MODUL DE DERULARE AL FONDURILOR STRUCTURALE

MODUL DE DERULARE AL FONDURILOR STRUCTURALE

Trecerea de la fondurile de pre-aderare la fondurile de post-aderare.

In capitolul anterior am facut cateva referiri la perioada Romaniei inainte si dupa aderarea acesteia la Uniunea Europeana, facand, astfel, referire si la Fondurile de pre-aderare si la cele de post-aderare. Insa, in capitolul respectiv am amintit doar de aceste fonduri, urmand ca in aceasta parte a lucrarii mele sa detaliez unele aspecte privind Fondurile Structurale de pre-aderare precum si Fondurile Structurale de post-aderare, carora le-am rezervat cate un subcapitol.

1 Fondurile de pre-aderare

Fondurile de pre-aderare sunt un "ansamblu de resurse financiare alocate de Uniunea Europeana pentru sprijinirea tarilor din Europa Centrala si de Est candidate la aderarea la UE in eforturile lor de satisfacere a criteriilor de la Copenhaga si Madrid"[1].

Decalajul dintre nivelul mediu de dezvoltare a tarilor Europei Centrale si de Est candidate la aderare si tarile membre ale Uniunii Europene este mare. Analizat la nivelul regiunilor, decalajul este mai accentuat si constituie o bariera pentru functionarea armonioasa a intregului sistem european. Existenta unor zone de saracie in apropierea UE "perturba armonia si echilibrul pe cale de a se realiza in cadrul comunitatii si incetineste procesul de creare a unei zone de echilibru pe intregul continent. In cadrul pregatirilor pentru aderare, tarile candidate trebuie sa faca efoturi importante pentru restructurarea sectorului productiv, dezvoltarea resurselor umane, reducerea somajului, imbunatatirea calitatii produselor, serviciilor si a infrastructurii, micsorarea decalajelor regionale".[2]

Uniunea Europeana a sprijinit, incepand cu anul 2000, statele candidate in eforturile acestora de pregatire pentu aderare prin trei instrumente financiare: PHARE, ISPA si SAPARD la care se alatura programele comunitare "stabilite pentru asistenta fostelor tari socialiste in procesul de tranzitie si adaptare la acquis-ul comunitar"[3]. Au fost finantate programe regionale, de dezvoltare rurala, agricola si de mediu bazate pe politici nationale de dezvoltare regionala, care sa asigure, astfel, tranzitia Romaniei catre sistemul fondurilor structurale.

Prin incheierea Acordului de asociere la Uniunea Europeana (Acordul European) Romania "s-a angajat ireversibil pe calea integrarii europene"[4]. In consecinta, s-a elaborat "parteneriatul de elaborare care enunta principiile, obiectivele si domeniile prioritare in care Romania a trebuit sa depuna eforturi spre a fi pregatita de a adera la structurile europene" .

Asadar, in cadrul strategiei de pre-aderare a Uniunii Europene, asistenta financiara acordata tarilor candidate in perioada 2000-2006 s-a realizat prin intermediul celor trei instrumente financiare de pre-aderare mentionate: PHARE, ISPA si SAPARD.

1. Programul PHARE (Poland Hungary Aid for Reconstruction of Economy) a fost "primul instrument financiar nerambursabil conceput de Uniunea Europeana pentru a sprijini Europa Centrala si de Est in evolutia catre o societate democrata si o economie de piata".[6]

Programul PHARE a fost "un program de asistenta tehnica si financiara"[7] si a fost creat "la inceputul anului 1989 pentru Polonia si Ungaria, primele doua tari din regiune care au renuntat la comunism si la economia centralizata". Scopul sau era de a ajuta aceste doua tari in procesul de tranzitie de la regimul comunist la cel democratic. Programul s-a extins treptat, ajungand sa includa 13 tari partenere din regiune. Prin "hotararea Consiliului European de la Essen din decembrie 1994, PHARE a devenit instrumentul financiar al strategiei de pre-aderare si si-a indreptat atentia asupra "intaririi institutiilor care sunt cheia la aderare si sustinerea investitiilor in zonele prioritare" , astfel incat, principalul obiectiv fiind includerea in Uniunea Europeana a celor 10 tari asociate din Europa Centrala si de Est: Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Romania, Slovacia, Slovenia si Ungaria. PHARE a oferit asistenta si altor tari din regiune (Albania, Bosnia-Hertegovina, Macedonia) in tranzitia catre democratie si catre economia de piata".

Evolutia PHARE evidentiaza abilitatea crescanda a tarilor candidate "de a genera efectele politicii de cunoastere ", din experienta Poloniei si Ungariei.

Programul PHARE s-a concentrat asupra a doua aspecte:

"dezvoltarea institutionala, sprijinirea guvernelor tarilor candidate in implementarea acquis-ului comunitar si,

asupra investitiilor, se doreste sprijinirea tarilor candidate in efortul de a-si alinia activitatile industriale si infrastructura de baza standardelor UE, prin mobilizarea investitiilor solicitate".[11]

Intre 1990-2000, Romania a beneficiat de peste 1,5 miliarde Euro prin programul PHARE.

Pentru perioada 2000-2006, Romaniei i-au fost alocate prin programul PHARE, aproximativ 250 milioane euro anual, fiind a doua tara candidata, dupa Polonia, din punctul de vedere al marimii fondurilor de care beneficiaza.

Programul PHARE in Romania s-a "concentrat asupra a trei mari sectoare: dezvoltare regionala, dezvoltare institutionala si sprijinirea investitiilor in vederea implementarii acquis-ului comunitar".[12]

Sprijinul acordat prin programul PHARE a vizat:

a). Dezvoltarea institutionala: sprijinul pentru dezvoltarea institutionala "a reprezentat aproximativ 30% din bugetul PHARE in tarile candidate" [13].

Dezvoltarea institutionala "nu este legata numai de apropierea legislatiei tarii candidate de cea a UE"[14], ci se refera si "la modul in care este pusa in practica si respectata" aceasta legislatie. Toate aceste specificari, "implica pregatirea si echiparea unui numar mare de functionari publici, oficiali si experti, de la judecatori si inspectori financiari pana la inspectori de protectie a mediului si statisticieni".

Un instrument important al dezvoltarii institutionale este " infratirea institutionala" [17]. Ea implica detasarea unor functionari publici ai UE in tarile candidate, iar acesti functionari publici sunt cunoscuti sub denumirea de "Consilieri de pre-aderare" .

Dezvoltarea institutionala se pune in practica, pe langa infratirea institutionala si "prin intermediul:

- contractelor de servicii obtinute pe piata de consultanta,

- furnizarii de expertiza in domeniul acquis-ului comunitar,

- reformei administratiei publice si a organismelor de reglementare".[19]

b). Sprijinul pentru investitii: sprijinul investitional "a reprezentat aproximativ 70% din bugetul PHARE in tarile candidate"[20].

