PARTICULARITATI PATRIMONIALE ALE SOCIETATILOR BANCARE

PARTICULARITATI PATRIMONIALE ALE SOCIETATILOR BANCARE

1. Operatiuni de trezorerie si operatiuni interbancare

1. Operatiuni de casa

In cadrul unei societati bancare, numerarul are o pondere mica in circulatia baneasca. Cu toate acestea, numerarul ocupa un loc important in activitatea bancara, beneficiind de reglementari si structuri organizatorice si operative importante. Compartimentele de tezaur si casieriile bancare trebuie sa faca fata operatiunilor generatoare de incasari si plati si, in acelasi timp, sa-si aduca propria contributie la rentabilitatea bancii.

Pentru organizarea sistemului de casierii proprii, bancile comerciale trebuie sa solicite, in scris, Bancii Nationale a Romaniei aprobarea de functionare a acestuia. Daca banca comerciala respecta prevederile legate de operatiuni cu numerar si dispune de amenajari speciale, primeste autorizatia de functionare impreuna cu plafonul de casa.In conformitate cu reglementarile BNR si cu necesitatile bancilor comerciale se pot intalni urmatoarele tipuri de case bancare:

a. Case operative de incasari - se ocupa cu operatiuni de primire a numerarului in urma incasarilor sau pentru retragere din circulatie a bancnotelor sau monedelor metalice uzate. Primirea numerarului se face pe baza urmatoarelor documente:

foaie de varsamant cu chitanta - se foloseste pentru depunerea numerarului de catre clienti. Chitanta ramasa la acestia reprezinta dovada efectuarii operatiunii;

ordin de incasare - se utilizeaza in cadrul operatiunilor de depunere interne bancii;

documente de casa emise de sistemul informatic al bancii.

b. Case operative de plati - se ocupa cu eliberarea de numerar la cererea clientilor. Casele operative de incasari si plati pot fi deschise pentru operatiuni in lei sau valute. Eliberarea numerarului se face pe baza urmatoarelor documente:

cerere pentru rascumpararea certificatelor de depozit;

- cambie;

bilet la ordin;

- documente emise de sistemul informatic al bancii.

c. case speciale - sunt specifice sucursalelor bancare si deruleaza operatiuni cu numerar in cadrul retelei bancare. De asemenea, pot vinde imprimate bancare;

d. case pentru operatiuni cu metale pretioase, pietre pretioase si alte valori - in principal operatiuni legate de expertizarea si depozitarea acestora;

e. case de schimb valutar amplasate in afara bancii - cumpara sau vand, in contrapartida cu lei romanesti, valute cotate de Banca Nationala a Romaniei in relatie cu persoane fizice rezidente sau nerezidente.

Decontari inter si intrabancare

Piata interbancara este o piata rezervata institutiilor de credit si bancii centrale, pe care se desfasoara operatiuni de creditare cu scadente ce merg de la 24 ore (operatiuni de pe o zi pe alta sau overnight) pana la un an. Majoritatea operatiunilor apar in urma procesului de compensare interbancara sau din dorinta de a obtine sau plasa lichiditati disponibile.

Relatiile dintre banci se pot imparti in relatii interbancare si relatii intrabancare. Relatiile interbancare sunt relatii dezvoltate intre banci diferite, privite ca persoane juridice independente. in acest caz, avem urmatoarele tipuri de relatii:

relatii intre banci si banca centrala, derulate prin intermediul conturilor curente deschise de banci la banca centrala;

relatii interne sau relatii desfasurate intre bancile apartinand aceluiasi sistem bancar, derulate prin intermediul sistemului de compensare interbancara sau utilizand relatiile de corespondent create;

relatii externe dintre banci ce apartin unor sisteme bancare diferite. Acestea sunt in general relatii de corespondent sau de parteneriat cu banci straine.

Relatiile intrabancare sunt relatii ce au la baza operatiuni desfasurate intre unitati ce apartin aceleiasi banci. Aceste relatii se pot dezvolta in plan vertical, intre filiale, sucursale si centrala sau in plan orizontal intre subunitati diferite. Operatiunile intrabancare mai sunt cunoscute si ca operatiuni intre sedii (OIS).

Relatiile pe piata interbancara pot crea creante si datorii, respectiv creditori si debitori. Creantele si datoriile dintre parti se sting prin decontari bancare, adica prin transferuri de mijloace banesti dintr-un cont, apartinand persoanelor fizice sau juridice, in alt cont.

Decontarea poate avea la baza acceptarea platii sau punerea la dispozitie anticipat de sume in vederea efectuarii platilor. In cazul acceptarii se folosesc ca instrumente de decontare ordinul de plata, cecul, cambia, biletul la ordin. In al doilea caz intalnim acreditivul si scrisoarea de garantie.

A. Operatiuni desfasurate intre banca centrala si bancile comerciale

Piata monetara este locul in care se intalnesc si se echilibreaza cererea si oferta de lichiditati care apartin bancilor.

Pentru a participa la operatiuni specifice pietei monetare bancile trebuie sa indeplineasca unele criterii de eligibilitate:

-pentru bancile romanesti:

constituirea rezervei minime obligatorii la nivelul impus de Banca Nationala;

respectarea indicatorilor de solvabilitate bancara.

-pentru sucursalele bancilor comerciale din strainatate:

constituirea rezervei minime obligatorii la nivelul impus de Banca Nationala a Romaniei;

confirmarea de catre tara de origine prin autoritatea monetara de acolo ca banca in cauza se incadreaza in limitele impuse privind prudenta bancara.

Operatiunile pe piata monetara sunt urmarea hotararilor B.N.R. in privinta politicilor monetare ce urmeaza a fi adoptate. Operatiunile se pot desfasura fie simultan, fie consecutiv, si capata urmatoarele forme:

cumparari si vanzari reversibile de active eligibile pentru tranzactionare;

acordarea de credite colateralizate in schimbul unor garantii agreate de banca centrala;

cumpararea sau vanzarea de active eligibile pentru tranzactionat;

emisiunea certificatelor de depozit;

swapul valutar;

atragerea de depozite;

acordarea de facilitati permanente.

Activele eligibile pentru tranzactionare sau pentru garantare pe piata monetara sunt titluri de stat si alte categorii de active agreate de consiliul de administratie al B.N.R.

