Managementul operatiunilor de creditare

Managementul operatiunilor de creditare

Rolul creditelor in economie

Tipologia creditelor

Principii privind activitatea de creditare

Acordarea si monitorizarea creditelor (surse de informatii pentru cunoasterea clientilor; Beneficiarii de credite si documentatia necesara; Etape parcurse; Contractul de credit)

Garantiile creditelor

Analiza si clasificarea portofoliului de credite din punct de vedere al riscului bancar

Principii si reguli generale privind activitatea de urmarire si gestionare a creditelor

Controlul utilizarii creditelor

1. Rolul creditelor in economie

Termenul de credit isi are originea in cuvantul latinesc credere care inseamna incredere ( a avea incredere) si este utilizat atat in relatiile cotidiene dintre oameni, cat, mai ales, in activitatea economico-financiara.

Elementele constitutive ale creditului sunt: increderea (cerinta principala si primara a relatiei de credit); utilitatea (necesitatea) care determina apelarea la increderea creditorului; timpul sau perioada pentru care se acorda aceasta incredere; bonitatea (solvabilitatea) debitorului, ceea ce implica aprecierea modalitatilor de constituire a garantiilor si intinderea acestora; dobanda, care se comensureaza in functie de celelalte elemente ale creditului si alte elemente legate de cerere si oferta pe piata creditului.

Evolutiv creditul a cunoscut mai multe forme, si anume:

1. Creditul "juvenil" este prima forma a creditului pe care a cunoscut-o omenirea, avand caracter de intrajutorare intre indivizi sau grupuri de indivizi aflati unul in vecinatatea celuilalt. El se acorda intre persoane cunoscute si se restituia, de regula, in aceeasi cantitate si acelasi fel de bun material cu cel imprumutat. Acestei forme de credit ii lipseste ultimul element, dobanda, ceea ce arata caracterul sau de intrajutorare intr-o economie inchisa.

2. Creditul camataresc este a doua forma istorica a creditului si intruneste toate

elementele enumerate. Caracteristica principala a acestei forme o constituie dobanda deosebit de ridicata la acordarea creditului, utilizat, in general, in scop neproductiv.

3. Creditul comercial este acordat reciproc intre agenti economici cu prilejul vanzarii marfurilor, urmand ca plata sa se faca ulterior, la un termen convenit. Altfel spus, la acordarea creditului comercial au loc doua operatiuni: vanzarea marfii si imprumutul de capital.

Desi, la prima vedere, acestei forme de credit ii lipseste elementul dobanda, in realitate vanzatorul include in pret dobanda aferenta creditului.

4. Creditul bancar permite fructificarea fondurilor disponibile din economie prin satisfacerea nevoilor de finantari. El este acordat de banci intreprinzatorilor din economie (inclusiv statului) si, in anumite conditii, persoanelor fizice. Obiectul sau il formeaza capitalul de imprumut.

Aceasta forma de credit intruneste toate elementele caracteristice unui credit, dar se particularizeaza prin elasticitate in ceea ce priveste volumul si termenul, precum si aria nevoilor de finantare acoperita.

In general, creditul bancar indeplineste trei functii, si anume:

1. functia de mobilizare are in vedere atragerea de catre banci a tuturor capitalurilor neproductive sau disponibile la un moment dat si pe o anumita perioada de timp;

2. functia de distributie consta in repartizarea acestor fonduri (capitaluri) prin acordarea de credite celor care au nevoie de ele pentru desfasurarea in bune conditii a activitatii lor;

3. functia de emisiune reiese din fenomenul de multiplicare a banilor care este favorizat de faptul ca banii acordati drept credit pe baza unui depozit initial, ajung, prin intermediul circulatiei banesti, la o alta banca care, luandu-i in considerare ca depozite, ii utilizeaza pentru a acorda, la randu-i, un nou credit.

2. Criterii de clasificare a creditelor

In literatura de specialitate creditul bancar se clasifica in special, dupa urmatoarele criterii: destinatie (obiect), termen (durata) si forma de acordare.

A. Dupa destinatie, creditele la nivelul agentilor economici sunt:

"facilitati de cont", adica un credit temporar (pe termen foarte scurt, sub 30 de zile), corespunzator unei nevoi banesti de moment;

credite de trezorerie care au rolul finantarii necesarului de capital de lucru net (active circulante minus datorii pe termen scurt); se acorda in special sub forma liniilor de credite;

creditul pe obiect priveste o operatiune determinata (formarea de stocuri, de exemplu) si se poate acorda vanzatorului, pentru a-i permite sa astepte efectuarea platii, sau cumparatorului, pentru a putea sa efectueze plata la data prevazuta in contract;

creditul pentru investitii, destinat sa acopere temporar insuficienta resurselor proprii pentru finantarea cheltuielilor de investitii (cand se acorda pe termen scurt) sau sa completeze sursele proprii necesare acoperirii cheltuielilor pentru realizarea proiectelor de investitii (cand se acorda pe termen mediu sau lung).

In cazul persoanelor particulare, creditele dupa destinatie sunt:

credite pentru consum (procurarea de bunuri de folosinta indelungata, excursii etc.)

credite pentru investitii (construirea sau cumpararea de case, repararea lor, cumpararea de autoturisme etc.).

B. Dupa durata, legislatia romana clasifica creditele in credite pe termen scurt (sub 1 an), pe termen mediu (intre 1 si 5 ani) si pe termen lung (peste 5 ani).

In general, majoritatea firmelor sunt finantate prin credite pe termen scurt, mereu reinnoite, si care constituie, de fapt, o finantare permanenta pe termen lung.

C. Dupa formele de acordare a creditelor, acestea se impart in:

Imprumutul simplu, cand banca vireaza suma reprezentand creditul acordat in contul clientului sau; in general, aceasta duce la incheierea unui contract sau la semnarea unui bilet la ordin de catre beneficiar in favoarea bancii sale.

Creditul in descoperit de cont (overdraft) presupune posibilitatea retragerii de catre client din contul sau a unor sume mai mari decat cea de care dispune, diferenta constituind, practic, creditul acordat de banca (soldul debitor) la care se percepe dobanda care se calculeaza zilnic.

Scontul comercial al unei cambii care presupune ca banca, in schimbul cambiei primite de la clientul sau, sa-i avanseze fondurile corespunzatoare rezultate in urma deducerii din valoarea nominala a cambiei, a dobanzilor pe perioada dintre data scontarii si data scadentei titlului. Acest tip de credit se mai numeste si credit de mobilizare.

Factoringul este un mecanism de finantare pe termen scurt (maxim 180 zile) de catre banca prin preluarea facturilor de la clientul beneficiar al acestora, contra unei sume de bani numite agio.