Sprijinul investitional s-a concentrat pe patru domenii:

- Investitii mari - asistenta se "concentreaza pe rolul catalizator pe care il poate juca programul in modernizarea cofinantarii impreuna cu tarile partenere si institutiile financiare internationale ( Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, Banca Europeana de Investitii, Banca Mondiala)".[21]

- Investitii in norme UE - sprijinul este indreptat catre "aplicarea normelor comunitare in domenii precum: concurenta, energia, legislatia sociala si cea a muncii, normele veterinare si fitosanitare, legislatia produselor industriale, protectia consumatorilor, comertul, justitia si afacerile interne".[22]

- Dezvoltarea regionala - tarile candidate "primesc sprijin pentru implementarea politicilor care le vor permite sa beneficieze de Fondurile Structurale ale UE".[23]

- Sprijinirea intreprinderilor mici si mijlocii - actionand prin "cofinantare cu institutiile financiare internationale, banci si alte surse comerciale, noile facilitati pentru IMM-uri furnizeaza acestora capital, imprumuturi si garantii".[24]

Asistenta acordata prin PHARE a luat, in general, forma finantarilor nerambursabile si nu a imprumuturilor.

2). Programul ISPA - Instrument for Structural Politicies for pre-Accession (Instrument pentru Politici Structurale de Pre-Aderare) a fost cel de-al doilea instrument financiar nerambursabil conceput pentru sprijinirea tarilor candidate in procesul de aderare la UE.

ISPA a oferit sprijin financiar pentru investitii in domeniul protectiei mediului si al transporturilor, pentru a accelera procesul de armonizare a legislatiei tarilor candidate cu normele europene in aceste doua sectoare. Aceste masuri trebuie sa fie de o calitate deosebita si la scara larga, pentru a avea un impact semnificativ in domeniul protectiei mediului sau a imbunatatirii retelelor de transport.

ISPA s-a derulat in 10 tari candidate din Europa Centrala si de Est incepand cu 1 ianuarie 2000 pana in 2006.

Din "bugetul total de 1.040 milioane de euro pe an, disponibil programului ISPA pe perioada 2000-2006 (intre 208 si 279 milioane euro pe an), Romania a primit intre 20-26% din bugetul total".[25]

a). Principalele obiective ale programului ISPA:

- sprijinirea tarilor beneficiare in vederea alinierii standardelor lor de mediu la cele ale UE,

extinderea si conectarea retelelor de transport proprii cu cele trans-europene,

- familiarizarea tarilor beneficiare cu politicile si procedurile aplicate de Fondurile  Structurale si de Coeziune ale UE.

b). Sectoarele care au beneficiat de asistenta prin programul ISPA.

Protectia mediului inconjurator - investitiile legate de acest domeniu a necesitat costuri importante si o atentie speciala a fost indreptata spre rezerva de apa potabila, tratarea apelor reziduale, administrarea deseurilor solide si a celor periculoase si poluarea aerului.

Dezvoltarea infrastructurii de transport - in sectorul transporturilor, s-a acordat prioritate investitiilor destinate integrarii sistemului romanesc de transport in cel al UE, precum si a viitoarei Retele Trans - Europene (Trans European Network - T.E.N.). De asemenea, s-a acordat o importanta deosebita imbunatatirii legaturilor cu alte state candidate in domeniul transporturilor, precum si imbunatatirii sistemului national de transport prin completarea anumitor portiuni de drum. ISPA a contribuit la finantarea reabilitarii si dezvoltarii cailor ferate, a porturilor si aeroporturilor, a drumurilor, insa si realizarea acestor obiective a necesitat investitii rezonabile.

Asistenta tehnica - ISPA a putut fi folosit si pentru finantarea de studii pregatitoare si asistenta tehnica, deoarece asistenta tehnica a avut un rol important pentru "asigurarea unui nivel ridicat al calitatii proiectele propuse in ceea ce priveste pregatirea, managementul si impactul acestora".[26]

In vederea implementarii programului ISPA, autoritatile romane au fost solicitate sa pregateasca strategii care sa identifice zonele prioritare de interventie in domeniul transportului si al mediului si care sa constituie un reper important in procesul de selectie a proiectelor. Aceste strategii au fost revizuite periodic si trimise pentru avizare Comisiei Europene.

In Romania, programul ISPA s-a derulat conform sistemului de implementare descentralizat (SID). In esenta, sistemul a implicat transferul responsabilitatii administrarii programului (licitatii, contractari si plati) autoritatilor romanesti, sub supravegherea Comisiei Europene - supraveghere care a presupus controlul preventiv exercitat de Delegatia Comisiei Europene in Romania, de-a lungul intregului proces de licitatie, pana la etapa finala de semnare a contractelor.

3. Programul SAPARD - Special pre-Accession Programme for Agriculture and Rural Development (Programul Special de pre-Aderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala). A fost cel de-al treilea instrument financiar nerambursabil conceput pentru a sprijini tarile candidate in abordarea reformei structurale in sectorul agricol si in alte domenii legate de dezvoltarea rurala, precum si in implementarea acquis-ului comunitar referitor la Politica Agricola Comuna(PAC) si la legislatia aferenta. Sapard a fost menit sa formuleze problemele prioritare ale "adaptarii sectorului agricol si a zonelor rurale" ale tarilor candidate. Tin sa precizez faptul ca, "acquis-ul comunitar cuprinde 31 de Capitole" , insa capitolul la care eu m-am referit in aceasta lucrare este Capitolul 7 Agricultura.

SAPARD a fost creat initial pentru cele 10 state candidate din Europa Centrala si de Est. Din 2004, dupa ce 8 dintre acestea au devenit membre ale Uniunii, a beneficiat de asistenta SAPARD, Romania si Bulgaria. Fondurile alocate anual pentru Romania prin intermediul acestui program au fost de 162 milioane Euro

Planul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala este primul document de programare care vizeaza intreg spatiul rural si asigura implementarea primului program operational pe perioada 2000-2006.

Documentul face parte din Planul National de Dezvoltare si va contribui la implementarea acquis-ului comunitar in perioada de pre-aderare, fiind elaborat in concordanta cu Regulamentul nr. 1268/99/CE. Dintre prioritatile identificate se pot enumera: imbunatatirea structurilor de procesare si comercializare a produselor agricole si piscicole, controlul calitatii, imbunatatirea infrastructurii agriculturii si dezvoltarii rurale, dezvoltarea economiei rurale si dezvoltarea resurselor umane. Prevederile Planului National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala sunt puse in aplicare prin Programul SAPARD. In acest context a fost infiintata Agentia SAPARD si a fost numit Responsabilul National cu Autorizarea Finantarii SAPARD, care are ca responsabilitate managementul financiar al fondurilor SAPARD (Decizia nr. 397/2001 a Primului Ministru).

Pentru definirea conditiilor privind regulile de gestiune si control financiar, precum si a cadrului general administrativ, legislativ si tehnic pentru implementarea Programului SAPARD, a fost promulgata Legea nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului Multianual de Finantare dintre

Guvernul Romaniei si Comisia Europeana, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001.

