METODOLOGIA EFECTUARII INSPECTIEI FISCALE

METODOLOGIA EFECTUARII INSPECTIEI FISCALE

1. PRINCIPII GENERALE DE EFECTUARE A INSPECTIEI FISCALE

Inspectia fiscala cuprinde ansamblul activitatilor care au ca scop verificarea sinceritatii declaratiilor, precum si verificarea corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor fiscale de catre contribuabili.

Sunt supusi inspectiei fiscale contribuabilii persoane fizice si juridice, romane si straine, precum si asociatiile fara personalitate juridica, carora le revin obligatii fiscale.

Obligatiile fiscale cuprind:

obligatia de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile, sau dupa caz, a impozitelor datorate;

obligatia de calculare, de inregistrare in evidentele contabile si de plata la termenele legale a impozitelor;

obligatia de calculare, de inregistrare in evidentele contabile si de plata la termenele legale a impozitelor care se realizeaza prin stopaj la sursa;

orice alte obligatii care revin contribuabililor in aplicarea si executarea legilor fiscale.

Angajatii inspectiei fiscale indeplinesc o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat.

Organizarea, competenta teritoriala si atributiile organelor de inspectie fiscala se aproba de catre ministrul finantelor si al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

In ceea ce priveste relatia controlor - controlat, legea stabileste cu claritate drepturile pe care le au organele de inspectie fiscala in exercitarea atributiilor lor, obligatiile conducerilor si salariatii unitatilor controlate, precum si sanctiunile care se pot aplica in cazul nerespectarii acestor obligatii.

In exercitarea atributiilor ce le revin, organele de inspectie fiscala au dreptul:

sa examineze orice inscrisuri, documente, registre sau evidente contabile ale contribuabililor care pot fi relevante pentru stabilirea corecta a impozitelor datorate si pentru modul de respectare a obligatiilor fiscale de catre acestia;

sa solicite contribuabililor toate informatiile, justificarile sau explicatiile referitoare la declaratiile sau documentele supuse inspectiei. In cazul in care se solicita raspunsul in scris, contribuabilii sunt obligati sa furnizeze informatiile respective in termen de 3 zile de la primirea solicitarii;

sa solicite prezenta contribuabililor sau reprezentantilor legali ai acestora la sediul unitatii fiscale. Solicitarea se face in scris si cuprinde, in mod obligatoriu, data, ora si locul intalnirii, precum si scopul acesteia. Solicitarea se comunica contribuabilului, cu cel putin 10 zile inaintea datei fixate pentru intalnire;

sa faca constatari practice cu privire la natura activitatilor producatoare de venituri impozabile sau pentru identificarea obiectelor sau surselor impozabile;

sa ridice extrase sau sa faca copii de pe orice inscris, document sau inregistrare contabila;

sa retina in scopul protejarii impotriva instrainarii sau distrugerii, in schimbul unei dovezi scrise si semnate de organul de inspectie fiscala, orice document sau orice element material care poate constitui o proba sau o dovada referitoare la determinarea impozitelor datorate de catre contribuabil, pe o perioada de maximum 30 zile. In cazuri exceptionale, cu aprobarea conducerii organului de inspectie fiscala, perioada retinerii poate fi prelungita pana la 90 de zile.

sa intre in prezenta contribuabilului sau a reprezentantului legal al acestuia, ori in prezenta unei alte persoane desemnate de contribuabil, in orice incinta de afaceri a contribuabilului, iar in afara acesteia numai cu autorizarea scrisa a conducerii organului de inspectie fiscala, si cu

acordul contribuabilului.

In caz de refuz, organul fiscal va solicita autorizarea instantei judecatoresti competente, aplicandu-se dispozitiile Codului de procedura civila privind ordonanta prezidentiala.

Organele de inspectie fiscala au obligatia sa exercite inspectia fiscala in asa fel incat sa afecteze cat mai putin desfasurarea activitatilor curente ale contribuabilului.

In baza constatarilor efectuate ca urmare a actiunilor de inspectie fiscala, Ministerul Finantelor are dreptul:

sa stabileasca in sarcina contribuabilului diferente de impozite, precum si sa calculeze majorari de intarziere pentru neplata la termenele legale a impozitelor datorate;

sa constate contraventiile si sa aplice amenzile prevazute de legile fiscale;

sa dispuna masurile necesare indeplinirii corecte de catre contribuabili a obligatiilor fiscale ce le revin;

Pe intreaga durata a inspectiei fiscale, contribuabilii au dreptul:

sa fie informati asupra desfasurarii inspectiei fiscale si asupra eventualelor operatii neclare;

sa fie primii solicitati pentru a furniza informatii, explicatii, justificari;

sa beneficieze de asistenta de specialitate;

sa fie protejati pe linia secretului fiscal.

Contribuabilii sunt obligati sa puna la dispozitia organelor de inspectie fiscala toate documentele tehnico-operative si contabile, evidentele si orice fel de inscrisuri care stau la baza calcularii corecte si in cuantumul legal a impozitelor datorate.