Leasingul este o procedura de finantare a investitiilor prin care o banca sau o intreprindere financiara specializata dobandeste un bun (mobiliar sau imobiliar) pe care-l inchiriaza unei firme ( sau unui particular), acesta din urma avand posibilitatea sa rascumpere bunul respectiv la expirarea contractului la un pret convenit (valoarea reziduala). Chiria (redeventa) platita de chirias (locatar) include doua elemente: dobanda si cheltuiala cu amortizarea bunului.

Angajarea sub semnatura presupune ca banca sa intervina nu prin imprumuturi directe, ci acordand garantia sa in favoarea unui client. Astfel, banca poate emite scrisori de garantie prin care ea isi asuma anumite angajamente in favoarea clientilor sai privind achitarea unei datorii catre terti. Daca scrisoarea de garantie devine efectiva, adica daca clientul nu-si indeplineste obligatiile garantate de banca, atunci ea se transforma intr-un credit propriu-zis acordat de banca clientului sau.

Indiferent pentru care varianta de credit este solicitata, banca este obligata sa respecte norme si reglementari impuse de legea bancara.

3. Principii privind activitatea de creditare

Complexitatea activitatii de creditare a bancii, care implica plasarea sub forma de credite nu numai a capitalului propriu, ci mai ales a surselor atrase de la clientele nebancara (disponibilitati la vedere si depozite), precum si faptul ca acest tip de plasament are loc in conditii de risc, a condus la respectarea anumitor principii, si anume:

1. Principiul prudentei bancare, ceea ce inseamna ca se au in vedere unele riscuri legate de aceasta activitate, incercandu-se a priori limitarea efectelor negative ce pot apare in activitatea de creditare.

2. In activitatea de creditare, banca trebuie sa urmareasca, cu prioritate viabilitatea si soliditatea afacerii creditate. Astfel, banca va evalua cu precadere capacitatea solicitantului de credite de a promova si sustine o afacere care sa genereze venituri si lichiditati suficiente pentru a putea rambursa creditul si sa plateasca dobanda aferenta.

3. Creditele si angajamentele asumate de o banca trebuie sa se bazeze pe garantiile reale sau personale ce trebuie prezentate de solicitantul creditului, care trebuie sa acopere intr-o proportie de cel putin 100% creditul acordat si dobanzile aferente.

4. Aprobarea si acordarea creditului se face pe baza unei documentatii pe care solicitantul trebuie sa o prezinte bancii, iar urmarirea modului de folosire si de garantare a creditului se face pe baza unor documente pe care clientul se obliga sa le puna la dispozitia bancii atunci cand acesta le cere. De asemenea, se are in vedere si verificarea faptica la agentul economic a modului de derulare a afacerii si a constituirii si mentinerii garantiilor aduse la acordarea creditului.

5. Monitorizarea si controlul creditelor pana la rambursare, actiuni care prezinta avantajul ca se reduce nivelul total al riscului potential de pierderi.

6. Confidentialitatea operatiunilor de creditare. In contextul general al secretului profesional in activitatea bancara, acest principiu reprezinta o cerinta cu implicatii asupra consolidarii increderii in sistemul bancar, a prestigiului de care trebuie sa se bucure in randul clientilor sai.

4. Acordarea si monitorizarea creditelor (surse de informatii pentru cunoasterea clientilor; Beneficiarii de credite si documentatia necesara; Etape parcurse; Contractul de credit)

a. Surse de informatii pentru cunoasterea clientilor

Pentru cunoasterea si evaluarea situatiei economico-financiare prezenta si de perspectiva a clientilor, precum si pentru aprecierea riscului bancar in activitatea de creditare, Banca trebuie sa-si asigure o baza de informatii asupra fiecarui client, pe care trebuie sa o actualizeze periodic. Principalele surse de informatii sunt:

1) Informatii obtinute de la clienti:

- din cererea de deschidere a contului;

- din dosarul juridic al clientului (contractul de societate, Statutul sau Actul Constitutiv al societatii, Certificatul de inmatriculare etc.)

- din bilanturile contabile, contul de profit si pierdere, raportul comisiei de cenzori, raportul consiliului de administratie, balantele de verificare lunare si din alte situatii financiare.

2) Informatii din evidentele bancii privind:

- volumul total de credite aprobat, acordat si existent in sold pe naturi de credite si durate de rambursare;

- alte angajamente;

- alte produse bancare;

- volumul de incasari si plati lunare;

- veniturile incasate de banca din comisioane si dobanzi si ponderea acestora in veniturile totale ale unitatii bancii;

- incidente aparute in derularea operatiunilor de plati, rambursari de credite si dobanzi, precum si volumul si frecventa acestora;

3) Informatii din surse exterioare, care pot fi obtinute de la:

- Banca Nationala a Romaniei (Centrala Incidentelor de Plati (CIP), Centrala Riscurilor Bancare (CRB), etc.);

- Ministerul Economiei si Finantelor;

- Oficiul Registrului Comertului;

- Alte banci, institutii si organisme care au relatii cu clientul;

Alaturi de informatiile strict financiare care pot caracteriza un client, banca are in vedere si unele aspecte nonfinanciare care il definesc pe acesta.

Analiza nonfinanciara vizeaza credibilitatea clientului, ca element psihologic esential cu privire la formarea de catre banca a convingerilor referitoare la calitatile morale si profesionale ale conducatorilor agentilor economici solicitanti de credite, a principalilor asociati si colaboratori, precum si a reputatiei privita prin calitatea produselor, serviciilor si a modului de indeplinire a obligatiilor asumate in relatiile cu partenerii de afaceri.

Factorii nonfinanciari care influenteaza activitatea clientului pot fi:

a) Forma juridica si structura actionariatului:

in cazul societatilor pe actiuni, cu un numar mare de actionari, pentru limitarea riscului, banca solicita acordul scris al Adunarii Generale a Actionarilor, privind angajarea creditului, constituirea garantiilor si respectarea clauzelor contractuale;

in cazul societatilor cu raspundere limitata cu un numar redus de asociati, banca solicita acordul scris al acestora privind angajarea creditului;

Cunoasterea structurii actionariatului unei societati, sau grup de firme, permite bancii stabilirea nivelului de competenta decizionala.

b) Capacitatea manageriala:

caracterul, integritatea si comportamentul conducerii;

pregatirea, experienta in domeniul de activitate si in functii de conducere;

existenta in echipa de conducere cel putin a unei persoane calificate pe probleme financiar-contabile care sa asigure organizarea si desfasurarea corespunzatoare a acestor activitati;

daca actionariatul face parte din asociatii profesionale si este cunoscut si apreciat de oficialitati importante;

c) Relatiile si reputatia pe piata

Cunoasterea sectorului economic in care activeaza clientul

Verificarea pozitiei clientului pe piata;