Agentia SAPARD a demarat Campania de promovare a programului prin crearea unui serviciu de promovarecomunicare la sediul agentiei, unde sunt puse la dispozitia potentialilor beneficiari informatii despre modul de accesare a fondurilor. In cadrul campaniei de promovare, in conformitate cu Planul de promovare si comunicare al Agentiei SAPARD, sunt publicate materiale informative si au fost organizate o serie de seminarii si conferinte regionale.

Agentiile SAPARD erau fundamentate la nivel national pentru a duce la bun sfarsit "ambele functii ale acestuia: de implementare si plata"[29]. Mai mult, acreditarea unor astfel de agentii nu intra in competenta Comisiei Europene, ci in atributiile "autoritatii competente din tara candidata" .

Principalele obiective ale SAPARD au fost:

sa finanteze proiecte majore din domeniul agricol si al dezvoltarii rurale,

sa imbunatateasca activitatile de prelucrare si comercializare a produselor agricole,

sa dezvolte si sa imbunatateasca infrastructurile rurale,

sa dezvolte economia rurala,

sa dezvolte resursele umane.

Pentru realizarea acestor obiective, Comisia Europeana a precizat un numar de "15 masuri care sa fie avute in vedere de catre tarile candidate la elaborarea programelor nationale pentru agricultura si dezvoltare rurala, respectiv la alocarea fondului SAPARD si a altor resurse financiare in completare"[31], din cele 15 masuri, Romania a ales 11 masuri.

Programul SAPARD a acordat "prioritate proiectelor care au avut in vedere imbunatatirea eficientei pietei, a calitatii si a standardelor privind securitatea produselor alimentare; mentinerea actualelor locuri de munca si crearea altora noi; protectia mediului inconjurator"[32].

SAPARD a finantat proiecte majore din domeniul agricol si al dezvoltarii rurale.

In Romania, in perioada 2000-2006, au fost finantate proiecte in urmatoarele domenii:

Axa 1: Imbunatatirea competitivitatii produselor agricole si piscicole prelucrate:

1.1 Imbunatatirea procesului de productie si al marketingului produselor agricole si piscicole;

1.2 Imbunatatirea calitatii si a standardelor privind sanatatea produselor de origine vegetala si animala;

Axa 2: Imbunatatirea infrastructurii pentru dezvoltare rurala si agricultura:

1 Dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale;

2 Managementul resurselor de apa;

Axa 3: Dezvoltarea economica a zonelor rurale:

3.1 Investitii in exploatatii agricole;

3.2 Infiintarea de grupuri ale producatorilor agricoli;

3.3 Metode de productie care au in vedere protejarea mediului inconjurator si conservarea mediului natural;

3.4 Diversificarea economica;

3.5 Masuri forestiere;

Axa 4: Dezvoltarea resurselor umane:

4.1 Imbunatatirea pregatirii profesionale;

4.2 Asistenta tehnica, inclusiv studii care sa contribuie la pregatirea si monitorizarea programului, precum si la publicitate si informare.

SAPARD a fost un program de pre-aderare care a co-finantat activitati de investitii, lucrari si servicii in domeniul agriculturii si dezvoltarii rurale si a functionat pe principiul rambursarii unor cheltuieli executate de catre beneficiar in baza contractului.

Programul SAPARD a fost implementat complet descentralizat, ceea ce a implicat responsabilitatea exclusiva a autoritatilor din statul beneficiar in gestionarea fondurilor. Descentralizarea completa a managementului pentru SAPARD a fost necesara, deoarece "implementarea acestuia a presupus realizarea unui mare numar de proiecte de dimensiuni relativ mici, amplasate, in principal, in zona rurala" . O Agentie SAPARD a fost creata in fiecare dintre statele beneficiare. A fost pentru prima data cand Comisia a aplicat un sistem complet descentralizat de administrare a unui program de asistenta externa. Principala ratiune a acestei abordari a fost de a oferi viitoarelor state membre posibilitatea de a castiga experienta in aplicarea regulilor si procedurilor UE. Practic, Agentiile SAPARD au operat intr-o maniera similara cu agentiile de plata din statele membre si, dupa aderare, ele au putut indeplini acelasi rol.

Se poate spune ca fondurile de pre-aderare au avut ca scop constructia institutionala si sprijinirea investitiilor, de altfel putem considera ca fondurile de pre-aderare "au mai degraba o dimensiune didactica, de exercitiu, cu scopul de a disciplina politicile publice [], iar pe de alta parte, Romania a fost capabila sa absoarba doar 35% din fondurile de pre-aderare"[34].

In incheierea acestui subcapitol as dori sa prezint, printr-un tabel, alocarea fondurilor pe cele opt regiuni ale Romaniei, in perioada 2004-2006:

Tabel Alocarea fondurilor pe regiunile Romaniei in 2004-2006

Preluat din sursa: F. Pop, S. Gherghina, Provocare Europeana. Proceduri si implicatii ale aderarii Romaniei, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2007, p.208

2 Fondurile de post-aderare.

Dupa 1 ianuarie 2007, sistemul de finantare s-a schimbat, iar intreaga responsabilitate pentru succesul proiectelor finantate din fondurile europene a revenit autoritatilor romane. O parte din acesti bani au venit chiar din bugetele locale, iar responsabilitatea este cu atat mai mare si de aceea, este nevoie de seriozitate maxima si de transparenta in elaborarea si implementarea proiectelor.

Conform ultimelor studii, capacitatea administrativa de absortie a fondurilor de post-aderare nu se situeaza inca la un nivel suficient, existand multe si serioase slabiciuni, care trebuie rezolvate intr-un timp cat mai scurt. "Aceasta a fost una din problemele constante a tuturor noilor veniti in marea familie europeana" .

Fondurile Structurale pe care Romania le-a primit pentru perioada 2007-2013 reprezinta multe oportunitati pentru dezvoltare, insa si riscuri. Astfel, pentru cei care vor intelege intr-adevar destinatia acestor fonduri si vor avea un comportament activ si responsabil in identificarea de parteneri, oportunitatile vor fi reale. In schimb, riscurile ii privesc pe cei care considera ca o cota semnificativa de piata sau talia companiei le pot oferi avantaje suficiente in competitia finantarii, iar scopul comun al Uniunii si al autoritatilor romane este de a sustine cat mai multe proiecte pentru Romania.

Potentialii beneficiari "nu trebuie sa uite una din devizele care ar trebui sa ii anime: Cautam bani pentru proiecte si nu proiecte pentru bani!"[36]

Instrumentele structurale reprezinta instrumentele financiare prin care Uniunea Europeana actioneaza pentru eliminarea disparitatilor economice si sociale intre regiuni, in scopul realizarii coeziunii economice si sociale.

Politica de Coeziune a Uniunii Europene se va concentra in perioada 2007-2013 pe crestere economica si crearea de locuri de munca, iar investitiile in coeziune economica si sociala vor insuma "308 miliarde de euro (in preturi la nivelul anului 2004) si vor fi directionate in majoritate (82%) spre Obiectivul "Convergenta", respectiv spre statele membre si regiunile cele mai slab dezvoltate"[37].