Neprezentarea cu rea credinta a documentelor cu ocazia inspectiei fiscale nu vor fi luate in considerare ulterior, cu ocazia formularii eventualelor obiectiuni, contestatii si plangeri impotriva actelor de inspectie fiscala.

Masurile dispuse ca urmare a inspectiei fiscale pot fi contestate de catre contribuabili, potrivit dispozitiilor legale (Codul Fiscal, Codul de Procedura Fiscala).

Contribuabilii sau dupa caz reprezentantii legali ai acestora sunt obligati sa coopereze la desfasurarea in conditii optime a inspectiei fiscale, prin respectarea drepturilor organelor de inspectie si acordarea sprijinului in exercitarea acestor drepturi.

Timpul afectat efectuarii inspectiei fiscale este stabilit de catre organele fiscale in functie de categorii de agenti economici, de natura actiunilor de inspectie, precum si de perioada cuprinsa in inspectia fiscala.

Inspectia fiscala la sediul contribuabilului sau in orice alt loc stabilit de comun acord cu acesta se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit si pentru fiecare perioada supusa impozitarii. Prin exceptie, conducatorul organului fiscal poate decide reverificarea unei anumite perioade daca, de la data incheierii inspectiei fiscale pana la implinirea termenului de prescriptie apar date suplimentare necunoscute organului fiscal la data efectuarii inspectiei fiscale care influenteaza sau modifica rezultatele acestuia.

Dreptul material al organelor fiscale de a stabili diferente de impozite si majorari de intarziere pentru neplata in termen a acestora, precum si de a constata contraventii si de aplica amenzi si penalitati pentru faptele a caror constatare si sanctionare sunt, potrivit legii de competenta organelor fiscale, pentru o perioada impozabila, se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat:

in termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaratiei pentru perioada respectiva;

in termen de 5 ani de la data ultimului termen legal de plata a impozitului, in cazul in care legea nu prevede obligatia depunerii declaratiei;

in termen de 5 ani de la data comunicarii, catre contribuabil, a impozitului stabilit de organele fiscale in conditiile prevazute de lege.

Declaratia  este orice document prin care contribuabilul declara impozitele datorate, conform prevederilor din Codul Fiscal si Codul de Procedura Fiscala.

Termenele de prescriptie prevazute anterior se intrerup daca:

la data depunerii de catre contribuabil a declaratiei fiscale, dupa expirarea termenului legal de depunere a acesteia;

la data comunicarii, catre contribuabil a unor diferente de impozite stabilite de organele fiscale ca urmare a actiunilor de control.

Intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se ivi imprejurarea care a produs-o. Dupa intrerupere urmeaza o noua perioada de prescriptie.

Termenele de prescriptie se suspenda in urmatoarele conditii:

pe timpul cat contribuabilul se sustrage, cu rea credinta, de la efectuarea inspectiei fiscale;

cat contribuabilul, ca urmare a dispozitiilor organelor fiscale, remediaza deficientele sau indeparteaza cauzele care impiedica desfasurarea inspectiei fiscale.

Curgerea termenului de prescriptie este oprita pe timpul cat dureaza situatiile prevazute de lege care impiedica organul fiscal sa stabileasca diferente de impozite.

Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia cursul, socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare. In cazul in care, dupa incetarea suspendarii si pana la implinirea termenului de prescriptie, au mai ramas mai putin de 6 luni, prescriptia nu se va implini inainte de expirarea unui termen de 6 luni, calculat de la incetarea cauzei de suspendare.

Suspendarea termenului de prescriptie se face in baza documentului (P.V. de inspectie fiscala, Nota de Constatare), prin care organul fiscal constata existenta unuia dintre cazurile prevazute de lege (Codul Fiscal si Codul de Procedura Fiscala) pentru suspendare.

Impozitele si diferentele de impozite declarate sau recunoscute in orice fel de catre contribuabil, dupa implinirea termenelor de prescriptie, se considera legal stabilite si datorate.

Termenul de prescriptie pentru stabilirea impozitelor si a diferentelor de impozite este de 10 ani in caz de evaziune fiscala, in cazul in care exista o hotarare judecatoreasca definitiva care a stabilit existenta evaziunii fiscale.

Constituie contraventii, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat potrivit legii, sa constituie infractiuni, urmatoarele fapte:

nefurnizarea de catre contribuabil sau de catre persoana imputernicita legal sa il reprezinte, a informatiilor, justificarilor sau explicatiilor solicitate de catre organele de inspectie fiscala;

neprezentarea contribuabililor sau reprezentantilor legali ai acestora la sediul unitatii fiscale la data, ora si locul fixate, la solicitarea scrisa a organului fiscal;

refuzul contribuabilului de a permite accesul organului fiscal in sediul sau de afaceri sau in oricare alte locuri in care exista bunuri impozabile sau in care acesta desfasoara activitati producatoare de venituri, in vederea exercitarii inspectiei fiscale;

netinerea evidentelor contabile si a documentelor justificative la sediul social declarat sau pastrarea acestora in conditii improprii desfasurarii inspectiei fiscale.