Analizarea produselor oferite de client;

Cunoasterea portofoliului clientilor interni si externi ai firmei solicitante;

Urmarirea si analizarea portofoliului furnizorilor.

b) Beneficiarii de credite si documentatia necesara

Pentru a putea beneficia de credite, solicitantii trebuie sa satisfaca anumite conditii impuse de relatia de credit, printre acestea numarandu-se:

agentii economici sa fie legal constituiti, iar creditele solicitate sa fie destinate realizarii de actiuni si activitati legate de obiectul de activitate al acestora prevazut in actul constitutiv;

beneficiarii de credite trebuie sa aiba contul de baza la unitatile bancii de la care solicita creditele si sa efectueze operatiunile de incasari si plati (cu si fara numerar) prin acest cont; banca care acorda creditul poate impune conditia ca solicitantii sa nu deschida conturi la alte banci decat cu acordul scris al acesteia;

cererile de credit sa fie semnate de persoanele care au calitate juridica pentru a-si asuma obligatii in nume propriu si/sau in numele societatii;

pentru creditele de investitii, in general, se impune de catre banci ca solicitantii de credite sa faca dovada ca ei dispun, intr-o anumita proportie, de fonduri proprii pentru sustinerea proiectului pentru care se solicita creditul bancar;

sa prezinte bancii garantiile asiguratorii solicitate;

solicitantul de credite, in relatiile anterioare cu banca sau cu alte banci, sa-si fi respectat toate angajamentele asumate.

In functie de tipul de credit, durata de creditare si riscurile implicate de tranzactie, banca poate solicita clientilor sai, pentru analiza si acordarea imprumuturilor, fara a fi limitative urmatoarele documente:

1. Cererea de Credit

2. Acte juridice:

Actele de constituire legala a societatii (statut sau act constitutiv, certificat de inregistrare la Oficiul Registrului Comertului sau la Registrul Agricol, certificat de inregistrare fiscala), ultima cerere de inscriere de mentiuni.

Acordurile si avizele prevazute de lege pentru functionarea societatii, inclusiv cele pentru protectia mediului inconjurator;

Lista reprezentantilor legali ai societatii (administratorii / imputernicitii acestora, potrivit legii), care va cuprinde: numele si prenumele, functia detinuta in cadrul societatii comerciale, profesia si actul de numire sau imputernicire;

Organizarea detaliata a grupului de firme;

Actele juridice ale firmelor din grup.

3. Garantii propuse

4. Lista bancilor / unitatilor bancare la care societatea are deschise conturi

5. Documente financiar-contabile

Bilanturile contabile si conturile de profit si pierderi ale solicitantului de credite, incheiate pe ultimii 3 ani, depuse la Administratia Financiara, inclusiv Raportul comisiei de cenzori sau certificarea bilantului de un expert contabil sau contabil autorizat, dupa caz.

Bugetul de venituri si cheltuieli aprobat sau proiectul acestuia pentru perioada de creditare;

Situatia contractelor ferme si/sau comenzilor, scrisori de intentie privind asigurarea materiilor prime si valorificarea productiei sau serviciilor prestate, din care trebuie specificata productia de export;

6. Fundamentarea necesarului de credit pentru fiecare categorie de credit solicitat

7. Fluxul de incasari si plati previzionat pe perioada creditarii - pentru creditele destinate finantarii activitatii curente, cu exceptia creditului pentru descoperire de cont. Pentru creditele de investitii, fluxurile de numerar fac parte integranta din studiile de fezabilitate sau planurile de afaceri dupa caz.

c) Etape pentru acordarea creditului

Analiza propriu-zisa a documentelor prezentate sub aspectul existentei tuturor documentelor necesare realizata de catre ofiterul de credite

Analiza economico - financiara de ansamblu si calculul indicatorilor de bonitate

Analiza capacitatii de rambursare a imprumutului de catre client; se realizeaza prin deplasarea ofiterului la societatea respectiva, urmarindu-se in mod special capacitatea de productie, calitatea productiei, posibilitatile de aprovizionare, nivelul preturilor si tarifele aplicate

Selectarea garantiilor asiguratorii - banca va selecta acele garantii care sunt cele mai bune pentru banca, usor valorificabile, solicitate pe piata si care nu reprezinta un risc in valorificarea lor. O atentie sporita se acorda evaluarii acestor garantii, se va analiza valoarea ramasa neamortizata, vechimea, gradul de uzura, luandu-se o marja de risc de 10 - 20%.

Intocmirea referatului de analiza a creditului, in care ofiterul de credite trebuie sa stipuleze clar constatarile si opiniile sale cu privire la rezultatele analizei. In situatia in care ofiterul constata ca nu sunt indeplinite conditiile de creditare, el propune sa se aprobe restituirea documentatiei respective.

Documentatia se verifica de catre seful de departament si propune directorului sa fie cuprinsa in prima sedinta a Comitetului Director. In Comitetul Director se analizeaza datele din referatul ofiterului si din documentatia anexata; in urma analizei se poate hotari cu majoritate de voturi aprobarea integrala a creditului, aprobarea partiala sau

Dupa aprobarea creditului se trece la intocmirea contractului de creditare de catre banca. In contract se stipuleaza:

Obiectul creditului

Valoarea creditului;

Termenele de folosire ale creditului;

Garantiile asiguratorii;

Dobanda aferenta;

Comisioanele;

Termenele de rambursare

Alte clauze speciale privind obligativitatea clientului de a folosi creditul in conformitate stricta cu obiectul creditat

Depunerea lunara la banca a situatiei realizarii principalilor indicatori si a bilantului contabil;

Suportarea de penalitati legale in situatia in care nu

Contractul de incheie in 3 exemplare .

Creditele nu se pun la dispozitie pana nu se intocmesc contractele de gaj autentificate la notariat, iar bunurile gajate nu sunt asigurate.