In celelalte regiuni, in jur de "16% din Fondurile Structurale sustin proiecte vizand inovarea, dezvoltarea durabila, imbunatatirea accesului si instruirea, conform Obiectivului "Competitivitate regionala si Ocuparea fortei de munca"[38].

Restul finantarilor din Fondurile Structurale revine Obiectivului de "Cooperare teritoriala europeana" si sustin "proiecte de cooperare transfrontaliera, transnationala si interregionala" .

Asadar, politica de coeziune economica si sociala este finantata prin trei fonduri:

1. Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR)

Fondul Social European (FSE)

3. Fondul de Coeziune (FC)

"Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR) si Fondul Social European (FSE) formeaza Fondurile Structurale (FS) ale UE si impreuna cu Fondul de Coeziune (FC) formeaza Instrumentele Structurale"[40].

Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR).

FEDR reglementat prin "Regulamentul nr. 1080/2006 al Consiliului Uniunii Europene si al Parlamentului European, din 5 iulie 2006" , sustine dezvoltarea economica durabila la nivel regional si local prin mobilizarea capacitatilor locale si diversificarea structurilor economice in domenii precum: cercetare si dezvoltare tehnologica, inovare si antreprenoriat, societatea informationala, IMM-uri, protectia mediului, turism, energie .

Fondul European de Dezvoltare Regionala (European Regional Development Fund - ERDF) a fost "infiintat in 1975 si a devenit principalul instrument al politicii regionale a Comunitatii"[43].

Obiectivele FEDR sunt, in principal, promovarea dezvoltarii si ajustarii structurale a regiunilor a caror dezvoltare este ramasa in urma si sustinerea reconversiei economice, redezvoltarea si dezvoltarea zonelor cu probleme structurale, inclusiv regiunile industriale in declin, zonele urbane in dificultate, zonele aflate in criza, precum si zonele dependente de pescuit sau de servicii. Prin FEDR sunt finantate investitii productive care sa contribuie la crearea si salvarea de locuri de munca, in principal prin investitii cu prioritate in IMM-uri, investitii in infrastructura, dezvoltarea potentialului autohton prin masuri de sprijin la nivel regional si local.

Rata maxima de interventie comunitara este de 85% pentru FEDR.
De la bugetul de stat se asigura minim 15% in contextul interventiilor co-finantate din FEDR.

Principalul obiectiv al Fondului European de Dezvoltare Regionala este de a asigura asistenta financiara in scopul corectarii principalelor decalaje intre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni. Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR) poate interveni in sprijinul a trei noi obiective de politica regionala:

Pentru Obiectivul "Convergenta", FEDR isi concentreaza atentia asupra:

1. "cercetare si dezvoltare tehnologica, inovare si antreprenoriat, se urmareste sprijinirea cercetarii si dezvoltarii in IMM-uri, transferul tehnologic, imbunatatirea legaturilor dintre IMM-uri, universitati si centre de cercetare, dezvoltarea retelelor si centrelor de afaceri, sprijin pentru furnizorii de servicii dedicate IMM-urilor prin noi instrumente de finantare dedicate stimularii antreprenoriatului si inovatiei.
2. societatea informationala, se refera la dezvoltarea serviciilor si aplicatiilor locale, imbunatatirea accesului la internet, sprijin pentru IMM-uri in scopul utilizarii eficiente a  tehnologiei informatiei si comunicatiilor.
3. protectia mediului, include inclusiv investitii legate de managementul deseurilor, aprovizionarea cu apa, calitatea aerului, prevenirea poluarii, reabilitarea zonelor contaminate, promovarea biodiversitatii si protejarea naturii, sprijin pentru IMM-uri pentru a promova metode durabile de productie prin introducerea managementului de mediu eficient si adoptarea tehnologiilor de prevenire a poluarii.
4. prevenirea riscurilor, inclusiv elaborarea si implementarea planurilor de prevenire si combatere a riscurilor naturale si tehnologice.
5. turismul, inclusiv promovarea valorilor culturale si resurselor naturale ca potential pentru dezvoltarea turismului durabil, protejarea si punerea in valoare a mostenirii culturale, imbunatatirea serviciilor turistice, prin noi servicii cu valoare adaugata ridicata.
6. transport, inclusiv retele trans-europene, strategii integrate pentru transport urban ecologic care contribuie la imbunatatirea accesului si a calitatii serviciilor de transport pentru pasageri si marfuri.
7. energie, inclusiv retele trans-europene, care contribuie la imbunatatirea serviciului de furnizare a energiei, finalizarea pietei interne de energie a UE, imbunatatirea eficientei energetice, dezvoltarea surselor regenerabile de energie.
8. investitii in educatie contribuie la cresterea atractivitatii si calitatii vietii in regiune.
9. sanatate, inclusiv investitii in imbunatatirea conditiilor de sanatate care contribuie la calitatea vietii in regiune si a dezvoltarii regionale.
10. sprijin pentru investitii pentru IMM-uri care contribuie la crearea si pastrarea locurilor de munca"[44].

Pentru Obiectivul de "Competitivitate regionala si ocuparea fortei de munca", FEDR isi concentreaza interventia avand in vedere urmatoarele prioritati:

inovatia si economia cunoasterii se refera la consolidarea capacitatilor regionale in materie de cercetare si dezvoltare tehnologica, la stimularea inovarii si a spiritului antreprenorial si dezvoltarea ingineriei financiare, in special pentru intreprinderile legate de economia cunoasterii;

mediul si prevenirea riscurilor, se doreste reabilitarea terenurilor contaminate, stimularea eficacitatii energetice, promovarea de transporturi publice urbane nepoluante si elaborarea de planuri pentru prevenirea si gestionarea riscurilor naturale si tehnologice;

accesul la serviciile de transport si de telecomunicatii de interes economic general

Pentru Obiectivul de "Cooperare Teritoriala Europeana", FEDR isi focalizeaza asistenta asupra urmatoarelor prioritati:

dezvoltarea de activitati economice, sociale si de mediu transfrontaliere

instituirea si dezvoltarea cooperarii transnationale inclusiv cooperarea bilaterala intre regiunile maritime;

consolidarea eficientei politicii regionale prin promovarea si cooperarea interregionala, prin realizarea de activitati de conectare in retea si prin schimburi de experienta intre autoritatile regionale si locale.

In afara de acestea, FEDR mai poate contribui si la incurajarea cooperarii administrative si juridice, a integrarii pietelor de munca transfrontaliere, a initiativelor locale pentru ocuparea fortelor de munca, a egalitatii intre barbati si femei si a egalitatii sanselor.

In urma celor precizate, se poate constata ca, Fondul Structural FEDR urmareste sa contribuie la dezvoltarea armonioasa, echilibrata si durabila a activitatii economice, la sporirea competitivitatii, la cresterea gradului de ocupare a fortei de munca, la protectia mediului.

Fondul Social European (FSE).