Inspectia fiscala face parte din mecanismul de conducere si gestionare a economiei nationale, si are rolul de a contribui la perfectionarea conducerii eficiente a activitatii economice, de a asigura cunoasterea modului de aplicare a deciziilor luate asupra gospodaririi resurselor materiale si financiare, de a asigura realizarea veniturilor statului in conformitate cu legea bugetara.

Inspectia fiscala are o contributie importanta in asigurarea realizarii veniturilor care intra in bugetul statului de la agentii economici sub forma impozitelor, taxelor si a altor sume datorate, la varsarea la termenele stabilite si in cuantumul lor real. De mentionat ca incepand cu anul financiar 2004, Ministerul Finantelor Publice este

responsabil si cu verificarea si incasarea tuturor contributiilor sociale de stat, ceea ce inseamna o sfera mai larga de activitate a inspectiei fiscale.

Verificarea obligatiilor fiscale fata de stat presupune controlul tuturor veniturilor si cheltuielilor, indiferent de subiectul platitor, ceea ce presupune controlul integritatii patrimoniului.

Realizarea dezideratelor activitatii de inspectie fiscala depinde de gradul de intelegere, de implicare si de eforturile pe care fiecare inspector fiscal si fiecare agent economic la va face pentru a lucra cat mai corect din punct de vedere moral si profesional.

Intarirea inspectiei fiscale este necesara deoarece unii agenti economici nu acorda atentia cuvenita respectarii intocmai a normelor legale privind indeplinirea obligatiilor fiscale catre stat, aceasta situatie contribuind in principal la eludarea legislatiei in vigoare si neconducerea corecta si la timp a evidentei contabile.

INSTIINTAREA CONTRIBUABILULUI

In baza programului de inspectie fiscala, fiecare inspector va proceda la instiintarea contribuabililor cu privire la selectarea si programarea lor in vederea inspectiei, acest lucru realizandu-se prin intermediul unui "aviz de verificare", care va trebui sa contina:

denumirea unitatii fiscale care a dispus inspectia;

numele si prenumele sau denumirea contribuabilului;

adresa sediului / domiciliului contribuabilului;

luna in care este programata a se desfasura inspectia;

obiectivele controlului;

perioada fiscala ce urmeaza a fi supusa verificarii;

semnatura conducatorului unitatii fiscale.

De asemenea, in aviz se va mentiona obligativitatea punerii la dispozitia inspectorilor a tuturor documentelor si evidentelor contabile, precum si asigurarii conditiilor necesare pentru desfasurarea in bune conditii a inspectiei fiscale.

Avizul va fi comunicat contribuabililor, prin posta, cu cel putin 15 zile inainte de inceperea efectiva a actiunii de verificare[1].

Formularul va fi inmanat direct, odata cu prezentarea la contribuabil in vederea desfasurarii verificarii, in urmatoarele cazuri:

daca organele fiscale apreciaza ca eficienta actiunii de verificare depinde de caracterul inopinat al acesteia;

daca actiunea de verificare se desfasoara in vederea solutionarii unor cereri ale contribuabililor;

daca se considera ca avizul nu-i va parveni in timp util contribuabilului.

La solicitarea intemeiata a contribuabilului, conducatorul unitatii fiscale poate aproba amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale.

3. PREGATIREA INSPECTIEI FISCALE

Pentru o eficienta desfasurare a actiunii de inspectie fiscala, trebuie ca aceasta sa fie pregatita anterior, asa incat inspectorii insarcinati cu efectuarea acesteia sa ajunga la fata locului dupa ce au colectat toate datele si informatiile disponibile referitoare la contribuabil si activitatea desfasurata de acesta, iar acest lucru se face mai cu seama din consultarea dosarului fiscal al contribuabilului, ce se afla in cadrul Compartimentului Dosare Fiscale al D.G.F.P.

Pentru realizarea corecta a inspectiei fiscale, respectiv stabilirea unor venituri suplimentare din impozite si taxe, este esentiala pregatirea profesionala a aparatului de specialitate, existenta unor programe detaliate de control fiscal, documentarea si strangerea unor informatii despre contribuabil din datele existente la dosarul fiscal, despre care am mentionat mai sus, toate acestea ducand la stabilirea unui set de probleme prioritare care urmeaza sa fie verificate.

De asemenea vor fi verificate toate compartimentele care, prin natura obligatiilor ce le revin, detin informatii referitoare la situatia fiscala a contribuabilului, cum ar fi serviciile de urmarire, trezorerie, bilanturi, control financiar. Compartimentele mentionate sunt obligate sa comunice, la solicitarea inspectorului insarcinat cu efectuarea inspectiei, toate datele pe care le detin, referitoare la contribuabilul ce urmeaza a fi verificat.