5 . Garantiile creditului

Pentru a preveni riscul de nerambursare orice institutie bancara solicita de la debitor garantii care pot imbraca diferite forme:

Gajul

Ipoteca

Privilegiul

Scrisoarea de garantie bancara

Cesiunea de creanta

Gajul general

a.Gajul - este o clauza contractuala prin care creditorul are prioritate in ordinea de plata a debitorului. Deci, la scadenta creanta bancii va fi operata cu prioritate in raport cu celelalte obligatii ale imprumutatului.

b. Ipoteca are in vedere valori imobiliare nedeplasabile. Mai pot fi ipotecate bunuri imobile ce urmeaza a fi cumparate din credite evaluate la valoare facturata sau deviz general (in cazul constructiilor noi

c.Privilegiul - acesta da dreptul creditorului de a dispune primul de banii lichizi sau disponibili aparuti in contul debitorului.

d.Scrisoarea de garantie bancara - se elibereaza clientilor bancii, la cerere, pentru garantarea platii aprovizionarilor de la furnizor, a executarilor de lucrari si prestarilor de servicii, banca fiind aceea care se obliga sa achite la scadenta datoriile platitorului atunci cand acesta nu o face. Scrisoarea se acorda pe termene de pana la 12 luni, iar pentru eliberarea ei sunt necesare cateva documente:

Cerere

Angajamentul irevocabil si neconditionat al solicitantului de a plati prin cedarea incasarilor ce se vor realiza in viitor, sumele datorate bancii ca urmare a eliberarii scrisorii

Documente din care sa rezulte obiectul scrisorii, partile contractante, obligatiile contractuale, valoarea garantiei exprimata in lei, termenul de plata, valabilitatea scrisorii de garantie

Scrisoarea se elaboreaza in 4 exemplare:

La furnizor

La banca furnizorului

La cumparator

La banca cumparatorului

Pentru eliberarea de scrisorii de garantie banca solicita garantii, deoarece aceasta scrisoare se poate transforma in credit

e.Cesiunea de creanta - creanta va putea fi constituita ca o garantie daca are in vedere drepturi de incasat.

f. Gajul general - presupune luarea in garantie a tuturor bunurilor mobile si imobile prezente si viitoare, a acelora ce se vor procura din credite

6. Analiza si clasificarea portofoliului de credite

Societatile bancare sunt obligate ca in scopul protejarii depozitelor persoanelor fizice si juridice sa limiteze riscul de credit si sa depuna efortul de a-si incasa toti debitorii. Creditele bancare se clasifica din punct de vedere al riscului bancar (adica al performantelor financiare ale clientului si capacitatii acestuia de a-si onora datoria la scadenta) in:

Credite standard in cazul in care performantele financiare sunt foarte bune, d a nd posibilitatea achitarii la scadenta a dobanzii si ratelor scadente.

Credite in observatie cand performantele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu se mentin la acest nivel.

Credite substandard cand performantele financiare sunt satisfacatoare dar au o tendinta de inrautatire.

Credite indoielnice cand performanta financiara este scazuta, avand tendinta ciclica la intervale scurte de timp.

Pierdere in cazul in care intreprinderea inregistreaza pierderi si exista perspective clare ca nu vor putea fi platite nici dobanzile si nici ratele scadente.

6.Analiza si clasificarea portofoliului de credite

Analiza serviciului datoriei

Un alt punct important in cadrul analizei riscului la credite il constituie si analiza serviciului datoriei care se realizeaza cu ajutorul indicatorilor: acoperirea dobanzii, credite restante, plati restante.

a) Acoperirea dobanzii

unde:

Pbrut - profitul brut

Dp - dobanda platita

Ddn - dobanda

datorata si neachitata

b) Credite restante - se calculeaza ca valoare absoluta, dar ca si raport procentual in totalul creditelor angajate de agentul economic.

c) Platile restante - se calculeaza atat ca total, cat si defalcate pe furnizori in valori absolute, precum si ca pondere in totalul platilor.

7. Principii si reguli generale privind activitatea de urmarire si gestionare a creditelor

Dupa aprobarea creditelor un rol important il are asigurarea urmaririi continue a acestora in scopul gestionarii si respectarii conditiilor stabilite prin contractul de credit.

Urmarirea creditelor reprezinta procesul de supraveghere a activitatii si a bonitatii clientilor pe toata perioada de acordare a creditului. Activitatea de urmarire a creditelor are ca scop asigurarea recuperarii creantelor bancii la scadenta. Pentru aceasta este foarte important sa se cunoasca din timp daca clientul poate si este dispus sa-si ramburseze obligatiile aferente creditului.

Procesul de urmarire a creditelor cuprinde doua tipuri de activitati:

a) urmarirea continua a creditelor presupune monitorizarea informatiilor si a factorilor cu influenta asupra performantei financiare a clientilor ce ar putea avea influenta in rambursarea creditelor;

b) urmarirea detaliata a creditelor are in vedere actualizarea formala si detaliata a documentatiei de credit si obtinerea tuturor informatiilor necesare in scopul prevenirii inregistrarii de restante cat si pentru luarea masurilor ce se impun in cazul aparitiei acestora.

a. Urmarirea continua a creditelor

Urmarirea continua a creditelor cuprinde toate creditele si angajamentele bancii si se efectueaza pe doua nivele, de catre doua persoane independente.

In urmarirea continua a creditelor administratorul de credite are urmatoarele obligatii si responsabilitati:

- urmareste respectarea obligatiilor stabilite prin contractul de credit privind rambursarea la scadenta a imprumutului si plata dobanzilor de catre client;

- vizitarea clientului in scopul intaririi relatiei client-banca si evaluarii echipei de conducere. Vizitele efectuate la sediul clientului reprezinta o etapa importanta a procesului de urmarire a creditelor care permite administratorului de credite sa-si formeze o imagine completa asupra activitatii agentului economic, conducerii firmei, calitatii produselor si asupra problemelor generale de organizare.

- verificarea informatiilor financiare primite sau obtinute de la client. Aceste situatii financiare vor sta la baza determinarii indicatorilor de performanta financiara ale clientului;

b. Urmarirea detaliata a creditelor

Urmarirea detaliata a creditelor se realizeaza asupra tuturor creditelor si angajamentelor aprobate de Centrala bancii, asupra celor la care se inregistreaza creante restante si asupra creditelor scoase in afara bilantului. Astfel, se va asigura o supraveghere stricta a acestor credite si angajamente in vederea prevenirii aparitiei altor restante si gasirea de solutii optime, de la caz la caz, de recuperare a celor neperformante.

Situatia creditelor monitorizate in cadrul urmaririi detaliate se prezinta in raportul lunar ce se intocmeste de catre administratorii de credite.

Prin urmarirea detaliata a creditelor, administratorii de credite vor pune un accent deosebit pe aspectele legate de calitatea creditelor, indeplinirea conditiilor de creditare, garantiile asiguratorii, etc.

8. Controlul utilizarii creditelor

Pe toata perioada creditarii, bancile au ca atributie principala supravegherea agentilor economici creditati, in scopul recuperarii creditelor acordate si a comisioanelor.

Lunar au loc o verificare scriptica si o verificare faptica a garantiei creditului.

