Notiunea de resurse financiare publice si structura acestora

Resursele financiare publice pot fi abordate ca un sistem sui generis avand in vedere specificitatea lor si legaturile ce se stabilesc intre procesele de formare si utilizare ale acestora. In raport cu caracterul public al nevoilor carora le sunt destinate, aceste resurse alcatuiesc un tot menit sa satisfaca cererea de consum impusa de functionarea normala a institutiilor si organismelor publice, inclusiv a entitatilor administrativ-teritoriale. Ele se integreaza firesc in ansamblul resurselor economice destinate consumului intern, formarii de capital sau valorificarii in exterior, aducand o contributie majora la derularea activitatii lor economico-sociale.

Sub aspect conceptual, prin resurse financiare publice se intelege, in principiu, totalitatea mijloacelor banesti care se administreaza de catre autoritatile publice in scopul indeplinirii functiilor si sarcinilor ce revin acestora, asigurand functionarea structurilor organizatorice corespunzatoare (institutii publice centrale si locale, intreprinderi de stat etc.). Ele se caracterizeaza si prin aceea ca apartin de drept statului, respectiv autoritatilor publice si sunt utilizate pentru satisfacerea nevoilor de consum public.

Spre deosebire, mijloacele banesti care apartin diferitelor persoane fizice si juridice si se administreaza in baza proprietatii private formeaza, in sens larg, resursele financiare private si satisfac nevoi de consum privat.

La scara intregii societati se poate vorbi despre resursele financiare ale natiunii, in care se inglobeaza, atat mijloacele banesti ce se administreaza in cadrul sectorului de stat, cat si cele administrate in sectorul privat. Delimitarea conceptuala bazata pe tipul de proprietate nu exclude, in fapt, intrepatrunderea proceselor de utilizare a celor doua categorii de resurse financiare, care devine, nu numai posibila, ci si necesara. Armonizarea folosirii lor poate fi benefica, atat pentru societate, cat si pentru indivizi, favorizand o mai buna valorificare a resurselor nationale in acord cu cerintele de progres si civilizatie a fiecarei tari.

Pe de alta parte, formarea tuturor resurselor financiare presupune, in mod obiectiv, crearea de produs national brut si avutie nationala, desi, in anumite limite de marime si timp, ele pot fi procurate si din afara tarii, in cadrul unor raporturi specifice concretizate prin imprumuturi, donatii, ajutoare externe etc.

Avand in vedere modul diferit in care se implica autoritatile publice in administrarea lor, resursele financiare publice se structureaza pe doua subsisteme, si anume: a) subsistemul resurselor publice bugetare; b) subsistemul resurselor intreprinderilor cu capital de stat si mixte.

Subsistemul resurselor publice bugetare include resursele financiare administrate direct de catre autoritatile publice centrale si locale, respectiv de catre institutiile publice specializate, care prin natura activitatii lor, nemateriale, nu pot realiza venituri satisfacatoare pentru acoperirea cheltuielilor proprii. Ansamblul acestor resurse numite si bugetare se reflecta, in principiu, in bugetul de stat sau bugetele diferitelor structuri administrativ-teritoriale, ce alcatuiesc sistemul bugetar al unei tari.

Cel de al doilea subsistem inglobeaza resursele financiare administrate direct de catre intreprinderile din sectorul economic de stat, in baza autonomiei lor de functionare ca societati comerciale, regii autonome etc, inclusiv participatiile de capital ale statului la intreprinderi mixte. Formarea si utilizarea acestor resurse prezinta particularitati determinate de continutul material al activitatilor respective si domeniul sau ramura economica in care functioneaza intreprinderile de stat (industrie extractiva, metalurgica, constructii de masini etc, transporturi si telecomunicatii, constructii, agricultura si silvicultura etc). Ele se pot constitui la dispozitia intreprinderilor prin alocatii din resursele administratiei publice (de regula, la infiintare), prin imprumuturi, pe seama veniturilor obtinute in propria activitate, avand capacitatea de a se reconstitui prin vanzarea si incasarea produselor, lucrarilor, serviciilor si a spori prin repartizarea unor parti din profitul realizat, ca si prin emisiunea de obligatiuni si contractarea de noi imprumuturi bancare etc.

