Sistemul bancar

Sistemul bancar

Este sistemul care asigura inlantuirea logica a operatiunilor si tranzatiilor active si pasive efectuate in sfera de activitate specifica. El cuprinde urmatoarele categorii de banci: banci comerciale, banci de afaceri, banci de depozit, banci de credit, banci industriale, banci agricole, banci miniere, etc. Toate aceste banci sunt constituite si functioneaza sub forma societatilor anonime pe actiuni deoarece sunt necesare capitaluri foarte mari, provenind din sectorul privat, din cel de stat sau mixt (stat si privat).

In mod concret, societatile bancare indeplinesc urmatoarele functii:

- atragerea disponibilitatilor monetare temporar disponibile ale publicului si/ sau diferitilor operatori economici pentru care bancile asigura dobanzi diferentiate;

- acordarea de mijloace banesti suplimentare diferitilor operatori economici, la cererea acestora, pentru completarea capitalurilor sociale proprii;

- crearea instrumentelor de credit ale circulatiei, prin acordarea de credite avand ca surse mijloace proprii de care dispun bancile, acumularile formate din diferite depuneri sau chiar prin emisiunea de titluri proprii (sub diferite forme);

- punerea in circulatie a monedei de hartie, a monedei divizionare sau a monedei de cont, prin intermediul bancii centrale, asigurandu-se astfel formarea masei monetare in circulatie, necesara proceselor de aprovizionare, productie si desfacere;

- asigurarea proceselor decizionale in legatura cu politica financiar-bancara a statului roman;

- manifestarea in plan financiar si tehnic a unei functii de creatie economica exprimata prin: a. - in plan economic: participarea bancilor la capitalul social al societatilor comerciale in proportie de maxim 20 % din acest capital (conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 33/ 1991), acordarea de credite bancare in favoarea societatilor comerciale, cu mentiunea ca imprumuturile acordate unui singur debitor nu pot depasi, cumulate, o pondere de 20 % din capitalul si rezervele societatii bancare creditoare, acordarea de imprumuturi in favoarea societatilor comerciale in scopul obtinerii calitatii de asocit/ actionar de catre societatea bancara creditoare, b. - in plan tehnic: rolul de consilier financiar pe care il pot avea societatile bancare in sprijinul agentilor economici cae doresc resurse suplimentare de finantare si mijloace de investire a resurselor, rolul de asistenta acordata societatilor comerciale in situatiile de majorare a capitalului operatorilor economici, fie prin subscriptie publica, fie prin emisiune de obligatiuni; in acest sens, societatile bancare pot pune la dispozitie intreaga lor infrastructura (reprezentante, filiale, agentii, ghisee) la care se adauga garantarea subscrierii actiunilor si obligatiunilor.

Activitatea sistemului bancar tine cont de cele trei criterii de gestiune bancara eficienta reprezentate de rentabilitate, risc si restrictii reglementare.

Rentabilitatea exprima capacitatea unei societati bancare de a produce un rezultat pozitiv, calculat dupa formulele de mai jos:

PB - CB = PBN

PBN - CE = R

unde: PB = produse bancare, CB = cheltuieli bancare, PBN = produs bancar net, CE = cheltuieli de exploatare, R = rezultat.

Produsele bancare sunt constituite, in esenta, din dobanzile primite pentru creditele bancare acordate, in timp ce cheltuielile bancare sunt formate, in principal, din dobanzile platite pentru resursele colectate. La randul lor, cheltuielile de exploatare sunt constituite din cheltuieli cu personalul, amortismente, chirii, impozite, materiale, energie, etc.

Din aceste puncte de vedere rezulta ca rentabilitatea unei societati bancare este analizata si apreciata din doua puncte de vedere:

- prin intermediul produsului bancar net;

- sub aspectul cheltuielilor de exploatare.

Riscurile aar, pentru o societate bancara, in urmatoarele situatii de baza:

- clientul care a primit un credit bancar este insolvabil;

- evolutia economica generala, pe plan national, regional sau chiar mondial, se depreciaza;

- riscul de tara, pentru acele tari cu economie subdezvoltata, datorii externe sau hiperinflationiste;

- riscul de suveranitate, in situatia in care o banca comerciala acorda imprumuturi unei banci centrale straine.

Restrictiile reglementare au ca scop securitatea depunerilor si aplicarea consecventa a politicii monetare a guvernului. Aceste restrictii sunt stabilite si supravegheate (verificate) de catre BNR. Securitatea depunerilor se stabileste prin intermediul urmatorilor indicatori:

- coeficientul de lichiditate - arata necesitatea ca raportul credit sub 3 luni/ depunere sa fie mai mare sau egal cu 60 %,

- coeficientul de acoperire a riscurilor - indica o conditie prin care fondurile proprii (capital si rezerve) trebuie sa reprezinte 5 % din riscurile asumate de banci;

- coeficientul de impartire a riscurilor - restrictioneaza nivelul creditelor pe care o societate bancara poate sa le acorde unui anumit client. In mod similar, acest coeficient evita si riscurile care pot apare dintr-o concentrare a angajamentelor, in caz de faliment, al clientilor unei societati bancare.