Verificarea scriptica

verificarea soldurilor de imprumut din evidenta bancii cu cele din evidenta contabila a agentului;

modul cum este condusa evidenta contabila, astfel incat sa fie reflectate corect bunurile ce constituie garantia creditelor;

sa concorde datele din evidenta contabila cu cele constatate pe termen

Verificarea faptica:

Urmareste existenta bunurilor luate in garantia creditului prin operatiuni de numarare, masurare, cantarire, verificare care se efectueaza prin sondaj.

Urmareste modul de depozitare, pastrare, conservare a bunurilor aduse in garantia creditului.

Deficientele constatate se consemneaza in acte bilaterale in care se stabilesc masuri pentru intrarea urgenta in legalitate.

In cazul constatarii lipsei garantiei se solicita beneficiarului de credite ca in termen de 48 de ore sa se completeze garantia. In cazul in care nu se realizeaza acest lucru, se trece la rambursarea corespunzatoare a creditului.

Pe toata perioada creditarii se controleaza existenta permanenta a bonitatii clientului,

urmarindu-se modul de intocmire a B.V.C. si daca in acesta s-au prevazut sumele necesare rambursarii ratelor scadente.

De asemenea, se reinnoieste contractul de asigurare pentru bunurile gajate, in conditiile in

care asigurarea acestora a expirat.

Prin verificarile efectuate se urmareste si respectarea destinatiei creditului, precum si modul cum sunt reflectate in contabilitate operatiunile de acordare, utilizare si rambursare a creditelor.

In cazul in care bancile constata ca agentul economic a furnizat date ireale, atunci acestea pot anula sau reduce cuantumul creditului acordat, anularea facandu-se cu un preaviz de 5 zile.

Creditarea prin intermediari

In 1997 Provident Financial a pus bazele diviziei sale internationale. In iulie 2007 aceasta s-a desprins de activitatea din Marea Britanie, devenind o companie de sine statatoare, numita International Personal Finance (IPF).

Profitul total inainte de impozitare a fost in prima jumatate a anului 2008 de 22,1 mil. lire sterline (28, 53 mil. Euro.

Pierderea generata de afacerile de pe pietele in curs de dezvoltare s-a ridicat in aceasi perioada la 12, 4 mil. lire sterline (16 mil. euro) (Mexic - 5,4 mil. lire, Romania - 4,8 mil. lire, Rusia - 2,2 mil. lire).

Comisioanele agentilor de vanzare in Europa Centrala (Polonia, Cehia, Slovacia si Ungaria) s-au ridicat la 32,3 milioane de lire (41, 69 mil. euro).

Numarul de clienti din Europa Centrala a crescut cu 3,9%, ajungand la peste 1,6 milioane. Cresterea a fost dublata de o majorare a creditului mediu acordat, astfel ca valoarea totala a creditelor a inregistrat o crestere de 7,8% pana la 336,4 mil. lire (434, 27 mil. euro)

Modelul de business pe care il folosesc - vanzarea de credite la domiciliu, pentru o nisa restransa de clienti, dar pentru care percep dobanzi uriase prin comparatie cu cele din sistemul bancar - exista de 128 de ani.

Modelul a fost testat intai pe piata britanica, iar in urma cu mai bine de 10 ani au inceput sa il exporte pe alte piete, in principal din centrul si estul Europei. Mergand pe cai batatorite de atata vreme, pe un model de afaceri relativ simplu si standardizat in toate pietele in care sunt prezenti, britanicii nu par sa se teama prea mult de efectele pe care le va avea criza financiara asupra lor.

Pentru Provident Financial, reticenta bancherilor de a mai da cu aceasi larghete finantari pentru consum e un avantaj neasteptat, ce vine sa completeze planurile de expansiune deja creionate intr-un moment de cotitura pentru companie.

De la lansare, in 2006, si pana la jumatatea lui 2007, afacerea din Romania a functionat ca proiect pilot, faza in care investitiile in extindere sunt reduse; anul trecut spre exemplu, au totalizat circa 2 milioane de lire (2,57 milioane de euro), dar pentru 2008 investitiile urca spre 11 milioane de euro. Cea mai mare parte a investitiei a mers spre dezvoltarea infrastructurii de vanzare, ce include in prezent 16 sucursale si alte 27 puncte de lucru.

Pentru Provident, testarea pietei printr- un proiect pilot este o procedura standard pentru orice piata noua pe care se lanseaza. De exemplu, cazul Rusiei, unde IPF a cumparat o mica banca si unde operatiunea este acum (2008) in faza de pilot. Asa s-a intamplat insa si in Polonia (prima piata pe care au intrat, in 1997) in Cehia (1997), Ungaria (2001), Slovacia (2001), Mexic (2003).

evenind insa la piata romaneasca, ce au de oferit britanicii si pe ce isi bazeaza asteptarile ca, dupa primii zece ani de functionare, sa stranga in portofoliu jumatate de milion de clienti, cam cat are o banca de dimensiuni mai mici. Oferta este, in esenta, cat se poate de simpla: compania furnizeaza credite de consum la domiciliu, cu valori cuprinse intre 400 si 2.000 de lei pe o perioada de maxim 39 de saptamani, in cazul clientilor cu care are o prima colaborare, si de maxim 3.000 de lei pentru cel mult 52 de saptamani, in cazul celor ce au deja un istoric. Costul imprumuturilor este considerat mai mare decat in sistemul bancar, acolo unde dobanda medie pentru un credit de consum sub un an variaza in jur de 15 - 16%, potrivit informatiilor BNR. La Provident, costul unui imprumut la domiciliu de 500 de lei cu o perioada de rambursare de 26 de saptamani este de 251 de lei, ceea ce echivaleaza cu o dobanda anuala efectiva de 437,5% si o suma totala ce trebuie rambursata de 751 de lei. In cazul scadentei maxime pentru clientii noi, de 39 de saptamani, costul aceluiasi imprumut este de 338,50 lei, cu o dobanda anuala efectiva de 337,31% si o suma totala de rambursat de 838,50 lei.

Suma totala de rambursat, stabilita prin contractul initial nu poate creste pe parcursul perioadei, nu exista comisioane pentru neplata ratelor la termen, nu se solicita garantii si nici asigurare de viata.

Romania este insa o tara in care istoricul companiei este inca foarte scurt si nici baza de clienti nu se apropie din cea din alte piete mai mature. Portofoliul de clienti includea, la jumatatea anului, circa 50.000 de clienti, comparativ cu Polonia, unde sucursala locala a grupului avea la sfarsitul anului trecut peste 870.000, cu Cehia, unde erau circa 270.000, sau Ungaria, care numara la aceeasi data in jur de 320.000. Pe de alta parte, infrastructura de vanzare acopera doar in jur de 70% din populatia urbana, urmand ca pana in 2010 acoperirea sa fie totala.