Considerate, la randul lor, ca sistem, resursele financiare publice bugetare se structureaza pe urmatoarele subsisteme mari: a) resursele financiare ale administratiei de stat centrale; b) resursele financiare ale administratiilor locale; c) resursele financiare ale asigurarilor sociale de stat.*

In cazul statelor federale se distinge si un subsistem al resurselor financiare administrate de catre autoritatile publice ale fiecarui stat membru al federatiei, reflectate prin bugetele proprii.

Primul subsistem al resurselor financiare publice bugetare, se distinge, in principal, prin faptul ca acestea sunt instituite si administrate de catre autoritatile publice centrale, fiind destinate realizarii de obiective si actiuni considerate de interes national. Ele se constituie, de regula, sub forme ale impozitelor, taxelor si contributiilor denumite generic centrale sau generale, imprumuturilor contractate de guvernul central etc. si sunt prevazute prin bugetul de stat, in vederea acoperirii cheltuielilor publice inscrise in acest buget.

A doua componenta, o reprezinta subsistemul resurselor financiare ale administratiilor locale, care se concentreaza la dispozitia autoritatilor publice ale unitatilor administrativ-teritoriale (de ex., judete, municipii, orase, comune) pentru satisfacerea unor nevoi asumate la nivelul fiecarei localitati, servind finantarii de actiuni considerate, in principiu, de interes local. Formele de constituire a acestor resurse sunt impozitele si taxele locale, pe langa care se pot folosi si imprumuturile contractate de autoritatile locale etc. Dar, in buna masura, pentru acoperirea nevoilor la acest nivel, se folosesc si subventiile sau transferurile din bugetul de stat (al administratiei centrale). Resursele financiare de care dispun autoritatile de stat locale se reflecta, ca si cheltuielile corespunzatoare, in bugetul local al fiecarei unitati administrativ-teritoriale.

Cel de al treilea subsistem il constituie resursele financiare ale asigurarilor sociale de stat care se administreaza separat de catre institutii sau organisme specializate in acest domeniu. Ele sunt menite sa asigure mijloacele necesare unui trai decent pentru persoanele care nu pot dobandi venituri satisfacatoare prin prestarea curenta a unei munci. Constituirea acestor resurse imbraca, de regula, forma contributiilor pentru asigurari sociale, suportate de patroni si salariati sau a alocatiei (subventiei) din bugetul (administratiei centrale) de stat. In corelatie cu cheltuielile specifice ce concretizeaza destinatiile lor, resursele financiare care compun acest subsistem sunt prevazute separat in bugetul asigurarilor sociale.

Administrarea separata a resurselor financiare publice aferente subsistemelor mentionate nu contravine abordarii ansamblului acestora ca sistem. Mai mult, exista posibilitatea unor redistribuiri de resurse de la un subsistem la altul. Sub acest din urma aspect, sunt tipice transferurile de resurse financiare (subventiile) din bugetul (administratiei centrale) de stat catre bugetele locale sau chiar imprumuturile practicate intre diferitele subsisteme financiare publice.

Prin prisma raportarii la volumul cheltuielilor publice (bugetare) de efectuat, ansamblul resurselor financiare utilizabile prezinta structuri diferite, dupa cum, in anul bugetar respectiv, veniturile ce se formeaza in mod obisnuit la dispozitia autoritatilor publice acopera integral sau numai partial cheltuielile de efectuat. In situatia cand cheltuielile pot fi acoperite in intregime din resurse obisnuite, structura resurselor financiare publice (bugetare) cuprinde: prelevarile din veniturile persoanelor fizice si juridice la dispozitia autoritatilor publice, sub formele practicate in mod obisnuit (impozite, taxe, contributii); respectiv, venituri din exploatarea intreprinderilor si proprietatilor publice. Spre deosebire, in situatiile in care resursele obisnuite sunt inferioare cheltuielilor de efectuat, considerate indispensabile, pentru acoperirea diferentei (de cheltuieli), sistemul resurselor financiare publice (bugetare) include si resurse denumite generic extraordinare, procurate mai ales sub formele imprumutului public, dar, uneori, si prin emisiunea de moneda, vanzari de active publice, etc.