Prin consultarea dosarului fiscal al contribuabilului si a compartimentelor sus mentionate, se vor colecta toate datele si informatiile despre acesta existente in:

acte de infiintare, inclusiv declaratia de platitor de impozite;

declaratiile fiscale depuse, inclusiv bilanturile contabile;

rapoarte de verificare, efectuate anterior.

Din actele de infiintare si declaratiile cu modificarile aduse anterior si declaratia de inregistrare ca platitor de impozite si taxe inspectorul va avea informatii cu privire la:  

denumire;

numarul de inregistrare la Registrul Comertului;

numarul codului unic de inregistrare (CUI);

adresa sediului de afaceri;

eventualele puncte de lucru unde isi desfasoara activitatea precum si datele de identificare ale sucursalelor sau filialelor daca este cazul;

forma de proprietate;

capitalul social pe felul lui - subscris si cel varsat;

obiectele de activitate;

persoana care asigura conducerea activitatii contribuabilului;

conturile bancare (numarul lor si numerele conturilor), precum si bancile unde acestea sunt deschise;

conducatorul evidentei contabile.

Din declaratiile fiscale existente la dosarul fiscal al societatii care urmeaza a fi verificata, pe linia inspectiei fiscale, precum si din informatiile colectate de la celelalte compartimente, inspectorul:

va stabili daca au fost depuse toate declaratiile si situatiile prevazute de legislatia fiscala in vigoare;

va semnala existenta unor anumite cresteri sau scaderi bruste in componenta elementelor patrimoniale;

va compara datele comune cuprinse in diferite declaratii fiscale;

va stabili pe baza datelor din perioade anterioare, daca exista cifre care prezinta o anumita tendinta. Aceasta tendinta va fi, apoi extrapolata la perioada supusa verificarii, dupa care, se vor compara sumele astfel previzionate, pe baza tendintei, cu cele existente in declaratia fiscala;

va stabili platile restante;

va face orice alte aprecieri in legatura cu indeplinirea, de catre contribuabil a obligatiilor fiscale conform datelor obtinute.

Dupa ce se efectueaza analiza rapoartelor incheiate cu ocazia verificarilor anterioare, se vor extrage, in special, aspecte la care au fost constatate nereguli si eventuale masuri dispuse la acele verificari.

Strangerea de informatii din alte documente aflate la dispozitia organului fiscal se realizeaza prin studierea rapoartelor privind verificarea efectuata la doua categorii de contribuabili:

cei care au legaturi de afaceri cu contribuabilul ce urmeaza a fi verificat, in cazul in care aceste informatii sunt disponibile;

cei care desfasoara activitati similare.

In urma analizei documentelor si datelor disponibile la sediul organului fiscal, se vor efectua analize de risc, respectiv identificarea domeniilor si impozitelor care prezinta un risc ridicat al evaziunii la contribuabilul respectiv si in domeniul sau de activitate. Pe baza analizei de risc, se vor stabili obiectivele orientative ale controlului si, eventual, procedura si tehnicile de verificare ce urmeaza a fi aplicate.

Declansarea unei actiuni de inspectie fiscala va fi motivata de existenta unui volum suficient de informatii obtinute de organul fiscal, fie din declaratiile contribuabililor, fie din alte surse.

Un aspect important in programarea actiunilor de verificare este termenul de prescriptie, pentru stabilirea diferentelor de impozite si a majorarilor de intarziere, pentru neplata in termen a acestora.

Functionarea corecta si buna a intregului mecanism de colectare a impozitelor si taxelor si sporirea surselor de venit la bugetul consolidat al statului, depinde de:

numarul persoanelor fizice si juridice ce ar trebui controlate intr-un an;

frecventa inspectiei fiscale in cadrul diferitelor categorii de contribuabili;

criterii de selectare a contribuabililor, in vederea initierii diferitelor actiuni de inspectie fiscala;

ponderea diferitelor metode de inspectie fiscala in cadrul fondului total de timp destinat acestei activitati (verificare pe documente, inspectie fiscala de fond).

Gradul de acoperire al inspectiei fiscale este o marime exprimata in procente si reprezinta ponderea contribuabililor controlati intr-un an fata de totalul contribuabililor inregistrati la organul fiscal:

Nr. contribuabili verificati / an

-------- ----- ------ -------- ----- ------ -- X 100

Nr. Contribuabili inregistrati la organul fiscal

Asemenea indicator este semnificativ pentru activitatea de inspectie fiscala, iar marimea lui poate varia in functie de clasa din care fac parte contribuabilii, grupati dupa volumul anual al obligatiilor fata de buget. Facand o atenta analiza, vom observa ca atentia trebuie canalizata spre contribuabilii care au o mare pondere, ca sume aduse la bugetul de stat, si nu trebuie risipite resursele materiale dar mai ales umane la contribuabili mici a caror pondere de sume aduse la bugetul de stat nu este semnificativa.