Intre timp, la finele lui 2007, au intrat pe piata si cehii de la Profi Credit, filiala locala a grupului Profireal, prezent si in Cehia, Slovacia, Polonia si Bulgaria. Specializata in acordarea de credite de mica valoare pentru clientii individuali si firmele mici, Profi Credit si-a planificat sa acorde in 2008 credite de nevoi personale de 13 milioane de lei, urmand sa ajunga la 31 milioane de lei in 2009 si 55 milioane de lei in 2010. Si modelul de business al Profi se bazeaza pe colaborarea cu agentii externi, care se deplaseaza la domiciliul clientului pentru a-i vinde creditul.

Un gen similar de finantare la costuri peste nivelul mediu din piata ofera si CitiFinancial, divizia de credite de consum a Citibank, care dispune de 39 de agentii si 50 de centre de retail, dar si de o forta mobila de vanzari directe cu peste 650 de agenti. Alaturi de creditele de consum, CitiFinancial mai ofera insa si un produs de finantare cu garantii imobiliare si doua programe de carduri de credit.

Credite ipotecare diferentiate in functie de zona

Diferenta de nivel de trai si de specific al pietei imobiliare face ca valoarea medie a creditelor pentru locuinte sa varieze sensibil intre principalele orase ale tarii. In acest tablou, o influenta aparte o au insa si obiceiurile locale de consum.

Faptul ca un credit imobiliar luat in Bucuresti are o valoare dubla fata de unul luat la Timisoara poate fi pus pe seama veniturilor mai ridicate din Capitala, ce permit clientilor sa se indatoreze mai mult. Explicatia este cat se poate de valida, in conditiile in care Capitala este orasul cu cea mai mare dezvoltare economica, dar exista si deosebiri in modul in care s-a dezvoltat piata imobiliara in diferite orase, si acest lucru isi pune amprenta asupra nevoii de credite.

In Bucuresti, valoarea medie a unui credit cu garantie ipotecara este in prezent (octombrie 2008) de aproape 92.000 de euro, cu 5% mai mare ca anul trecut. In Timisoara, valoarea medie scade la jumatate fata de Bucuresti, la putin peste 43.000 de euro (fiind totusi cu peste 30% mai mare ca anul trecut), in timp ce la Ploiesti creditul ipotecar mediu este de aproximativ 39.000 de euro, iar in Constanta se apropie de 83.000 de euro.

De la inceputul anului, efervescenta de pe piata imobiliara s-a linistit mult, in conditiile in care bancherii au devenit foarte restrictivi in acordarea de finantari, iar numarul celor care isi cumpara o locuinta cu credit a scazut cu 80%.

Principalii factori care influenteaza sumele imprumutate, dar si volumul total al creditelor atrase intr-o anumita regiune tin de factori precum veniturile, cheltuielile lunare si piata imobiliara. In afara Bucurestiului, "un caz aparte" valoarea medie a creditului ipotecar difera de la 60.000 de euro in Iasi si Constanta la 50.000 de euro in Timisoara, Sibiu, Slatina, Craiova, respectiv 40.000 de euro in Galati.

Din statisticile Credit Team (broker ce lucreaza in prezent cu 21 de institutii financiare) reiese faptul ca, dintre tipurile de credite garantate, in zona de sud - vest (Oltenia si Ardeal) clientii sunt mai interesati de creditele de nevoi personale cu ipoteca (finantari fara o destinatie specificata, ce pot fi utilizate pentru cumpararea unei locuinte, dar si pentru lucrari de reamenajare), in timp ce in sud (Constanta) si est (Iasi, Galati) predomina creditele imobiliare sau ipotecare.

Nu doar suma medie imprumutata pentru cumpararea unei locuinte difera considerabil de la un oras la altul, ci si volumul total de credite atras. Astfel, din volumul total al creditelor imobiliare / ipotecare, de peste 17,025 miliarde de lei (4,48 miliarde de euro) la finele lunii iulie, Capitala impreuna cu judetul Ilfov detin suprematia, cu o pondere de aproape 42%, potrivit statisticilor BNR, in timp ce judete ca Giurgiu, Calarasi sau Covasna nu ajung nici la 1%.

Din punct de vedere al veniturilor, zona Bucuresti - Ilfov continua sa se situeze peste media nationala, cu un salariu mediu net de 1.200 de lei, estimat sa ajunga in 2010 la 1.839 de lei. Dupa Bucuresti, a doua regiune ca valoare a salariului mediu net este zona de sud, cu un venit mediu net in jurul valorii de 980 de lei, dar care ar urma sa creasca la aproape 1.300 de lei. In Cluj, salariul mediu net se situeaza in jurul valorii de 905 lei, dar cu perspective de majorare la 1.200 de lei. "Acest avant al salariilor influenteaza tranzactiile imobiliare, impreuna cu dezvoltarea accentuata a infrastructurii din zonele respective", spun specialistii.

Dar daca perspectivele de crestere a veniturilor lasa loc pentru o indatorare mai mare a populatiei, cele mai recente restrictii ale bancii centrale vor frana, cel putin pe termen scurt, aceasta tendinta. Inainte chiar ca noile norme de creditare sa fi fost aplicate de vreo banca, estimarile vorbesc despre scaderi de pana la 30 - 40% ale sumelor ce vor mai putea fi imprumutate pentru cumpararea unei locuinte. Dublata de cresterea dobanzilor (cu 1 - 2% in perioada urmatoare), scaderea capacitatii de indatorare nu deschide perspective prea imbucuratoare pentru cei ce ar vrea sa-si cumpere o locuinta, din orice oras ar fi ei.

TPO 10 cele mai eficiente banciin comunicarea cu presa, pe internet

ercetarea a analizat site-urile corporate (de PR) ale primelor 20 de banci romanesti (conform cotei de piata in functie de active, din raportul anual BNR pe 2007). Impreuna, bancile studiate detin o cota de piata de 95,6% si pot fi considerate reprezentative pentru sector in ansamblu.

Analiza a urmarit prezenta unor functionalitati si capitole de continut esentiale pentru comunicarea cu presa. De asemenea, s-a studiat conformitatea cu 10 capitole de principii de buna practica. Nu in ultimul rand, s-a realizat un top al celor mai eficiente site-uri.

Dimensiunile studiate (criterii):

C1 Usurinta accesului la informatiile de presa

C2 Contacte de presa (datele persoanelor responsabile de relatia cu presa)

C3 Comunicate de presa

C4 Imagini si ilustratii pentru presa

C5 Informatii de baza despre companie

C6 Echipa de conducere

C7 Aparitii in presa

C8 Responsabilitate sociala

C9 Instrumente de informare in timp real

C10 Raspunsul la crize de imagine sau ingrijorari publice

Valabilitatea rezultatelor

Rezultatele cercetarii sunt valabile doar pentru variantele site-urilor studiate, existente in perioada cercetarii (20-24 octombrie 2008).