1. Cumpararea sau vanzarea reversibila a activelor eligibile pentru tranzactionare

1.1 .Vanzarile reversibile de titluri (reverse repo)

Vanzarea reversibila consta in cedarea de catre autoritatea monetara catre bancile comerciale a activelor eligibile pentru tranzactionare, cedare insotita de angajamentul Bancii Nationale de a le rascumpara la o scadenta ulterioara si la pretul stabilit de comun acord.

Printr-o astfel de operatiune, banca centrala vizeaza absorbtia de lichiditati de la bancile comerciale.

1. Cumpararea reversibila de titluri (repo) are la baza intentia autoritatii monetare de a injecta lichiditati catre bancile comerciale.

Prin aceste operatiuni, Banca Nationala cumpara active eligibile pentru tranzactionare de la bancile comerciale in schimbul angajamentului acestora de a rascumpara la o data ulterioara si la un pret stabilit activele in cauza.

Creditele colateralizate cu active eligibile pentru garantare

Scopul Bancii Nationale in cadrul acestor operatiuni este de a oferi bancilor comerciale lichiditati. Autoritatea monetara ofera acestora credite pentru care solicita garantii care vor continua sa ramana in proprietatea bancilor pe toata durata creditului.

Vanzarile sau cumpararile de active eligibile

in functie de interesele vizate de Banca Nationala: absorbtia sau injectia de lichiditati, aceasta vinde sau cumpara astfel de active. Operatiunea presupune transferul proprietatii asupra activelor tranzactionate.

Emisiunea certificatelor de depozit de catre B.N.R.

Presupune vanzarea de catre banca centrala catre bancile comerciale a acestor instrumente in scopul atragerii unei cantitati de bani din sistemul bancar.

Swapul valutar

Este o tranzactie dubla desfasurata la doua date diferite prin care:

a. B.N.R. cumpara la vedere (la pretul spot) valuta contra lei in scopul injectarii de lichiditati in sistemul bancar si vinde la o data ulterioara aceeasi suma in valuta convertibila in lei la pretul zilei respective;

b. B.N.R. vinde la vedere valuta contra lei in scopul absorbtiei de lichiditati, urmand sa cumpere la o data viitoare aceeasi suma in valuta convertibila in lei.

6. Constituirea de depozite de catre bancile comerciale la Banca Nationala

Scopul urmarit este absorbtia de lichiditati de pe piata monetara. in acest sens Banca Nationala atrage sume in lei de la Bancile comerciale pe termene prestabilite pentru care bonifica o dobanda convenita cu acestea.

7. Facilitatile permanente

Se refera la operatiunile de creditare de tip overnight sau la constituirea de depozite overnight de catre bancile comerciale.

Modalitatea principala de desfasurare a operatiunilor pe piata monetara este licitatia. Aceasta este organizata de B.N.R. si se poate desfasura la o rata fixa sau la o rata variabila.

in cazul licitatiei cu rata fixa, se specifica de catre B.N.R. rata dobanzii, iar bancile comerciale ofera sumele pe care le doresc spre tranzactionare la data afisata.

in cazul licitatiei cu rata variabila, B.N.R. comunica in avans limita minima si maxima acceptata privind rata dobanzii, iar bancile comerciale oferteaza sumele si ratele de dobanda la care intentioneaza sa tranzactioneze cu B.N.R.

Etapele unei licitatii interbancare

Anuntarea licitatiei presupune comunicarea unor elemente tehnice catre bancile comerciale:

numarul de referinta al licitatiei;

data la care va avea loc;

tipul de tranzactie;

scadenta acesteia;

tipul de licitatie (rata fixa sau variabila);

volumul dorit al operatiunii, daca este cazul;

rata dobanzii pentru licitatiile cu rata fixa sau limita minima si maxima de dobanda pentru licitatiile cu rata variabila;

data la care va incepe operatiunea si scadenta acesteia, precum si scadenta titlurilor tranzactionate;

valutele supuse tranzactionarii in cazul operatiunilor de swap;

cursul de schimb la vedere pentru operatiunile de swap;

termenul de transmitere a ofertelor de participare. Aceste date sunt transmise prin posta electronica, fax, telex sau alte mijloace.

Transmiterea catre banci a ofertelor de participare cu datele care caracterizeaza tranzactiile ce urmeaza a fi efectuate.

Alocarea ofertelor

Modul de alocare difera in functie de tipul licitatiei:

- Pentru cele cu rata fixa se procedeaza in felul urmator: daca suma oferita de bancile comerciale este mai mare decat suma propusa de Banca Nationala, atunci alocarea se face pro rata, adica pe baza raportului dintre suma de alocat si suma ofertelor.

- Daca licitatia a fost cu rata variabila, alocarea se face astfel:

+ in cazul in care B.N.R. urmareste absorbtia de lichiditate, alocarea se face crescator, incepand cu optiunea care are rata dobanzii cea mai mica;

+ in cazul in care se urmareste injectia de lichiditati in sistemul bancar, alocarea se face descrescator, incepandu-se cu oferta care are rata dobanzii cea mai mare.

4. Anuntarea rezultatelor se face prin telex, posta electronica sau sistemul swift si cuprinde:

numarul de referinta al licitatiei;

data;

tipul tranzactiei;

scadenta operatiunii;

suma licitata de banci;

numarul de banci care au participat la licitatie;

valutele tranzactionate,in cazul operatiunilor swap;

sumele alocate pentru intreg sistemul bancar;

rata de alocare pentru licitatia cu rata fixa;

cursul valutar spot;

rata dobanzii acceptata pentru licitatiile cu dobanda variabila.

B. Operatiuni intre bancile comerciale

a. Credite si imprumuturi interbancare

Piata interbancara inregistreaza zilnic transferuri de fonduri intre banci sub forma de credite si imprumuturi. Acestea au valori mari si sunt realizate pe termen scurt sau foarte scurt, la o rata a dobanzii negociata intre parti.