Gradul de acoperire al inspectiei fiscale poate varia in functie de dificultatea realizarii actului de inspectie in cazul diferitelor categorii de impozite si taxe.

Cresterea numarului de agenti economici impune ca autoritatile fiscale sa procedeze la selectarea agentilor economici pentru inspectia fiscala, selectare care trebuie sa se bazeze pe informatii pertinente pentru identificarea contribuabililor care au obligatii fiscale nedeclarate sau suplimentare.

4. DESFASURAREA INSPECTIEI FISCALE

Prezentarea la contribuabil se face doar pe baza unei imputerniciri scrise (ordin de deplasare), emisa de conducatorul unitatii fiscale. Aceasta trebuie sa contina:

denumirea unitatii fiscale care a dispus efectuarea controlului;

datele de identificare ale organelor care efectueaza inspectia fiscala (nume, prenume, numarul legitimatiei de serviciu);

datele de identificare ale contribuabilului (denumire, CUI, adresa);

data inceperii efectuarii inspectiei fiscale;

semnatura conducerii unitatii fiscale.

Dupa intrarea in sediul de afaceri (locul de desfasurare a inspectiei fiscale), inspectorul va solicita o intrevedere cu contribuabilul sau reprezentantul legal al acestuia.

Cu aceasta ocazie, inspectorul va cauta sa obtina cat mai multe informatii referitoare la activitatea desfasurata de acesta;

Contribuabilul trebuie informat cu privire la scopul verificarii, perioada supusa verificarii (aceasta trebuie sa inceapa imediat dupa perioada verificata la o verificare anterioara, asa incat sa nu existe perioade neverificate), precum si impozitele si taxele ce urmeaza a fi verificate.

Inspectorul va solicita contribuabilului punerea la dispozitie a documentelor si evidentelor contabile necesare pentru desfasurarea verificarii, precum si desemnarea unui reprezentant care sa-i poata furniza toate informatiile necesare.

De cate ori va considera necesar inspectorul va solicita vizitarea incintelor de afaceri, precum si a tuturor incaperilor ce apartin contribuabilului si au legatura cu activitatea desfasurata, in prezenta contribuabilului sau a unui reprezentant desemnat de acesta.

In desfasurarea actiunii de verificare, inspectorul va urmari urmatoarele aspecte:

daca au fost respectate de agentul economic toate legile si reglementarile fiscale in vigoare si care fac obiectul verificarii;

daca toate elementele activitatii agentului sunt inregistrate, corect si complet in contabilitate.

In efectuarea operatiunii de inspectie fiscala, in functie de specificul activitatii contribuabilului si de problemele care au reiesit din etapa de pregatire a controlului, inspectorul va utiliza, dupa caz, una din urmatoarele metode:

verificare pornind de la datele de baza (documente justificative), pana la balanta de verificare si declaratia fiscala. Se recomanda utilizarea acesteia, in cazul in care exista indicii sau informatii privind reflectarea nereala a operatiunilor in contabilitatea sintetica.

Verificarea declaratiei fiscale si apoi aprofundarea elementelor pe care inspectorul le considera necesare, putand ajunge la documente justificative. In desfasurarea efectiva a verificarii, corectitudinea inregistrarii in contabilitate, precum si a declaratiilor intocmite pe baza acestora se verifica in general prin:

comparatii si calcule de indicatori, indici;

informatii aflate la dispozitia inspectorul inca din faza de pregatire a inspectiei, sau obtinute pe parcursul acestei actiuni;

stabilirea gradului in care documentele justificative respecta realitatea operatiunilor efectuate;

observatii culese la fata locului prin vizitarea incintei de afaceri;

analiza si interpretarea economica a unor serii sau grupe de cifre;

verificarea corelatiilor prin stabilirea caracterului corect si complet al datelor, prin corelarea acestora cu cele a caror corectitudine a fost deja stabilita. Acest tip de metoda poate fi folosita in cazul productiei, cand pe baza normelor de consum si retete de fabricatie poate fi stabilita cantitatea de produse finite ce se obtin dintr-o anumita cantitate de materii prime.

Verificarea corectitudinii si realitatii operatiunilor inscrise in contabilitate si in declaratiile fiscale, precum si a corelatiilor intre evidentele contabile si declaratiile fiscale intocmite pe baza acestora.

Este recomandabil ca, in eventualitatea descoperirii unor nereguli, in activitatea, documentele si evidentele contribuabilului, inspectorul sa aduca la cunostinta contribuabilului sau reprezentantului sau delegat, toate aceste probleme

solicitand totodata, clarificari, justificari si punctul de vedere al agentului economic supus inspectiei fiscale.

Durata actiunii de inspectie fiscala este stabilita prin programul de inspectie fiscala aprobat.

La solicitarea motivata a inspectorului care efectueaza verificarea, conducatorul unitatii fiscale poate aproba prelungirea sau reducerea duratei actiunii de inspectie, precum si intreruperea pe o anumita perioada de timp a acestuia.

