Globalizarea culturala

"Temerea ca transformarea culturii in marfa va ignora frontierele, contribuind astfel la instaurarea hegemoniei unei singure puteri, apare in anii '20. De la Luigi Pirandello la Georges Duhamel, trecand prin Jos Ortega y Gasset, Lumea Veche respinge <materialismul> venit de peste ocean. Primul razboi mondial a permis Statelor Unite sa ocupe pietele cinematografice lasate libere de mobilizare in marile puteri europene. Dupa ce criza din anii '30 a deplasat centrul economiei mondiale de la Londra la New York, notiunea de <americanizare> a fost lansata pentru a stigmatiza debarcarea produselor culturale care teseau o legatura stransa intre retelele financiare si <operele spiritului> si care amenintau sa distruga universalitatea careia Europa si notiunea ei despre cultura elevata voiau sa-i fie garanti". (Mattelart A., 2001, p.74)

In relatiile cu statele "subdezvoltate", SUA a stabilit in anii '50 o echivalenta intre modernizare si westernization, cuvant folosit de Daniel Lerner, sociolog la Massachusettes Institute of Technology (MIT), pentru a caracteriza trecerea <societatilor traditionale> la statutul de <societati moderne>.

In anii '60, critica americanizarii s-a mutat in tarile din lumea a treia care au refuzat sa urmeze calea trasata de "expertii" in modernizare/dezvoltare. Notiunea de americanizare a fost inlocuita de cea de imperialism cultural.

Critica "schimbului inegal" intre culturi

Teoria formarii capitalismului modern si a economiei mondiale formulata ca "proces de creare a inegalitatilor lumii" a fost dezvoltata de Fernand Braudel si Immanuel Wallerstein.

In anii '70 "teza dominatiei culturale inspira revendicarile miscarii tarilor nealiniate in favoarea unei Noi Ordini Mondiale a Informatiei si Comunicarii (Nouvel Ordre Mondiale de l'Information et de la Communication, NOMIC). Majoritatea controverselor se desfasoara in incinta Organizatiei Natiunilor Unite pentru Stiinta, Cultura si Educatie (United Nations Educational, Scientific and Cultural Organisation, UNESCO)".(Mattelart A., 2001, p.76) Dezbaterile au inregistrat un esec.

"Axata la inceput pe rolul agentiilor de presa occidentale in distorsionarea imaginii lumii a treia, polemica aluneca spre analiza <sistemului transnational> de comunicare si a conditiilor in care se face transferul de tehnologie, se muta la Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (Union Internationale des Tlcommunications, UIT), ocazie cu care este pusa in discutie repartitia inegala a spectrului de frecvente radiofonice. Ajunge si la Organizatia Mondiala a Sanatatii (Organisation Mondiale de la Sant, OMS), care stabileste o legatura cauzala intre modelele individuale de consum in domeniile farmaceutic si alimentar si strategiile de marketing ale societatilor multinationale din sector". (Ibidem., p.76)

Catre societatea globala

"Z.Brzezinski vede in desfasurarea revolutiei tehnotronice, rod al convergentei tehnologice, consacrarea superputerii americane ca <prima societate globala din istorie>. Globala pentru ca este in situatia de a comunica cel mai mult (deja 65% din comunicatiile mondiale pleaca din Statele Unite) si pentru ca a reusit sa-si impuna in lume modul de viata, tehnicile, productiile culturale, modele si modelele de organizare". (Ibidem., p.77)

Tot Brzezinski a formulat si teza sfarsitului ideologiei conform careia instalarea "societatii postindustriale", bazata pe predominanta industriei informatice, ar putea debloca institutiile mostenite de la societatea industriala.

Notiunea cultura globala a intrat prin intermediul strategiilor de management si marketing si ghideaza vanatoarea de universalii culturale si cautarea de mesaje cu cat mai multi destinatari. "A defini piete si tinte tot mai vaste in jurul acelorasi simboluri, iata lozinca ce subintinde gigantica miscare de concentrare si constituire a retelelor publicitare si a grupurilor de comunicare multi-media, precum si lansarea canalelor pan-satelitare". (Ibidem., p.79)

In anii '80 am putut asista la explozia gandirii planetare si la aparitia unor noi abordari critice a legaturii dintre fluxurile de comunicare transnationale si teritoriile particulare, a raporturilor interculturale in general. Doua concepte noi au aparut in acea perioada si anume "comunicarea-lume" si "hibridarea".

"Comunicarea-lume" pune accentul pe noile polarizari si surse de excludere inerente geo-economiei - modelul cu doua viteze - iar "hibridarea" se refera la problema interactiunilor de orice fel dintre teritoriile particulare si fluxurile globale.