C1.Usurinta accesului la informatiile de presa

Explicatia criteriului:

Pentru orice vizitator al unui site este esential sa ajunga cat mai repede la ceea ce cauta. In cazul relatiei cu jurnalistii, o companie nu se poate considera transparenta daca publica informatiile de care au nevoie acestia, insa le ascunde in cele mai nebanuite locuri din site.

Pentru jurnalisti, nevoia de a ajunge repede la informatiile care ii intereseaza este cu atat mai mare cu cat lucreaza sub presiunea deadline-urilor. O conditie a succesului in profesia lor este "sa dea primii informatia". Nu in ultimul rand, credibilitatea unei "surse" online este decisiva pentru timpul pe care i-l acorda.

De aceea, un site corporate trebuie sa ii indrepte pe jurnalisti, chiar de pe homepage, catre sectiunea care li se adreseaza (diferita de alte sectiuni, pentru clienti, investitori etc.). Link-ul trebuie sa fie usor de observat si denumit intuitiv. De asemenea, pagina de index a sectiunii de presa trebuie sa prezinte explicit continutul sectiunii si sa evidentieze categoriile de informatii cel mai des cautate de jurnalisti.

Interpretarea rezultatelor:

Per ansamblu, cele 20 de site-uri studiate au la acest criteriu o conformitate medie relativ mare (38%).

Asta arata ca bancile constientizeaza importanta informatiilor pentru jurnalisti si pun link-uri catre ele inca de pe homepage. Totusi, doar in putine cazuri (6) exista o sectiune de presa care sa contina alte informatii decat comunicate.

Cea mai frecventa greseala este folosirea unui nume de sectiune (ex. "Noutati"), care nu-i permite unui jurnalist sa-si dea seama daca are de-a face cu anunturi pentru clienti sau cu niste comunicate de interes public.

C2. Contacte de presa

Explicatia criteriului:

Contactele de presa sunt pe primul loc in cercetarile despre cele mai importante informatii pe care le cauta jurnalistii pe un site corporate. 100% din jurnalisti cred ca e o informatie cel putin utila, iar 87% spun ca e obligatorie. De asemenea, lipsa unor astfel de contacte este cea mai mare frustrare pe care o poate avea un jurnalist (56% dintre ei pun pe primul loc aceasta problema).

Publicarea unei adrese de email generice sau a unui formular de contact nu face nicio diferenta. Un jurnalist aflat sub presiunea deadline-ului nu va apela la ele, nestiind in cat timp va primi un raspuns sau la cine sa revina in cazul in care nu il primeste. O companie care isi doreste o relatie buna cu jurnalistii ar trebui sa inteleaga ca relatiile se formeaza cu oameni si nu cu adrese generice sau formulare de contact.

Interpretarea rezultatelor:

Din cele 20 de site-uri de banci studiate, doar pe 5 s-au putut indentifica persoanele de contact pentru presa (RBSBank.ro, PiraeusBank.ro, CreditEurope.ro, Eximbank.ro, Raiffeisen.ro). In conditiile in care atentia mass-media e indreptata spre sectorul bancar, iar jurnalistii au nevoie de pozitii oficiale intr-un timp scurt, aceasta situatie nu poate decat sa dauneze imaginii celorlalte 15 banci, dar si imaginii sectorului in ansamblu.

Toate cele 5 site-uri care publica datele de contact ale responsabilului de PR se regasesc in top 10. De aici rezulta ca respectivele banci e probabil sa fie in general mai preocupate de relatia cu jurnalistii.

Greselile identificate frecvent au fost: publicarea doar a unor date de contact generice, inexistenta unei rubrici distincte de contacte de presa, nementionarea tipurilor de solicitari la care raspunde fiecare membru al departamentului de PR (cand sunt publicati mai multi) etc.

C3. Comunicate de presa

Explicatia criteriului:

In ordinea importantei, comunicatele sunt al doilea cel mai cautat continut pe un site corporate. De cele mai multe ori comunicatele sunt cea mai importanta sursa de documentare a unui material despre o companie.

O companie transparenta ar trebui sa-si actualizeze in timp real sectiunea de comunicate. Mai ales daca in presa apare un subiect important despre ea (ex. o criza de imagine), jurnalistii vor cauta in aceasta sectiune o pozitie oficiala. Intr-o astfel de situatie, e frustrant sa observe ca ultimele comunicate sunt vechi de cateva luni si contin oferte speciale sau se lauda cu diverse premii.

Interpretarea rezultatelor:

Per ansamblu, bancile au cel mai mare nivel de conformitate in privinta comunicatelor de presa (conformitate medie = 40%). Cu exceptia unui singur site (Volksbank.ro), toate au o sectiune de comunicate, chiar daca nu este intotdeauna la zi sau nu contine toate comunicatele emise.

C4. Imagini si ilustratii pentru presa

Explicatia criteriului:

Un ajutor important pe care il poate oferi un site de PR jurnalistilor sunt galeriile de imagini corporate (logo-uri, fotografii ale managerilor, imagini cu sediul etc.). In acest fel, jurnalistii isi pot ilustra materialele, iar atitudinea lor fata de companie se poate imbunatati.

89 % din jurnalisti afirma ca isi doresc sa gaseasca fotografii la calitate de print pe site-ul de presa al unei companii . De asemenea, 80% declara ca au folosit astfel de fotografii pentru a-si ilustra materialele, atunci cand li s-a oferit ocazia. Acelasi lucru l-am observat si din experienta clientilor Selenis.

Din momentul in care jurnalistii au aflat de existenta galeriilor foto online, numarul de materiale ilustrate despre clientii nostri a crescut simtitor.

Interpretarea rezultatelor:

La acest criteriu, cele 20 de site-uri analizate au o conformitate medie minima (5%). Asta intareste concluzia ca bancile romanesti esueaza sa foloseasca tehnologia web la un nivel macar rezonabil. Desi galeriile de imagini nu mai sunt demult o functionalitate exotica pe site-urile corporate, doar 3 site-uri de banci (CEC.ro, RBSBank.ro si PiraeusBank.ro) ofera astfel de galerii. Chiar si asa, cele 3 galerii nu respecta niciun criteriu de buna practica (imaginile sunt insuficiente si nu au o rezolutie pentru print).

C5. Informatii de baza despre companie

Explicatia criteriului:

Aceeasi presiune a deadline-ului este motivul pentru care o companie trebuie sa-i ajute pe jurnalisti sa-si formeze rapid o imagine de ansamblu despre ea.