Gestiunea zilnica a trezoreriei face ca bancile sa caute in permanenta mentinerea unui echilibru intre nevoi si disponibilitati. in conditiile aparitiei unor deficite sau excedente apare necesitatea acoperirii acestora prin contractarea de credite de la alte banci sau plasarii acestora prin imprumuturi catre alte banci. Obtinerea unui profit reprezinta un alt motiv care impinge o banca spre o mai buna fructificare a unor disponibilitati prin plasarea lor sub forma de credite interbancare. Nu in ultimul rand, prin astfel de operatiuni banca se poate apara impotriva riscului lipsei de lichiditate sau riscului dobanzii.

b. Depozite interbancare

in mod asemanator creditelor si imprumuturilor interbancare, depozitele bancare reprezinta o modalitate de a atrage resurse de la alte banci. Pe piata interbancara, aceste depozite sunt realizate pe termene scurte si foarte scurte.

c. Operatiuni de pensiune interbancare

Operatiunile de pensiune sunt de fapt credite acordate, in cazul valorilor primite in pensiune, sau imprumuturi, in cazul valorilor date in pensiune, garantate printr-un activ cedat. Garantia poate fi constituita din efecte de comert si titluri. Activele cedate pot face obiectul unei livrari efective sau nu. in cazul unei livrari efective avem urmatoarele doua cazuri:

titlurile, care exista material, sunt fie livrate fizic drept garantie cesionarului, fie pastrate la cedant, dar mentionate pe numele cesionarului;

titlurile dematerializate fac obiectul unui virament in contul deschis in numele cesionarului.

Pensiunile interbancare cuprind numai efectele comerciale livrate sau nelivrate si titlurile nelivrate. Scadenta care va fi luata in calcul este aceea a pensiunii si nu a activului cedat.

Operatiuni cu clientela

A. Operatiuni de plasare a resurselor

. Creditarea clientelei nefinanciare

Una din modalitatile de creditare intalnita la banca o reprezinta creditarea creantelor comerciale. Ea se realizeaza prin cesiunea de creante intalnita la operatiunile de scontare si la factoring.

a. Scontarea reprezinta operatiunea prin care posesorul unei cambii obtine de la banca prin cesiune inainte de scadenta, contravaloarea acestui titlu, diminuata cu un agio.

Agio = Scont + Comision

Scontul, care poate fi asimilat unei dobanzi, depinde de nivelul taxei scontului, de valoarea nominala a efectului comercial scontat si de perioada in zile de la scontare pana la scadenta:

b. Factoringul este operatiunea prin care clientul, denumit 'aderent' transfera proprietatea creantelor (facturilor) sale comerciale bancii, denumita 'factor', aceasta avand obligatia, conform contractului incheiat, de a asigura incasarea creantelor aderentului, asumandu-si riscul de plata a acestora. Banca, pe baza documentelor primite, plateste valoarea nominala a creantelor mai putin 'agio', fie imediat, fie la scadenta acestora sau la scadenta contractuala stabilita cu aderentii.

Factoringul prezinta urmatoarele trasaturi ce caracterizeaza si scontarea:

- factorul garanteaza si scontarea. Cesiunea este fara recurs, aderentul descarcandu-se de riscul de a detine facturi neincasate;

- factorul se angajeaza sa plateasca, aderentul scapa de gestiunea postului 'clienti' si de probleme de plata.

c. Creditele de trezorerie acopera gama creditelor acordate clientelei, pe termen scurt, pentru satisfacerea necesarului de lichiditati privind activitatea de exploatare curenta a diverselor categorii de operatori economici. Pentru a se stabili necesarul de credite de trezorerie clientul bancii trebuie sa intocmeasca un plan de trezorerie pe baza bilantului contabil, bugetului de venituri si cheltuieli si a planului de activitate.

d. Creditele pentru export cuprind: credite de mobilizare a creantelor asupra strainatatii, creditele furnizor, creditele cumparator sau alte credite pentru export.

e. Creditele pentru echipament se refera la acele categorii acordate, de regula pe termen mediu si lung, avand ca destinatie finantarea investitiilor productive efectuate de clientii bancii: achizitii, constructii sau amenajari de imobilizari corporale de uz profesional, achizitii de imobilizari necorporale etc.

f. Creditele pentru bunuri imobiliare sunt acordate, in general pe termen mediu si lung cu destinatia amenajari sau reparatii de bunuri imobiliare cu destinatia de locuinta, efectuate fie de investitor, fie de promotori imobiliari (persoane juridice specializate).

g. Creditele consortiale reprezinta un caz aparte. Acest credit apare atunci cand mai multe banci se asociaza pentru a finanta un client. Aceste banci isi vor imparti participarea la creditare, riscurile asumate si dobanzile incasate. Daca o banca participa cu o cota de risc asumat mai mare decat cota sa de finantare, excedentul de risc se inregistreaza in afara bilantului ca un angajament de garantie dat si in mod normal va fi remunerat. Daca prezinta un deficit de risc asumat in raport cu finantarea va inregistra un angajament de garantie primit ce trebuie platit.

O banca poate ocupa in cadrul consortiului o pozitie de sef de fila sau de participant. Seful de fila este cel care gestioneaza creditul si are relatii directe cu clientul debitor si cu celelalte banci din consortiu.

Credite si imprumuturi privind clientela financiara

in aceasta categorie sunt clasate relatiile cu societati si institutii financiare, altele decat bancile (societati de asigurari, fonduri specifice, institutii de valori mobiliare etc), care au multe particularitati negociabile in ceea ce priveste acordarea/primirea, rambursarea garantiilor, regimul dobanzii etc.

B. Operatiuni de atragere a resurselor

Disponibilitati si depozite bancare

Societatile bancare sunt persoane juridice al caror obiect de activitate il constituie atragerea de fonduri de la persoanele fizice si juridice, sub forma de depozite sau instrumente negociabile, platibile la vedere sau la termen. in acelasi spirit se retine ca societatile bancare pot efectua operatiuni de depozite la vedere precum si la termen, in cont, cu numerar si cu titluri constand in atragerea resurselor banesti de la persoane juridice si fizice, in vederea pastrarii si fructificarii lor, evident contra unei dobanzi.

Prin depozite se intelege totalitatea sumelor depuse de clientela: agenti economici, institutii publice si administrative, persoane fizice cu conturi deschise la banca.

Sumele depuse constituie resurse pentru operatiunile de decontare-creditare si trebuie sa se incadreze intr-o astfel de strategie incat sa poata fi puse la dispozitia clientelei in orice moment, sau la termenele convenite prin contractul de depozit.