FSE reglementat prin " Regulamentul nr. 1081/2006 al Parlamentului European si al Consiliului, din 5 iulie 2006" , contribuie la "sporirea adaptabilitatii fortei de munca si a intreprinderilor, cresterea accesului pe piata fortei de munca, prevenirea somajului, prelungirea vietii active si cresterea gradului de participare pe piata muncii a femeilor si imigrantilor, sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate si combaterea discriminarii"[46]

FSE, infiintat in 1958, este fondul structural destinat politicii sociale a Uniunii Europene, care sprijina masurile de ocupare a fortei de munca si dezvoltare a resurselor umane, fiind "creat pentru a reduce diferentele cu privire la standardele de viata si prosperitate in regiunile si statele membre ale UE si, prin urmare, pentru a promova coeziunea economica si sociala"[47].

Strategia pentru dezvoltarea si ocuparea fortei de munca este principala strategie a UE pentru asigurarea prosperitatii si a bunastarii Europei si a europenilor, in prezent si in viitor. In acest context, strategia europeana de ocupare a fortei de munca determina conlucrarea celor 27 de state membre pentru marirea capacitatii Europei de a crea locuri de munca mai bune si mai multe si de a-i inzestra pe oameni cu abilitatile necesare pentru ocuparea acestora. Strategia ghideaza FSE, care cheltuieste bani europeni pentru realizarea acestor obiective. Asadar, acest fond "sustine masurile ce duc la crearea de locuri de munca, ameliorarea calitatii acestora si favorizeaza coeziunea sociala"[48].

In perioada 2007-2013, aproximativ 75 de miliarde de euro vor fi alocate regiunilor si statelor membre ale UE pentru a-si realiza obiectivele. Bugetul si strategia FSE sunt negociate si decise de catre statele membre ale UE, Parlamentul European si Comisie. Pe aceasta baza, statele membre impreuna cu Comisia Europeana planifica programe operationale pe o perioada de sapte ani.

Fondul Social European (FSE) este fondat pe principiul cofinantarii si al gestionarii partajate:

Cofinantare, deoarece sprijinul financiar al UE merge intotdeauna impreuna cu finantarea publica sau privata. Desigur, nivelul interventiei UE este legat de situatia de la fata locului. In functie de un numar de factori socio-economici, cofinantarea poate varia intre 50 si 85% din costul total al interventiilor.

Gestionare partajata deoarece liniile directoare pentru actiunile FSE sunt elaborate la nivel european, iar aplicarea la fata locului este gestionata de catre autoritatile relevante, nationale sau regionale, din fiecare stat membru. Aceste autoritati pregatesc programe operationale, selecteaza si monitorizeaza proiectele.

Finantarea FSE este organizata in conformitate cu doua obiective largi: Obiectivul "Convergenta" si Obiectivul " Competitivitate regionala si ocuparea fortei de munca".

In regiunile mai putin prospere, eligibile in cadrul obiectivului "Convergenta", FSE sprijina:

investitiile in capitalul uman, in special prin modernizarea sistemului de educatie si formare profesionala;

dezvoltarea capacitatii administrative si a eficientei administratiei publice, la nivel national, regional si local.

sporirea adaptabilitatii fortei de munca si a intreprinderilor,

extinderea si imbunatatirea investitiilor in capitalul uman,

combaterea discriminarii,

prevenirea somajului, prelungirea vietii active, cresterea gradului de participare pe piata muncii a femeilor si imigrantilor[49].

In Romania, FSE sustine dezvoltarea capitalului uman si cresterea competitivitatii acestuia pe piata muncii prin asigurarea oportunitatilor egale de invatare pe tot parcursul vietii si dezvoltarea unei piete a muncii moderne si flexibile.

Programele si actiunile finantate din FSE vizeaza, persoanele care au nevoie de pregatire profesionala sau de educatie si orientare profesionala.

3. Fondul de Coeziune (FC).

FC, reglementat in " Regulamentul nr. 1084/2006, din 11 iulie"[50] sustine masurile din domeniul protectiei mediului si al retelelor pan-europene de transport. Acest fond a fost creat de Tratatul de la Maastrich in 199

Scopul Fondului de Coeziune (FC) este acela de a intensifica coeziunea economica si sociala in cadrul Comunitatii, spre realizarea promovarii unei dezvoltari durabile.

Fondul de Coeziune " ajuta statele membre cu un produs national brut (PNB) pe cap de locuitor de mai putin de 90% din media comunitara sa-si reduca diferentele dintre nivelurile de dezvoltare economica si sociala si sa-si stabilizeze economiile"[51]. Statele care se includ in aceasta categorie sunt: " Grecia, Irlanda, Spania si Portugalia" . Acesta sustine actiuni in cadrul Obiectivului "Convergenta".

Astfel, domeniile de interventie pentru Obiectivul " Convergenta" sunt:

retelele trans-europene de transport,

proiecte majore de infrastructura de mediu,

domeniile care se pot dezvolta durabil si care prezinta beneficii in ceea ce priveste dezvoltarea mediului.

Spre deosebire de Fondurile Structurale, Fondul de Coeziune nu cofinanteaza programe, ci furnizeaza finantare directa pentru proiecte individuale, care sunt clar identificate de la inceput. Decizia de a finanta un proiect este luata de Comisie, in acord cu Statul Membru beneficiar, in timp ce proiectele sunt administrate de autoritati nationale si supervizate de un Comitet de Monitorizare. Fondul de coeziune este instrumentul financiar care sprijina investitiile in domeniul infrastructurii de transport, energiei si mediului. Rata maxima de finantare prin Fondul de Coeziune este de 85% din cheltuiala publica pe proiect.

In afara de aceste fonduri, Romania mai beneficiaza si de instrumentele financiare destinate agriculturii, dezvoltarii rurale si pescuitului. Ele nu mai sunt incluse in politica de coeziune (ca pana in 2007), ci au fost inglobate in politica agricola si in politica privind pescuitul. Este vorba despre cele doua Actiuni Complementare: Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (FEADR) si Fondul European pentru Pescuit (FEP). Insa pentru dezbaterile si informatiile legate de Fondului European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (FEADR), am pastrat un capitol exclusiv acestui fond, mai ales ca, prin lucrarea mea as dori sa ofer cat mai multe informatii utile legate de acest fond dedicat agriculturii.

Prin Tabelul 1, de mai jos am sa incerc sa evidentiez cateva diferente dintre Fondurile de Coeziune si Fondurile Structurale.

