Infractiunile impotriva intereselor financiare ale C.E. prevazute in art. 18 din legea nr. 78/2000

Infractiunile impotriva intereselor financiare ale

C.E. prevazute in art. 18 din legea nr. 78/2000

Articolul 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 incrimineaza activitatile ilegale referitoare la modalitatea de accesare a fondurilor externe, sub urmatoarea definitie: "Folosirea sau prezentarea de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori in numele lor se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi".

Din redactarea textului de incriminare se observa ca infractiunea prevazuta la art. 18¹ alin. (1), este prin natura sa o infractiune de uz de fals specifica domeniului infractional analizat, care are ca rezultat obtinerea ilegala a unor avantaje financiare de catre o persoana fizica sau juridica in detrimentul bugetelor comunitare. Este evident ca activitatea infractionala incriminata este una premeditata in conditiile in care acest uz de fals este in mod evident o infractiune subsecventa unor infractiuni de fals in inscrisuri oficiale sau sub semnatura privata, utilizate tocmai in scopul de a fi obtinute fonduri externe in conditii de nelegalitate.

Obiectul material al infractiunii este constituit din fondurile externe alocate de la bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori in numele acestora si care au fost obtinute pe nedrept de catre un beneficiar care a recurs la activitati de inducere in eroare prin utilizarea de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete.

Subiectul activ poate fi orice persoana fizica care indeplineste conditiile generale pentru a deveni subiect al infractiunii si care trebuie sa fie reprezentant legal al unei persoane juridice care poate solicita si obtine ajutoare financiare nerambursabile. In acest sens trebuie precizat ca solicitantii unor fonduri externe sunt bine stabiliti prin Memorandumurile de finantare incheiate de catre Guvernul Romaniei cu Comisia Comunitatii Europene.

Astfel, solicitantii pot fi organizatii (persoane juridice) precum societati comerciale cu raspundere limitata sau pe actiuni, organizatii patronale, sindicate, institutii publice, camere de comert, organizatii non-profit, precum si orice alte entitati juridice care trebuie sa aiba sediul social inregistrat in Romania. Regula generala este aceea ca reprezentantii legali ai solicitantilor sunt in acelasi timp si persoanele responsabile pentru implementarea proiectelor care isi asuma integral atat realitatea faptica descrisa in documentele depuse pentru accesarea de fonduri, cat si in ceea ce priveste utilizarea banilor alocati proiectelor finantate si justificarea acestora.
Concluzia este ca intotdeauna va exista o persoana fizica bine determinata care va avea responsabilitatea legala si contractuala a tuturor activitatilor prevazute in documentatia emisa de autoritatile contractante pentru derularea procedurilor de solicitare a fondurilor externe.

Subiectul pasiv al infractiunii poate fi orice autoritate contractanta nationala care gestioneaza fondurile alocate Romaniei in baza Memorandumului de finantare si care este parte la contractul de finantare incheiat cu beneficiarul fondurilor europene.

Asadar, subiectul pasiv este reprezentat de o institutie publica care in calitate de autoritate de plata sufera un prejudiciu urmare activitatilor ilegale ale unui beneficiar.

Latura obiectiva. Modalitatile normative de comitere a infractiunii impotriva intereselor financiare ale Comunitatilor Europene, prevazuta la art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sunt reprezentate prin doua actiuni distincte, constand in folosirea sau prezentarea de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete.

Actiunile de folosire sau prezentare care constituie elementul material al laturii obiective presupun utilizarea sau folosirea efectiva a unor inscrisuri sau declaratii, in cadrul procedurilor de accesare a fondurilor alocate de Uniunea Europeana, al caror continut sa fie nereal prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare ori mistificate prin alterarea lor in orice mod (denaturari materiale, stersaturi, adaugiri, contrafacerea scrierii sau a subscrierii). De asemenea, textul de lege incrimineaza si situatia utilizarii unor documente sau declaratii cu un continut inexact sau incomplet care in contextul dat genereaza acelasi rezultat fraudulos de obtinere pe nedrept de fonduri externe.

Pe parcursul investigarii dosarelor avand ca obiect infractiunea prevazuta la art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 s-au intalnit diverse situatii faptice in care aplicantii (solicitantii) urmareau sa induca in eroare autoritatile de implementare prin prezentarea unor documente si declaratii prin care sa-si justifice eligibilitatea in cadrul procedurilor de accesare a fondurilor europene.

Pentru a intelege in mod concret mecanismul, vom apela la prevederile din Ghidul solicitantului pentru Programul PHARE 2000 care stabileste obligatoriu ce documente trebuie sa prezinte un solicitant in anexa cererii de finantare, dupa cum urmeaza:

o copie a bilantului contabil inregistrat la Administratia financiara;

o copie a certificatului de inregistrare fiscala;

o declaratie de atestare fiscala eliberata de Administratia financiara competenta prin care sa se certifice lipsa ori prezenta datoriilor catre stat;

declaratii pe proprie raspundere ale beneficiarului privind posibile condamnari pentru evaziune fiscala sau pentru infractiuni in legatura cu plata altor taxe si impozite conform legii nationale.

Iata deci ca exista o serie de documente si declaratii care trebuie depuse de catre solicitant pentru obtinerea unor finantari externe si care in mod frecvent sunt falsificate in modalitatile aratate anterior pentru a ascunde o lipsa de eligibilitate a acestuia.