Depozitele bancare se materializeaza prin sume depuse in conturi bancare de titulari sau transferate de terti in favoarea titularilor de cont.

Analizand contul bancar, putem sa il definim din mai multe puncte de vedere. Astfel:

. contul bancar este un document contabil ce reflecta datoriile si creantele ce iau nastere in relatia dintre banca si clientii sai; contul bancar este un contract intre banca si client cu privire la modul de acoperire si stingere a creantelor si datoriilor;

. contractul bancar este un instrument al comertului de banca. Soldul sau ofera informatii cu privire la pozitia clientului in relatia cu banca, debitoare sau creditoare, in cazul in care clientul detine un sold creditor, are o creanta asupra bancii si are de incasat o dobanda. In al doilea caz, fiind dator la banca, clientul va avea de platit o dobanda;

contul bancar este un instrument de plata. Aceasta inseamna ca datoriile pot fi platite si creantele incasate cu ajutorul sau;

Conturile curente ale clientelei deschise la banci evidentiaza disponibilitatile banesti ale titularilor de cont, precum si operatiunile de incasari si plati dispuse de acestia.

Disponibilitatile din conturile curente ale clientelei pot fi retrase de titulari in orice moment, dar, evident, nu o fac toti odata, asa ca asigurarea capacitatii de plata imediata a bancii trebuie sa aiba in vedere fluxurile de numerar si soldurile medii.

Procedurile bancare spun ca depozitele bancare pot fi de trei feluri: la vedere, la termen si colaterale.

Depozitele la vedere sunt constituite pentru o durata initiala de cel mult o zi lucratoare.

Depozitele la termen sunt constituite pentru un termen fix, pentru care durata initiala este mai mare de o zi lucratoare,

Depozitele colaterale reprezinta sume depuse intr-un cont in vederea garantarii unor obligatii contractuale ale clientului, cum ar fi: deschidere de acreditive, emitere de scrisori de garantie, ordine de plata cu scadenta, cecuri certificate.

Operatiuni cu clientela:

Disponibilitati de cont

Disponibilitatile titularilor de cont se tin in contul curent.

Acesta este un cont bifunctional, inregistrand pe credit intrarile ca depuneri sau sume transferate in favoarea titularului, iar pe debit retrageri sau plati catre alte conturi. Soldul creditor al contului reprezinta disponibilitatile titularului. Soldul debitor reprezinta un credit acordat de banca pentru descoperire de cont (overdraft).

Depozite la vedere si la termen, certificate de depozit, carnete si librete de economii

Ca procedura generala, depozitele la vedere se refera la anumite sume 'blocate' temporar la dispozitia bancii in scopul obtinerii unei dobanzi mai avantajoase. Sumele se obtin din contul curent, dar si prin depuneri directe de numerar sau alte canale.

Depozitele la termen reprezinta sume depuse si/ sau blocate in conturi speciale pe o durata fixa si in conditii ferme, stabilite prin 'contractul de depozit' intocmit la constituirea acestuia.

Depozitele colaterale sunt sume depuse sau blocate pe un cont in vederea garantarii unor obligatii contractate de client (pentru deschiderea de acreditive, pentru emiterea de scrisori de garantie, pentru certificate, ordine de plata cu scadenta etc.).

3. Operatiuni cu titluri

Titlurile de valoare reprezinta inscrisuri care incorporeaza un drept de proprietate sau de creanta. Clasificarea titlurilor se poate face dupa mai multe criterii:

Dupa natura titlului:

- A.valori mobiliare (actiuni si obligatiuni);

- B.titluri de stat (bonuri de tezaur, certificate de trezorerie);

- C.titluri de creanta negociabile;

D.titluri de piata interbancare;

E.alte titluri negociabile;

Dupa veniturile pe care le genereaza:

titluri cu venit fix;

titluri cu venit variabil;

3. Dupa intentia avuta in momentul achizitionarii, cu

privire la durata detinerii:

- A.titluri de tranzactie;

- B.titluri de plasament;

- C.titluri de investitii;

l.a.Valorile mobiliare sunt instrumente negociabile, emise in forma materiala sau evidentiate prin inscrisuri in cont, care confera detinatorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului, conform legii si in conditiile specifice de emisiune. in mod concret, valori mobiliare pot fi: actiunile, obligatiunile, precum si instrumente financiare derivate.

Actiunile sunt titluri reprezentative ale unor parti unitare dintr-o societate de capitaluri. Ele confera proprietarului calitatea de asociat, cu toate drepturile decurgand din acest statut: dreptul la dividende, de a participa la operatiunile de capital, de a fi informat si de a lua decizii prin vot.

Actiunile sunt negociabile si pot face obiectul unei cotari la bursa de valori sau pe alte piete secundare. Principalele caracteristici ale unei actiuni sunt:

- valoarea nominala reprezinta valoarea aportului incorporat in capitalul social;

pretul de emisiune reprezinta pretul de vanzare al actiunii pe piata primara, atunci cand se realizeaza constituirea sau majorarea capitalului;

- prima de emisiune se determina ca diferenta intre pretul de emisiune si valoarea nominala si urmareste sa compenseze diferenta dintre valoarea nominala si valoarea reala a actiunii.

Obligatiunile sun titluri negociabile ce reprezinta creante asupra emitentului. Ele apar in urma unui credit acordat de detinatorul lor emitentului, in schimbul platii de catre acesta din urma a unei dobanzi.

Emisiunea de obligatiuni reprezinta pentru emitent un mijloc de procurare de capitaluri pe termen lung, destinate finantarii unor investitii sau acoperirii deficitului bugetar, in cazul statului.

Principalele elemente caracteristice ale unei obligatiuni sunt:

- valoarea nominala: valoarea inscrisa pe obligatiune, reprezentand parte din imprumutul obligatar;

- pretul de emisiune reprezinta suma reala data cu imprumut emitentului.

Aceasta poate fi:

egal cu valoarea nominala, in cazul unei emisiuni la paritate;

inferior valorii nominale, in cazul unei emisiuni sub paritate;

superior valorii nominale, in cazul unei emisiuni deasupra paritatii.