Pentru a intelege compania, un jurnalist cauta, pe langa o descriere clara a obiectului de activitate, date esentiale despre aceasta: numarul de angajati, cifra de afaceri, anul infiintarii, istoricul, pietele pe care activeaza, sediul central, o lista a subsidiarelor sau a unitatilor de productie.

Interpretarea rezultatelor:

Bancile inregistreaza la acest criteriu o conformitate medie de 37%, care este relativ mare in comparatie cu celelalte criterii. Acest lucru e normal, dat fiind ca principalul scop al site-ului corporate este acela de prezentare a companiei si a produselor sale.

Totusi, in termeni absoluti, conformitatea e una foarte mica si arata lipsa de atentie a bancilor la specificul comunicarii pe internet. Spre exemplu, de multe ori lipsesc informatii esentiale despre profilul companiei sau se prefera folosirea excesiva a limbajului de marketing, in defavoarea informatiilor obiective. O alta problema este limbajul prea tehnic in descrierea produselor. Nu in ultimul rand, desi informatiile financiare despre banci sunt publice, multe site-uri fie nu ofera astfel de informatii la zi (50% din cazuri), fie ingreuneaza accesul la ele (25% din cazuri). Un singur site (EximBank.ro) a fost doar la un punct distanta de nota maxima la acest criteriu (conformitate 83%).

C6. Echipa de conducere

Explicatia criteriului:

91% din jurnalisti spun ca isi doresc sa gaseasca intr-un birou de presa online informatii cat mai complete despre managementul companiei respective.

Mai ales pentru o banca, publicarea informatiilor despre echipa de conducere este un aspect esential al credibilitatii (cu atat mai mult cu cat exista obligatii legale in acest sens). Atat pentru jurnalisti, cat si pentru analistii financiari, pentru investitori sau pentru clienti e important sa se poata convinge ca oamenii care conduc banca au un CV profesional solid, sunt persoane integre, nu au fost implicate in scandaluri sau nu au antecedente penale. De asemenea, sunt important de cunoscut pozitiile publice pe care le-au luat aceste persoane, de-a lungul timpului.

Interpretarea rezultatelor:

O banca este obligata de lege sa demonstreze ca persoanele din conducerea ei au experienta si reputatia necesare pentru a-si exercita atributiile. Cu toate acestea, pe 4 dintre cele 20 de site-uri studiate nu au putut fi gasite niciun fel de informatii despre echipa de conducere: Bancpost, RBS Bank, Banca Italo- Romena si Piraeus Bank (nota: site-ul Piraeus a trecut intre timp printr-un redesign care a rezolvat problema).

Per ansamblu, site-urile bancilor au o conformitate medie de 18% cu principiile de buna practica corespunzatoare acestui criteriu. Greselile frecvente constau in: informatii incomplete, lipsa fotografiilor si lipsa detaliilor biografice. Doar doua site-uri (CEC.ro si Raiffeisen.ro) publica pagini separate cu biografii ale managerilor, insa in ambele cazuri acestea sunt minimale.

C7. Aparitii in presa

Explicatia criteriului:

Publicarea aparitiilor in presa aduce un plus de credibilitate pentru o companie. Orice jurnalist care documenteaza un subiect va avea mai multa incredere in ce au scris alti jurnalisti decat in comunicarea oficiala a companiei.

Publicarea aparitiilor pozitive are un rol important in imaginea pe care si-o formeaza un jurnalist care descopera pentru prima oara compania.

Interpretarea rezultatelor:

Per ansamblu, bancile demonstreaza lipsa de transparenta in privinta publicarii aparitiilor in presa despre ele. Exista doar 3 site-uri care publica astfel de aparitii: CEC.ro, Carpatica.ro si CreditEurope.ro. Chiar si in cazul lor e evident ca nu sunt preluate toate articolele importante sau sunt preluate doar cele pozitive.

C8. Responsabilitate sociala

Explicatia criteriului:

Mai ales pentru jurnalistii din domeniul financiar (dar se aplica si pentru analisti sau pentru investitori) informatiile despre responsabilitatea sociala a unei companii sunt un indicator important al "sanatatii" sale.

Interpretarea rezultatelor:

Desi in mod traditional sectorul bancar este cunoscut pentru legatura sa cu domeniul filantropic, 50% din site-urile studiate nu mentioneaza nimic despre asta. 25% din ele publica informatii minime, respectiv declaratii de intentie si limbaj de marketing. Conformitatea medie la acest criteriu este de 21%.

C9. Instrumente de informare in timp real

Explicatia criteriului:

Pentru o companie este esential, la ora actuala, ca mesajele sale oficiale sa ajunga intr-un timp foarte scurt la cei interesati: analisti financiari, jurnalisti, decidenti politici sau alti lideri de opinie (ex. bloggeri)

Interpretarea rezultatelor:

Inca o data, bancile romanesti demonstreaza ca nu au o priza minima asupra folosirii tehnologiei pentru comunicarea pe internet. Din cele 20 de site-uri analizate, unul singur (PiraeusBank.ro - inainte de redesign) oferea posibilitatea de abonare prin email la comunicate .

C10. Raspunsul la crize de imagine sau ingrijorari publice

Explicatia criteriului:

O companie care vrea sa fie credibila ar trebui sa fie proactiva in comunicare atunci cand exista o criza de imagine, care a) afecteaza sectorul ei de activitate sau care b) o afecteaza direct. Raspunsul la o astfel de criza este asteptat si dorit de opinia publica. In privinta site-ului corporate, un astfel de raspuns se poate traduce fie prin comunicate, fie prin intermediul unor pagini foarte vizibile din site.

Pentru a realiza cercetarea de fata, s-au luat in considerare pe de o parte ingrijorarilor majore la adresa sectorului bancar, din perioada anterioara saptamanii in care s-a desfasurat cercetarea (20-24 octombrie), ingrijorari referitoare la soliditatea bancilor, la cresterea dobanzilor, la comportamentele speculative, la inghetarea creditelor imobiliare etc. Pe de alta parte, s-a realizat o lista de crize de imagine din istoricul recent al fiecarei banci. Pentru fiecare tip de ingrijorare (la adresa sectorului si la adresa bancii), s-a analizat masurain care banca a oferit un raspuns prin intermediul site-ului.

Interpretarea rezultatelor:

Rezultatele la acest criteriu arata in cea mai mare masura, fie lipsa de transparenta, fie nepriceperea bancilor in folosirea internetului pentru comunicarea de interes public. Intr-o perioada in care sectorul financiar international se prabuseste, iar in Romania se lanseaza acuzatii la adresa sectorului bancar de la toate nivelurile, niciuna din bancile romanesti nu raspunde acestor ingrijorari, prin intermediul site-ului.