Tabel   Diferentele dintre Fondurile de Coeziune si Fondurile Structurale

Preluat din sursa: A. Profiroiu, M. Profiroiu, Introducere in realitatile europene, Ed. Economica, Bucuresti, 1999, p. 205

3 Deosebiri intre fondurile de pre-aderare si fondurile de post-aderare.

Fondurile Structurale de post-aderare au in vedere "investitiile, in timp ce fondurile de pre-aderare au fost axate atat pe investitii, cat si pe dezvoltare institutionala [], iar fondurile de post-aderare obliga la co-finantare nationala"[53]

Printre principalele diferente fata de fondurile de pre-aderare se numara:

Alocarea pe programe multianuale (7 ani): spre deosebire de fondurile de pre-aderare, Fondurile Structurale si de Coeziune (FSC) nu finanteaza proiecte individuale, ci programe de dezvoltare multianuale trasate impreuna de regiuni, State Membre si Comisie, pe baza orientarii propuse de Comisie pentru intreaga Uniune Europeana. Alocarea lor se face pe baza principiului programarii ce implica diagnosticarea situatiei existente, formularea unei strategii multianuale integrate si coerente si definirea de obiective concrete care sa fie atinse.

Managementul descentralizat (national) al fondurilor: in timp ce prioritatile principale ale unui program de dezvoltare sunt definite in cooperare cu Comisia Europeana, selectia si managementul proiectelor sunt in responsabilitatea autoritatilor nationale si regionale. Responsabilitatea elaborarii si gestionarii Programelor Operationale apartine institutiilor desemnate ca Autoritati de Management, chiar daca o parte din atributiile lor pot fi delegate Organismelor Intermediare.

Opereaza pe principiul rambursarii: spre deosebire de PHARE si ISPA, Fondurile Structurale si de Coeziune opereaza pe principiul rambursarii, ca si SAPARD. Aceasta implica faptul ca Beneficiarii Finali efectueaza plata furnizorilor de lucrari sau servicii din fonduri proprii, iar ulterior, pe baza facturilor platite si a ordinelor de plata in baza carora s-a facut plata, se solicita rambursarea cheltuielilor efectuate.

Regula n+3/n+2: N" este anul angajamentului, n+3 este anul pana la sfarsitul caruia fondurile angajate in anul "n" trebuie cheltuite. Sumele necheltuite in intervalul mentionat se pierd. In perioada 2007-2010 se aplica regula n+3, iar in perioada 2011-2013 regula n+

Principiul aditionalitatii: aditionalitatea reprezinta nivelul cheltuielilor publice pe care statul membru al Uniunii Europene il realizeaza din surse proprii, pe parcursul perioadei de programare, pentru aceleasi tipuri de masuri finantate din fondurile structurale, inclusiv cofinantarea publica aferenta acestor masuri. Fondurile Structurale si de Coeziune de care beneficiaza statele membre ale Uniunii Europene sunt menite sa completeze si nu sa inlocuiasca efortul national.

Principiul parteneriatului: acesta joaca un rol fundamental in implementarea Fondurilor Structurale.

4 Spatiul rural si importanta agriculturii

In limbajul curent, deseori, notiunea agrar si rural se confunda, deoarece acesti termeni sunt considerati ca fiind sinonime. Pentru a clarifica aceasta confuzie am sa specific ca, notiunea "rural" are o "sfera de cuprindere foarte mare in care se include si notiunea de agrar. In anumite zone, cea mai importanta componenta a spatiului rural este spatiul agricol, iar cele mai importante si mai multe activitati rurale sunt cele agricole"

"Recomandarea nr. 1296/1966 a adunarii parlamentare a Comunitatii Europene, considera ca spatiul rural cuprinde o zona interioara sau de coasta care include sate sau orase mici, in care majoritatea terenului este utilizat pentru: agricultura, silvicultura, acvacultura, pescuit, desfasurarea activitatilor economice si sociale ale locuitorilor din zona; amenajari de zone pentru petrecerea timpului liber sau rezervatii naturale" . Folosirea pamantului in Europa s-a polarizat din ce in ce mai mult: pamantul agricol din zonele marginase a fost abandonat, in timp ce folosirea unor pamanturi mult mai usor accesibile si fertile a fost puternic intensificat. Ambele procese au avut impacte negative considerabile asupra biodiversitatii in zonele agricole . Insa, in Romania, notiunea de spatiu rural nu inseamna intocmai acelasi lucru ca si in Uniunea Europeana, adica, in Romania orasele mici nu sunt considerate ca fiind parte a spatiului rural, deoarece in tara noastra, spatiul rural il constituie totalitatea comunelor.

Se poate spune ca, spatiul rural constituie un domeniu vital pentru o tara, deoarece acesta este principala sursa de materii prime naturale - agricole si neagricole. Se urmareste tot mai mult ca si spatiul rural sa se dezvolte, sa nu mai existe aceste disparitati intre regiuni.

Precum notiunea de rural si agrar se confunda, asa se intampla si cu notiunea de dezvoltare, deoarece notiunea de dezvoltare se identifica frecvent cu cea de crestere, desi nici aceste doua notiuni nu sunt sinonime. Asadar, am sa explic intelesul fiecaruia: "cresterea" inseamna "extinderea intregii activitati economice intr-un teritoriu; ea este masurabila prin numarul crescand al locurilor de munca, prin cresterea veniturilor populatiei" , iar "dezvoltarea" are "ca scop cresterea durabila a productivitatii individuale, comunitare si institutionale, ceea ce poate duce la asigurarea unor venituri mai mari pentru indivizi. Dezvoltarea poate sa implice si crestere [] Dezvoltarea este, in esenta, intotdeauna o actiune cu caracter strategic"

Dezvoltarea regionala se refera la stimularea si diversificarea activitatilor economice, la stimularea investitiilor, la valorificarea resurselor umane, la imbunatatirea nivelului de trai a celor care traiesc in aceste regiuni.

Politica de dezvoltare regionala "reprezinta un sistem de masuri planificate, promovate de administratia publica locala impreuna cu diversi actori privati sau publici, in vederea asigurarii unei dezvoltari economice durabile si a imbunatatirii conditiilor de trai printr-o valorificare superioara a potentialului local si regional" , urmarindu-se "diminuarea disparitatilor dintre regiuni si intarirea coeziunii in interiorul UE" . Coeziunea a devenit o "umbrela, care cuprinde nu doar politica regionala, ci si alte politici (agricola,sociala etc.)" . Comisia Europeana explica coeziunea ca privind accelerarea cresterii economice si dezvoltarea de noi oportunitati in zonele mai putin dezvoltate, ceea ce nu inseamna sub nici o forma reducerea sau descurajarea cresterii economice sau cresterea somajului in celelalte zone

In perioada 1993-1999, obiectivele politicii regionale au fost in numar de sapte, insa in prezent au fost reduse la trei obiective, acestea fiind:

"Obiectivul 1: Promovarea dezvoltarii si ajustarii structurale a regiunilor mai putin dezvoltate,

Obiectivul 2: Sprijinirea conversiei economice si sociale a zonelor ce se confrunta cu dificultati structurale,

Obiectivul 3: Sprijinirea modernizarii si adaptarii educatiei, formarii profesionale si politicilor sistemelor de ocupare a fortei de munca in regiunile ce nu sunt eligibile in cadrul Obiectivului 1"

Realizarea unei dezvoltari regionale si de reducere a disparitatilor economice si sociale existente intre diversele regiuni ale Romaniei, implica toate domeniile, "de la cele strict economice (infiintarea de IMM-uri, infrastructura, mediu, dezvoltarea agriculturii) la cele social-culturale (somaj, resurse umane, educatie)"