- dobanda - se calculeaza la valoarea nominala;

- amortizarea - reprezinta forma ferma prin care emitentul debitor ramburseaza imprumutul contractat.

Rambursarea se poate face dintr-o data, la scadenta sau de mai multe ori, in functie de un plan de rambursare fixat la contractarea imprumutului;

- prima de emisiune apare in cazul in care pretul de emisiune este mai mic decat valoarea nominala;

- prima de rambursare - apare in cazul in care valoarea rambursata este mai mare decat valoarea nominala.

Obligatiunile pot fi: ordinare, cu prima de emisiune, cu prima de rambursare si obligatiuni cu prima de emisiune si cu prima de rambursare.

l.b.Titlurile de stat se emit de organele de specialitate ale administratiei publice centrale, de regula sub forma dematerializata. Proprietatea acestor titluri se inregistreaza la Banca Nationala a Romaniei, iar orice schimbare a titularului dreptului de proprietate se anunta acesteia. intalnim urmatoarele tipuri de titluri de stat: bonuri de tezaur, certificate de trezorerie si obligatiuni de stat. Ele sunt purtatoare de dobanzi, negociabile si prezinta o lichiditate ridicata.

l.c.Titlurile de creanta negociabile se refera la bonurile de tezaur si alte titluri asimilate cum ar fi certificatele de depozit, biletele de trezorerie etc.

l.d.Titlurile pietei interbancare se emit numai de catre banci si sunt negociabile doar pe piata interbancara. Din aceasta categorie fac parte, in principal, biletul la ordin negociabil, certificatele interbancare si alte titluri emise si negociabile pe piata interbancara.

Principalele categorii de operatiuni privind titlurile

sunt:

operatiuni de pensiune si de imprumut;

operatiuni de vanzare cu posibilitati de rascumparare;

emisiunea de titluri.

Operatiunile de pensiune reprezinta cesiuni de titluri in schimbul unor lichiditati, cu conditia rascumpararii lor la scadenta, la un pret stabilit contractual.

Operatiuni de vanzare sau cumparare de titluri cu posibilitate de rascumparare. Aceste operatiuni sunt operatiuni de vanzare de titluri in baza unui acord ce ii ofera vanzatorului posibilitatea de a-si recupera titlurile cedate la un pret stabilit, la o scadenta determinata initial.

Emisiunea de titluri

Emisiune de titluri reprezinta o modalitate de imprumut prin care banca poate atrage resurse de pe pietele de capital. In functie de necesitati si de categoria de titluri emise, banca poate sa obtina lichiditati pe termen scurt, mediu sau lung.

Titlurile emise de banca sunt:

titluri de piata interbancara: sunt emise de banci pe piata interbancara pentru a obtine lichiditati pe termen scurt. Aceste titluri imbraca forma certificatelor interbancare cu dobanda platita in avans sau in fine si a biletelor la ordin negociabile;

titluri de creante negociabile: aduc bancilor resurse pe termen scurt si mediu. Aici sun cuprinse biletele de trezorerie si certificatele de depozit;

- obligatiuni: sunt emise de banci, in special pentru atragerea de resurse pe termen mediu si lung;

- alte titluri.

Titlurile de tranzactie sunt titluri cu venit fix sau cu venit variabil, achizitionate cu intentia de a fi revandute pe termen scurt sau in conditiile in care nu exista inca definita o intentie cu privire la perioada detinerii.

Pentru a fi incadrat in categoria titlurilor de tranzactie, un titlu trebuie sa indeplineasca simultan trei conditii:

sa fie tranzactionat inainte de scadenta, intr-un termen care sa nu depaseasca 6 luni;

sa poata fi cotat in vederea tranzactionarii in orice moment pe o piata lichida;

- pretul de piata sa fie accesibil tertilor.

Titluri de plasament

Titlurile de plasament sunt titluri cu venit fix sau variabil, achizitionate in vederea detinerii lor o perioada mai mare de sase luni, fara ca aceasta detinere sa fie obligatorie pana la scadenta.

In categoria titlurilor de plasament pot fi clasate, de asemenea, urmatoarele titluri:

titluri cu durata de detinere mai mica de sase luni, dar care nu intrunesc conditiile de piata pentru a fi clasate ca titluri de tranzactie;

titluri de tranzactie pentru care intentia initiala a bancii de a detine titlurile o perioada de cel mult sase luni s-a schimbat pentru o perioada mai mare;

titluri achizitionate cu intentia de a le detine pana la scadenta, dar pentru care banca nu dispune de mijloacele de acoperire sau de finantare necesare titlurilor de investitii.

Titluri de investitii

Titlurile de investitii sunt titluri cu venit fix, achizitionate de banca cu intentia de a le pastra o perioada indelungata de timp, in principiu, pana la scadenta. Aceste titluri aduc titularului venituri regulate sub forma de dobanzi. In aceasta categorie sunt cuprinse obligatiunile, efectele publice si alte titluri cu venit fix. Titlurile de investitii trebuie protejate contra deprecierii sau a variatiilor de dobanda.

4. Valori imobilizate - le este caracteristic faptul ca servesc pe o perioada indelungata activitatii bancii si se impart in:

1. imobilizari financiare:

a. credite subordonate- plasamente pe termen lung nereprezentate printr-un titlu, pentru care imprumutatorul accepta ca drepturile sale sa se restituie dupa satisfacerea celorlalti creditori;

b. parti in societati comerciale legate- actiuni detinute de banca la societati comerciale legate, controlate intr-o maniera exclusiva;

c. titluri de participare- actiuni la societati comerciale, care indeplinesc urmatoarele conditii:

-reprezinta 10% sau mai mult de 10% din capitalul social al societatii comerciale, fara ca aceasta sa fie controlata exclusiv de banca; -reprezinta mai putin de 10% din capitalul social al unei societati comerciale care apartine aceluiasi grup sau are administratori comuni cu banca;

d. titluri ale activitatii de portofoliu- active pe termen lung, care nu dau dreptul ce interventie la societatea comerciala respectiva.

imobilizari necorporale (fondul comercial, cheltuielile de constituire, brevete, licente, concesiuni) si corporale (terenuri, mijloace fixe);

imobilizari date in leasing sau locatie simpla Leasingul- operatiunea prin care locatorul (proprietarul) cedeaza locatarului pentru o perioada determinata dreptul de utilizare a unui bun mobiliar, imobiliar sau a unui activ necorporal, contra unei chirii, cu optiunea de ..cumparare la scadenta.

