritoriului national) si respectiv din bilantul agregat al retelelor cooperatiste de credit intocmit de casele centrale ale cooperativelor de credit, asupra carora se aplica rata rezervelor minime obligatorii. Aceasta se poate aplica uniform sau diferentiat, functie de categoria/maturitatea elementelor de pasiv care constituie baza de calcul;

In cazul reglementarilor Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC) in baza de calcul a rezervelor minime obligatorii sunt incluse urmatoarele elemente de pasiv (numite si pasive eligibile): o        Depozite overnight o        Depozite la termen o        Depozite la vedere o        Acorduri repo o        Obligatiuni (debt securities) emise de institutia respectiva o        Hartii de valoare emise pe piata monetara Elementele de pasiv ce nu intra in baza de calcul sunt urmatoarele: o        pasive atrase de la institutii subiect al rezervelor minime obligatorii o        pasive atrase de la BCE sau de la bancile centrale nationale o        pasive ce rezulta din operatiunile de politica monetara ale SEBC.

Perioada de observare este intervalul de timp pentru care se determina baza de calcul;

Perioada de aplicare este intervalul de timp in care trebuie mentinut in conturile deschise la Banca Nationala a Romaniei nivelul prevazut al rezervelor minime obligatorii; 

Nivelul prevazut al rezervelor minime obligatorii reprezinta produsul dintre baza de calcul si rata rezervelor minime obligatorii;

Nivelul efectiv al rezervelor il constituie soldul mediu zilnic inregistrat de banca/casa centrala a cooperativelor de credit in contul in care se mentin rezervele minime obligatorii in perioada de aplicare; determinarea soldului mediu zilnic se face luand in calcul numarul de zile calendaristice din perioada de aplicare;

Excedentul de rezerve il reprezinta diferenta pozitiva dintre nivelul efectiv si nivelul prevazut al rezervelor minime obligatorii;

Deficitul de rezerve il reprezinta diferenta negativa dintre nivelul efectiv si nivelul prevazut al rezervelor minime obligatorii.

Remunerarea rezervelor: pentru nivelul efectiv al rezervelor Banca Nationala a Romaniei plateste dobanda pana la nivelul prevazut al rezervelor minime obligatorii; pentru excedentul de rezerve nu se plateste dobanda.

Trasaturi (dezirabile) ale mecanismului rezervelor minime obligatorii

A. Stabilirea rezervelor minime obligatorii pe o baza medie.

Pentru indeplinirea functiei de stabilizare a ratelor dobanzilor mecanismul trebuie sa permita calcularea rezervelor pe baza medie. Bancile au astfel posibilitatea sa amortizeze socurile temporare de lichiditate.

B. Perioada de observare si de aplicare a rezervelor.

Perioada de observare a rezervelor   este preferabil a fi de aceasi marime ca perioada de aplicare. Aceasta nu trebuie sa fie foarte scurta, existand riscul ca nivelul rezervelor ce trebuie mentinute la banca centrala sa fluctueze considerabil in timp si suficient de lunga pentru a permite absorbirea modificarilor temporare de lichiditate. Existenta unui lag (interval) intre sfarsitul perioadei de calcul si sfarsitul perioadei de aplicare este benefica, bancile avand posibilitatea de a prevedea cu acuratete necesarul de lichiditate.

Mecanismul ar trebui sa permita transferul, intr-o proportie limitata, a deficitului sau excesului de rezerve in urmatoarea perioada de aplicare; lipsa acestei facilitati poate conduce la manifestarea temporara a unei inalte volatilitati a ratelor dobanzilor catre sfarsitul perioadei de aplicare.

C. Active eligibile.

Activele eligibile sunt disponibilitatile mentinute in conturile curente la banca centrala si, eventual, numerarul in casierie. Intrucat folosirea rezervelor obligatorii in realizarea controlului monetar presupune remunerarea incompleta a acestor resurse, aceasta functiune ar fi subminata de includerea in calculul rezervelor minime obligatorii a unor active bancare remunerate la niveluri de piata (de ex. titluri de stat).