Daca pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale se constata fapte care constituie contraventii, a caror constatare si sanctionare este de competenta organelor fiscale, inspectorul va intocmi proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, potrivit reglementarilor in vigoare. In cazul in care faptele pot constitui infractiuni, se va proceda, de indata, la sesizarea organelor de urmarire penala competente.

Cand in cursul controlului se fac cercetari a caror reconstituire ulterioara nu mai este posibila sau care nu mai pot fi dovedite in orice alte situatii cand inspectorul considera necesar se intocmeste nota de constatare.

Nota de constatare cuprinde situatii de fapt si masurile dispuse pentru remedierea deficientelor, fiind intocmita in doua exemplare.

5. FINALIZAREA INSPECTIEI FISCALE

Rezultatele controlului fiscal se consemneaza obligatoriu in procese verbale, note de constatare, procese verbale de constatare a contraventiilor, note unilaterale.

Procesul verbal de verificare: este un document bilateral, intocmit in doua exemplare, din care unul se pastreaza la organul fiscal in dosarul fiscal al contribuabilului, si un exemplar ramane la contribuabil.

Continutul procesului verbal trebuie redactat astfel incat acesta sa poata fi citit independent de alte documente si sa nu permita alte interpretari.

Procesul verbal de verificare trebuie sa aiba o structura unica pentru toate verificarile efectuate si poate fi structurate in 4 capitole:

A.   Date referitoare la:

unitatea fiscala care a dispus inspectia fiscala;

datele inspectorului care a efectuat verificarea;

obiectivele inspectiei fiscale;

perioada supusa inspectiei fiscale;

durata desfasurarii verificarii;

tipul de verificare efectuata.

B.   Date generale referitoare la contribuabil:

date de identificare a contribuabilului;

denumire;

numar de inregistrare la Registrul Comertului;

CUI (cod unic de inregistrare);

Adresa sediului de afaceri;

Date de identificare ale sucursalelor, filialelor sau punctelor de lucru;

Forma de proprietate;

Obiectul de activitate;

Cifra de afaceri conform ultimului bilant contabil aprobat;

Capitalul social;

Persoana care asigura conducerea activitatii in timpul desfasurarii verificarii;

Persoana responsabila de evidentele contabile;

Numerele conturilor bancare, precum si bancile unde acestea sunt deschise

Date privind clientii si furnizorii , cu care contribuabilul are relatii de afaceri.

C.   Partea principala a procesului verbal de verificare cuprinde constatarile efective ale inspectorului, fiind structurat pe impozitele care au facut obiectul verificarii.

pentru fiecare impozit in parte se au in vedere urmatoarele:

baza legala pentru stabilirea , calcularea si varsarea impozitului;

constatarile inspectorului cu privire la modul de stabilire, calculare si varsare a obligatiei bugetare;

diferentele de impozite stabilite, cauzele care au dus la calculul acestora (dispozitii legale incalcate, erori de calcul). Calculul detaliat al acestora va fi prezentat in anexa;

majorarile de intarziere stabilite, calculul detaliat al acestora va fi prezentat in anexa;

contraventiile constatate, cu precizarea prevederilor legale incalcate, precum si amenzile aplicate si baza legala pentru aplicarea acestora;

termenul de plata pentru achitarea fiecarui debit stabilit;

justificari si puncte de vedere ale contribuabilului, cu privire la debitele stabilite, in cazul in care acesta si le-a exprimat;

eventuale masuri si recomandari facute contribuabilului pentru remedierea deficientelor si intrarea in legalitate;

platile contribuabilului in timpul controlului daca este cazul.

In cazul in care nu s-au constatat abateri care sa genereze calcularea diferentelor, se va face mentiunea corespunzatoare.

D.   Acest capitol va mentiona

documentele si evidentele puse la dispozitia inspectorului precum si cele fotocopiate sau retinute;

alte informatii care ar putea fi relevante;

mentiunea ca toate documentele puse la dispozitie de catre contribuabil au fost restituite acestuia.

Lipsa din procesul verbal al mentiunilor privind datele informative despre contribuabil, data si locul incheierii, datele de identificare si semnatura autorizata a organului fiscal atrag nulitatea acestui act.

Anexele procesului verbal de inspectie fiscala sunt:

a)     anexa in care vor fi sintetizate, pe fiecare fel de impozit in parte

- diferentele de impozit stabilite,

- majorari de impozite calculate,

- amenzile si penalitatile aplicate.

b)    anexe pe fiecare fel de impozit, calculul detaliat al tuturor obligatiilor stabilite, inclusiv majorarile de intarziere corespunzatoare;

c)     copiile proceselor verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor, daca este cazul;

d)    note de constatare intocmite, daca este cazul;

e)     documente, acte sau copii ale acestora, precum si note explicative sau informative.