Locatia simpla- operatiunea prin care locatorul cedeaza locatarului, pe o perioada determinata, dreptul de utilizare a unui bun.

5. Capitaluri proprii

Capitalul poate fi definit ca expresia baneasca a obligatiilor bancii fata de persoanele fizice si juridice care au participat la constituirea sa.

Banca Nationala a Romaniei defineste si reglementeaza capitalurile bancare. Astfel, intalnim doua categorii de capital:

a) capital propriu;

b) capital suplimentar.

Pe ansamblu, capitalul bancar include capitalul social varsat, prime legate de capital, profitul nerepartizat din anii anteriori si reportat pentru exercitiul curent, rezultatul net al exercitiului curent, rezerve, diferente din reevaluare, subventii si imprumuturi pe termen lung reprezentand datorii subordonate.

Subventiile pentru investitii si datoriile subordonate formeaza capitalul suplimentar, iar celelalte categorii de fonduri desemneaza capitalul propriu. La constituirea fondurilor proprii bancare se tine cont de urmatoarele reguli:

- capitalul suplimentar nu poate depasi valoarea capitalului propriu;

- datoriile subordonate nu pot fi mai mari decat jumatate din capitalul propriu.

Capital social

Capitalul social este alcatuit din totalitatea valorilor nominale ale actiunilor emise de banca. Actiunile pot fi nominale sau la purtator. Pentru societatile bancare, Banca Nationala a Romaniei stabileste si actualizeaza nivelul minim al capitalului social.

Bancile comerciale pot majora nivelul capitalului social in baza hotararii actionarilor si cu acordul B.N.R., utilizand urmatoarele surse:

a) emiterea de noi actiuni;

b) prime legate de capital ramase dupa acoperirea cheltuielilor legate de operatiunile respective;

c) rezerve constituite din profitul net;

d) diferente din reevaluarea patrimoniului;

e) obligatiuni, dividende si datorii convertibile in actiuni;

f) rezerve constituite din diferente favorabile de curs valutar, conform normelor legale.

Diminuarea capitalului social se poate face prin rascumpararea actiunilor proprii, prin acoperirea pierderilor din exercitiile financiare anterioare sau prin alte operatiuni, conform normelor legale.

Prime legate de capital

Primele legate de capital apar ca un plus de valoare inregistrat la valoarea de emisiune fata de valoarea nominala, in cazul actiunilor sau al partilor sociale, si imbraca urmatoarele forme:

a) prime de emisiune - apar la emisiunile de actiuni, in conditiile in care valoarea de emisiune este mai mare decat valoarea nominala a titlului;

b) prime de aport - apar ca diferenta intre valoarea majorarii de capital in natura si valoarea nominala a actiunilor emise;

c) prime de fuziune - se intalnesc in cazul in care societatea absorbita la fuziune aduce o contributie contabila mai mare decat valoarea lui nominala;

d) prime de sciziune - reprezinta diferenta dintre valoarea contabila a aportului rezultat in urma unei operatiuni de sciziune si valoarea lui nominala;

e) prime de conversie - apar atunci cand obligatiuni emise, datorii sau dividende neplatite sunt transformate in actiuni.

Rezerve

Normele in vigoare permit societatilor bancare sa-si constituie mai multe categorii de rezerve. Astfel, intalnim urmatoarele rezerve bancare:

a) rezerva legala - este folosita pentru acoperirea pierderilor din activitatea bancara. Ea se constituie astfel:

- 20% din profitul brut, pana cand nivelul ei

atinge pe cel al capitalului social;

- 10% din profitul brut, pana cand nivelul ei

atinge dublul capitalului social;

- din profitul net, in baza hotararii Consiliului de

administratie al bancii.

b) rezerva generala pentru riscul de credit - se constituie pentru acoperirea pierderilor din creditele nerecuperate din profitul brut si din profitul net, in baza reglementarilor existente.

c) Rezerva statutara - se constituie si se utilizeaza in conformitate cu prevederile statutului bancii. Surse de constituire o reprezinta profitul net.

In afara acestor rezerve, bancile isi pot constitui si altele, la dorinta actionarilor (rezerve facultative), la cerinta bancii centrale (rezerva minima obligatorie) sau in situatii exceptionale favorabile (rezerve din reevaluarea activelor).

Fonduri, datorii subordonate, subventii

Fondul de dezvoltare este utilizat la executarea sau la achizitia de mijloace fixe. El este alimentat din amortizarea inclusa pe cheltuieli, din sume obtinute la vanzarea sau dezmembrarea unor mijloace fixe si din sume repartizate din profitul net realizat in exercitiile financiare precedente si reportat in exercitiul financiar curent.

Datoriile subordonate reprezinta imprumuturi primite in urma unor emisiuni de titluri sau imprumuturi subordonate, cu o scadenta indepartata sau nedeterminata, a caror rambursare este conditionata de anumite clauze contractuale. Acestea defavorizeaza creditorul din punct de vedere al prioritatii la rambursare in caz de lichidare a bancii sau pot suspenda rambursarea in cazul in care banca se afla intr-un program de redresare.

Datoriile subordonate sunt incluse in categoria capitalului suplimentar bancar, pana la nivelul de 50% din capitalul propriu. Se intalnesc urmatoarele datorii subordonate:

- a) titluri subordonate la termen - reprezinta imprumuturi obtinute in urma emisiunii unor obligatiuni ce pot fi capitalizate la scadenta prin transformare in actiuni;

- b) titluri subordonate pe durata nedeterminata - se deosebesc de titlurile subordonate la termen prin faptul ca nu au scadenta. Ele sunt rambursate numai la initiativa bancii si sunt purtatoare de o remuneratie permanenta;

- c) imprumuturi participative - sunt imprumuturi de ultim rang, ce nu pot fi rambursate in caz de lichidare decat dupa satisfacerea completa a celorlalti creditori;

- d) imprumuturi subordonate pe durata nedeterminata -sunt imprumuturi nereprezentate de titluri, dar avand caracteristici asemanatoare cu cele obtinute prin titluri subordonate;

- e) alte imprumuturi subordonate la termen - in aceasta categorie intra unele creante subordonate ca, de exemplu, depozite create pe cel putin cinci ani, cu posibilitatea de a fi capitalizate la termen.