Politica de dezvoltare regionala in Romania este o parte importanta a fiecarui program de guvernare, fiind considerata o componenta esentiala a procesului de reforma. Asadar, scopul primordial al politicii de dezvoltare regionala il reprezinta diminuarea dezechilibrelor regionale economice si sociale, precum si preintampinarea aparitiei unor noi dezechilibre, dar bineinteles si sustinerea dezvoltarii durabile a tuturor regiunilor tarii. Iar pentru a putea intelege mai bine termenul dezvoltare durabila, am ales o definitie data de Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa O.N.U asupra acestui termen care precizeaza ca "dezvoltarea durabila este dezvoltarea care permite satisfacerea nevoilor prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisfacerea propriile nevoi" . Si, tot asupra acestui termen, Societatea Americana de Agronomie specifica ca: "o agricultura durabila este aceea care, pe termen lung, sporeste calitatea mediului si a resurselor de baza de care depinde agricultura; acopera necesarul de hrana de baza, este viabila economic si creste calitatea vietii fermierilor si a intregii comunitati" . Pentru a sublinia esenta celor doua definitii, as putea concluziona, afirmand ca, agricultura durabila este o agricultura viabila din punct de vedere economic, raspunde exigentelor cererii de alimente sanatoase si de o calitate superioara, garanteaza protectia si ameliorarea resurselor naturale pe termen lung si le transmite nealterate generatiilor viitoare, iar pentru a fi durabila, agricultura, trebuie sa fie productiva, profitabila, ecologica si sa-si conserve resursele.

Prin rolul sau complex si aria de cuprindere, ca suprafata si populatie rurala, Romania, in calitate de stat membru al Uniunii Europene, contribuie, prin definirea unei politici agricole adecvate asupra sectorului agricol, la dezvoltarea durabila a agriculturii europene, alaturi de parteneri importanti precum tari ca Franta, Spania, Italia, Polonia, dar contribuie si la definirea noilor linii ale dezvoltarii rurale, impreuna cu Grecia, Portugalia, Irlanda. Pentru a elabora conceptul de politica agricola, profesorul Maria Vincze considera ca acesta "reprezinta ansamblul masurilor juridice, de executie si administrative, care in mod direct sau indirect influenteaza conditiile de realizare si valorificare a productiei agricole, cu scopul imbunatatirii productiei si a nivelului de trai a producatorilor agricoli"

Politica agricola face parte din politica economica generala a unui stat, fiind, de fapt, una dintre primele politici economice sectoriale puse in practica de diverse guverne . In ceea ce priveste obiectivele acestei politici, se poate spune ca ele difera de la o tara la alta, precum si de la o perioada istorica la alta, insa putem considera drept obiective principale, urmatoarele: dezvoltarea productiei agricole pentru a se asigura securitatea alimentara a populatiei, asigurarea unor venituri pentru agricultori, asigurarea unor preturi rezonabile la livrarile de produse agricole catre consumatori, stabilizarea pietelor agricole . Aceasta politica trebuie sa restabileasca conexiunile dintre agricultura si natura, sa mentina si sa antreneze pastrarea unui mediu curat, precum si sa promoveze populatia in aceste zone.

Conform datelor gasite, specialistii considera ca, pana in prezent, una dintre cele mai reusite politici agricole s-a dovedit a fi Politica Agricola Comuna (PAC) a Uniunii Europene. PAC a fost elaborata in anii 1950 (si 1960) in conditiile lipsei de alimente si a saraciei rurale care trebuiau eliminate din Europa Occidentala. Ea "s-a creat si s-a definit pe baza Articolului 39 al Tratatului de la Roma. Principiile sale directoare au fost stabilite la Conferinta Agricola de la Stressa (iulie 1958), iar aplicarea a avut loc ulterior la 30 iunie 1960, insa aplicarea efectiva a inceput in 1962, in urma semnarii acordului de la Bruxelles" . Aceasta politica "a avut de la inceput o importanta considerabila" si s-a dovedit a fi un mare succes al Uniunii Europene. Dovada reiese din faptul ca inca din anii `70 ai secolului trecut, cele cinci obiective initiale ale PAC: cresterea productivitatii agriculturii, asigurarea unui nivel de viata echitabil pentru populatia agricola, stabilizarea pietelor, garantarea securitatii aprovizionarilor si asigurarea unor preturi rezonabile la livrarile catre consumatori, stabilite prin Articolul 39 al Tratatului de la Roma, au fost indeplinite . Insa au aparut si efecte nedorite cum ar fi supraproductia si cresterea puternica a costurilor PAC, ceea ce a dus la realizarea mai multor reforme PAC. "Reforma, inseamna a gasi o modalitate mai eficienta pentru rezolvarea problemei veniturilor fermierilor, alta decat aceea a preturilor administrative, de a reduce costul bugetar, care este foarte ridicat, datorita in principal supraproductiei, si, nu in ultimul rand, inseamna a evita efectul negativ pe care metodele intensive de productiele au asupra mediului" . Astfel, prima incercare de reforma a fost in anul 1968, numita "Planul Mansholt", dar pana la masurile cuprinse in "Agenda 2000", s-au succedat mai multe incercari , dintre care, cea mai radicala fiind "Reforma Mc Sharry" din anul 1992

Facand cunoscut pe scurt istoricul PAC, voi face si cateva referinte la politica agricola a tarii noastre, deoarece efectele implementarii PAC in Romania trebuie analizate din mai multe unghiuri, astfel incat, producatorii agricoli trebuie sa respecte normele de calitate, normele sanitare si fitosanitare care au fost impuse de UE, pentru a putea intra atat pe piata nationala precum si pe cea a UE. Obiectivele declarate ale politicii agricole actuale a Romaniei sunt: cresterea productivitatii si a calitatii, sporirea veniturilor producatorilor agricoli si dezvoltarea durabila a zonei rurale , dezvoltarea rurala reprezentand al doilea pilon al PAC. In urma prezentarii aspectelor generale privind PAC, as putea concluziona, afirmand ca, PAC ar putea fi considerata un set de reguli si mecanisme care reglementeaza producerea, procesarea si comercializarea produselor agricole, deoarece aceasta acorda o atentie sporita dezvoltarii rurale. In Romania au fost identificate trei zone care au probleme economice si sociale, ele fiind: zone traditional subdezvoltate, zone aflate in declin industrial si zone cu o structura economica fragila. Am sa fac o scurta caracterizare asupra fiecarei zone, pentru a putea intelege mai bine "problemele" fiecareia.