Procesul verbal de inspectie fiscala va fi semnat de inspectorul care a efectuat verificarea, caruia ii revine responsabilitatea pentru constatarile inscrise in acesta, precum si de contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia.

Potrivit Codului Fiscal, Procesul Verbal facut in urma unei inspectii fiscale, constituie titlu de creanta pentru diferentele constatate intre obligatiile de plata determinate de contribuabil si de cele legal datorate, inclusiv majorarile de intarziere si penalitatile stabilite.

Diferentele de impozite si taxe, majorarile de intarziere si penalitatile stabilite cu ocazia controlului se platesc in termen de 15 zile de la data comunicarii rezultatelor controlului.

Data comunicarii catre contribuabil a rezultatelor controlului este considerata data semnarii de catre acesta sau reprezentantul sau legal a procesului verbal de inspectie fiscala.

In cazul in care contribuabilul sau reprezentantul sau legal refuza semnarea procesului verbal, rezultatele inspectiei fiscale vor fi comunicate printr-o scrisoare recomandata cu confirmare de primire, data primirii de catre contribuabil a scrisorii constituind data comunicarii.

Procesul verbal de inspectie fiscala va fi inregistrat si inaintat spre aprobare respectiv semnare, conducatorului unitatii fiscale.

Daca cu ocazia aprobarii intervin modificari in procesul verbal contribuabilul va fi instiintat despre aceasta, tot printr-o scrisoare recomandata, cu confirmare de primire, data primirii de catre contribuabil a scrisorii constituind data comunicarii.

Notele de constatare se intocmesc atunci cand in cursul verificarii se fac constatari a caror reconstituire ulterioara nu este intotdeauna posibila sau care nu poate fi dovedita, sau in alte situatii apreciate de organul fiscal.

In notele de constatare se consemneaza situatiile de fapt, precum si masurile luate operativ pentru remedierea deficientelor constatate.

Notele de constatare se semneaza de organul fiscal, de reprezentantul legal al agentului economic si de persoanele la care se refera constatarea, precum si de martori, dupa caz.

Nota unilaterala se intocmeste in cazurile in care in urma controlului nu s-au constatat abateri, ori acestea prin volumul sau importanta lor, nu justifica intocmirea procesului verbal de inspectie fiscala.

In nota unilaterala, organul de inspectie fiscala va consemna atat documentele verificate cat si constatarile efectuate.

Procesul verbal de constatare a contraventiilor se intocmeste in cazul in care in urma unei inspectii fiscale a rezultat savarsirea unor contraventii sanctionate de legile speciale care reglementeaza materia impozitelor si taxelor privind combaterea evaziunii fiscale (Legea 87/1994), acestea consemnandu-se intr-un proces verbal.

Procesul verbal de constatare a contraventiilor va cuprinde elementele stipulate in art. 17 din legea 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor:

data si locul unde este incheiat,

numele, prenumele si calitatea celui care il incheie,

numele, prenumele, data, locul de munca si ocupatia contravenientului,

date de identificare a contravenientului (buletin) si mentiunea organului care le-a emis,

descrierea faptei ce constituie contraventie, cu indicarea datei si orei savarsirii ei, precum si precizarea imprejurarilor,

indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza,

suma stabilita drept amenda,

posibilitatea ca in 48 de ore sa achite jumatate din minim, si suma respectiva.

Lipsa din procesul verbal a mentiunilor privind numele si prenumele contravenientului, fapta savarsita si data comiterii acesteia, sau a semnaturii organului fiscal atrage nulitatea procesului verbal.

Organul fiscal va consemna in procesul verbal de constatare a contraventiei, la cererea contravenientului, obiectiunile acestuia cu privire la continutul procesului verbal si mijloacele de proba de care intelege sa se serveasca in cauza.

Procesul verbal se semneaza pe fiecare pagina de organul de control si de contravenient.

6. CONTROLUL DECLARATIEI DE IMPOZITE SI TAXE

Pentru organul de control, modalitatea cea mai simpla de a cunoaste cuantumul materiei impozabile este furnizarea de catre contribuabil a elementelor situatiei sale fiscale, ceea ce reprezinta o trasatura fundamentala a sistemelor fiscale declarative si in acelasi timp, o obligatie din partea acelora care contribuie prin impozite si taxe la cheltuielile publice.

Contribuabilul este cel mai in masura sa cunoasca natura si marimea elementelor sale patrimoniale: cifra de afaceri, veniturile brute, legalitatea cheltuielilor deductibile, veniturile nete si cuantumul impozitelor si taxelor datorate.

Metoda declarativa asociaza contribuabilul si administratia fiscala la determinarea bazei de impozitare.

Contribuabilul va trebui sa manifeste sinceritate in declararea veniturilor sau a bunurilor impozabile. Contribuabilii sunt obligati sa declare cu sinceritate veniturile realizate, bunurile mobile si imobile aflate in proprietate sau detinute cu orice titlu.