Subventiile pentru investitii reprezinta sume primite cu titlu nerambursabil de la bugetul stalului sau al unor institutii publice pentru achizitionarea sau crearea de imobilizari. Tot subventii pentru investitii sunt si imobilizarile primite cu titlu gratuit.

6. Operatiunile cu devize ale bancilor comerciale

Cadrul de desfasurare a operatiunilor valutare este reprezentat de piata valutara interbancara. Aceasta este o piata continua, pe care se desfasoara vanzari si cumparari de valute contra monedei nationale sau tranzactii intre diverse valute fara utilizarea monedei nationale. Pe aceasta piata participa in calitate de intermediar autorizat de Banca Nationala, bancile comerciale care utilizeaza cursurile valutare pe care le considera cele mai favorabile.

Operatiunile desfasurate pe piata monetara interbancara pot fi:

A. Operatiuni curente efectuate intre persoane rezidente si nerezidente, cum ar fi:

- tranzactii de comert international, inclusiv credite comerciale internationale;

repatrierea veniturilor obtinute in afara tarii sub forma de dobanda sau de dividende;

- remiterea unor sume moderate, cum ar fi cheltuieli cuvenite de intretinere a membrilor familiei, rambursarea unor credite financiare mai mici de 60000$.

B. Operatiuni de capital - desfasurate intre rezidenti si nerezidenti, pot fi urmarea unor investitii directe, a unor investitii imobiliare, a unor operatiuni desfasurate cu valori mobiliare pe piata financiara internationala, operatiuni de leasing financiar, credite internationale cu termen de rambursare mai mare de un an, operatiuni in conturi curente sau in contul de depozit, operatiuni de schimb valutar, sume aferente asigurarilor de viata si alte transferuri (lichidarea unor investitii).

La nivelul trezoreriei valutare, operatiunile pot fi clasificate astfel:

1.operatiuni specifice pietei monetare internationale -money market;

operatiuni de schimb valutar;

3.tranzactii pe piata valutara interbancara.

1. Operatiuni specifice pietei monetare internationale

Se executa de regula pe termene scurte - de la o zi la un an. Rata dobanzii practicate fluctueaza in functie de tipul tranzactiei, durata acesteia, solvabilitatea persoanelor implicate in tranzactie, de raportul dintre cererea si oferta de pe piata.

Categorii de tranzactii:

a. tranzactii acoperite;

b. tranzactii neacoperite.

a. Tranzactiile acoperite se refera la primirea sau acordarea de imprumuturi sub forma unor instrumente negociabile standardizate. Drepturile si obligatiile aferente unei astfel de tranzactii se pot negocia pe piata secundara de capital.

b. Tranzactiile neacoperite sunt realizate in mod direct intre o banca si un client sau intre doua banci, iar drepturile si obligatiile aferente nu sunt transferabile.

Tipuri de tranzactii neacoperite:

- avansuri pe piata monetara: imprumuturile pe termen scurt;

- depozitele pe piata monetara internationala:

depozite lichidabile la cerere;

+ depozite pe termen scurt

depozite cu scadenta fixa.

+Depozitele lichidabile la cerere pot fi retrase in orice moment, dar cu conditia anuntarii prealabile a partenerilor de afaceri intr-un termen convenit la inceput (1, 2, 7 zile)

Depozitele pe termen scurt au dobanda fixa, sunt constituite de obicei pe 1-10 zile, suma plasata este blocata intr-un cont special, iar la scadenta societatea bancara care a atras depozitul va plati bancii care a plasat suma respectiva principalul plus dobanda.

depozitele over night - incep sa curga din ziua constituirii depozitului si au scadenta in ziua urmatoare;

depozitele tom next - incep sa curga din urmatoarea zi incheierii tranzactiei si au scadenta la 24 de ore din acel moment;

depozitele spot next - incep sa curga peste doua zile de la data incheierii tranzactiei si au scadenta la 24 de ore din acea data.

+ Depozitele cu scadenta fixa sunt exigibile pe termene cuprinse intre 1 si 12 luni, iar rata dobanzii se stabileste in momentul tranzactiei.

Operatiuni de schimb valutar

Operatiunile de schimb valutar se clasifica in functie de doua criterii:

1. in functie de data la care se face decontarea:

- tranzactii la vedere (tranzactii spot);

tranzactii la termen (tranzactii de tip forward).

in functie de riscul pe care si-l asuma banca:

tranzactii care nu implica asumarea vreunui risc din partea bancii;

tranzactii care genereaza riscuri pentru banca.

1.1 Tranzactii la vedere (spot)

Tranzactiile la vedere sunt operatiuni de tranzactionare de valute a caror decontare se face dupa doua zile de la data incheierii tranzactiei la cursul stabilit intre cei doi parteneri.

Operatiunea se realizeaza practic dupa doua zile lucratoare de la data convenirii ratei de schimb. Acest interval cuprins intre momentul tranzactiei si momentul derularii platilor este necesar pentru inregistrarile in evidentele societatii bancare implicate, a modificarilor survenite in urma operatiei de vanzare - cumparare, dar si pentru a emite, a transmite si a executa instrumentele de plata aferente.

Daca a doua zi de la incheierea tranzactiei este nelucratoare, de regula decontarea se face in urmatoarea zi lucratoare.

Cea mai mare parte a operatiilor valutare se desfasoara la vedere. 58

Cursul (cotatia) la care se realizeaza tranzactia cuprinde:

rata la care banca va cumpara valuta respectiva (bid rate);

nivelul la care va vinde valuta respectiva (asked rate, offered rate).

Exemplu de cotatie oferita de o banca pentru clientii sai:

USD/ROL = 7400/7800 2,7400 - Bid rate

2,7800 - asked rate

Diferenta dintre 2,7800 si 2,7400 este marja de profit a bancii, cunoscuta sub denumirea de spread (trebuie sa acopere costurile de tranzactionare pentru banca). Marimea sa este influentata de volumul sumelor tranzactionate, de volatilitatea pietei valutare, de credibilitatea clientului cu care banca realizeaza tranzactia sau de pozitia pe care o are la valutele tranzactionate.