Asadar, zonele traditional subdezvoltate sunt "caracterizate printr-o rata ridicata a somajului structural si proportia mare din populatia activa angajata in agricultura. Acesti doi factori se afla intr-o relatie directa cu rata mortalitatii infantile, mai mare decat media nationala si cu tendinta migrarii populatiei catre celelalte regiuni in cautarea locurilor de munca"

Zonele aflate in declin industrial sunt "acelea pentru care procesul tranzitiei la economia de piata a determinat pierderea unui numar mare de locuri de munca, mai ales in domeniul industriei miniere si al industriei prelucratoare" . Fata de zonele traditional subdezvoltate, perspectivele de dezvoltare a zonelor aflate in declin industrial sunt diferite, intrucat nivelul infrastructurii este relativ satisfacator, iar structurile economiei de piata au inceput sa functioneze, in afara de Bucuresti si regiunea de Vest a tarii, aproape toate celelalte regiuni cunosc un declin industrial

Zonele cu o structura economica fragila sunt "cele care au o mare parte din populatia activa angajata in industria metalurgica, chimica si miniera, care genereaza pierderi in economie. Aceste zone au multe trasaturi comune cu cele in declin industrial, inclusiv potentialul dezvoltarii pe termen scurt

Dupa stabilirea si caracterizarea pe scurt a fiecarei zone care prezinta probleme economice si sociale, as dori sa fac cunoscuta si delimitarea pe regiuni a Romaniei, astfel incat: tara noastra este impartita in opt regiuni de dezvoltare, acestea fiind: Nord-Est, Sud -Est, Sud, Sud-Vest, Vest, Nord-Vest, Centru si Bucuresti-Ilfov. Regiunile de dezvoltare "nu sunt unitati administrativ teritoriale si nu au personalitate juridica"

Prin Tabelul 3 am sa mentionez care sunt regiunile si sub-regiunile de dezvoltare ale tarii noastre insotite de judetele specifice fiecarei regiuni:

Tabel   Regiuni si subregiuni de dezvoltare in Romania

Preluat din sursa: F. Pop, S. Gherghina, Provocare Europeana. Proceduri si implicatii ale aderarii Romaniei, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2007, pp. 207-208

Iar prin Figura 1 care e reprezentata de o harta, doresc si sa arat aceste regiuni de dezvoltare ale tarii noastre.

Figura Harta regiunilor de dezvoltare

Preluat din sursa: https://www.mie.ro/index.php?p=171

"Structura adimnistrativa a Romaniei, din punctul de vedere al organizarii teritoriale, corespunde urmatoarelor structuri NUTS (Nomenclatorul Unitatilor Teritoriale si Statistice):

NUTS 1: Romania,

NUTS 2: cele opt regiuni de dezvoltare,

NUTS 3: cele 42 de judete, care reflecta structura administrativ-teritoriala a Romaniei

NUTS 4: neidentificat, deoarece nu s-au identificat asocieri de unitati teritoriale,

NUTS 5: municipii, orase si comune"

Conform informatiilor gasite, nivelul NUTS 2 este considerat ca fiind cel mai important nivel, pentru ca, acesta reprezinta cea mai omogena arie geografica si a fost ales pentru punerea in aplicare a politicii regionale. Tot acestui nivel se aplica si indicii care evalueaza bogatia, precum si alocarea Fondurilor Structurale.

Satele din Romania nefiind considerate unitati administrativ teritoriale (deoarece numarul lor depaseste 13000, din care 12751 apartin unor consilii locale, iar 346 unor consilii orasenesti), se poate spune ca cea mai mica unitate teritoriala la care se refera politica de dezvoltare rurala este comuna . Astfel, teritoriile rurale se intind pe o suprafata de 212,7 de mii de km², ceea ce reprezinta 89% din suprafata totala a tarii, unde locuiesc 10,14 milioane de suflete care reprezinta 45% din populatia totala, iar densitatea medie a populatiei rurale fiind reprezentata de 48 de persoane pe km²

Referitor la regiunile Romaniei trebuie specificat faptul ca, spatiul rural are cea mai mare pondere in regiunea de Nord-Est, inregistrand o pondere de 94%, precum tot aici, ponderea populatiei rurale este cea mai mare, reprezentand 55,7%, comparativ cu regiunea capitalei, unde spatiul rural are o pondere de 84,3% si, unde, populatia rurala este reprezentata doar de un procent de 11,1%. Insa, cea mai saraca regiune a tarii noastre este regiunea de Nord-Est, iar cea mai bogata fiind cea a capitalei si a imprejurimilor, adica regiunea vestica

Spatiul rural "trebuie sa participe la imbunatatirea economiei nationale prin exploatarea potentialului sau si sa conduca la bunastarea locuitorilor sai"

Esentiala ramura a spatiului rural o constituie agricultura, aceasta fiind considerata "cea mai importanta ramura a economiei nationale" . Ea este o activitate de baza in mediul rural, iar ponderea sa covarsitoare a fost dovedita in 2003, la recensamantul agricol, unde a fost evidentiat faptul ca suprafata agricola a Romaniei o plaseaza pe locul sapte intr-o Uniune Europeana cu 27 de state membre si pe primul loc ca populatie rurala (47% din totalul populatiei, iar 37,7% fiind agricultori fata de 2% in Marea Britanie, sau 18% in Grecia), dar, din pacate, pe ultimul loc in ceea ce priveste castigurile si productivitatea

Analiza situatiei sectorului agricol din Romania, indica necesitatea accelerarii proceselor de restructurare si modernizare din agricultura, dezvoltare rurala si pescuit, avand in vedere importanta economica si sociala a acestora pentru asigurarea unei dezvoltari economice integrate si durabile a spatiului rural, asadar este nevoie de o intarire a sectorului agricol. Pentru a putea veni in ajutor acestei ramuri importante a Romaniei, este necesar ca oamenii din mediul rural sa stie ca pot beneficia de finantare din partea Uniunii Europene, in acest sens, una din conditiile de "eligibilitate cu privire la instrumentele PAC, consta in depunerea unei aplicatii pentru a putea beneficia de finantare. Atat pregatirea documentatiei necesare, cat si implementarea propriu-zisa a proiectelor pot necesita nu doar cunostinte agricole, ci si cunoasterea procedurilor de obtinere a fondurilor. Pentru aceste lucruri, activitatea specialistilor apare ca esentiala. In consecinta, sprijinirea consilierilor agricoli care ofera servicii pentru fermierii ce solicita ajutor financiar de la UE apare ca esentiala si poate contribui la utilizarea eficienta a asistentei UE"

Uniunea Europeana, pentru finantarea programelor de dezvoltare rurala din cadrul Pilonului II al PAC, a creat un fond destinat special acestei ramuri, numit FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala), care promoveaza dezvoltarea rurala durabila.

Asadar, pentru a veni in ajutorul sectorului agricol, este foarte important ca distribuirea fondurilor post-aderare pentru agricultura sa se faca intr-un mod cat mai corect, sa fie absorbite in totalitate pentru a evita situatia derularii fondurilor de pre-aderare, care, din pacate, putem afirma ca nu a reprezentat un succes total.

Deoarece FEADR este de o importanta maxima pentru sectorul agricol romanesc, fiind de altfel si tema abordata in cadrul prezentei lucrari, urmatorul capitol va dezbate pe larg elementele si relevanta acestui fond.