In cazul in care numerarul in casierie este luat in calculul rezervei minime obligatorii acesta este acceptat intr-o proportie redusa. Un argument in favoarea eligibilitatii numerarului este acela ca este o componenta a bazei monetare. De asemenea, sustinatorii includerii acestuia in calculul rezervelor infatiseaza beneficiile rezultate din reducerea cantitatii de bani transportate intre banca centrala si bancile comerciale. Contra includerii numerarului in calculul rezervelor minime obligatorii pledeaza reducerea eficientei controlului monetar.

D. Baza de calcul

Baza de calcul a rezervelor trebuie sa fie cat mai apropiata de definitia agregatelor monetare care pot servi ca obiectiv intermediar de politica monetara.

Definirea institutiilor subiect al aplicarii reglementarilor rezervelor minime obligatorii are la baza conceptul de "institutii financiar - monetare". In principiu, subiect al rezervelor minime obligatorii sunt toate institutiile care au pasive eligibile in bilanturile lor.

E. Rata rezervelor

Alegerea ratei rezervelor (ce reprezinta o taxa impusa bancilor) depinde de importanta acordata acestui mecanism, de conditiile specifice in care functioneaza sistemul bancar si piata monetara si de costurile si distorsiunile asociate acestei taxe.

Deciziile privind modificarea ratei rezervelor si a remunerarii acestora trebuie luate in acelasi timp. O data stabilita rata rezervelor minime obligatorii, remunerarea acestora va fi determinata in functie de rata dorita a taxarii sistemului bancar.

In cazul in care pasivele bancare subiect al rezervelor minime obligatorii difera din punct de vedere al substituibilitatii cu instrumente financiare ce nu sunt subiect al rezervelor obligatorii, este necesara o diferentiere a "taxarii". Aceasta se poate realiza prin aplicarea unor rate diferite ale rezervelor sau prin diferentierea ratei bonificate pentru rezervele obligatorii.

Toate institutiile subiect al constituirii de rezerve minime obligatorii trebuie tratate in acelasi mod.

F. Remunerarea rezervelor minime obligatorii

In cazul in care banca centrala hotaraste remunerarea rezervelor minime obligatorii, rata dobanzii bonificate va fi stabilita pe baza unui algoritm de calcul standardizat ce va avea ca punct de plecare o dobanda de referinta a bancii centrale sau o dobanda de piata. In cazul Bancii Nationale a Romaniei, rata dobanzii bonificate pentru rezervele minime obligatorii (atat cele constituite in lei, cat si cele in valuta) este cel putin egala cu nivelul mediu al ratei dobanzii practicate de catre institutiile de credit la depozitele la vedere.

G. Sanctiuni

Sanctiunile impuse bancilor pentru nerespectarea reglementarilor privind rezervele minime obligatorii poate imbraca mai multe forme: dobanzi penalizatoare aplicate pentru neindeplinirea rezervelor minime, avertismente, amenzi, limitarea unor operatiuni, reportarea deficitelor prin adagarea acestora la nivelul prevazut din perioada urmatoare de constituire. In cazul in care se aplica dobanzi penalizatoare acestea trebuie sa situeze la un nivel superior celui al ratei overnight iar stabilirea lor se face in functie de rata dobanzii bonificate la rezervele minime si de alte dobanzi de referinta ale bancii centrale (taxa scontului, rata repo). Rata dobanzii penalizatoare trebuie sa fie suficient de mare pentru a descuraja neindeplinirea rezervelor obligatorii dar nu excesiva, astfel incat sa nu determine bancile sa mentina un nivel prea inalt de rezerve excedentare.

Sanctiunile trebuie aplicate egal si nediferentiat tuturor institutiilor financiare subiect al constituirii de rezerve obligatorii.