1.2 Operatiile la termen (forward)

Operatiile la termen sunt operatii de tranzactionare a valutelor ce presupun ca decontarea se va face la mai mult de doua zile de la data incheierii tranzactiei pe baza unei cotatii convenite intre parti. Daca data la care ar trebui sa se realizeze platile este nelucratoare, atunci decontarea se va face in urmatoarea zi lucratoare. in plus, daca ziua de decontare este nelucratoare si este ultima zi a lunii, de regula, decontarea se face in ultima zi lucratoare a aceleasi luni.

Este important de retinut ca pretul (cotatia) la care urmeaza sa se execute contractul de tip forward se stabileste in momentul incheierii contractului si el poate sa difere de cursul care se va inregistra pe piata valutara la scadenta operatiunii.

Cotatia practicata se stabileste in functie de paritatile dobanzilor de la cele doua valute tranzactionate; astfel cursul forward va fi calculat in functie de diferenta dintre ratele dobanzii la valutele care fac obiectul tranzactiei.

Cursul forward este calculat prin ajustarea cursului spot, determinandu-se astfel punctele forward sau punctele swap. Acestea depind de diferenta dintre ratele dobanzilor platite pentru fiecare valuta in parte.

Punctele swap pot fi:

Pozitive (premium);

- Negative (discount).

Prin definitie consideram valuta premium, valuta care are dobanda mai mica, iar valuta discount este cea care are dobanda mai mare.

Din punct de vedere al celui implicat intr-o operatie de tip forward, pot opera doua situatii:

in care se realizeaza un castig (aferenta vanzarilor forward valutelor premium sau cumpararilor forward a valutelor discount);

se realizeaza o pierdere financiara in cazul cumpararii unei valute premium sau a vanzarii unei valute discount.

In cazul acestor operatiuni riscul pe care bancile trebuie sa il suporte este mai mare decat la operatiile spot, deoarece apare riscul de incapacitate de plata pentru clientul cu care s-a realizat tranzactia.

Operatiile forward presupun necesitatea incheierii pozitiei pe care banca si-a asumat-o (contractele trebuiesc executate).

Operatiile care nu implica riscuri

Operatiile care nu implica riscuri sunt efectuate in numele clientilor bancii. in acest caz, banca joaca rolul unui intermediar oferind clientilor sai servicii de care acestia au nevoie. Ea nu este implicata patrimonial intr-o astfel de operatiune.

Tranzactii care presupun riscuri pentru banca Tranzactiile care presupun riscuri pentru banca sunt de regula operatii desfasurate in nume propriu care vizeaza fie acoperirea impotriva riscurilor valutare ce pot interveni, fie specularea fluctuatiilor cursurilor valutare cu scopul de a obtine profit.

Pentru acoperirea riscului valutar bancile utilizeaza o serie de instrumente derivate, precum:

swap-ul valutar;

contractele futures;

contractele cu optiuni.

Swapul valutar

Swapul valutar este o operatiune de achizitie si de vanzare simultana a aceleasi sume in valuta cu decontare la doua date diferite, de obicei spot si forward, la cotatii (cursuri) diferite: cotatii spot si cotatii forward.

Exemplu: o anumita suma dintr-o valuta este cumparata contra altei valute, simultan avand loc operatia inversa de revanzare a valutei cumparate, aceasta a doua operatie desfasurandu-se ulterior la un termen stabilit.

Clasificarea swapului valutar:

1. in functie de tipul operatiunii

- operatii de swap buy and sell, care presupun ca se cumpara o valuta numita valuta principala contra altei valute simultan cu operatia inversa de vanzare a valutei principale contra celeilalte valute, cele doua operatiuni avand data valutei diferite.

Exemplu: Banca 'X' cumpara 100000 USD contra EURO la o anumita data si simultan vinde aceeasi suma de dolari americani contra EURO la o data ulterioara primei operatiuni. Prima operatiune se desfasoara la cursul spot, iar a doua se desfasoara la cursul la termen - curs forward.

- operatii de swap de tip sell and buy - printr-o astfel de tranzactie se vinde valuta principala simultan cu rascumpararea acesteia contra altei valute, operatiunile avand date diferite.

in functie de data valutei:

- swap tom next, in care data valutei primei operatiuni este urmatoarea zi lucratoare, iar a doua operatiune a swapului are data valutei spot (la doua zile lucratoare);

- swap spot - forward, in care prima ramura a operatiei de swap are data la un moment ulterior spotului incepand cu a treia zi lucratoare de la data incheierii tranzactiei si pana la un an.

- swap forward - forward, cand cele doua ramuri ale operatiei de swap au data valutei ulterioara spotului.

Swapul valutar este utilizat ca mijloc de acoperire a riscului de schimb, deoarece cumpararea si vanzarea valutei este efectuata in acelasi moment, iar singura plata care se face este diferenta dintre ratele spot si cele forward a punctelor spot.

Contractele futures sunt contracte sau intelegeri referitoare la vanzarea sau cumpararea unei valute sau a unui activ financiar la un pret dat si la un moment dat viitor. Se incheie pentru obligatiuni guvernamentale sau pentru euro-obligatiuni, pentru bonuri de tezaur, pentru certificate de trezorerie sau pentru depozite la termen in valuta.

Bancile utilizeaza aceste contracte pentru mentinerea valorii pe piata a elementelor patrimoniale din bilantul lor sau pentru reducerea riscului de diminuare a profitului bancar.

Contractele cu optiuni

Contractele cu optiuni sunt contracte la termen care confera detinatorilor dreptul, dar nu si obligatia de a cumpara sau de a vinde un anumit activ financiar la un pret dat in orice moment pe durata de valabilitate a contractului. Se foloseste pentru actiuni, pentru bonuri de tezaur, pentru obligatiuni guvernamentale.

3. Operatiuni pe piata valutara interbancara

In Romania exista o piata valutara interbancara pe care bancile comerciale pot tranzactiona in nume propriu valute la cursuri afisate la ghisee sau prin instrumente specifice de difuzare a informatiei. Aceasta piata functioneaza in fiecare zi lucratoare si bancile prezinta cursurile pe care le utilizeaza atat la vedere (spot), cat si la termen (forward) pentru toate valutele tranzactionate.