Din cele expuse pana la acest moment este cert ca savarsirea infractiunii prevazuta la art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 are loc cu prilejul incheierii unui contract de finantare nerambursabila intre beneficiar si autoritatea contractanta in baza unei activitati de inducere in eroare in ceea ce priveste indeplinirea conditiilor de accesare a fondurilor fiind folosite documente justificative sau declaratii false, inexacte sau incomplete.

Insa dupa momentul incheierii contractelor de finantare apar mai multe faze de implementare a proiectelor care trebuiesc justificate in ceea ce priveste utilizarea banilor alocati, prin realizarea unor rapoarte tehnice si financiare insotite de documente financiar-contabile, bancare, justificative.

In conditiile date rezulta ca aceste contracte de finantare nerambursabila sunt cu executare succesiva iar faptul perfectarii lor nu implica in mod obligatoriu obtinerea intregii finantari, banii fiind alocati beneficiarului, asa cum am aratat, esalonat si in baza raportarilor la care se anexeaza solicitari (cereri) de plata a transelor urmatoare.

Asadar, activitatea infractionala descrisa la art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 poate aparea o data in faza pre-contractuala, cat si in timpul executarii contractului cand beneficiarul, pentru a primi in mod concret transa intermediara sau cea finala, utilizeaza documente financiar-contabile sau bancare false, inexacte sau incomplete, prin care incearca sa ateste utilizarea corecta a fondurilor care in realitate fusesera deturnate de la scopurile avute in vedere la momentul incheierii contractului de finantare nerambursabila.

Pentru realizarea continutului constitutiv al infractiunii este necesara producerea unui rezultat material constand in obtinerea pe nedrept de fonduri de la bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori in numele lor.

Sintagma folosita de legiuitor, mai exact "obtinerea pe nedrept de fonduri" presupune, in primul rand, existenta unor manopere dolosive realizate de persoana responsabila pentru implementarea proiectului, in baza documentelor si declaratiilor false, inexacte sau incomplete si, totodata o incalcare a clauzelor contractuale si a prevederilor din Memorandumurile de finantare ratificate prin lege, care in final sa aduca beneficii materiale injuste pentru firma beneficiara si prejudicii autoritatii contractante.

O alta cerinta a textului de lege este ca fondurile obtinute pe nedrept sa provina din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori in numele lor.

Latura subiectiva. Infractiunea prevazuta in art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 se savarseste intotdeauna cu intentie directa sau indirecta in conditiile in care autorul acesteia fiind constient ca utilizeaza documente false, inexacte sau incomplete urmareste sau accepta obtinerea de fonduri externe.

Consumarea infractiunii. Intre elementul material al laturii obiective reprezentat prin actiunile de folosire sau prezentare de documente, declaratii cu un continut fals, inexact sau incomplet si rezultatul socialmente periculos, obtinerea pe nedrept de fonduri, trebuie sa existe o legatura de cauzalitate care contureaza consumarea infractiunii atat in plan material cat si subiectiv.

Momentul consumarii conform articolului de lege are loc atunci cand solicitantul (beneficiarul) a obtinut bani din fondurile alocate pentru implementarea proiectului.

Tentativa in cazul infractiunii prevazuta de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este pedepsita de lege conform art. 184 din aceeasi lege. Aceasta forma imperfecta a infractiunii exista atunci cand hotararea de a savarsi infractiunea a fost pusa in executare insa aceasta a fost intrerupta sau nu si-a produs efectul datorita unor imprejurari independente de vointa autorului. Intr-o astfel de situatie este necesar ca autorul sa prezinte sau sa utilizeze documentele sau declaratiile false, inexacte sau incomplete in fata agentiilor de implementare urmarind sa acceseze sau sa primeasca bani in cadrul proiectelor europene.

Articolul 18¹ alin. (2) din Legea nr. 78/2000 incrimineaza omisiunea de a furniza cu stiinta datele cerute potrivit legii pentru obtinerea de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea sau in numele lor pedeapsa prevazuta de lege fiind de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi ca si in cazul infractiunii prevazuta la alin. (1). In aceasta modalitate normativa infractiunea este savarsita de autor printr-o inactiune, adica prin omisiunea de a pune la dispozitia autoritatilor implicate in gestionarea fondurilor europene, date sau informatii pentru care legea prevedea obligativitatea transmiterii acestora si care daca ar fi fost cunoscute ar fi blocat accesul la finantare.

In plan subiectiv, fapta prevazuta in art. 18¹ alin. (2) din Legea nr. 78/2000 constand intr-o inactiune poate fi savarsita numai cu intentie directa sau indirecta avand in vedere cerinta esentiala prevazuta in text si anume ca omisiunea de a furniza datele cerute trebuie realizata "cu stiinta".

Consumarea infractiunii. Aceasta forma infractionala este una de rezultat si se consuma in momentul in care se produce urmarea cauzata de inactiunea respectiva, mai exact se obtin pe nedrept fondurile externe, cu precizarea ca este importanta si expirarea termenului sau intervalului de timp in care se puteau furniza informatiile si datele solicitate de autoritati.

Tentativa in cazul acestei infractiuni nu este posibila in conditiile in care este vorba de o fapta omisiva (de inactiune).

Articolul 18¹ alin. (3) din Legea nr. 78/2000 prevede o agravanta pentru faptele de la alineatele 1 si 2, care este activata in momentul in care au fost produse consecinte deosebit de grave sintagma care conform art. 146 C.pen. presupune existenta unei pagube materiale mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii cauzata unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile la care se refera art. 145 C.pen. ori altei persoane fizice sau juridice.

Pedeapsa in aceasta situatie este de la 10 la 20 ani si interzicerea unor drepturi.