Mecanismul sistemului declarativ a fost conceput ca un mijloc de a asocia cetateanul la indeplinirea obligatiilor ce-i revin pe linie fiscala.

Sistemul declarativ prezinta avantajul usurarii sarcinii administratiei fiscale in strangerea obligatiilor necesare impunerii contribuabililor si totodata acest sistem constituie un element de proba in sprijinul activitatii administratiei, pe tot parcursul exercitarii controlului fiscal si al solutionarii diferitelor litigii, deoarece declaratia devine opozabila contribuabilului.

Prin Ordonanta Guvernului 68/1997 privind procedura de intocmire si depunere a declaratiilor de impozite si taxe se stipuleaza ca:"Orice platitor, persoana juridica care potrivit legii are obligatia sa efectueze calcului impozitului, trebuie sa intocmeasca si sa depuna declaratii sau deconturi, denumite in continuare declaratii de impozite si taxe, conform reglementarilor legale in materie, precum si prezentei ordonante, la unitatea subordonata Ministerului Finantelor in a carei raza teritoriala platitorul isi are sediul sau domiciliul, dupa caz, sau unde este luat in evidenta fiscala denumita, in continuare Organ Fiscal competent".

Plata impozitului sau taxei nu suspenda obligatia platitorului de a depune declaratia de impozite si taxe.

Platitorul este obligat sa depuna declaratia de impozite si taxe si daca in cursul anului fiscal se afla in una din urmatoarele situatii:

dizolvarea, lichidarea sau transformarea conform prevederilor legale;

incetarea obligatiei de a calcula, retine si vira impozite si taxe;

modificari intervenite in baza de impozitare, in cazul reprezentantilor firmelor straine cu activitate pe teritoriul, Romaniei, sau pentru impozitele si taxele datorate pentru cladiri, terenuri si mijloace de transport de catre persoanele juridice.

Dat fiind caracterul relativ al datelor declarate de contribuabil, sistemul declarativ este inseparabil legat de notiunea de control.

Astfel, organul fiscal competent va avea in vedere daca declaratia de impozite si taxe intocmita pentru fiecare fel de impozit sau taxa s-a depus de platitor la termenul stabilit prin legea speciala care reglementeaza impozitul sau taxa respectiva.

Continutul si modelul formularelor necesare privind declaratiile de impozite si taxe se stabilesc prin ordin al Ministrului Finantelor si pot fi modificate si actualizate pe masura modificarii reglementarilor legale, precum si ori de cate ori este necesar.  Controlul formal al declaratiei de impozite si taxe (declaratia 100) mai are in vedere corecta lor intocmire de catre contribuabili, in conformitate cu reglementarile in vigoare, inscrierea clara si completa a informatiilor prevazute de lege, precum si aplicarea semnaturilor autorizate si a Codului Fiscal.

Daca in urma verificarii declaratiei de impozite si taxe, organul fiscal constata erori in modul de completare a acestora va solicita in scris platitorului sa se prezinte

la sediul sau, pentru efectuarea corecturilor necesare, platitorul fiind obligat sa se prezinte in termenul stabilit pentru efectuarea corecturilor.

Daca platitorul nu s-a prezentat in 15 zile de la termenul stabilit pentru efectuarea corecturilor, organul fiscal competent v-a stabili din oficiu obligatia de plata.

Controlul declaratiei de impozite si taxe nu trebuie sa se transforme intr-un control fiscal de fond de la distanta, iar pe de alta parte, acest tip de control va trebui sa diminueze transferul asupra controlului fiscal de la sediul contribuabilului, a sarcinii corectarii erorilor si combaterii evaziunii fiscale.

Pedepsele sau sanctiunile contraventionale aplicate evazionistilor nu reprezinta obiectiv in sine, iar conformarea fiscala poate fi incurajata daca administratia stabileste si aplica cu succes anumite procedee prin care neconformarea sa fie depistata si corectata la timp.

Gradul de conformare fiscala defineste aspectul calitativ al actiunii administratiei si nu trebuie confundat cu administrarea eficienta a taxelor.

O administrare poate fi eficienta atunci cand costurile de colectare a impozitelor si taxelor sunt foarte reduse in comparatie cu veniturile atrase la buget, dar poate fi in acelasi timp ineficienta, daca nu sprijina prin masurile adoptate cresterea gradului de conformare fiscala a contribuabililor.

Contribuabilii vor adopta un comportament pozitiv, de conformare fiscala, daca vor constata ca o nerespectare a prevederilor legale in materie de impozite si taxe va insemna asumarea riscului de a suporta pedepsele sau sanctiunile contraventionale.

Un rol important in stimularea conformarii fiscale il reprezinta simplificarea legilor si a procedurilor, precum si serviciile pe care administratiile financiare le furnizeaza contribuabililor.

In situatia in care exista un grad ridicat de neconformare, aplicarea de catre administratia fiscala unor sanctiuni severe ar putea reprezenta elementul cheie in adoptarea unui comportament de conformare fiscala.